Iubire si sacrificiu

Iubire si sacrificiu: doua cuvinte splendide si teribile, trainic unite in sufletul si viata lui Isus, scrise cu litere de sange in multe pagini din Evanghelie.Se poate vorbi de iubire fara a vorbi de cruce?

 Suferinta este una din insusirile cele mai impresionante, mai autentice ale iubirii perfecte.

"Sine dolore, non vivitur in amore" ( Imitatiunea.c.3,cap.5)- fara durere nu se poate trai in iubire.

Vai! Cate suflete inselate de aparente, pretind ca-l urmeaza pe Invatatorul, mergand pe cai largi si inflorite, uitand cu voia calea ingusta si stancoasa a Calvarului.Si totusi, ingusta este calea ce duce la viata ( Mat.7,14).

Intre sacrificiu si iubire, exista legaturi stranse de inrudire, armonii divine, pe care e bine sa le meditam, pentru a ne lumina credinta si a ne intari generozitatea.

Sacrificiul va fi dovada, lucrarea si alimentul prieteniei noastre profunde cu Cristos.

***

Nelinistiti, ne intrebam cateodata daca-l iubim pe Dumnezeu.Ca-l iubim, ca vrem sa-l iubim, noi i-o spunem neincetat.Dar, la drept vorbind, ce se ascunde sub aceste frumoase formule si marturisiri de fidelitate? Desigur, noi suntem sinceri, dar suntem noi adevarati?

Dovada - indiscutabila - despre realitatea si perfectiunea iubirii noastre, o gasim in spiritul de sacrificiu.Pentru a-i dovedi prietenia, stim noi sa ne devotam si sa ne jertfim pentru Cristos? 

Da. Nici un dubiu posibil, afectiunea noastra este de buna calitate, declaratiile noastre nu sunt nici amagire , nici minciuna.

Putem suspecta acele iubiri omenesti, care nu se exprima decat prin surasuri superficiale si cereri de servicii.Pentru unii, prietenia este numai o exploatare.Dar nu ne putem indoi de o inima care , uitandu-se pe sine, stie sa duca devotamentul pana la eroism. " Mai mare dovada de dragoste nu este, spune Mantuitorul, decat a-si da viata pentru prietenii sai". Iar in ajunul Patimilor sale:

"Pentru ca sa cunoasca lumea ca  iubesc pe Tatal si cum mi-a poruncit asa fac, sa mergem de aici" ( Io. 14,31).

Dimpotriva, " nu merita deloc numele de prieten cine refuza sa sufere. 

La chemarea iubirii, trebuie sa stim imbratisa orice suferinta, oricat de aspra si amara ar fi ".

" Vai! Usor este a iubi in bucurie! Dar a iubi suferind, este greu si este ceea ce mi se pare a fi adevaratul semn al iubirii".

" Iubirea, zice Sfantul Alfons, este comparata in  scriptura cu focul: Foc am venit sa aduc pe pamant. Focul are doua proprietati: el rezista la toate si este activ.Iata tocmai cele doua semne  dupa care putem recunoaste daca avem sfanta iubire a lui Dumnezeu, activitatea si suferinta...

Iata intr-adevar,iata semnul cel mai sigur, cel mai incontestabil al adevaratei iubiri a lui Dumnezeu, rabdare, rabdare! Sa suferim pentru Dumnezeu orice necaz".

Domnul Cristos spunea Sfintei Ecaterina de Siena:

" Imi mai ramane acum sa-ti spun dupa care semn se vede ca sufletul a ajuns la iubirea perfecta.Domnul este acela care s-a vazut in Apostoli, cand primira pe Spiritul Sfant.Ei iesira din Cenacol, si fara nici o teama vesteau cuvantul meu... Departe de a se  teme de suferinte, ei se laudau cu suferintele lor... Suferiti cu barbatie pana la moarte, va fi pentru mine semnul ca ma iubiti".

" Dovada iubirii sunt lucrarile, iar o dovada superioara, suportarea necazurilor".

Asa spune si Sfantul Ioan al Crucii: " A suferi pentru Dumnezeu este semnul distinctiv al iubirii divine".

***

Sacrificiul nu este semnul caracteristic al iubirii, decat numai pentru ca este prima conditie si opera cea mai frumoasa a ei.

