Asteptare

Mai vii şi astăzi? Mila iar Te poartă,
De sus, spre staulul din Bethleem?
Din lume n-ai cules destul blestem?
Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă?
Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină,
Spre inimi vii cu strălucit alai,
Si-n iesle nu e nici un fir de pai,
E numai piatra goală, numai tină.
În tainite de inimi nu e pace,
Si frig ca-n duhuri nici în peşteri nu-i.
Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui
Şi scutece noi n-avem din ce-Ţi face.
Tu vii pogori in noi ca-ntr-o pustie.
Te-mpiedici în nisip din loc in loc,
Dar nu găseşti nici apă-n noi, nici foc,
Nici albe dobitoace ca să-Ţi fie
Tovaraşi buni în drumuri tăinuite
Şi nici ciobani cu glugă de blândeţi.
În noaptea noastră fără dimineţi
Nu sunt cărări de raze prăfuite.
Nu şi-ar găsi in noi, ca să-i îndrepte,
Nici magii steaua lor cu lung fuior,
Arhanghelii, venind din cerul lor,
Ar îngheţa pe nevăzute trepte.
Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va
Să dea viaţă golului din noi?
Astept in duh sunt gânduri cu noroi
Şi moartea-şi vântură în inimi pleava.

de Zorica Latcu