Despre treptele pacatelor , post si judecata cu Pr. Calistrat

" Treapta a I a pacatului - fapta buna facuta cu mandrie, sau fapta la vedere, numita fapta buna trambitata.
 
Treapta a II - a a pacatului - fapta buna facuta cu scop rau.
Chiar daca savarsim o fapta buna, ea poate avea in spatele ei un scop.
Scopul faptelor crestine!
 
Treapta a III-a a pacatului.
Daca scopul faptei este bun, fapta este buna, daca scopul faptei este rau atunci si fapta este rea.
 
Treapta a IV-a a pacatului!
Lupta in minte a pacatului si cautarea prilejului de a pacatui.
 
Treapta a V-a a pacatului - Invoiala cu gandul
Constiinta activa care te mustra ca este pacat atunci cand gresesti si constiinta pasiva sau adormita:
- " Si ce daca gresesc, nu sunt singurul!"
- " Au mai gresit si altii. "
 
Treapta a VI-a a pacatului - cautarea prilejului de a pacatui
Imaginatia, curiozitatea, lipsa de experienta, lipsa de cunostinta, lipsa de credinta si educatie spirituala.
 
Treapta a VII a, a VIII a, si a IX a, a pacatului.
Caderea in pacat, repetarea pacatului, placerea pacatului, dorinta de a pacatui, neinfranarea si patima - nestapanirea de sine.
- Nu ma pot lasa de pacat
- Imi place, nu ma pot opri.
Betia, fumatul, drogurile, destrabalarea..etc
 
Treapta a X-a si a XI a a pacatului.
Lupta in fire cu pacatul. Daca ascetul atinge mintea cea inalta a vederii duhovnicesti, pacatosul atinge partea cea mai inalta a pacatului.
Adormirea constiintei sau contemplarea intunericului demonic.
Demonizarea! Si chiar demonizarea trupeasca urmata intotdeuna de lipsa de vointa si deznadejde.
 
Treapta a XII a a pacatului. - SINUCIDEREA
Atunci cand am pierdut reperul si nu mai avem nici un ghid de valori morale, mandria si sfatul satanei, ne indeamna sa devenim victime si actori in fata societatii.
In modul acesta vom putea atrage atentia sau vom putea arata ca am existat."
Parintele Calistrat 

   

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Intelepciunea Sa!

Originea devotiunii Calea Crucii

In timpul tuturor acestor dezbateri, Mama lui Isus, Magdalena si Ioan se tinusera deoparte intr-un colt al forului, privind si ascultand cu o adanca durere in suflet.In timp ce Isus era dus la Irod, Ioan a calauzit-o pe Sfanta Fecioara si pe Magdalena pe drumul facut de Isus.

Ei s-au reintors astfel din nou la Caiafa, la Ana, in Ofel, in Gradina Ghetsimani, in Gradina Maslinilor si in toate locurile in care Isus cazuse ori suferise, se opreau in tacere, plangeau si sufereau impreuna cu El.

   Sfanta Fecioara s-a prosternat de mai multe ori si a sarutat pamantul in locurile in care cazuse Fiul ei. Magdalena isi frangea mainile, Ioan plangea si le mangaia, le ridica, le calauzea mai departe.

In acest mod s-a practicat pentru prima data devotiunea Sfintei Cai a Crucii si a cinstirii Patimii lui Isus, inceputa chiar inainte ca Patima lui Isus sa se fi desavarsit.Meditatiile Bisericii asupra suferintelor Mantuitorului au fost incepute de cea mai sfanta floare a omenirii, de Mama- Fecioara a Fiului Omului.

Inca din acel moment, cand El nu era decat la jumatatea durerosului Sau drum, Mama Domnului cea plina de har, stropea cu lacrimile sale si venera urmele pasilor Fiului  si Dumnezeului ei.

Oh, cat a suferit impreuna cu El!

Cu cata violenta ii strapungea inima sabia taioasa si ascutita a durerii!