Prietenia cu Cristos nu se cladeste decat pe ruinele omului vechi; ea atrage dupa sine lupta generoasa si zilnica impotriva a tot ce-i ameninta existenta sau activitatea: pacat, lancezeala, egoism. O astfel de lupta nu se da fara rani sau lovituri.Ca sa traiesti pentru Cristos, trebuie mai intai sa mori pentru tine insuti. 

A iubi desavarsit pe Mantuitorul, inseamna a despuia de tot ce nu este El , si a renunta la tot ce e creat. Or, cum s-ar putea practica o atare jupuire si inviorare a inimii, fara a-i produce sangerare.

Cine iubeste trebuie sa se conformeze in toate, pretutindeni si totdeauna la Sfanta vointa a lui Dumnezeu, sa se abandoneze la toate oranduirile Providentei... 

Un astfel de program se poate realiza, in afara a o multime de mici renuntari si a unei solide abnegatii?...

A iubi suferind, inseamna a oferi cateva picaturi din sangele sau in potirul inimii, unde marele insetat isi va inmuia buzele cu bucurie.

"Doamne, intreba odata Sfanta Getruda, ce pot eu sa-ti ofer mai placut? .

Fiica mea, tu nu-mi poti face placere mai mare, decat suportand cu rabdare toate crucile, care le intalnesti in viata ta".

sursa:L. Collin, c.ss.r. " Reculegere despre prietenia cu Isus Cristos" - Meditatii pentru zece zile de exercitii spirituale -

Doamne, Dumnezeul nostru, da-ne HARUL de a te iubi asa cum te-a iubit Apostolul Ioan ! ... si iubeste-ne asa cum l-ai iubit pe el !

Zece moduri pentru a te îndrăgosti de Preasfânta Euharistie

Sfinţii l-au iubit enorm pe Isus. Au trăit pe pământ, iar acum sunt în Paradis iubindu-l pe Dumnezeu pentru veşnicie. În acest articol vom da o listă cu ceea ce au spus unii sfinţi într-un exces de iubire faţă de Preasfânta Euharistie. Apoi, vom oferi zece chei pentru a deschide tezaurul de mărgăritare pentru a iubi mai mult Preasfânta Euharistie în vieţile noastre. Să citim şi să medităm asupra pasiunii sfinţilor pentru Preasfânta Euharistie.

“Preasfânta Împărtăşanie este cea mai scurtă şi cea mai sigură cale către Cer” (Sf. Pius al X-lea).

“Dacă îngerii ar putea fi invidioşi pe oameni, ar fi dintr-un singur motiv: Preasfânta Împărtăşanie” (Sf. Maximilian Kolbe).

“Într-o singură zi Euharistia vă va face să realizaţi mai multe lucruri pentru slava lui Dumnezeu decât într-o viaţă întreagă fără ea” (Sf. Petru Iulian Eymard).

“Cât de mult iubesc sărbătorile!… În mod special iubeam procesiunile în cinstea Preasfântului Sacrament. Ce bucurie era pentru mine să arunc flori la picioarele lui Dumnezeu!… Nu am fost niciodată mai fericită ca atunci când vedeam cum trandafirii mei atingeau sfânta Monstranţă” (Sf. Teresa de Lisieux).

“Când priveşti Crucifixul, înţelegi cât de mult te-a iubit Isus atunci. Când priveşti Preasfânta Taină, înţelegi cât de mult te iubeşte Isus acum” (Fer. Tereza de Calcutta).

“Din Euharistie vine puterea de a trăi viaţa de creştin şi zelul de a împărtăşi această viaţă şi cu ceilalţi” (Sf. Ioan Paul al II-lea).

“Aceasta este pâinea vieţii veşnice care susţine esenţa sufletului tău” (Sf. Ambrozie).

“Cu cât stai mai mult timp departe de Preasfânta Împărtăşanie, cu atât mai mult sufletul tău devine slab, iar într-un final vei deveni primejdios de indiferent” (Sf. Ioan Bosco).

“Preasfânta Euharistie este culmea întregii vieţi spirituale” (Sf. Toma d’Aquino).

Iar acum să vedem cele zece chei de aur care pot deschide tezaurul infinit de mărgăritare astfel încât să dobândim nenumărate haruri şi binecuvântări de la cel mai mare Dar pe care l-a făcut Isus întregii omeniri: Sfânta Liturghie şi Preasfânta Împărtăşanie, Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Sa!

