Cardinalul de Boston: „Biserica trebuie să strige adevărul incomod: Avortul este greșit!”

În seara zilei de 21 ianuarie, în Washington DC, în faţa unei adunări de peste 10.000 de oameni, Cardinalul  de Boston, Sean O’Malley, a condamnat în termeni duri avortul,  insistând că Biserica are datoria de a se opune avortului.

„Biserica, cu sinceritatea și candoarea unui copil, trebuie să strige adevărul incomod: avortul este greșit”. Cardinalul a spus aceste cuvinte în timpul Liturghiei care deschide Privegherea Națională pentru Viață, care are loc la Altarul Național al Neprihănitei Zămisliri, cu o noapte înaintea Marșului pentru viață.

Aşa cum a devenit obiceiul, Sfânta Liturghie s-a deschis cu o procesiune uimitoare de 35 de minute, cu participarea a 33 de episcopi, 300 de preoți, 60 diaconi și  550 de seminariști.

„Suntem aici pentru că vrem să salvăm miile de copii nevinovați, care în acest an vor fi executați chiar de oamenii a căror misiune ar trebui să fie aceea de a vindeca și de a proteja viața”, a spus O’Malley.

„Adevărul este că singurul mod în care putem salva acești copii este să salvăm mamele”, a continuat el. „Cunoscând mila și iubirea lui Dumnezeu, ele vor fi capabile să demonstreze milă față de copiii lor. Mișcarea pro-viață trebuie să fie despre salvarea mamelor. Trebuie să ne concentrăm asupra femeii pentru a încerca să înțelegem prin ce trece aceasta.”

Deși Cardinalul este cunoscut pentru sinceritatea sa cu privire la problema avortului, acesta luând parte cu mândrie la marșul pentru viață de la primul eveniment din 1974, comentariile sale puternice sunt deosebit de importante în acest an după ce Papa Francisc l-a ales ca membru al comisiei sale consultative de opt cardinali, O’Malley devenind unul dintre cei mai apropiați consilieri ai papei.

În predica sa, cardinalul a comparat lupta pro-viață cu povestea „Hainele noi ale împăratului”, în care a fost nevoie de un copil pentru a spune că împăratul, de fapt, nu avea haine pe el.

„Hainele noi ale împăratului astăzi sunt numite drepturi de reproducere, încetarea sarcinii, precum și multe alte eufemisme care ascund realitatea și brutalitatea reprezentată de avort”, a spus el.

„Mulțimea aplaudă hainele noi ale împăratului și oamenii se tem să pună întrebări. Iar cei care nu aplaudă sunt luați drept proști, naivi, încuiați. Vocea Bisericii este ca un copil care declară în fața lumii că hainele noi sunt o minciună, un farsă, o înșelăciune.”

O’Malley a declarat că Biserica susține o „etică consistentă a vieții”, care recunoaște în mod egal demnitatea fiecărui bărbat, femeie și copil, dar, în același timp, a insistat asupra faptului că cel mai important și de bază aspect este dreptul la viață.

„Învățătura vieții este elementul central al învățăturii sociale a Bisericii”, a spus el.

 „În cazul în care valoarea vieții este compromisă sau diminuată, toată viața este în pericol. Când îi dăm statului puterea de a alege care ființe umane sunt demne de viață și care ar trebui să fie eliminate, ceea ce facem este să deschidem o cutie a Pandorei care dezlănțuie orice fel de nedreptate și de încălcare a demnității umane. Viața este prețioasă. “

„Drepturile omului fără dreptul la viață sunt hainele noi ale împăratului”, a adăugat el.

Acest an se marchează a 35-a Priveghere Națională pentru Viață, care a durat toată noaptea înainte de Marș, incluzând spovedanii, un Rozariu National pentru viață, Privegherea de noapte în conformitate cu ritul bizantin, Orele, la care participă și seminariști din întreaga țară de la miezul nopții până la 6 dimineața și rugăciunea de dimineață de la 06:30. Privegherea s-a încheiat cu o Liturghie de la 07:30, celebrată în acest an de către Arhiepiscopul Charles Chaput de Philadelphia.

Sursa:stiripentruviata.ro

 

 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

Decalogul seninatatii

1. Doar pentru astăzi îmi propun să încerc să trăiesc doar prezentul, fără să vreau să rezolv toate problemele vieţii mele deodată.
 
2. Doar pentru astăzi îmi propun să am grijă maximă de aspectul meu: galant în maniere, nu voi critica pe nimeni şi nu voi pretinde să îmbunătăţesc sau să pun la punct pe nimeni, ci doar pe mine însumi.
 
3. Doar pentru astăzi îmi propun să fiu fericit, având certitudinea că am fost creat pentru a fi fericit, nu numai pe lumea cealalaltă, ci şi pe lumea asta.
 
4. Doar pentru astăzi îmi propun să mă adaptez situaţiilor fără să pretind ca acestea să se adapteze dorinţelor mele.
 
5. Doar pentru astăzi îmi propun să dedic 10 minute din timpul meu unei lecturi bune, amintindu-mi că, aşa cum alimentele sunt necesare vieţii trupeşti, aşa şi lectura este necesară vieţii sufleteşti.
 
6. Doar pentru astăzi îmi propun să fac o faptă bună şi nu voi spune nimănui.
 
7. Doar pentru astăzi îmi propun să fac cel puţin un lucru pe care, de obicei, nu vreau să îl fac, iar dacă ma voi simţi jignit, ma voi strădui să nu afle nimeni.
 
8. Doar pentru astăzi îmi propun să fac un program detaliat; poate că nu mă voi ţine strict de el, dar îl voi redacta şi mă voi feri de două nenorociri: graba şi nehotărârea.
 