Ea- al carei binecuvantat trup Il purtase, al carei binecuvantat san Il alaptase,ea, Prea fericita care simtise  in chiar  realitatea si substansa sa Cuvantul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu  Insusi al inceputurilor, pe are Il concepuse si Il pastrase timp de noua luni sub inima ei plina de har, pe care Il purtase si Il simtise traind intr-insa mai inainte ca oamenii sa-I fi primit binecuvantarea,invatatura si mantuirea - impartasea toate suferintele lui Isus, inclusiv dorinta Lui fierbinte de a rascumpara pe oameni, prin durerile si moartea Sa.

In acest fel inaugura pentru Biserica Fecioara Prea Curata si fara pata Calea Crucii, pentru a aduna din toate locurile, ca pe niste margaritare, inepuizabilele merite ale lui Isus Cristos, spre a le culege ca pe niste flori din drum si a le oferi Tatalui Ceresc, pentru cei care au credinta.

Tot ceea ce a fost  si va fi vreodata sfant in omenire, toti cei care au suspinat dupa mantuire, toti cei care au venerat vreodata cu compasiune respectuoasa dragostea si suferintele Mantuitorului, facea acest drum cu Maria, se intristau, se rugau, se ofereau drept  jertfa de ispasire in inima Mamei lui Isus , care este o mama duioasa si pentru toti fratii Lui reuniti prin credinta in sanul Bisericii.

Din pricina crancenei sale dureri, Magdalena parea ca si iesita din minti.Ea nutrea o imensa si sfanta dragoste pentru Isus. Dar cand voia sa-si puna sufletul la picioarele Sale, asa cum Ii turnase candva uleiul de nard pe cap, o prapastie adanca se deschidea intre ea si prea iubitul sau.

Cainta si recunostinta sa erau nesfarsite, dar cand voia sa-si inalte, ca pe un parfum de tamaie, inima ei catre El, Il vedea pe Isus maltratat, dus la moarte din cauza pacatelor ei, pe care El le luase asupra Sa.

Atunci , aceste pacate pentru care Isus avea atat de suferit o umpleau de oroare; se cufunda in cea mai mare parere de rau, fara s-o poata epuiza ori stapani.Se simtea din nou coplesita de dragostea pentru stapanul si Invatatorul ei si Il vedea supus celor mai cumplite chinuri.

Astfel, sufletul ei era sfasiat de cruzime si tras in directii opuse, intre sentimentele de dragoste, cainta, recunostinta si vederea nerecunostintei poporului ei, iar toate aceste sentimente se manifestau in exterior prin felul in care mergea, prin cuvintele si miscarile sale.

Ioan iubea si suferea.El o conducea pentru prima oara pe mama Invatatorului si Dumnezeului sau - care si ea Il iubea si suferea pentru el - pe acest traseu al Caii Crucii pe care si Biserica va trebui sa-l parcurga  si i-a aparut viitorul.

sursa: Clemens Bretano " Dureroasa Patima a Domnului nostru Isus Cristos "

( dupa meditatiile  Fericitei Ana Caterina Emmerich )

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa-si straluceasca Fata peste voi!

Mărturie despre viaţă

Chiar dacă au fost trei sarcini cu complicaţii, ea a refuzat să avorteze. Viol, părăsire, cancer... Descoperiţi curajul unei femei care, împotriva multor încercări şi greutăţi, de fiecare dată a ales viaţa.

La 22 ianuarie 2015, 15.000 de tineri catolici s-au adunat pe marele stadion Verizon din Washington pentru a participa la întâlnirea tinerilor şi la sfânta Liturghie care a precedat Marşul pentru Viaţă, organizat anual în capitala americană.

Un tânăr preot, de 28 de ani, Mario Majano (foto 1), din arhidieceza gazdă, la un moment dat, la momentul predicii, a luat microfonul pentru a da o mărturie (se vedea că ere foarte marcat de ceea ce spune). El a explicat că eroismul nu înseamnă să ai puteri supraomeneşti, aşa cum ne gândeam când eram copii, văzând desenele animate cu super-eroi, însă "adevăratul erou este acela care nu lasă pe nimeni şi nimic, mare sau mic, să-l împiedice să apere ceea ce ştie că este bun, să-i apere pe cei mai mici, să apere ceea ce vine de la Dumnezeu". Mărturia despre eroismul care l-a impresionat este acela al unei femei... nu contează care.

