Din "Revelatiile Sfintei Brigitta" :
Cuvintele Domnului nostru Isus Cristos către mireasa sa aleasă şi mult iubită explicând prea minunata întrupare, condamnând profanarea păgână şi încălcarea credinţei noastre şi a botezului, şi îndemnând preaiubita sa mireasă să îl iubească. |
CARTEA 1 – CAPITOLUL 1 |
Sunt Creatorul cerului şi al pământului, unul în dumnezeire cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Eu sunt cel care a vorbit profeţilor şi patriarhilor, cel pe care l-au aşteptat. Pentru năzuinţa lor şi în conformitate cu promisiunea mea, am luat trup fără de păcat, fără concupiscenţă, intrând în trupul Fecioarei precum soarele luminează prin cel mai curat cristal. Soarele nu dăunează sticla intrând în ea, nici virginitatea Fecioarei nu a fost pierdută când am luat forma mea umană. Am luat trup omenesc fără să predau dumnezeirea mea. Am fost nu mai puţin Dumnezeu, domnind şi întregind toate lucrurile împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, deşi eu, cu natura mea umană, eram în pântecele Fecioarei. Luminozitatea niciodată nu e separată de foc, nici divinitatea mea nu a fost vreodată separată de caracterul meu uman, nici măcar prin moarte. Apoi am voit ca trupul meu curat şi fără de păcat să fie rănit din talpa picioarelor până în creştetul capului pentru păcatele tuturor oamenilor, şi să fie atârnat pe Cruce. Este acum oferit în fiecare zi pe altar ca oamenii să mă iubească mai mult şi să îşi amintească de bunăvoinţa mea mai des. Acum, însă, sunt cu totul uitat, neglijat şi dispreţuit, ca un rege alungat afară din propriul său regat în locul său un hoţ periculos fiind ales şi cinstit. Am dorit ca regatul meu să fie înăuntrul omului, şi pe drept eu să fiu rege şi conducător peste el, întrucât l-am creat şi l-am răscumpărat. Acum, însă, a călcat în picioare şi a pângărit credinţa pe care mi-a promis-o la botez. A încălcat şi a respins poruncile pe care i le-am dat. Iubeşte propria voinţă şi cu dispreţ refuză să mă asculte. De asemenea, îl slăveşte pe acel hoţ netrebnic, diavolul, mai presus de mine şi îi promite credinţa sa. Diavolul cu adevărat este un hoţ întrucât, prin tentaţii rele şi false promisiuni, fură pentru sine sufletul uman pe care eu l-am răscumpărat cu propriul meu Sânge. Nu pentru că este mai puternic, ca să spun asa, decât sunt eu, de este capabil să îl fure, întrucât sunt atât de puternic că pot înfăptui toate lucrurile printr-un singur cuvânt, şi sunt atât de corect încât nu aş săvârşi nici cea mai mică nedreptate, nici dacă toţi sfinţii m-ar ruga aceasta. Totuşi, deoarece omul, căruia i-a fost dată liberă alegere, de bună voie dispreţuieşte poruncile mele şi îşi dă consimţământul diavolului, atunci nu este decât just ca el să simtă şi tirania diavolului. Diavolul a fost creat bun de către mine dar a căzut prin propria sa voinţă neascultătoare şi, ca să spun aşa, a devenit slujitorul meu pentru pedepsirea nelegiuiţilor. Deşi sunt acum atât de dispreţuit, sunt totuşi îndurător încât voi ierta păcatele oricui cere îndurarea mea şi se smereşte pe sine, şi îi voi elibera de hoţul cel rău. Însă voi folosi judecata mea asupra celor care se încăpăţânează să mă sfideze, şi auzind-o vor tremura iar cei care trec prin ea vor spune: ‘Vai, că am fost vreodată născuţi sau concepuţi, vai, că am provocat vreodată pe Domnul Măririi la furie!’ Însă tu, fiica mea, pe care am ales-o pentru mine şi cu care vorbesc în spirit, iubeşte-mă din toată inima, nu precum îţi iubeşti fiul sau fiica sau rudele dar mai mult decât orice în lume! Eu te-am creat şi nu am cruţat nici unul din membrele mele suferind pentru tine. Şi totuşi iubesc sufletul tău atât de mult încât, dacă ar fi posibil, m-aş lăsa răstignit din nou decât să te pierd. Urmează exemplul smereniei mele: Eu, care sunt Rege al gloriei şi al îngerilor, am fost îmbrăcat în zdrenţe modeste şi am stat gol la stâlp în timp ce urechile mele auzeau tot felul de insulte şi batjocuri. Dă întâietate voinţei mele în faţa voinţei tale, cum Mama mea, Doamna ta, de la început până la sfârşit, nu a dorit vreodată altceva decât ce am voit eu. Dacă faci aceasta, atunci inima ta va fi cu inima mea, şi va fi înflăcărată cu dragostea mea în acelaşi fel cum orice lucru uscat este cu uşurinţă aprins de foc. Sufletul tău va fi plin de mine iar eu voi fi în tine, şi toate lucrurile trecătoare vor deveni amare ţie şi toate poftele carnale precum otrava. Te vei odihni în braţele mele dumnezeieşti, unde nu este nici o poftă trupească, doar bucurie şi plăcere spirituală. Acolo sufletul, atât în interior cât şi în exterior fericit, este plin de bucurie, gândindu-se şi dorind nimic altceva decât fericirea pe care o posedă. Aşadar iubeşte-mă mai presus de toate, şi vei avea toate lucrurile pe care ţi le doreşti, şi le vei avea din belşug. Nu este oare scris că untdelemnul văduvei nu s-a sfârşit până ce Domnul a trimis ploaie pe pământ conform spuselor profetului? Eu sunt profetul adevărat. Dacă vei crede cuvintele mele şi le vei împlini, untdelemnul şi bucuria şi veselia nu te vor părăsi pentru toata veşnicia. sursa:http://www.prophecyfilm.com/romanian/revelatiile/cartea1/cartea1-capitolul1.htm Dumnezeu sa va binecuvantele cu toata Indurarea Sa ! |