În
2011, Natalie Saracco, regizoare franceză, a suferit un accident, în
timp ce conducea în Normandia. Mașina ei, lovită de un camion, a fost
proiectată cu viteza de 130 km/oră în parapetul central. Natalie a trăit
o experiență de moarte iminentă, regăsindu-se în fața lui Hristos „care
plângea și suferea martiriul”. Interviul de mai jos a fost realizat de
site-ul Aleteia.fr
Cum ați ajuns în fața lui Isus?
Eram
ghemuită în mașină și simțeam cum energia, viața, căldura mă părăsesc,
începând de la picioare, ca un recipient spart. Totuși, eram deplin
conștientă în acest timp, încastrată în mașina din care pompierii
încercau să ne extragă, pe mine și pe prietena mea. Unul din ei mă tot
chema pe nume, pentru că vedea că mă duc. Deodată, m-am regăsit într-un
loc în care toate convențiile noastre umane au dispărut: fără timp,
fără spațiu, fără niciun decor. Totul era alb, iar Isus era în fața mea,
cu chip de om. Fiind credincioasă, nu am fost surpinsă să-l întâlnesc.
Nu numai că mă așteptam, dar și speram aceasta! Dar acolo unde eram
fixată, m-am întâlnit față în față cu Domnul plângând, suferind
martiriul.
Cum a transformat viața dvs. această întâlnire?
Mai
mult decât cu Hristos, m-am întâlnit cu Inima Lui. În acea perioadă, nu
cunoșteam nimic despre Preasfânta Inimă a lui Isus, cu excepția
bazilicii de pe Montmartre. Și, datorită acestui accident, m-am întâlnit
față în față cu această Inimă însângerată: Isus care plânge și suferă
martiriul. Acest lucru m-a șocat total.
După ce puteați vedea că suferă?
Isus
plângea cu lacrimi fierbinți și tremura din cauza unei suferințe
îngrozitoare. Îmi arăta Inima sa, care era ca și ieșită din pieptul său.
Era atât de mare, atât de corporală… Inima lui roșie era înconjurată de
o cunună de spini și vărsa ca niște lacrimi de sânge. Alte lacrimi îi
desfigurau chipul. Unii mă întreabă uneori ce culoare au ochii lui.
Glumiți, oameni buni? Nu știu nimic despre asta! Eram copleșită,
absorbită de suferința lui. Era insuportabil pentru mine să-l văd pe
Hristos și să simt fizic durerea lui… Voia în mod vizibil să o
împărtășesc cu El.
Cum ați reacționat în fața acestui spectacol dureros?
L-am
întrebat: „Dar de ce plângi, Domnul meu?” Răspunsul Lui, care se
adresează întregii omeniri, m-a lăsat fără cuvinte: „Plâng pentru că
mi-am dat viața pentru voi, pentru voi toți, copiii mei iubiți, pentru
că nu știu ce să mai fac pentru voi și pentru că în schimb nu primesc
decât răceală, dispreț și indiferență”. Vă puteți da seama? În acea
perioadă nu știam de Paray-le-Monial, iar când am povestit unor preoți
acest dialog, la ceva timp după aceea, am descoperit că era mesajul pe
care Hristos îl dăduse deja Sfintei Margareta-Maria Alacoque. Când am
cumpărat cartea care relatează acestea, am izbucnit în plâns. Erau unele
pasaje în care Domnul îi încredințase cuvânt cu cuvânt ceea ce îmi
spusese mie!
Ce altceva v-a mai spus?
„Plâng
pentru că mi-am dat viața pentru voi și vă iubesc până la nebunie. Nu
știu ce să mai fac pentru voi, iar în schimb nu am decât răceală,
dispreț și indiferență. Plâng pentru că Inima mea se consumă cu o Iubire
nebunească pentru voi toți, oricine ați fi”. Și, în timp ce vorbea, m-a
făcut să simt fizic iubirea Lui pentru mine, pentru noi toți… Depășește
orice înțelegere! Ce putere și ce bucurie! Nu ne vom plictisi în
Paradis, credeți-mă! Vom fi cufundați în Iubirea lui, El va fi în noi,
și noi, în El, va fi extazul fără de sfârșit.
În
cartea dvs. descrieți faptul că trăiți un dialog permanent cu Hristos
după accidentul dvs…. Puteți sta de vorbă cu El în mod direct, ca și cu
orice altă persoană?
Absolut!