9. Doar pentru astăzi îmi propun să cred cu tărie că, indiferent dacă situaţiile demonstrează contrariul, Dumnezeu are grijă de mine ca şi cum aş fi singurul pe lumea asta.
 
10. Doar pentru astăzi îmi propun să nu îmi fie teamă; şi mai ales nu îmi va fi teamă să mă bucur de ceea ce este frumos şi să cred în bunătate.
 
                                                                             Fericitul Ioan al XXIII-lea

sursa: http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=72&Itemid=139#

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi senine!

Veniti sa oprim ”Raportul Lunacek” !

Cei de stânga nu se odihnesc, așadar...nici noi!
La scurt timp după ce Raportul Estrela a fost învins, membrii de stânga ai Parlamentului European s-au pus pe treabă cu noua lor inițiativă, ”Raportul Lunacek”. Cu ajutorul tău, la fel cum am făcut cu Raportul Estrela, îl putem învinge și pe acesta.

Pe 3 februarie, Parlamentul European va vota în legătură cu Raportul Lunacek, cunoscut oficial ca ”Harta rutieră a Uniunii Europene împotriva homofobiei și a discriminării pe motive de orientare și identitate sexuală”
Raportul Lunacek este o încercare a lobby-ului LGBT(acronim care se referă la colectivitatea lesbiană, gay, bisexuală și transsexuală) de a forța drepturile lor speciale și de a promova agenda lor în statele membre UE. Ei susțin că cer doar drepturi egale, dar acest lucru nu este adevărat! Raportul Lunacek Spune o poveste total diferită.

Ajută-ne să învingem unul din cele mai liberale rapoarte care au intrat vreodată în Parlamentul European.
Semnează petiția pentru a cere președinților de partid să OPREASCĂ RAPORTUL LUNACEK!
 

http://www.citizengo.org/en/2882-european-parliament-will-vote-roadmap-special-lgbt-rights-lunacekno

Raportul are puncte pe agenda care:
• Pot fi utilizate politic greșit pentru a forța Statele Membre să accepte ”căsătorii între persoane de același sex pentru toți”
• Cuplurile de același sex în toate statele Membre vor avea acces liber la adopție, fertilizare in vitro și surogat
• Garantează libertate de adunare și expresie pentru activiștii gay și care folosesc limbaj precum ”hate speech”(instigator la ură) și ”hate crime”(infracțiuni motivate de ură) pentru a opri glasul Predicatorilor Evangheliei, a criticilor homosexualității și a activismului LGBT. Prin aceasta, Parlamentul European dorește ca UE și statele Membre să aplice standarde duble:libertate de exprimare fără restricții pentru comunitatea gay, dar libertate de exprimare restricționată pentru posibilii critici

Ceea ce nu e inclus în raport este cel mai înspăimântător. Raportul nu se îngrijește să protejeze drepturile părinților de a-și educa copiii și să protejeze copiii de propaganda homosexuală neadecvată, sau dreptul la o obiecție exigentă.
Vă rugăm să ajutați prin semnarea petiției pentru a cere președinților de partid să OPREASCĂ RAPORTUL LUNACEK!

sursa : text preluat de pe pagina de  facebook a doamnei Cristina Palici
 

Semnati va rog petitia ce se afla la urmatorul link:

http://www.citizengo.org/en/2882-european-parliament-will-vote-roadmap-special-lgbt-rights-lunacekno

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

"Bakhita (from slave to saint)"O extraordinara poveste , reala ! Un film EXCEPTIONAL!

Suntem un singur om

Unul din paradoxurile vietii mistice este acesta: omul nu poate sa patrunda in cel mai adanc punct al sau si sa treaca prin acel centru in Dumnezeu daca nu este capabil sa iasa in intregime din sine , sa se goleasca pe sine si sa se dea celorlalti oameni, in puritatea unei iubiri lipsite de orice egoism.

Tot astfel , una dintre cele mai triste iluzii ale vietii de contemplare ar fi incercarea de a gasi pe Dumnezeu baricatandu-te in propriul suflet, tinand la distanta realitatea exterioara prin simpla concentrare si tarie de caracter, izolandu-te de lume si de semenii tai, adunandu-te in interiortul propriei minti si inchizand usa in urma ta, ca o broasca testoasa.

Din fericire, majoritatea oamenilor care incearca sa procedeze in acest fel nu obtin niciodata ceea ce dorisera.Auto-hipnoza este exact opusul contemplatiei.

Ajungem sa Il avem pe Dumnezeu in noi atunci cand El ne invadeaza toate facultatile cu lumina si focul Sau infinit.Nu Il "detinem" decat atunci cand El este pe deplin posesorul nostru.

Dar o asemenea reactie, de a ne droga mintea si de a ne izola de tot ce traieste, ne va duce doar la opacizare.Caci cum ar putea focul sa ia in stapanire ceva inghetat?

Cu cat ma identific mai mult cu Dumnezeu , cu atat ma voi identifica mai mult cu celelalte fiinte legate de El.

Dragostea Lui va trai in noi toti.Duhul Lui va fi viata noastra unica, Viata tuturor si Viata lui Dumnezeu.Ne vom iubi unul pe altul si pe Dumnezeu cu aceeasi Dragoste cu care El ne iubeste pe noi si pe Sine.

Aceasta dragoste este Dumnezeu Insusi.