Credinţa. Imploră-l pe Domnul să-ţi dea o mai mare credinţă în misterul sublim al Preasfintei Euharistii. Să spunem şi noi cu Sfântul Apostol Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Să ne rugăm şi noi, asemenea bărbatului din Evanghelie: “Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”

Vizitele la Preasfântul Sacrament. Fă-ţi un obicei să vizitezi Preasfântul Sacrament cât de des este posibil. Să sperăm că atunci când vom muri, Isus nu ne va dojeni: “Ori de câte ori trec pe lângă o biserică, mă opresc pentru a face o vizită la Preasfântul Sacrament, astfel încât atunci când voi muri, Domnul să nu spună: ‘Cine eşti tu?’ Prieteni se întâlnesc pentru a discuta şi a se bucura fiecare de compania celuilalt; aşa trebuie să facem şi noi, vizitându-l şi vorbind frecvent cu Isus.”

Împărtăşania spirituală. Este foarte recomandată de Sf. Alfons de Liguori dar şi de Papa Benedict al XVI-lea, în Exortaţia sa apostolică Sacramentum Caritatis, practica frecventă a Împărtăşaniei spirituale. Se poate face într-un mod simplu, şi ori de câte ori doreşte inima. Poţi recita această simplă rugăciune: “Isuse, eu cred că Tu eşti cu adevărat prezent în Tabernacol cu Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Ta. Acum nu te pot primi în mod sacramental, dar vino cel puţin în chip spiritual în inima mea”. Apoi intră în inima ta, mulţumeşte-i, laudă-l şi iubeşte-l pe Domnul care a venit în chip spiritual în sufletul tău. Aceasta poate intensifica flacăra iubirii pentru Domnul nostru din Preasfânta Euharistie.

Citeşte Evanghelia Sf. Ioan, capitolul 6. Capitolul 6 din Evanghelia lui Ioan are trei părţi: Isus înmulţeşte pâinile, umblă pe apă şi apoi ţine un discurs sublim despre Preasfânta Euharistie; de fapt este o profeţie euharistică. În ceea ce este cunoscut ca “Discursul despre Pâinea Vieţii”, Isus promite să ne dea Pâinea Vieţii. De asemenea, Isus subliniază în termeni clari că mântuirea noastră veşnică depinde de faptul de a mânca Trupul Său şi a bea Sângele Său, care se referă clar la Preasfânta Împărtăşanie. Citeşte şi meditează intens asupra acestui capitol!

Un sfert de oră. Există o mică broşură cu titlul “Un sfert de oră”. Este o mică comoară în care Isus invită cititorul să intre într-un simplu dar profund dialog cu El. În esenţă, Isus doreşte să ne fie cel mai bun Prieten şi ne cheamă să-i destăinuim cele mai ascunse secrete ale inimilor noastre, deoarece doar El poate înţelege cu adevărat secretele, rănile şi misterele care se află în inimă. Citeşte şi roagă-te cu ajutorul acestei broşuri, dacă este posibil în faţa Preasfântului Sacrament!

Ora Sfântă. Fă să îţi intre în obiceiul de zi cu zi o Oră Sfântă în care să stai în faţa Preasfântului Sacrament. Viaţa ţi se va transforma dacă perseverezi în a practica această Oră Sfântă. Slujitorul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Fulton J. Sheen, care şi-a împlinit cu fidelitate această Oră Sfântă timp de mai bine de cincizeci de ani, a numit-o ORA PUTERII!

Împodobeşte şi înfrumuseţează bisericile şi Preasfânta Euharistie. O femeie a revărsat parfumul ei scump pe picioarele lui Isus; plângând, lacrimile ei au căzut pe picioarele lui Isus; în fine, i-a şters picioarele cu părul ei (Luca 7,36-50). Arhiepiscopul Fulton Sheen sublinia că aceasta simbolizează gesturile de iubire şi atenţie pe care noi trebuie să le manifestăm prin împodobirea şi înfrumuseţarea bisericilor şi a tabernacolelor în care locuieşte Isus. Cunoscut pentru spiritul său de pocăinţă, post şi sacrificiu, parohul de Ars călătorea pe distanţe lungi şi cheltuia sume mari de bani pentru a cumpăra ce este mai bun pentru mica sa biserică. De ce? Din simplul motiv că Isus, Regele Regilor şi Domnul Domnilor, locuieşte în tabernacol şi coboară din cer în mâinile preotului în fiecare Ostie consacrate. “Veniţi să-l adorăm!”

