Repetarea actelor de dorinta

Lui Daniel i s-a descoperit misterul lui Cristos pentru ca el era omul dorintelor.Un suflet care il doreste pe Isus, nu poate sa nu intre adanc in cunoasterea si trairea tainelor sale.

Dorinta zdrobeste obstacolele, ea deschide poarta sufletului prin care realizeaza minunatele cuvinte din Apocalips:

"Iata ca eu stau la usa si bat; daca cineva asculta vocea mea si-mi deschide , voi intra la el , si vom cina impreuna". ( Ap.3,20)

Dorinta dilata sufletul si-l adapteaza obiectului dorit.Ea il asimileaza , ca sa spun asa, lui Dumnezeu, Tatal ceresc, care a binevoit s-o asigure pe sfanta Ecaterina de Siena ca:

"Nici o virtute nu-ti poate merita viata vesnica , pentru ca tu imi slujesti intr-un mod marginit.Eu, Dumnezeu cel infinit, doresc sa fiu servit intr-un mod infinit; or tu nu ai in tine nimic infinit, afara de dorinta si de elanul sufletului tau".

Dar adauga:

"Aceasta dorinta, ca si toate celelalte virtuti n-au valoare decat prin Cristos cel rastignit, unicul meu Fiu".

Trezirea actelor de dorinta dupa Sfanta Impartasanie e un lucru foarte bun.Bossuet spune ca "exercitiul desavarsit al iubirii este dorinta continua de a-l primi pe Isus Cristos. Masa euharistica e pregatita; insa invitatii lipsesc, dar tu , Isuse, ii chemi".

Viata mai multor sfinti a fost consumata de o dorinta arzatoare a sufletului lor dupa unirea euharistica.

Sfantul Ignatiu, martirul, scria romanilor:

"Nu doresc placerile acestei lumi, ci doresc painea dumnezeiasca , painea cerului, painea vietii , Trupul lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu.Ard de dorinta de a ma imbata cu aceasta bautura care e sangele sau si care aprinde in noi o iubire netrecatoare, dandu-ne zalogul vietii vesnice".

Sfanta Ecaterina de Siena suspina zi si noapte dupa Sfanta Impartasanie.Indata ce aurora diminetii aparea la orizont, alerga la biserica condusa de dorinta sa arzatoare dupa Isus.

"Parinte, mi-i foame" - spunea dansa adesea, parintelui B. Raymond pentru a-i exprima dorinta sa de a se impartasi."Pentru dragostea lui Dumnezeu dati sufletului meu aceasta hrana".

Sfanta Maria Margareta Alacoque spunea:

"Inima mea este consumata de dorinta de a-l iubi pe Dumnezeul meu si acest fapt imi da o foame nepotolita dupa Sfanta Impartasanie si dupa suferinta..."

Ea ne marturiseste ca intr-o zi de vinerea mare , fiind cuprinsa de o dorinta arzatoare de a-l primi pe Isus Cristos, ii spune cu multe lacrimi in ochi:

"Isuse preaiubit, doresc sa ma consum dorindu-te pe Tine si neputandu-te primi in aceasta  zi, nu voi inceta sa te "doresc".

Isus a venit s-o mangaie cu prezenta sa placuta, spunandu-i:

"Fiica mea, dorinta ta a patruns atat de adanc in inima mea, incat daca nu as fi infiintat acest sacrament al iubirii, eu l-as infiinta acum pentru a ma face hrana ta.Eu simt atata placere ca sa fiu dorit de suflete, incat ori de cate ori inima concepe aceasta dorinta, de fiecare data eu privesc cu iubire acel suflet pentru a-l atrage la mine".

In tabernacol, Isus pare ca sta ca odinioara sub porticul templului, in picioare, strigand catre multime:

"Daca cuiva ii este sete, sa vina la mine si sa bea".

Isus din sfantul tabernacol ne reaminteste invitatia intelepciunii divine:

"Veniti la mine , voi toti care ma doriti  si saturati-va!".