Hristos s-a rugat ca toti oamenii sa poata deveni Una, asa cum El  era Una cu Tata Sau, in Unitatea Sfantului Duh.De aceea atunci cand tu  si eu devenim ceea ce am fost meniti sa fim vom descoperi nu doar ca ne iubim unul pe celalalt intr-o maniera perfecta , ci si ca traim in Hristos iar Hristos traieste in noi si suntem cu totii Unul.Vom vedea ca El este acela care iubeste in noi.Perfectiunea ultima a vietii contemplative nu este un cer al indivizilor razletiti, fiecare cu intuitia sa intima legata de Dumnezeu; ci este o mare  de Iubire care pulseaza prin trupul unic al alesilor, al ingerilor si sfintilor , iar contemplatia lor ar fi incompleta daca nu ar fi impartasita sau daca  ar fi impartasita cu mai putine suflete sau cu duhuri capabile de mai putina viziune si mai putina bucurie. 

Eu voi trai  mai multa bucurie in cer in contemplarea lui Dumnezeu daca si tu esti alaturi de mine sa o impartasim; si cu cat vom fi mai multi aceia care o vom impartasi , cu atat va fi mai mare bucuria  tuturor.

Contemplatia nu este perfecta decat daca este impartasita.Putem savura exultarea intreaga a slavei lui Dumnezeu numai atunci cand impartim cu altii infinita Sa daruire, revarsand si transmitand glorie in tot Cerul si vazand pe Dumnezeu in toti cei prezenti, stiind ca El este Viata noastra a tuturor si ca suntem cu totii Unul in El.

Iar pe pamant este la fel, dar intr-un mod nedeslusit.Aceasta unire nu poate fi constientizata si sarbatorita in intregime decat in intunericul credintei.Dar chiar si aici si acum , cu cat suntem mai legati de Dumnezeu, cu atat suntem mai legati unii de altii; iar tacerea contemplarii este dialog adanc, bogat si nesfarsit nu numai cu Dumnezeu, ci si cu oamenii.

Contemplativul nu este izolat in sine insusi, insa e eliberat de eul sau exterior egoist prin smerenie si puritate a inimii - asadar nu mai exista in el niciun obstacol real in fata iubirii simple si umile pentru ceilalti oameni. 

Pe masura ce petrecem mai mult singuri cu Dumnezeu, vom fi alaturi in intuneric, insa cu totii impreuna.Si cu cat ne intalnim mai mult prin lucrare, intr-o diversitate de activitati si de comunicare, dupa voia si dragostea Domnului, cu atat suntem mai numerosi intru El, desi ne pastram in solitudine.

Cu toate ca suntem singuri , legatura dintre noi este stransa; si cu toate ca suntem in societate, adevarata societate a dragostei crestine, iar nu aceea a oraselor si multimilor,ramanem cu atat mai mult singuri cu El.Caci in sufletul meu si in sufletul tau voi ala pe acelasi Hristos care este Viata tuturor, iar El se va gasi pe sine in iubirea noastra si impreuna vom afla cu totii Paradisul, care reprezinta impartasirea  Dragostei Lui pentru Tatal Lui in persoana Duhului Lor.Adevarata mea personalitate se va desavarsi in Hristos mistic, mai ales in sensul ca prin mine  Mantuitorul si Duhul Sfant vor putea sa te iubeasca, pe tine si pe toti oamenii si pe Dumnezeu Tatal, asa cum nimeni altcineva nu ar putea s-o faca...

Iubirea purcede de la Domnul si ne aduna in jurul Lui,ca sa Ii raspunda apoi lui Dumnezeu prin noi toti si sa ne readuca la El pe valul infinitei Lui milostiviri.Astfel devenim fiecare dintre noi usi si ferestre prin care Dumnezeu isi lumineaza cu privirea propria casa.

Cand iubirea lui Dumnezeu este in mine , El poate sa te iubeasca prin mine, iar tu Il poti iubi pe Dumnezeu in mine.Daca sufletul meu ar fi inchis fata de aceasta dragoste, iubirea Domnului pentru El Cel din mine si din tine nu ar mai putea capata expresia particulara ce se realizeaza doar in persoana mea si in nicio alta.Cum dragostea lui Dumnezeu este in mine, ea poate sa se indrepte spre tine din aceasta directie specifica si diferita de a celorlalti, ce ar fi inchisa daca El nu ar trai in mine si deoarece dragsotea Lui se afla in tine se poate indrepta spre mine dintr-un loc din care altfel nu ar avea cum veni.Iar fiindca locuieste in amandoi, slavirea lui Dumnezeu este mai inalta.Iubirea Lui este astfel exprimata in doua moduri in care nu s-ar putea altminteri exprima , anume prin inca doua bucurii care nu ar exista fara El.

Sa traim deci in aceasta iubire si fericire, tu si eu si noi toti, in dragostea lui Hristos si in contemplare, caci aici ne vom gasi pe noi insine si unii si altii asa cum suntem intr-adevar.Aici impartasim cu adevarat viata Dumnezeului Unu in Trei Persoane.Domnul, in trinitatea Sa de relatii constituente, transcende infinit  orice umbra de egoism.

Caci Dumnezeul Unic nu se constitue separat si singur in Natura Sa.

El exista ca Tata si Fiu si Duh Sfant.Aceste Trei Persoane sunt una, iar in afara lor Dumnezeu nu dainuie ca Unu absolut.

El nu este Trei Persoane plus o natura, asadar patru! 

Este Trei persoane dar un singur Dumnezeu.Este in acelasi timp solitudine infinita ( o natura) si asociere perfecta ( Trei Persoane).

O Iubire Infinita in 3 relatii constituente.

Dumnezeul unic, ce exista numai in Trei Persoane, este un cerc de raporturi in care infinita Lui realitate, Dragostea, este mereu aceeasi si mereu reinnoita , intotdeauna incepand si niciodata sfarsindu-se, absoluta, eterna si desavarsita.