Liturghia şi Împărtăşania. Bineînţeles, cel mai măreţ act din tot universul este celebrarea Sfintei Jertfe şi Liturghiei. Cel mai mare gest pe care o fiinţă umană îl poate realiza este acela de participa la Liturghie şi de primi Preasfânta Împărtăşanie cu credinţă, evlavie, adoraţie şi veneraţie, dar mai ales cu o iubire înflăcărată. Ori de câte ori este posibil, participă şi peste săptămână la Sfânta Liturghie. Vino mai repede la biserică pentru a te pregăti. Oferă intenţiile tale particulare. Participă la Liturghie pe deplin, activ şi conştient. Primeşte Preasfânta Împărtăşanie ca şi cum ar fi prima ta Împărtăşanie, şi ca şi cum ar fi ultima şi singura ta Împărtăşanie. Fii extrem de recunoscător pentru credinţa ta în acest măreţ mister. Nu te grăbi să ieşi din biserică după ce se termină Sfânta Liturghie, ca şi cum ceva ar fi luat foc! Mai degrabă petrece câteva momente după Sfânta Liturghie pentru a-i mulţumi din suflet lui Isus pentru un dar atât de sublim. De fapt cuvântul “Euharistie” înseamnă ADUCERE DE MULŢUMIRE! Ce dar măreţ, primit gratuit. Singura condiţie este să ai o credinţă vie şi o inimă inundată de iubire faţă de Isus, cel mai iubit dintre toţi!

Cele patru scopuri principale ale jertfei liturgice. Primul este adoraţia. Principalul scop al Sfintei Liturghii este acela de a-l adora pe Dumnezeu Tatăl, prin jertfa lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Al doilea este căinţa. Inimile noastre trebuie să fie căite şi smerite pentru numeroasele noastre păcate. Este o practică extraordinară să oferim participarea noastră la Sfânta Liturghie şi împărtăşirea noastră pentru ispăşirea păcatelor noastre, ale familiilor noastre, dar şi pentru ispăşirea păcatelor întregii lumi. “Pentru dureroasa Sa pătimire, ai milă de noi şi de întreaga lume”. Al treilea este aducerea de mulţumire. Tot ce avem în această viaţă – cu excepţia păcatelor noastre – este un dar de la Dumnezeu. De aceea, trebuie să fim plini de recunoştinţă. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: “Aduceţi mulţumire şi binecuvântaţi numele Lui, căci Domnul este bun; îndurarea Lui ţine pe vecie”. Al patrulea este implorarea. Cu alte cuvinte, să oferim rugăciuni fierbinţi de mijlocire pentru nevoile acestei lumi: pentru lumea întreagă, pentru Biserică, pentru convertirea păcătoşilor, pentru bolnavi, pentru muribunzi, pentru nevoile familiilor noastre, pentru sufletele din Purgator, şi pentru multe altele…

Misionarismul euharistic. Aşa cum Preasfânta Fecioară Maria l-a primit pe Isus la Buna Vestire şi l-a dus imediat la verişoara sa, Elisabeta, şi noi trebuie să îl ducem pe Isus la ceilalţi şi pe ceilalţi la Isus. Acest lucru se poate face foarte concret prin încurajarea catolicilor care rătăcesc în pustiu să se întoarcă înapoi în turmă. Găseşte-ţi timpul, modul, osteneala şi iniţiativa de a invita câteva suflete rătăcite – catolici nepracticanţi – înapoi în Biserică. Să sperăm că vor face o Spovadă bună şi vor reveni la a primi Preasfânta Împărtăşanie şi la îmbrăţişarea iubitoare a lui Dumnezeu Tatăl. Toate acestea pot avea loc dacă ai pur şi simplu încredere în Dumnezeu şi iei iniţiativa de a-l primi înapoi! Dumnezeu este atât de bun şi iubitor! Împărtăşeşte Vestea cea Bună întregii lumi!

sursa:  http://lumea.catholica.ro/2014/07/zece-moduri-pentru-a-te-indragosti-de-preasfanta-euharistie/ 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!