Prima sarcină a fost din cauza unui viol. Pe când era studentă, această tânără a fost violată şi a rămas însărcinată. "Familia sa e exclus-o. Se simţea absolut singură - explică tânărul preot. O prietenă a încercat să o convingă să întrerupă sarcina: «Eşti într-o situaţie imposibilă şi, de aceea, cel mai indicat ar fi să scapi de acest copil». Dar ea a răspuns: «Nu aş putea să-mi închipui viaţa mea ştiind că am suprimat viaţa cuiva». A păstrat copilul şi i-a dat viaţă".

În timpul celei de-a doua sarcini a fost părăsită. Mai târziu a rămas din nou însărcinată, dar, de data aceasta, cu un bărbat pe care ea îl iubea... dar el nu a vrut nicicum să încheie o căsătorie şi a părăsit-o. Ba mai mult, ea fiind studentă, şi-ar fi dorit să continue cursurile, dar, având deja doi copii, acestea deveneau imposibil de urmat. Familia sa făcea mari presiuni ca ea să întrerupă această sarcină spunându-i că sigur nu va putea creşte doi copii fără tată. Familia s-a oferit chiar să plătească toate cheltuielile pentru un avort. "Era puţin important dacă oferta familiei era bine intenţionată, chiar dacă ea ştia cât de greu îi va fi în viitor, dar ea a spus tare şi răspicat: nu. Ea zis NU avortului şi DA vieţii" - continuă părintele Majano.

A treia sarcină cu chimioterapie şi risc de malformaţii. Au trecut treisprezece ani. În sfârşit, această femeie era căsătorită şi fericită, dar într-o zi s-a îmbolnăvit. A aflat că are cancer şi a început tratamentul de chimioterapie. Şi totuşi, în această perioadă grea, ea rămâne din nou însărcinată. Medicii au venit imediat cu propunerea unui avort, asigurând-o că acest copil "nu va avea nici o şansă să se nască normal". Dar ea a răspuns: "Normal sau nu, eu nu-l voi avorta; e ceva ce nu pot face şi nici nu o voi face vreodată!" Părintele Majano, concluzionează: "Acest gen de eroism nu este apreciat de societate, dar noi trebuie să o facem. Acestei femei, pentru curajul de a fi rămas totdeauna fermă în hotărârea ei, pentru faptul că şi-a centrat viaţa pe iubire, eu îi spun simplu: «Mulţumesc, mamă, mulţumesc din toată inima!»"

O emoţie imensă a copleşit întregul stadion Verizon, în timp ce 15.000 de tineri, un mare număr de episcopi şi cardinali, printre care şi nunţiul apostolic în Statele Unite ale Americii, s-au ridicat în picioare pentru a o aplauda pe mama tânărului preot, Rosa (foto 2), în vârstă de 53 de ani, prezentă pe stadion, care plângea de emoţie... asemenea multora dintre participanţi. Rosa are patru fiice şi un fiu... care acum e preot. "El este acum diploma mea universitară - a mărturisit ea când i s-a oferit microfonul. Nu m-aş fi gândit niciodată că el va deveni preot. Acum am dovada clară că Dumnezeu l-a ales încă din sânul meu".

Mario este rodul celei de-a doua sarcini.

Tuturor femeilor care se află într-o situaţie dificilă, Rosa le lasă un mesaj: "Nu renunţaţi! Dumnezeu are un plan. El are totdeauna un plan. Dumnezeu nu vă va lăsa niciodată singure!"

sursa: http://ercis.ro/actualitate/viata.asp?id=20150234 

Lumina contopita cu Iubirea...

" Cu adevarat sunt uluit sa nu vad tresaltand de bucurie si exultand inimile, spunand:

<< Lauda Domnului!A sosit Cel asteptat! Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului!>>, Cel care revarsa haruri si binecuvantari, pace si vindecare, si ne cheama la Imparatie,deschizandu-ne calea, Acela , mai ales, care emana iubire prin orice gest si cuvant, prin orice privire, prin orice suflare.