Din Tatal purcede mereu infinita iubire a lui Dumnezeu,in Fiul se implineste iar prin Duhul Sfant este reinnoita si nu inceteaza niciodata a se intoarce sa se odihneasca la sursa sa eterna.Dar daca urmaresti iubirea in parcursul ei de la o Persoana a Treimii la alta, nu-i vei putea descoperi inceputul si sfarsitul, nu o vei putea prinde si fixa de una din Persoane, de parca El si-ar putea opri la sine frustul dragostei celorlalte.

Caci Iubirea Unica in Trei Persoane daruieste din belsug, la infinit , din Sinele sau care nu se poate incheia sau confisca , ci doar oferi in maniera perfecta, se poate doar primi pentru a fi impartasit in maniera perfecta.Tocmai fiindca Dragostea lui Dumnezeu nu se sfarseste intr-una autonoma capabila de a o retine si absorbi, Viata si Fericirea Domnului sunt absolut infinite, perfecte si inepuizabile.In Dumnezeu nu poate exista deci niciun egoism fiindca cele Trei Eu-uri ale Sale sunt cele Trei relatii constituente ale daruirii absolute, revarsand si abundand bucurie pentru Darul Fiintei Lor Unice.

Firea interioara a lui Dumnezeu este contemplarea perfecta.

Bucuria si viata noastra sunt destinate a fi nimic altceva decat participare la Viata care le apartine.Prin ele vom trai si noi intr-o zi pe deplin in Domnul si unul in celalalt, asa cum Persoanele Treimii traiesc Una in Cealalta.

sursa : Thomas Merton " Noi seminte ale contemplarii"

Sfanta Treime sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca!

Rugaciunea pentru descoperirea propriei persoane

Exista un loc , un punct unde Il pot intalni pe Dumnezeu intr-o legatura veritabila, traita, cu infinita Sa realitate.Acesta este " locul" Domnului,  sanctuarul Sau - punctul in care fiinta contingenta depinde de dragostea Lui.In interiorul meu exista un apogeu metaforic al existentei, unde sunt pastrat in fiinta de catre Creatorul meu.

Dumnezeu ma rosteste ca pe un cuvant continand un gand partial despre El Insusi. Un cuvant ce nu va putea niciodata sa inteleaga vocea care il rosteste.Dar daca sunt credincios conceptului pe care Domnul il pronunta in mine, daca sunt fidel gandului despre El pe care am fost menit sa-l intruchipez, voi fi patruns de realitatea Lui si Il voi gasi pretutindeni in mine, iar pe mine nicaieri.Voi fi izbavit, mantuit.

  Este pacat ca frumoasa metafora crestina a "izbavirii" s-a banalizat intr-atat si ajuns astfel sa fie desconsiderata.

S-a transformat intr-un sinonim sters pentru "pietate" -nici macar o notiune cu adevarat etica.Acest cuvant conoteaza un adanc respect pentru realitatea metafizica fundamentala a omului.El reflecta grija infinita a lui Dumnezeu pentru om, iubirea si preocuparea Lui fata de fiinta intima a acestuia , dragostea Lui pentru tot ce este al Lui in om, si anume Fiul Sau. Nu doar natura umana este izbavita prin mila divina , ci mai presus de toate persoana umana. Obiectul izbavirii este acel lucru unic, de neinlouit si incomunicabil - ceea ce sunt numai eu si niciun altul. Acest eu launtric adevarat trebuie sa fie adus la lumina, ca o bijuterie din adancul marii, salvat din confuzie, din obscuritate, din cufundarea in banal, in trivial, in sordit , in trecator.

 Trebuie sa fim salvati din ratacirea prin marea de minciuni si patimi numita " lume". Si trebuie sa fim izbaviti mai ales de abisul confuziilor si absurditatii care constituie propriu nostru eu ce tine de aceasta lume. Persoana trebuie sa scape de sclavul conformist al fantasmei , patimii si conventiei.Misteriosul si creativul eu launtric trebuie sa se elibereze de eul pagubos, hedonist si distructiv care cauta numai sa se acopere cu deghizari.

A fi " pierdut" inseamna a fi abandonat in arbitrarul si ipocrizia eului contingent, sinele de fum, care mai  devreme sau mai tarziuu va disparea inevitabil.A fi izbavit inseamna a te intoarce la realitatea ta eterna si neatinsa si a trai impreuna cu Dumnezeu.

Ce anume din om poate intra in sine pentru a-L gasi pe Dumnezeu Cel care il rosteste?

A-L gasi pe Dumnezeu inseamna mai mult decat parasirea tuturor lucrurilor care nu sunt Dumnezeu si golirea de imagini si dorinte.Daca reusesti sa iti golesti mintea de orice gand si de orice dorinta, ai putea intr-adevar sa te retragi in miezul tau si sa-ti concentrezi tot interiorul asupra punctului imaginar unde viata ta tasneste din Domnul: dar inca nu Il vei gasi cu adevarat.Biciun exercitiu natural nu te poate aduce in legatura vitala cu Dumnezeu.Daca El Insusi nu Se rosteste in tine, daca nu Isi pronunta numele in centrul sufletului tau , nu Il vei cunoaste mai mult decat cunoaste o piatra pamantul pe care isi odihneste inertia.