Sa trezim deci in noi dorinte din ce in ce mai frecvente , din ce in ce mai arzatoare dupa Isus din Euharistie.Sufetul nostru sa fie totdeauna orientat spre Sfanta Euharistie.Sa traim in stare de dorinta , in stare de miscare spre Dumnezeu, ca si Psalmistul:

"Imi deschid gura si am aflat , ca poruncile tale am dorit".

Aceasta dorinta dupa Dumnezeu e unul dintre harurile cele mai pretioase pe care El le-a promis prin profetii sai:

"Vor veni zile pe pamant in care voi trimite foamea in lume,  nu foamea dupa paine, nici setea dupa apa, ci foamea dupa Cuvantul lui Dumnezeu".

Pana unde ii este permis dorintei noastre sa se avante? Putem noi aspira chiar si dupa cele mai tainice mistere ale unirii dumnezeiesti?

Da, cu conditia ca dorinta noastra sa se tina intr-o umilinta perfecta si intr-o bucuroasa supunere la vointa lui Dumnezeu.Fara indoiala, ar fi o mandrie si o expunere la cele mai desarte iluzii faptul de a dori favorurile extraordinare pe care teologia le numeste haruri date gratis ( ca revelatiile, viziunile etc).

Dar a dori o unire cat mai stransa a sufletului nostru cu Dumnezeu, e un lucru permis, legitim si sfintitor.Mireasa din Cantarea Cantarilor striga:

"El sa ma sarute cu sarutul gurii sale!"

Ea vorbeste in numele intregii creaturi rascumparate si sfintite prin har, aspirand dupa aceasta fericita stare in care sufletul " adera Domnului atat incat devine un duh cu El".

Cine face sa se nasca in sufletului nostru aceste dorinte sfinte si indraznete?

- Duhul Sfant.El este Acela care calauzeste sufletul nostru catre Dumnezeu.

"Caci noi nu stim cum sa ne rugam, dar Duhul Sfant mijloceste pentru noi cu suspine negraite.El este cel care striga in noi: Abba Tata!"

Un mijloc excelent pentru a ne exprima si pentru a ne aprinde dorintele noastre , este acela de a-l chema in ajutorul nostru, aemenea psalmistului:

Precum cerbul doreste izvoarele de apa,

Asa te doreste sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

Sufletul meu este insetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu.

Doamne, pe tine te caut

Sufletul meu are nevoie de tine,

Trupul meu se consuma dupa tine

Ca un pamant uscat, pustiu si fara apa".

sursa : "De la Euharistie la Sfanta Treime" - M.V.Bernadot

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie pentru a fi mereu insetati dupa El !

Despre adevarata dragoste in "Revelatiile Sfintei Brigitta"

"Mama vorbi cu mireasa si-i spuse:

"Ma iubesti , fiica mea?".

Ea raspunse:

"Invata-ma, Doamna mea, ca sa te iubesc, pentru ca sufletul meu este patat de o dragoste falsa si sedus de un venin otravitor si de aceea nu poate sa inteleaga adevarata dragoste".

Mama raspunse: 

"Te voi invata.Sunt patru orase in care exista patru feluri de dragoste, daca le poti numi pe toate dragoste, caci doar aceea poate fi numita dragoste , unde Dumnezeu si sufletul se unesc intr-o adevarata legatura

 si o adevarata armonie a virtutilor.

Primul oras este orasul incercarilor , care este lumea, unde omul este plasat pentru a fi cercetat daca-l iubeste sau nu pe Dumnezeu,pentru ca sa invate a-si cunoaste boala si pentru ca sa-si dobandeasca virtuti prin care sa poata reveni la cinstire, astfel ca el,omul curatit pe pamant, sa poata fi incoronat cu si mai mare cinstire in cer.In acest oras exista o dragoste neordonata, cand trupul este mai iubit decat sufletul, cand cele trecatoare sunt dorite mai cu zel decat cele spirituale, cand povara este cinstita si virtutea este dispretuita, cand pelerinajele sunt mai placute decat tara de bastina si cand omul muritor este mai de temut si mai cinstit decat Dumnezeu care guverneaza pe vecie.

Al doilea oras este orasul curatiei.Acolo se spala sufletul de murdarie.