Ce va fi fiind dara lumea aceasta de este oarba inaintea Luminii care traieste intre noi?Ce fel de lespezi, mai grele inca decat pietrele de la gurile mormintelor - va fi avand zidite peste ochii sufletului de nu vede asta Lumina? Ce fel de munti de pacate va fi avand asupra-i de este atat de sufocata, dezbinata, orbita, asurzita, inlantuita, slabanogita in asa chip incat ramane nemiscata inaintea Izbavitorului?

Ce este Izbavitorul?Este Lumina contopita cu Iubirea...

Eu va spun sa iubiti.

Nu este vreo virtute mai mare si mai asemanatoare Firii sale. De veti iubi, veti practica fara osteneala toate celelalte virtuti, incepand cu aceea a curatiei.Atunci nu veti simti ca este o povara faptul de a trai in curatie, pentru ca, iubindu-l pe Isus, nu veti mai iubi in chip nestapanit pe nimeni altcineva. Veti fi smeriti, pentru ca veti vedea in El nesfarsitele-i desavarsiri cu ochii celui care iubeste si , prin urmare, nu va veti trufi cu cele marunte ale voastre. Veti fi si credinciosi.Cine nu crede in acela pe care-l iubeste?

Veti fi framantati de durerea izbavitoare,pentru ca durerea voastra va fi dreapta, avand voi a patimi din cauza suferintei pricinuite Lui, iar nu pentru ca v-ati facut voi vrednici de suferinta. Veti fi puternici.O,da! Uniti cu Isus, suntem tari! Suntem puternici impotriva a orice. 

Veti fi plini de nadejde pentru ca nu va veti indoi de Inima inimilor care va iubeste cu toata Fiinta sa.

Fi-veti intelepti. Veti fi tot ce vreti. Iubiti-l pe acela care va vesteste fericirea cea adevarata, care propovaduieste izbavirea, care umbla neostenit peste munti si vai, chemand turma sa se adune, pe a carui cale este Pacea, dupa cum pacea este intru Imparatia sa care nu-i din lumea aceasta, dar care exista cu adevarat, dupa cum cu adevarat exista Dumnezeu.

Parasiti orice cale care nu este calea sa. Eliberati-va de orice negura.Duceti-va la Lumina.

Nu fiti precum lumea care nu vrea sa vada Lumina, care nu vrea a o cunoaste, ci mergeti la Tatal nostru - care este Parintele luminilor, care Lumina nesfarsita este - prin Fiul care - este Lumina lumii - pentru a va bucura de Dumnezeu intru imbratisarea Paracletului - care este strafulgerarea Luminilor intr-o singura fericire a iubirii - care ii uneste pe Cei trei intr-Unul singur.

Nesfarsit ocean al Iubirii, far' de furtuni, far' de intuneric, primeste-ne! Pe toti! Pe cei nevinovati ca si pe cei care se intorc spre bine! Pe toti! Intru pacea ta! Pe toti! Pe vecie.

Primeste-ne pe toti , pe Pamant, ca sa te iubim pe Tine, Dumnezeule, si pe aproapele , dupa cum vrei Tu.

Primeste-ne pe toti, in Cer, pentru ca iarasi sa va iubim, si asta pururea, nu doar pe Tine si pe cei care salasluiesc in Cer, dar si pe fratii care inca se lupta pe Pamant intru asteptarea pacii si , ca niste ingeri de iubire, sa-i aparam si sa-i sprijinim in lupte si in ispite pentru ca mai apoi sa poata fi cu Tine intru pacea ta, spre vesnica marire a Domnului nostru Isus, Izbavitorul, Cel care-l iubeste pe om pana la hotarul fara de hotar al sublimei nimiciri de sine".

sursa: Maria Valtorta" Evanghelia asa cum mi-a fost revelata", vol 5.