Faptul ca L-am descoperit pe Dumnezeu inseamna , intr-un fel, ca Dumnezeu ne-a descoperit pe noi .Noi nu putem merge in ceruri ca sa Il gasim , fiindca nu stim nici unde este paradisul si nici ce anume este.El Se coboara din ceruri pentru a ne gasi pe noi. Ne priveste din adancurile realitatii Sale infinite, care se afla pretutindeni, iar faptul ca ne vede ne daruieste o noua fiinta si o noua minte, in care Il descoperim si noi. Il cunoastem numai in masura in care noi Ii suntem cunoscuti Lui, iar contemplarea Sa de catre noi este o participare la contemplarea Lui de Sine.

Devenim contemplativi atunci cand Dumnezeu Se descopera pe Sine in noi.

In acel moment punctul de relatie dintre noi si el se deschide, iar noi trecem prin centrul desertaciunii noastre catre realitatea infinita unde ne vom "trezi" ca sine real.Este adevarat ca Dumnezeu Se cunoaste pe Sine in toate lucrurile care exista. Le priveste , iar ele exista tocmai pentru ca El le priveste. Pentru ca le iubeste, ele sunt bune.

Dragostea Sa pentru ele este tocmai valoarea lor.In masura in care Dumnezeu le vede si le iubeste, toate lucrurile Il reflecta pe El.

Dar desi Domnul este prezent in toate lucrurile prin cunoasterea , puterea, iubirea si grija Sa pentru ele, El nu este neaparat constientizat si cunoscut de ele .Dumnezeu este cunoscut si iubit numai de catre acei carora El le-a daruit o parte din propria Lui dragoste si stiinta de Sine.

Pentru a cunoaste si iubi pe Dumnezeu asa cum este, trebuie ca El sa se salasluiasca in noi intr-o maniera noua, nu numai prin puterea Sa creatoare, dar si prin mila Sa , nu  numai prin maretie, ci si prin smerenia prin care El se goleste pe Sine si coboara la noi, pentru a fi gol in goliciunea noastra, ca sa ne desavarseasca in pinatatea Lui. Dumnezeu pune punte peste infinitele distante dintre El si spiritele create pentru a-L iubi , prin sfintele taine ale propriei Lui vieti. Tatal, Ce locuieste in adancurile  lucrurilor si in adancurile mele,imi face cunoscut Cuvantul Sau si Duhul Sau.Primindu-le, sunt atras in chiar viata Lui si ajung sa cunosc pe Dumnezeu in iubirea Sa, fiind una cu El si cu Fiul Sau.Descoperirea identitatii mele incepe si se desavarseste in aceste chemari, fiindca prin ele Dumnezeu Insusi, purtand cu El secretul persoanei care sunt, incepe sa traiasca in mine, nu doar ca tata Creator, ci si ca un alt sine, cel adevarat.

 Vivo, iam non ego, vivit vero in me Christus 

( Traiesc acum nu eu , ci Hristos traieste  in mine" ).

Aceste taine incep la Botez; dar nu capata niciun inteles practic in viata spiritului nostru pana nu devenim capabili de acte constiente de iubire. 

De atunci inainte , prezenta speciala a lui Dumnezeu in noi corespunde cu hotararile noastre libere. De atunci inainte , viata noastra devine un sir de alegeri intre fictiunea eului nostru fals , pe care il hranim cu iluzii de pasiune si pofte egoiste, si supunerea plina de iubire fata de milostivirea liber daruita a lui Dumnezeu.

Atunci cand accept voia si mila lui Dumnezeu, asa cum mi se arata din intamplarile existentei, intorcandu-ma spre sinele interior si trezindu-mi credinta, eu razbat prin procesele superficiale ce formeaza imaginea obisuita pe care o am despre lume si ma voi gasi astfel in prezenta maretiei tainuite.

Poate mi se va parea ca aceasta maretie si prezenta sunt ceva obiectiv, " din afara mea". Primii sfinti si profeti vedeau aceasta prezenta divina sub forma de lumina sau inger sau foc aprins sau nimb arzand, purtat de heruvimi.

Doar astfel puteau mintile lor sa faca dreptate in imagine  realitatii supreme a ceea ce traiau.

Aceasta este insa maretia pe care nu o vedem cu ochii , ci este in intregime in noi insine.Este chemarea Cuvantului si a Spiritului de la Tatal , in adancurile fiintei noastre. Este maiestatea comunicata noua, impartasita cu noi , astfel incat intreaga noastra fiinta se umple de darul slavei si ii raspunde in adoratie.

 Aceasta este mila lui Dumnezeu, revelata prin chemarile tainice in care El ni Se daruieste  noua si ne trezeste la identitatea de fii si mostenitori ai imparatiei Lui. Aceasta este Imparatia lui Dumnezeu in noi, pentru venirea careia ne rugam de fiecare data cand spunem rugaciunea" Tatal Nostru".  

In revelatia milei si slavei ajungem la o intuitie stranie a secretului nostru personal, a identitatii noastre reale.

Eul launtric se trezeste la viata intr-o strafulgerare in momentul recunoasterii,atunci cand spunem "da" persoanelor divine ce salasluiesc in interiorul nostru. Suntem  cu adevarat noi insine umai atunci cand suntem in intregime dispusi sa "primim" slava lui Dumnezeu in noi.Sinea adevarata este deci eul care accepta liber si cu bucurie tainele care reprezinta darul suprem al lui Dumnezeu pentru fiii Sai. Orice alt " sine" este doar o iluzie.

Atata timp cat sunt pe pamant , mintea si vointa mea raman mai mult sau mai putin insensibile la chemarile cuvantului si duhului lui Dumnezeu. Nu voi primi cu usurinta lumina Lui. Fiecare miscare a dorintelor naturale, desi natura mea este buna in ea insasi, tinde intr-un fel sau altul sa pastreze in mine iluzia care ma impiedica sa traiesc realitatea lui Dumnezeu.Desi actele mele sunt firesc bune, au totusi o tendinta , dat fiind ca sunt doar naturale, de a-mi concentra facultatile asupra omului care u sunt , cel care nu pot sa fiu, eul meu fals, personajul pe care Dumnezeu nu-l cunoaste.