Această întâlnire cu Inima lui Isus nu a fost un sfârșit, ci un nou
început. Savurez și mă delectez de drumul pe care mă face să-l trăiesc
în brațele lui, într-o întâlnire din ce în ce mai personală, pot spune, o
întâlnire de iubire cu El.
Această bucurie și pace care radiază pe chipul dvs vin deci direct de la El?
Mă
rog două ore pe zi, cu siguranță asta lasă ceva urme! Chiar dacă nu
sunt propriu-zis o convertită, pentru că înainte de acest accident
credeam deja, întâlnirea mea cu Hristos a fost cu adevărat o renaștere a
credinței mele. Interlocutorii mei sunt suprinși de modul în care
vorbesc despre Domnul, ca și cum ar fi iubitul meu! Relația cu acest
Dumnezeu-Iubire ține într-adevăr de ceea ce este personal, dar cum îl
port în mine, această relație lasă să transpară ceva ce mă depășește.
Asta nu face din mine o sfântă, Dumnezeu singur este Sfânt și Fecioara
Maria este Neprihănita Zămislire; noi suntem cu toții păcătoși, iar
pentru mine, convertirea ține până la finalul vieții…De altfel, nu ar
trebui să ne numin „ființe umane”, ci „ucenici umani”! Suntem aici ca să
ne construim umanitatea.
Înainte de acest accident, cum era viața dvs de credință?
Am
fost crescută de o mamă foarte credincioasă, care a fost întotdeauna un
exemplu de caritate și iubire. Ea și-a dat seama despre ce e vorba!
Tatăl meu era medic la Levallois, iar mama îi aducea pe cei fără adăpost
să doarmă peste noapte în sala de așteptare a cabinetului și le ducea
mâncare. A avut inteligența de a ne vorbi despre Dumnezeu, fără ca să ne
impună ceva vreodată. A fost foarte inteligent din partea ei. Iar când
aveam 14 ani, deși nu sunt o persoană matinală, îmi luam bicicleta – iar
mai târziu, motoreta - și, înainte să mă duc la școală, mă duceam din
Levallois până la bazilica Sacré-Cœur
de pe Montmartre pentru a participa la Sfânta Liturghie de la ora 7,
împreună cu călugărițele. Aceste surori mi-au devenit de fapt prietene:
m-au văzut crescând și au cunoscut toată evoluția mea artistică.
Ce a schimbat această întâlnire cu Domnul?
Această
întâlnire cu Inima lui Isus a schimbat totul, pentru că m-a făcut să
trec de la o idee intelectuală despre Dumnezeu, de la o tradiție, la o
adevărată întâlnire a inimii, și asta schimbă totul! Am început să-l
iubesc cu toată ființa mea, cu spiritul meu, cu inima mea, cu carnea
mea, cu fiecare por, cu fiecare fir de păr…cu tot ceea ce sunt! Îl
iubesc din interior, cu sângele meu: asta înseamnă femeia îndrăgostită!
Acest mesaj se adresează doar catolicilor din secolul XXI?
Acest
mesaj al lui Hristos este pentru acum! Evident, este pentru orice
perioadă, dar astăzi se realizează în întregime actualitatea sa.
Umanitatea noastră o ia razna, se distruge din cauză că are nevoie să
fie iubită. Noi nici nu mai știm măcar că soluția la suferința noastră
este Iubirea lui Dumnezeu. Viețile noastre nu mai au sens, pentru că
l-am redus la tăcere pe Dumnezeu în societățile noastre. Și, între timp,
Isus suferă martiriul, pentru că Inima Lui e consumată de o Iubire
nebunească pentru noi toți. La el, nu există selecție! Chiar și ultima
canalie, cel mai rău dintre pedofili, este un copil iubit al Domnului,
pe care El vrea să îl salveze. Fiecare suflet care se pierde este o
picătură de sânge care se scurge din Inima lui Hristos. Este
insuportabil pentru El, care ne iubește pe toți atât de mult!
Iar lumea nu conștientizează…
Cu
cât avansez în întâlnirea mea personală cu Inima Lui Preasfântă, cu
atât am impresia că asist la o întâlnire de dragoste ratată cu Domnul,
care și-a dat viața Lui pe Cruce pentru noi și continuă să se dea nouă
în Euharistie. Avem, pe de o parte, un Dumnezeu care ne iubește până la
nebunie, și pe de cealaltă parte, noi – care murim pentru că nu ne știm
iubiți: este ca o întâlnire de dragoste ratată dintre Dumnezeu și
oameni.
Traducere și adaptare: Oana Viviana Dimcev
Sursa:it.aleteia.org