 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

Dumnezeu cunoaste ranile adanci ale inimii noastre si raspunde cu bunatate

Convorbirea lui Dumnezeu milostiv cu sufletul pacatos

- Isus: Nu te teme de Mantuitorul tau, suflet pacatos, fac eu primii pasi, caci stiu ca tu nu esti in stare prin tine insuti sa te ridici pana la Mine. Copile, nu fugi de Tatal tau, vino sa vorbesti, intre patru ochi, cu Dumnezeul tau plin de milostivire care vrea El Insusi sa-ti spuna un cuvant de iertare si sa te copleseasca cu harurile Sale. Oh, cat de drag imi este sufletul tau. Te-am scris pe mainile Mele.Iar tu te-ai intiparit in inima Mea ca o rana adanca.

- Sufletul: Doamne, aud glasul Tau care ma cheama ca sa ma indepartez de calea cea rea, dar nu am nici curajul nici forta.

- Isus: Eu sunt forta ta, iti voi da putere sa lupti.

- Sufletul: Doamne, cunosc sfintenia Ta si ma tem de Tine.

- Isus: De ce te temi , copilul Meu, de Dumnezeul milostivirii? Sfintenia Mea nu ma impiedica sa fiu milostiv fata de Tine. Priveste, suflete, pentru tine am intemeiat tronul milostivirii pe pamant, acest tron este tabernacolul, si de pe acest tron al milostivirii Eu doresc sa cobor in inima ta. Priveste , nicio suita nu ma inconjoara, nicio, straja, ai acces la Mine in orice moment, la orice ora din zi vreau sa vorbesc cu tine si doresc sa-ti acord haruri.

- Sufletul: Doamne, ma tem ca nu-mi vei ierta un numar atat de mare de pacate, mizeria mea ma umple de spaima.

- Isus: Milostivirea Mea este mai mare decat mizeria ta si cea a lumii intregi.Cine a masurat bunatatea Mea? Pentru tine Eu am coborat din cer pe pamant, pentru tine M-am lasat pironit pe cruce, pentru tine am permis ca Preasfanta Mea Inima sa fie deschisa cu o lovitura de sulita si Ti-am deschis astfel izvorul milostivirii; vino si scoate harurile din acest izvor cu vasul increderii.Eu nu resping niciodata o inima smerita, mizeria Ta s-a scufundat in abisul milostivirii Mele.De ce ar trebui sa porti o disputa cu Mine despre mizeria ta?

Fa-mi placerea , abandoneaza-mi Mie toata saracia si mizeria ta, iar Eu te voi coplesi cu o comoara de haruri.

- Sufletul: Ai invins,o, Doamne, inima mea de piatra, prin bunatatea Ta; si iata: cu incredere si umilinta ma apropii de tribunalul milostivirii Tale, da-mi Tu insuti iertarea prin mana celui care Iti tine locul. O, Doamne, simt cum harul si pacea s-au revarsat in sarmanul meu suflet. Simt milostivirea Ta,Doamne, m-a strabatut dintr-o parte in alta. M-ai iertat mai mult decat as fi indraznit sa sper sau decat as fi fost in stare sa gandesc. Bunatatea Ta a depasit toate dorintele mele.Si acum Te invit in inima mea , cuprins de recunostinta pentru atatea haruri. Ma ratacisem ca fiul risipitor parasind calea dreapta, dar Tu n-ai incetat sa fii un Tata pentru mine.Inmulteste in mine milostivirea Ta, caci vezi cat sunt de slab.

- Isus: Copile, nu mai vorbi despre mizeria ta, caci Eu am uitat-o deja. Asculta, copilul Meu, ce doresc sa-ti spun: cuibareste-te in ranile Mele si scoate din izvorul vietii tot ce poate dori inima ta.Bea cu inghitituri lungi din izvorul vietii si nu te vei opri din drum. Contempla stralucirea milostivirii Mele si nu te teme de dusmanii mantuirii tale. Da slava milostivirii Mele.

sursa: Sfanta Faustina " Mic jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu in sufletul meu" (1485)

 

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale milostivirii Sale!