Aceasta se datoreaza faptului ca m-am nascut in egoism.M-am nascut centrat pe ego-ul meu.Acesta este pacatul originar.Chiar atunci cand incerc sa-I fiu placut lui Dumnezeu , tind sa-mi gratulez propria ambitie, adica pe dusmanului Lui. Poate sa existe imperfectiune chiar in marea dragoste fata de perfectiune, chiar in dorinta de virtute, de sfintenie.Chiar si dorinta de a contempla poate deveni impura, daca uitam ca adevarata contemplatie presupune distrugerea completa a oricarui egoism- cea mai pura saracie si curatie a inimii.

Cu toate ca Dumnezeu traieste in sufletele oamenilor inconstienti de El, cum pot totusi spune ca L-am gasit si m-am gasit pe mine in El, daca nu ma gandesc niciodata la El, nu-L cunosc, nu-L caut sau nu doresc prezenta Lui in sufletul meu? Ce rost mai are sa-I adresez cateva rugaciuni formale si apoi sa-i intorc spatele si sa-mi daruiesc toata mintea si vointa lucrurilor create, urmarind doar scopuri care Il tradeaza? 

Desi sufletul meu poate fi indreptatit , totusi daca mintea mea nu-i apartine Lui, atunci nici eu nu-I apartin .

Daca iubirea mea nu-L cauta, ci se imprastie printre creatiile Lui, aceasta se intampla fiindca eu am redus existenta Lui in mine la nivelul unei formalitati, impiedicand-o sa ma miste cu o influenta cu adevarat vitala.

Indrepteaza-mi sufletul, Doamne, dar din izvoarele Tale umple-mi si vointa cu foc.Rasari in mintea mea.Cu toate ca asta poate insemna "Fii intuneric pentru experienta mea", umple-mi inima cu viata Ta imensa.Fa in asa fel incat ochii mei sa nu vada nimic din cele ce nu sunt in slujba Ta. Limba mea sa nu guste nicio paine care sa nu ma intareasca in a lauda marea Ta milostivire. Voi auzi glasul Tau si voi auzi toate armoniile pe care le-ai creat, cantandu-i imnuri de slava. Lana oilor si bumbacul de pe campuri imi vor tine cald atat cat sa pot trai in slujba Ta; voi da restul saracilor Tai. Ajuta-ma sa folosesc toate lucrurile intr-un singur scop: sa-mi gasesc bucuria prin a Te slavi.

Asadar fereste-ma, mai presus de toate, de pacat. Fereste-ma de moartea pacatelor grele care aduc iadul in sufletul meu.Fereste-ma de crima poftei, care orbeste si imi otraveste inima. Pazeste-ma de pacatele care rod omului carnea, cu foc neindurat, pana cand il devoreaza.pazeste-ma de iubirea de argnti in care se afla ura, de avaritia  si ambitia ce sufoca viata.Pazeste-ma , Doamne, de lucrarile ucigatoare ale vanitatii si de truda fara multumire prin care artistii se distrug pentru mandrie si bani si reputatie, iar sfintii se sufoca in avalansa zelului lor apasator. Inchide in mine rana urat mirositoare a lacomiei si dorintele care-mi secatuiesc firea prin sangerarea lor.Striveste sarpele invidiei ce picura venin in iubire si ucide orice bucurie.

Dezleaga-mi mainile si elibereaza-mi inima de trandavie.Scapa-ma de lenea ce se deghizeaza in activitate atunci cand nu este necesar sa fac ceva, si de lasitatea care se cufunda in lucrari ce nu i s-au cerut , pentru a scapa de sacrificiu.Da-mi puterea de a te astepta in tacere si pace.Da-mi smerenia care , singura, inseamna odihna si elibereaza-ma de mandrtia care este cea mai grea dintre poveri.Cuprinde inima si sufletul meu intregi in simplitatea iubirii.Umple-mi viata cu dorinta unica si gandul unic al dragostei , ca sa pot iubi nu de dragul meritului , nici pentru perfectiune, nici pentru virtute, nici pentru sfintenie, ci numai pentru Tine.caci exista un singur lucru care poate implini si rasplati iubirea, iar acesta esti Tu, Doamne.

Aceasta inseamna deci a-L cauta pe Dumnezeu intr-o maniera perfecta: sa fugi de iluzie si de placere, de anxietati si dorinte lumesti, de munci pe care Dumnezeu nu le doreste, de o glorie care este doar parada umana;sa iti pastrezi mintea libera de confuzii, astfel incat libertatea ta sa fie oricand la dispozitia voii Lui; sa pastrezi  tacere in inima si sa asculti glasul lui Dumnezeu; sa-ti cultivi libertatea intelectuala fata de imaginile lucrurilor create pentru a primi atingerea tainica a lui Dumnezeu in neinteleasa iubire; sa iubesti toti oamenii ca pe tine insuti; sa odihnesti in smerenie si sa gasesti liniste in retragerea din conflicte si competitii cu semenii tai; sa nu participi la controverse si sa indepartezi de la tine poverile grele de judecata si cenzura si critica si intreaga incarcatura de opinii pe care nu ai nicio obligatie sa le porti; sa ai o vointa intotdeauna gata sa se regrupeze in interiorul sau si sa atraga toate puterile sufletului din cel mai adanc loc al ei, pentru a putea ramane in asteptare, tacuta, pana la venirea Domnului, echilibrata in concentrare lina si fara efort asupra punctului dependentei sale de El ; sa aduni tot ce esti, sa iei tot ce poti fi sau face sau suferi si sa le abandonezi pe acestea in Dumnezeu, in supunerea unei iubiri perfecte, a unei credinte oarbe si increderi pure in Domnul , pentru a face voia Lui.