Lui Dumnezeu i-a placut sa infiinteze asemenea locuri, unde cel care a fost neglijent si trufas, cand si-a urmat propria vointa, sa fie curatit pentru incoronare, dar cu teama.In acest oras se gaseste dragoste nedesavarsita pentru ca Dumnezeu, in speranta ca va elibera din inchisoare , nu este iubit cu dragoste din cauza chinurilor si amaraciunii pe care o simte sufletul in pocainta pentru pacate.

Al treilea oras este orasul chinurilor.Acela este iadul.Acolo segaseste toata rautatea , toata necuratia, toata invidia si toqata impietrirea dragostei.

Dumnezeu guverneaza si peste acest oras prin impartirea dreptatii, prin masura dreapta si echitabila a pedepsei si prin infranarea furiei oarbe a diavolilor, pentru ca ei sa nu chinuie pe cineva peste pedeapsa hotarata, care a fost stabilita fiecaruia dupa merit.

Caci asa cum unii osanditi au pacatuit mai mult,altii mai putin, asa exista masura pentru pedeapsa dreapta a tuturor. 

Toti osanditii sunt inchisi desigur in intuneric, dar nu toti in acelasi fel.

Caci intunericul se deosebeste de intuneric, groaza de groaza si focul de foc.

Peste tot conduce si stabileste Dumnezeu cu dreptate si indurare si aceasta chiar si in iad, astfel cei care au pacatuit cu intentie sunt pedepsiti intr-un fel, cei care au pacatuit din slabiciune, in alt fel, iar cei care sunt tinuti doar in captivitate din cauza blestemului stramosesc, in al treilea  fel.Chinurile ultimilor amintiti constau in lipsa vederii lui Dumnezeu, a luminii alesilor lui si ei se apropie de indurare si bucurie in asa masura incat nu cunosc pedeapsa ingrozitoare pentru faptul ca nu au savarsit pacate si fapte rele.Daca dumnezeu n-ar fi impartit totul intr-un fel si o masura atat de bine stabilita, atunci diavlolii n-ar fi avut niciodata masura in a chinui sufletele.

Al patrulea oras este orasul cinstirii.Acolo domneste iubirea desavarsita si ea este bine ordonata , caci nimic nu se doreste altceva decat pe Dumnezeu si totul este de dragul lui Dumnezeu.

Pentru ca tu sa poti ajunge la desavarsirea acestui oras, trebuie sa ai dragoste cu patru calitati: o dragoste bine ordonata, curata, adevarata si desavarsita.

Bineordonata este dragostea prin care cele trupesti sunt iubite doar pentru strictul necesar, lumea este iubita nu de dragul belsugului,ci doar de dragul lui Dumnezeu, prietenul este iubit de dragul curatiei vietii si dusmanul de dragul rasplatii.

Curata este dragostea cand povara nu este iubita alaturi de virtute, cand obiceiul rau este dispretuit si pacatul nu este usor trecut cu vederea.

Adevarata este dragostea cand il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta si din toata inima, cand toate faptele tale urmaresc cinstirea lui Dumnezeu, dar in acelasi timp teama de El nu-ti permite nici un pacat, nici chiar cel mai mic pacat si ca nu cumva, consolandu-te pe faptele tale bune, sa fi tentata si ispitita la pacat. Dar desavarsita este dragostea , cand nimic nu-i este omului atat de placut ca Dumnezeu.

Aceasta incepe in aceasta viata si se desavarseste in cer.

Iubeste, de aceea, aceasta dragoste desavarsita si adevarata , caci cel care nu o are va fi pedepsit, chiar daca el este credincios, zelos , smerit si nou nascut prin botez; astfel el va veni in orasul groazei, caci asa cum exista un Dumnezeu , asa exista o credinta in Biserica lui Petru, un botez si o desavarsire a cinstirii si a rasplatii.De aceea trebuie ca cel care vrea sa vina la singurul Dumnezeu sa aiba vointa si o dragoste fata de singurul Dumnezeu.

De aceea sunt nedemni acei oameni cand spun:

"Ajunge daca eu sunt cel mai mic in cer; eu nu vreau sa fiu desavarsit".

O , ce gand nebun! Cum ar putea cineva sa fie nedesavarsit acolo unde toti sunt desavarsiti, unii prin nevinovatia vietii lor,altii prin nevinovatia copilariei, altii prin cainta lor si altii prin credinta si buna vointa?"

sursa: Sfanta Brigitta "Revelatii Ceresti"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti nevoie pentru a avea o dragoste desavarsita!

Dorinta

Sa Te privesc cum stai infrigurat,
Sa simt cum gemi de dor si-ngheti in mine?
Sa te inlantui cu al meu pacat
In temniti crude, de oroare pline?

O, Doamne , NU !
Mai naste-ma o data !
Cand totu-n jur se stinge si-amuteste,
Cand viata a pierit si moartea creste,
Renaste-ma-ntru Cel ce ma iubeste !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie!

Esenta iubirii mele

Cum te-as iubi daca ti-as frange zborul,

Si din inalt te-as arunca in put ?

Cum te-as iubi daca ti-as stinge Focul,

Fortandu-te spre moarte sa apuci ?

Sa vreau sa sfartec Cerul ce te cheama,

Sa te lipsesc de Locul , din veac pregatit ?

Mai bine as muri seara de seara ,

Decat  sa ti-L rapesc pe Cel Iubit !

I-am daruit doar Lui "nimicnicia",

Nu vreau din nou sa ma imbrac cu ea,

Am alte straie: jertfa si iubirea ,

Si-abandonarea in Sfanta Voia Sa!

Zdrobindu-mi "eul" opresc pustiirea,

Ce pentru "sine", dorise a te pastra,

Te daruiesc sublimului din mine,

Oricate morti , sau sange m-ar costa.

Ma-ndrept spre esafod cu bucurie,

Ma-ncant si ma-nfierbant in moartea grea,

Stiind ca-n jertfa-mi , dincolo de sange,

Cristos, iti oglindeste Fata Sa!

Aceaste " stingeri" sunt de fapt "atingeri",

Bucati de Cer , ce ti se-ofera-n Dar,

Bucati de suflet ,ce se vor ofrande,

Pentru a-ti dobandi starea de Har!

Si astfel, TE IUBESC,  in viata si in moarte,

Te pot pastra si dincolo de ea,

Iubirea mea cu gust de puritate,

Te daruieste Vietii, nu ti-o ia ...

Sa ne incredem in El

" De cand il cunosc pe Dumnezeu , stiu ca nu m-a luat niciodata peste picior.
 

Stiu ca nu ma inseala; asta e puterea mea.
Cunoasterea Lui m-a facut sa am incredere in El.
Port in mine aceasta experienta , si e de nesters.
 

Am incredere in El.

Am incredere chiar si atunci cand increderea insasi 

e pusa la incercare si eu nu mai inteleg nimic.
Simt ca ma incred in El si atunci cand orizontul meu e intunecat , 

arid, dureros.
Imi amintesc ca pot avea incredere in El, stiu ca e fidel.
Da, e fidel.
Si atunci , daca e fidel, o sa-mi explice lucrurile pe care acum nu reusesc sa le inteleg.
Si-mi va explica si care este ratiunea suferintei, a mortii , a raului.
Nu pot sa inteleg intotdeauna de ce face anumite lucruri.
Dar stiu din experienta ca , daca face asa , inseamna ca face bine.
Ma incred in El, care e indragostit de increderea pe care o putem avea in El.
Nimic nu-i da o bucurie mai mare decat acest act care rezuma in sine toata iubirea si legatura pe care El vrea sa o stabileasca cu noi.

Increderea e maximul pe care noi creaturile I-l putem da."

Carlo Carretto "Iubind in tacere..."

" Dorinţa mea este să mă dăruiesc în întregime lui Dumnezeu şi să-L iubesc cu mult mai mult decât mă iubesc pe mine însămi.

 De ce m-aş opune la ceea ce-I place? 

Cum aş putea să fac altceva decât să mă dăruiesc în întregime Lui? Cum ar putea să fugă cineva de domnia unui rege pe care îl iubeşte din toată inima?
 

„Cine ne poate despărţi de dragostea care este în Isus Hristos?” ... " 

Jeanne Guyon

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa implineasca in voi  dorintele Sale!