Iar apoi sa astepti in pace si golire si uitare a tuturor lucrurilor.

 Bonum est expectari cum silentio salutare Dei. 

"Bine este sa astepti in tacere mantuirea de la Dumnezeu".

sursa: Thomas Merton "Noi seminte ale contemplarii"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ceea ce vrea El!

Să veghem asupra inimii noastre, ca să-l asculte pe Isus, nu pe falşii profeţi: Papa, la Sf. Liturghie în Casa Sf. Marta

Creştinul ştie să vegheze asupra inimii sale pentru a face deosebire între cele ce vin de la Dumnezeu şi cele ce vin de la falşii profeţi: a spus Papa Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată marţi dimineaţă în Capela Casei Sf. Marta din Vatican. Papa a reluat astfel ritmul celebrărilor matinale din Casa Sf. Marta după întreruperea datorată Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului. Calea lui Isus, a subliniat Papa Francisc, este calea slujirii şi a umilinţei, o cale pe care toţi creştinii sunt chemaţi să o urmeze.

„Rămâneţi în Domnul!”. Papa a pornit la predica Sf. Liturghii de la acest îndemn al Sf. apostol Ioan, proclamat la prima lectură biblică a celebrării liturgice. Este un sfat de viaţă, a remarcat Pontiful, pe care apostolul îl repetă într-un mod „aproape obsesiv”. Creştinul care vrea să „rămână în Domnul” este chemat să cunoască „ce se întâmplă în inima sa”. Pentru aceasta, creştinul nu trebuie să dea crezare oricărui duh, ci să cerceteze duhurile”, ca să vadă dacă un lucru ne face „să rămânem în Domnul sau dacă ne îndepărtează de El”. „Inima noastră are mereu dorinţe, pofte, gânduri, drept care trebuie să ne întrebăm dacă acestea vin de la Domnul sau dacă unele din acestea ne îndepărtează de Domnul”. Apostolul Ioan ne îndeamnă „să cercetăm”, să cântărim bine „cele ce gândim şi cele ce dorim”.

Papa Francisc: „Dacă acesta merge pe linia Domnului, vei merge bine, dar dacă nu merge într-acolo… Cercetaţi spiritele pentru a verifica dacă provin cu adevărat de la Dumnezeu, pentru că mulţi profeţi falşi au venit în lume. Profeţi sau profeţii sau sugestii de genul: «Eu am chef să fac acest lucru». Dar acest lucru nu te conduce la Domnul, te îndepărtează de el. De aceea, e necesară vegherea. Creştinul este un bărbat sau o femeie care ştie să vegheze asupra inimii sale. Şi de atâtea ori inima noastră, cu atâtea lucruri care pleacă şi vin, pare să fie o piaţă de cartier, în care găseşti de toate. Dar nu, trebuie să verificăm - acest lucru este de la Domnul şi acesta nu - pentru a rămâne în Domnul”.
 
Dar care este criteriul de urmat pentru a înţelege dacă un lucru vine de la Cristos sau de la anticrist? Sfântul apostol Ioan, a subliniat Papa Francisc, are o idee clară, simplă: „orice duh care îl recunoaşte pe Isus Cristos, care a venit în trup, este de la Dumnezeu. Orice spirit care nu-l recunoaşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, este spiritul lui Anticrist”. Şi, mai departe, ce înseamnă „a-l recunoaşte pe Cristos care s-a făcut trup”? Înseamnă, a continuat Papa, „a recunoaşte calea lui Isus Cristos”, a recunoaşte că El, deşi era din fire Dumnezeu, s-a înjosit, s-a smerit până la moartea pe cruce.
 

Papa Francisc: „Aceasta este calea lui Isus Cristos: înjosirea, smerenia, umilirea. Dacă un gând, o dorinţă te conduce pe această cale de smerenie, de înjosire, de slujire a celorlalţi, este de la Isus. Dar dacă te conduce pe calea suficienţei, a vanităţii, a mândriei, pe calea unui gând lipsit de concreteţe, nu este de la Isus. Să ne gândim la ispitele lui Isus din pustiu: toate cele trei sugestii pe care diavolul le face lui Isus, sunt propuneri care urmăreau să-l îndepărteze de la această cale, de la calea slujirii, a umilinţei, a înjosirii, a iubirii. Dar (e vorba de) caritatea făcută prin viaţa sa. Celor trei ispite, Isus le spune «nu», aceasta nu este calea mea”.
 
Sfântul Părinte i-a îndemnat pe toţi să se gândească la ce se întâmplă în inima noastră, la gândurile şi simţirile noastre, la cele ce vrem: „Cercetez eu”, a întrebat Pontiful, „ceea ce gândesc, ceea ce vreau, ceea ce doresc, sau le iau pe toate aşa cum vin?”.
 
Papa Francisc: „De multe ori inima noastră e un drum pe care toţi sunt în trecere. E nevoie să verificăm, să evaluăm. Şi aleg eu întotdeauna lucrurile care vin de la Dumnezeu? Ştiu care sunt cele ce vin de la Dumnezeu? Cunosc adevăratul criteriu după care să fac discernământul gândurilor şi al dorinţelor mele? Să ne gândim la acestea şi să nu uităm că criteriul este Întruparea Cuvântului. Cuvântul a venit în trup: acesta este Isus Cristos! Isus Cristos care s-a făcut om, Dumnezeu făcut om, care s-a înjosit şi s-a umilit din iubire, pentru a ne sluji pe noi toţi. Sfântul apostol Ioan să mijlocească pentru harul de a cunoaşte ce se întâmplă în inima noastră şi de a avea înţelepciunea discernământului între cele ce vin de la Dumnezeu şi cele ce nu vin de la Dumnezeu”.

Text preluat de la pagina http://ro.radiovaticana.va/news/2014/01/07/s%C4%83_veghem_asupra_inimii_noastre,_ca_s%C4%83-l_asculte_pe_isus,_nu_pe/rom-761766
a site-ului Radio Vatican 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Harul discernamantului interior!

Ostie! Apostol !

"Acesta este Trupul Meu; aceasta s-o faceti..."

 E cina cea de taina... Isus tine in maini painea pe care o va imparti apostolilor Sai. Nu e decat paine inca, dar asupra acestei paini , El pronunta cuvantul atotputernic care o transforma, care o schimba in El insusi: acesta este trupul meu.Ceea ce zice, El si face cu adevarat, deci nu mai este paine, este trupul Sau. Aparentele insa raman aceleasi , dar substanta este schimbata.Acela care poate toate,duce la indeplinire planul iubirii sale.Isus isi indeplineste fagaduinta.

Acest cuvant rostit asupra painii, eu il rostesc acum asupra voastra, caci El vrea sa faca din voi apostolii sai, alti Isus.Sa fiti voi oare mai putini docili intru a va lasa schimbati, decat materia inerta? Voi care stiti sa iubiti? 

 Isus vrea sa rosteasca asupra  sufletelor voastre , cuvintele care sfintesc.

El vrea sa faca o ostie din fiecare din voi, o ostie care ascunde inima Sa.

Da, daca a-ti raspuns dorintelor invatatorului in linistea acestei retrageri, voi nu mai sunteti voi insiva.Deja este schimbat ceva in voi.Inca putin si dupa aceasta consacrare , veti putea scrie  ca si sfantul Pavel: 

"Mihi vivere Christus est! A trai pentru mine este Cristos".

Duhul lui Cristos este in duhul vostru; Inima lui in inima voastra.

 O consacrare nu este altceva decat o jertfire totala, jertfire adevarata , o suferinta vie, pregatiti-va pentru aceasta.

Se spune ca intr-o manastire,un oarecare Parinte pregatind copiii pentru prima impartasanie, a avut aceasta idee ingenioasa.Cu mult inainte de data fixata pentru impartasanie, el dadu la fiecare copil o cutie cu cateva spice de grau.De fiecare data cand copilul facea un act de supunere, de inchinare, sau alte  mici jertfe , lua din spic un bob si il punea in cutie.

Copiii erau buni, si  o sfanta intrecere dainuia printre ei, iar Parintele cauta sa intretina in inima lor dorinta arzatoare de a primi pe Isus.In ajunul urmatoarei zile toate cutiile erau pline. Din boabele fiecarei cutii se facu o ostie, asa ca fiecare copil avu ostia din graul sau, rodul jertfelor sale.

Jertfa de voi insiva , este tot, o curata ostie pe care dumnezeiescul Preot o asteapta si o cere de la voi.

Fiti darnici, nu refuzati nimic.Uitandu-va pe voi, veti gasi pe Isus.

Veti pierde voi oare prin acest schimb dumnezeiesc?

Aceasta sa o faceti! Pastrati porunca Sa. Aceasta sa o faceti, inseamna: 

Dati si voi dupa cum am dat eu.Dati-va si voi dupa cum m-am dat eu.

Eu sunt in voi, dati-ma!

Cum va spunem, scumpi apostoli, voi sunteti chemati la un fel de preotie.Dati-va seama de demnitatea la care va inalta invatatorul.

Cand savarsesc sfanta Liturghie, eu , cel atat de mic, cel atat de nevrednic, cand il tin in mainile, mele,eu ii zic: 

Rege , eu sunt regele tau; Stapane, eu sunt stapanul tau.invatatorule, eu sunt invatatorul tau... , eu am putere asupra ta prin preotia mea! Si voi puteti sa-i ziceti la fel: voi , apostolii Inimii Sale.

Voi aveti intre maini comoara cerului, si voi stiti ca Isus a facut din milostenie , unul din intaile precepta ale Legii Iubirii. Cu cat mai mare dreptate nu spune El celor bogati, prin harul Lui, acelora care pastreaza mila Sa : " impartiti cu fratii vostri"!

Da, sa impartim cu fratii nostri, cu fratii nenorociti, ale caror suflete ratacite merg pe drumul vietii, slabite de mizerie si de foame.Sa-i chemam , sa le dam painea iubirii Aceluia , care singur, intretine viata.

Cea mai frumoasa fapta de dragoste crestineasca , este aceea de a-l da pe Isus.In masura in care il veti da, in aceeasi masura il veti primi, cu cat il veti avea mai mult , cu atat il veti da mai mult.

Daca Isus rasplateste un pahar cu apa dat in numele Lui, unui sarac, ce nu va face El pentru aceasta sublima dragoste?

Daca El nu ar fi Dumnezeu , nu ar putea sa va multumeasca atat cat meritati pentru aceasta.

Intr-o zi El va va zice:

" Mi-a fost foame, mi-a fost sete, am fost fara adapost si voi m-ati saturat , m-ati racorit, m-ati adapostit; fiti binecuvantati , mi-ati dat inimi".

sursa: P. Matei Crawley-Boewey " Spre Regele Iubirii "

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie!