Arhiepiscopul Chaput: intimitatea cu Cristos nu are de-a face cu sentimentele

18.08.2011, Madrid (Catholica) - Arhiepiscopul Charles J. Chaput (de Philadelphia, dar pentru moment doar numit) s-a adresat câtorva mii de tineri, subliniindu-le că o relaţie autentică cu Cristos nu se bazează doar pe emoţii. “În cele din urmă nu ceea ce simţi va determina cât de adevărată şi de profundă este întâlnirea ta cu Isus”, a afirmat el. 

“În schimb contează cât de mult te laşi transformat în El şi cât de mult arde în tine dorinţa de a-l duce altora, de a vesti Evanghelia, de a-i sluji pe săraci şi nevoiaşi, de a-i apăra pe nenăscuţi, de a asigura o cultură ce nu e ostilă creşterii familiilor creştine.”

Prelatul care a condus până recent Arhidieceza de Denver a vorbit tinerilor ieri seară, 17 august, pe arena din Madrid, în faţa la 12.00 de persoane venite pentru “Noche de Alegria”, adică Noaptea Bucuriei. Comunitatea Emmanuel a organizat evenimentul, care a inclus pe lângă cateheză şi rugăciuni, muzică şi Adoraţie Euharistică. Dacă “vreţi să aflaţi cât de puternică este forţa transformatoare a lui Isus, cât de mult poate El să schimbe vieţile voastre, nu vă concentraţi prea mult pe ceea ce veţi simţi în această seară”, a spus Arhiepiscopul Chaput imensei mase de tineri. “Dacă El vă oferă o experienţă profundă, mişcătoare, Lui să îi fie lauda! Dacă nu experimentaţi vreo emoţie, dacă nu simţiţi fiori pe şira spinării, tot Lui să îi fie lauda!”

Arhiepiscopul a ilustrat cu vieţile Sfintei Tereza de Avila, respectiv a Fericitei Tereza de Calcutta, care arată “cum operează puterea transformatoare a lui Isus în vieţile noastre”. 

“Sf. Tereza de Avila a experimentat 30 de ani neîntrerupţi de secetă spirituală, de viaţă de rugăciune frustrantă”, a afirmat el.

“Cu toate acestea, fidelitatea ei faţă de chemarea lui Isus şi dedicarea ei aprigă pentru reformarea carmelitelor au fost mereu intense şi de neoprit.” 

Fericita Tereza de Calcutta, “după cum am aflat după moartea ei, a trecut printr-o perioadă lungă, foarte dureroasă, de lipsă totală de mângâiere spirituală. Cu toate acestea a înfiinţat una dintre cele mai impresionante Congregaţii catolice, dedicate slujirii celor mai săraci dintre săraci”.

Noaptea Bucuriei trebuie să fie centrată pe “Cel care este raţiunea acestui eveniment: Isus prezent în mod real în Preasfânta Euharistie”.

“În acest fel, Noaptea Bucuriei va deveni cu adevărat o anticipare a ceea ce trebuie să fie vieţile noastre”. Totul, “de la mărturiile din lumea întreagă, pe care le-aţi ascultat, la muzică şi rugăciune, totul trebuie să conducă şi să ne pregătească pentru Adoraţia Euharistică”.

Şi a adăugat: “Dar primirea Euharistiei are consecinţe. Adorarea lui Isus în Preasfântul Sacrament, aşa după cum ne pregătim să facem, are consecinţe” şi cer acţiune din partea credincioşilor.

Arhiepiscopul Chaput a indicat pasajul din Evanghelia lui Luca unde discipolii lui Cristos călătoresc cu El în drum spre Emaus după moartea şi învierea Sa. După ce Cristos le tălmăceşte Scripturile şi după ce frânge pâinea – o prevestire a Liturghiei – ochii lor se deschid şi văd cine este cu adevărat. 

“Fără îndoială, bucuria şi pacea experimentate de discipoli după ce l-au recunoscut pe Isus trebuie să fi fost de nedescris”, a afirmat prelatul.

“Dar cât de profundă, intensă şi personală a fost ea”, a concluzionat Arhiepiscopul, “nu i-a paralizat într-o satisfacţie individualistă. Dimpotrivă, i-a împins să alerge înapoi la fraţii lor, să le ducă Vestea cea Bună. Luminaţi de lumina interioară ce vine din experimentarea personală a lui Isus, ei au fost impulsionaţi imediat să împărtăşească puterea răscumpărării lui Isus cu restul lumii.”

sursa : http://www.catholica.ro/2011/08/18/arhiepiscopul-chaput-intimitatea-cu-cristos-nu-are-de-a-face-cu-sentimentele/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Prezenta, Bucuria si Iubirea Sa!

Fecioara Maria lacrimeaza la Siracuza

Siracuza

  

E lucru sigur că Isus, în viaţa sa pământească, a plâns. Noul Testament ne aminteşte trei împrejurări în care Isus a vărsat lacrimi: prima dată, în Betania îşi plânge prietenul mort, pe Lazăr, luând parte la durerea surorilor acestuia. A doua oară, Isus plânge asupra Ierusalimului: de data aceasta plânsul lui are un caracter social, plânge la gândul nenorocirilor ce aveau să se abată asupra cetăţii infidele: Ierusalimul va fi prefăcut în cenuşă fiindcă a refuzat convertirea şi mântuirea. A treia oară, plânge la propria sa moarte, atunci când aduce "rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi lacrimi către cel care putea să-l salveze de la moarte" (Evr 5,7); de data aceasta lacrimile lui au adus mântuirea lumii întregi. Prima dată, Isus varsă lacrimi de prietenie; a doua oară, lacrimi de neputinţă în faţa împietririi inimii oamenilor; a treia oară, lacrimi provocate de propria sa suferinţă şi tulburare sufletească.

Isus a asociat-o şi pe Mama sa la suferinţele şi la lacrimile sale. Sfânta Scriptură nu ne-o descrie pe Maria plângând, dar fără îndoială că din momentul în care Simeon i-a prevestit că o sabie îi va străpunge sufletul şi până pe Calvar, Maria a plâns nu numai de trei ori. Dar lucrul extraordinar este că Maria, după înălţarea ei la cer, deşi fericită în cer, varsă lacrimi de durere pe pământ. Ea nu poate să rămână indiferentă la ceea ce se întâmplă cu copiii ei de pe pământ: sunt lacrimi de neputinţă, ca cele vărsate de Fiul ei asupra Ierusalimului, de neputinţă în faţa împietririi oamenilor, a refuzului de a se converti şi de a se mântui, şi a nenorocirilor ce se vor abate asupra lor din cauza acestui refuz. Acesta este motivul pentru care Sfânta Fecioară a vărsat lacrimi la Siracuza, în Sicilia, în 1953.

Faptul s-a petrecut în cartierul Sfânta Lucia, cartierul cel mai populat şi cel mai sărac al oraşului. Aici locuiau doi tineri soţi, căsătoriţi de vreo jumătate de an. Bărbatul, Angelo, muncitor cu idei comuniste; femeia Antonina, casnică, nu era lipsită de credinţă şi se închina mai ales când avea un necaz. În ziua cununiei primiseră cadou de la o soră a soţiei o statuie modestă de ghips a Maicii Domnului, pe care o aşezaseră deasupra patului. Antonina aştepta un copil. Avea o sarcină dureroasă, cu suferinţe îngrozitoare care adesea o făceau să-şi piardă vederea. În cele din urmă a fost nevoită să stea la pat. În noaptea de 28 spre 29 august 1953, către orele 2.30 se simte rău de tot şi îşi pierde şi vederea. Dimineaţa, către 8.30 începe să vadă din nou. Privind, întinsă cum era în pat, spre statuia din faţa ei, vede că Madoninna plânge. Marginea patului era toată scăldată de lacrimile care curseseră toată dimineaţa; fenomenul s-a repetat, de faţă fiind şi o cumnată şi o mătuşă a Antoninei. Seara, către orele 17.30, întorcându-se de la lucru, bărbatul rămâne uimit văzând casa plină cu lume. Vede şi el statueta vărsând lacrimi.

La nouă seara statueta e dusă la poliţie pentru cercetări. Plânge şi acolo. Poliţistul care a făcut ancheta trăieşte încă. Angelo ascunde statueta în casa unui frate de-al său. Dar a doua zi, noaptea - pe 30 august -, la presiunea mulţimii, e nevoit să o aducă înapoi. Dar casa e neîncăpătoare. Statueta e pusă afară pe peretele casei ca să o vadă toată lumea. Continuă să verse lacrimi cu intermitenţe de la câteva minute la câteva ore. Fenomenul durează până marţi 1 septembrie. Cei de faţă privesc, ating, şterg lacrimile cu tampoane de vată, iau în gură să vadă ce gust au: e gust sărat de lacrimi. Se fac fotografii, se filmează. Înştiinţat parohul, don Giuseppe Bruno, la început nu crede nimic, dar cum cei care îi aduseseră vestea erau oameni foarte serioşi, se gândeşte să facă ceva. Roagă episcopia să formeze o comisie de oameni de ştiinţă, chimişti, doctori, ca să cerceteze ştiinţific fenomenul. Şi aşa s-a făcut. Se prezintă o comisie de experţi condusă de un profesor universitar. Se iau cu o pipetă sterilizată circa 30 de lacrimi, chiar în momentul în care ies din ochii statuetei. Odată terminată operaţia, fenomenul încetează. Rezultatul analizei din laborator nu lasă nici o îndoială: aspectul, alcalinitatea şi compoziţia duc la concluzia că lichidul examinat nu e altceva decât lacrimi umane. Faptul acesta i-a răvăşit pe toţi cei care au văzut cu ochii lor statueta plângând. Zi şi noapte lumea se ruga rozariul în faţa statuetei cu o fervoare de nedescris. Mulţi s-au convertit: atei teoretici şi practici, indiferenţi, sceptici, s-au întors la credinţă. N-au lipsit nici minunile. Prima vindecată a fost Antonina, proprietara statuetei: din acel moment n-a mai simţit nici o durere şi avut o naştere fericită. Şi Mariana Vassallo, o bolnavă declarată fără nici o speranţă de vindecare de medici iluştri, e vindecată pe loc. Conferinţa episcopală din Sicilia, la sfârşitul aceluiaşi an, după cercetări temeinice a declarat: "Episcopii din Sicilia... au ajuns la concluzia unanimă că nu se poate pune la îndoială realitatea că Maica Domnului a vărsat lacrimi la Siracuza". 

Televiziunea italiană a făcut recent o emisiune deosebit de emoţionantă asupra acestui eveniment; pe lângă filmul făcut în ziua de 30 august 1953 în care se vede cum lacrimile izvorăsc din ochii statuetei şi se preling şiroaie pe obraji, a prezentat o mulţime de mărturii ale persoanelor care au asistat la acest eveniment: poliţistul care a făcut ancheta, experţi care au făcut analiza lacrimilor, convertiţi, vindecaţi miraculos au povestit cum s-au petrecut lucrurile. Una dintre acţiunile cele mai frumoase legate de minunea de la Siracuza este aşa-numita Peregrinatio lacrimarum Mariae. Relicviarul în care se păstrează lacrimile Mariei - cele analizate în laborator - este purtat în diferite localităţi din Italia şi chiar din străinătate având ca urmare numeroase convertiri şi o puternică trezire a credinţei.

La Siracuza, Sfânta Fecioară nu spune nimic, nu vorbeşte, ci doar plânge. Dar lacrimile vorbesc mai mult decât cuvintele. "O, dacă oamenii ar înţelege limbajul misterios al acestor lacrimi!" - exclama Papa Pius XII într-un discurs ţinut după cele petrecute la Siracuza.

Şi de ce plânge Maica Domnului?

Părintele Mario Venturini, directorul naţional al Uniunii Apostolice, se întreabă şi el în faţa lacrimilor Sfintei Fecioare: 

"Oare se pregăteşte pentru popoare o pedeapsă mai grozavă, sunt ele ameninţate de un cataclism universal? Numai Dumnezeu o ştie, dar o ştie şi Mama noastră. Dacă ea a plâns atâta, înseamnă că un lucru grav ameninţă omenirea, un lucru pe care ar vrea să-l împiedice şi pe care ea l-ar împiedica cu siguranţă cu puterea pe care o are asupra inimii lui Dumnezeu, dacă lumea s-ar trezi şi ar da semne de credinţă". 

Anii aceia, anii '50, au fost cumpliţi. Comunismul subjuga popoarele. Italia a scăpat ca prin minune din mâinile lui Stalin. Dar comunismul şi ateismul, în strategia pusă la cale de puterea întunericului, nu erau decât nişte etape premergătoare în vederea instalării domniei Satanei în lume. Planul de acţiune era bine pus la cale în lojele iluministe sau luciferiene ale Masoneriei. Citez dintr-o scrisoare de-a lor, păstrată la biblioteca din British Museum, din Londra: 

"Noi (iluminaţii) îi vom lansa pe nihilişti (pe comunişti) şi pe atei, vom provoca un cataclism social nemaipomenit care va arăta clar, în toată grozăvia sa, popoarelor, efectele ateismului absolut... Atunci pretutindeni cetăţenii... rămaşi fără busolă, neliniştiţi în căutarea unui ideal, fără să ştie încotro să îndrepte adoraţia lor, vor primi în sfârşit lumina adevărată, prin manifestarea universală a învăţăturii pure a lui Lucifer, expusă, în sfârşit, publicului, manifestare care va rezulta ca o mişcare generală de reacţii în urma distrugerii creştinismului şi a ateismului, amândouă învinse şi exterminate în acelaşi timp". 

De această situaţie, de această ofensivă a puterii întunericului, era conştient Papa Pius XII, căci avertiza numai la câteva luni după ce Sfânta Fecioară plânsese la Siracuza, mai exact, în discursul din 8 decembrie 1953: 

"Este în curs o luptă a cărei amploare şi violenţă creşte aproape de la o zi la alta şi, ca atare, e necesar ca toţi creştinii, mai ales toţi catolicii militanţi, să rămână în picioare şi să se bată până la sacrificarea vieţii, dacă e nevoie, pentru Biserică, Maica lor, cu armele care le sunt îngăduite. E vorba de lupta care ridică, în mii de forme, răul împotriva binelui, ura împotriva iubirii, moravurile rele împotriva curăţiei, egoismul împotriva dreptăţii sociale, violenţa împotriva vieţii paşnice, tirania împotriva libertăţii". 

Furtuna dezlănţuită de puterile întunericului în lume nu s-a potolit. Bântuie în jurul nostru, bântuie în noi înşine. Avem o Mamă care plânge; lacrimile sunt semnul neputinţei, dar în realitate sunt extrem de puternice. Când, dezorientaţi, pierzând busola, învăluiţi în întuneric, Lucifer ne prezintă lumina sa care duce la pieire, ne îndreptăm privirea spre aceea care este steaua dimineţii, Luceafărul mărilor. Ne încurajează Sfântul Bernard: 

"Dacă se ridică furtunile ispitei, dacă te loveşti de stâncile neliniştilor, priveşte Steaua, cheam-o pe Maria! Dacă eşti purtat în toate părţile de valurile mândriei, ale defăimării, ale invidiei: priveşte Steaua, cheam-o pe Maria! Dacă mânia sau zgârcenia sau ademenirile trupului îţi clatină corabia sufletului: priveşte spre Maria! Dacă tu, tulburat fiind de enormitatea păcatului tău, ruşinat fiind de urâţenia conştiinţei tale, înspăimântat fiind de grozăvia judecăţii, începi să fii înghiţit de abisul tristeţii, de vârtejul disperării: gândeşte-te la Maria! În pericole, în nelinişti, în îndoieli: gândeşte-te la Maria, cheam-o pe Maria! Ea să nu se îndepărteze nicicând de pe buzele tale, să nu se îndepărteze nicicând din inima ta; şi, ca să obţii ajutorul rugăciunii sale, nu părăsi nicicând exemplul vieţii sale.

Dacă o urmezi pe ea, nu poţi devia; dacă te rogi ei, nu poţi dispera; dacă te gândeşti la ea, nu poţi rătăci. Dacă ea te susţine, nu poţi cădea, dacă ea te ocroteşte n-ai de ce să te temi, dacă ea te călăuzeşte, nu simţi oboseala, dacă ea este lângă tine, vei ajunge la ţintă".

sursa : http://www.profamilia.ro/maria.asp?aparitii=18

Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!

Fă cu mine după bunătatea ta, nu după răutatea şi nedreptatea mea

JERTFIREA LUI CRISTOS PE LEMNUL CRUCII

SI NEVOIA DE A NE LEPADA DE NOI INSINE

Vocea Domnului iubit

1. Aşa cum am făcut Eu însumi, de bună voie jertfindu-mă cu trupul gol şi braţele larg deschise pe cruce, spre a aduce astfel Tatălui jertfă pentru păcatele tale, nimicindu-mă pe mine, dînd de la mine totul spre împăcare, tot astfel şi tu, ori de cîte ori slujeşti Sfînta Liturghie, oferă-te ca o jertfă curată şi sfîntă, din adîncul inimii, din toate puterile sufletului tău. Ce aş putea cere, dacă nu să te străduieşti să mi te dai cu totul? Tot ce mi-ai da, în afară de tine, mă priveşte prea puţin: nu vreau darul tău, ci pe tine însuţi.

2. Aşa cum nici pe tine toate lucrurile de pe lume - dacă Eu ţi-aş lipsi - nu te-ar putea îndestula, tot astfel nici un dar de-al tău nu-mi poate fi plăcut, dacă nu mi te dai pe tine însuţi. Vino şi dăruieşte-mi-te, oferă-te pe tine însuţi cu totul lui Dumnezeu, ca jertfa ta să fie bine primită. Iată, Eu m-am jertfit cu totul Tatălui pentru tine; am mers pînă acolo încît mi-am dat Trupul şi Sîngele ca hrană, să pot fi al tău cu totul, iar tu să fii al meu pentru totdeauna. Dacă vei rămîne închis în ale tale, şovăind să te dai mie de bună voie cu totul, jertfa nu poate fi deplină şi nici unirea dintre noi doi întreagă. Iată de ce, înaintea tuturor faptelor tale, trebuie să pui jertfirea ta de bună voie în mîinile lui Dumnezeu, de doreşti să dobîndeşti libertatea şi harul. Aceasta este pricina pentru care atît de puţini sînt cei luminaţi cu adevărat de lumina mea, iată de ce atît de puţini sînt cei ce se simt dezrobiţi în lăuntrul sufletului şi inimii lor: pentru că nu se încumetă să se lepede cu totul de sine. Cuvintele mele rămîn neclintite: Nimeni nu poate fi ucenicul meu mai înainte de a se fi lepădat de toate (Lc 14, 33). Dacă vrei, aşadar, să fii ucenicul meu, leapădă-te de tine însuţi şi jertfeşte-te mie, cu toate dorinţele inimii tale. 

TREBUIE SA NE JERTFIM LUI DUMNEZEU PE NOI INSINE, O DATA CU TOT CE-I AL NOSTRU,INALTAND RUGACIUNI PENTRU TOTI OAMENII

                                                                      Glasul ucenicului

1. Doamne, toate sînt ale tale, în cer şi pe pămînt. Vreau să mă jertfesc ţie de bună voie, ca să rămîn al tău în veci. Cu inimă dreaptă şi curată, mă dăruiesc ţie astăzi ca rob pentru totdeauna, în semn de supunere şi jertfă de laudă. Primeşte-mă o dată cu sfîntul prinos al preascumpului tău Trup pe care ţi-l aduc, acum, de faţă cu îngerii tăi nevăzuţi, chezăşie a mîntuirii, pentru mine şi întregul popor.

2. Doamne, aduc pe altarul împăcării tale toate păcatele şi greşelile pe care le-am săvîrşit, în faţa ta şi a îngerilor tăi, începînd din ziua cînd am putut întîia oară să păcătuiesc şi pînă în ceasul acesta: aprinde-le şi mistuie-le cu totul prin focul dragostei tale, şterge prihana, spală-mi conştiinţa de orice vină şi dă-mi înapoi harul pe care prin păcat l-am pierdut; iartă-mă pentru toate şi dăruieşte-mi cu milostivire sărutul păcii.

3. Ce aş putea face, avînd în vedere păcatele mele, decît să le mărturisesc cu umilinţă şi să le deplîng din adîncul inimii, rugîndu-te neîncetat să-mi dăruieşti iertarea? Te rog cu stăruinţă, Doamne Dumnezeul meu, ascultă rugăciunea mea smerită şi statornică. Păcatele mele îţi sînt nespus de urîte; nu vreau să le mai săvîrşesc niciodată; mă căiesc şi mă voi căi toată viaţa, pregătit să fac pocăinţă şi, în măsura puterilor mele, să plătesc îndestulare pentru ele. Iartă, Doamne, iartă-mi păcatele şi, pentru sfinţenia ta, mîntuieşte sufletul meu răscumpărat prin vărsarea Sîngelui tău preascump. Iată, mă încredinţez îndurării tale, mă dau cu totul pe mîinile tale. Fă cu mine după bunătatea ta, nu după răutatea şi nedreptatea mea (Ps 118, 124; 102, 10).

4. Îţi aduc drept prinos şi toate faptele mele bune, oricît de puţine şi de nedesăvîrşite, ca să le faci mai bune şi să le sfinţeşti, ca ele să-ţi fie plăcute şi să le primeşti; ca întotdeauna să mă atragi spre căile mai bune şi să mă călăuzeşti spre ţinta fericită şi slăvită, pe mine, cel mai netrebnic şi trîndav dintre oameni.

5. Pun de asemenea pe altarul tău şi sfintele dorinţe ale tuturor credincioşilor, rugile şi trebuinţele părinţilor, ale prietenilor, ale fraţilor, ale surorilor şi ale tuturor celor ce îmi sînt dragi; ale celor ce mi-au făcut vreun bine şi ale celorlalţi, pentru iubirea ta: ale celor ce au cerut anume să mă rog pentru ei şi pentru ai lor, fie dintre cei vii, fie mutaţi la cele veşnice; ca toţi să simtă puterea ajutorului şi darului tău, tăria mîngîierii tale, scut apărător în primejdii, scăpare din necazuri, ca, dezrobiţi de tot răul, să poată înălţa la cer, cu voie bună, cîntări de laudă şi recunoştinţă.

6. Îţi mai aduc rugăciuni şi jertfe de împăcare cu deosebire pentru cei care mi-au făcut vreun rău, care m-au întristat, m-au ponegrit, mi-au adus vătămare şi daune, m-au necăjit; şi pentru toţi aceia pe care eu i-am mîhnit, supărat, păgubit, sau cărora le-am adus prilej de smintire, prin vorbă sau faptă, cu voie sau fără de voie; ca tuturora să ne dai iertarea greşelilor şi a păcatelor cu care ne-am vătămat unii pe alţii. Depărtează, Doamne, din inimile noastre umbra oricărei bănuieli, mînii, dezbinări, şi a tot ceea ce poate duce la slăbirea dragostei şi la împuţinarea iubirii frăţeşti. Fie-ţi milă, Doamne, de toţi cei care cer îndurarea ta; dă harul tău celor ce nu se bucură încă de el şi fă din noi astfel de oameni încît să fim vrednici de a ne împărtăşi cu harul tău şi de a dobîndi viaţa de veci. Amin.

Thomas de Kempis -"Imitatiunea lui Cristos"

sursa : 

http://www.profamilia.ro/meditatii.asp?imitatiunea=4_09

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri care vor face inima voastra sa rosteasca , asemeni Sfintei Faustina:

 "Doamne, fa din mine ce-Ti place, sunt gata pentru orice, dar Tu, o, Doamne,nu ma parasi nici o clipa."

"Flywheel" un film cu adevarat EXTRAORDINAR !!!

Cu mult drag va invit sa urmariti acest film cu adevarat IMPRESIONANT !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Prezenta si Iubirea Sa!

24 august 2011- "La multi ani , drag frate in Cristos"

"Astazi inca de dimineata, sufletul meu este atins de Dumnezeu.

Dupa Sfanta Impartasanie, am fost un moment in comuniune cu Tatal ceresc.Sufletul mi-a fost atras in focul insusi al iubirii, am inteles ca nicio fapta exterioara nu poate fi comparata cu iubirea pura a lui Dumnezeu...

Am vazut bucuria Cuvantului Intrupat si am fost cufundata in DumnezeiascaTreime.Cand mi-am revenit, dorul mi-a cuprins sufletul,

tanjeam sa ma unesc cu Dumnezeu.

O iubire atat de fierbinte fata de Tatal ceresc m-a invadat,

incat pot numi aceasta zi extaz neintrerupt de iubire.

Intregul univers mi-a aparut ca o mica picatura in comparatie cu Dumnezeu.

Nu este fericire mai mare ca atunci cand Dumnezeu ma face sa cunosc in interior ca fiecare bataie a inimii mele Ii este placuta si atunci cand imi arata ca

El ma iubeste in mod special.

Aceasta convingere interioara in care Dumnezeu imi comfirma iubirea pe care mi-o poarta si cat Ii este de placut sufletul meu, imi aduce adancul pacii in suflet.

In ziua aceea n-am putut sa mananc nimic, ma simteam saturata de iubire."

Sfanta Faustina -"Mic Jurnal- Milostivirea lui Dumnezeu in sufletul meu" (1121)

Ceea ce a trait Sfanta Faustina in aceea zi iti doresc, din toata inima, 

sa traiesti si tu azi.

Dumnezeu sa te binecuvanteze cu iubirea Sa pura,

sa te cufunde in Sfanta Treime si sa faca din tine ceea ce ii place!

Sfânta Fecioară Maria, Regină 22 August 2011

Pe culmi de lumină, în slava divină,

Domneşti, o, Marie, pe tron ca regină,

Curată şi sfântă ca lacrima pură

Frumoasă cum nu e o altă făptură.

La porţile paradisului sosesc zilnic mii şi mii de scrisori care vin din toate părţile lumii. Sunt scrisori redactate în toate limbile şi conţin o imensitate de cereri. Îngerii triază aceste scrisori şi le trimit spre destinatar. Spre Sfânta Fecioară Maria se îndreaptă cele mai multe scrisori, fiind concurată doar de Sfântul Anton.

Într-o zi, în timp ce triau scrisorile, îngerii au avut curiozitatea să le citească mai ales pe cele adresate Maicii Domnului. Deziluzia le-a fost mare. Nu au citit decât cereri… Toată gama cererilor omeneşti.

Sfântă Fecioară, vindecă-mă… Vindecă-l pe fiul, fiica mea… Ajută-mă să-mi găsesc un loc de muncă… Ajută-mă la examen… etc.

Era o interminabilă litanie de cereri omeneşti, încât îngerii, dezgustaţi, au spus: Oare este posibil ca oamenii să aibă numai gură, stomac, buzunare, sacoşe şi portofele?! Se pare că oamenii nu au suflet!...

Apoi îngerii au luat scrisorile şi le-au dus la destinaţie. Maria, Regina Universului le-a deschis pe toate, una câte una, le-a poruncit îngerilor să dea fiecăruia ceea ce cere, cu o adevărată dragoste de mamă.

Dar, în final, Sfânta Fecioară a citit o scrisoare care conţinea doar o simplă rugăciune: 

Marie, Mamă şi Regină, îţi cer un singur lucru: dă-mi-l pe Fiul tău Isus; El să fie Regele inimii mele iar tu Regina mea; vreau să fiu tot mai asemănător cu Cristos.

Maria a lăsat să-i cadă o lacrimă de consolare şi le-a spus îngerilor care o însoţeau: În Sfârşit!... Aceasta este rugăciunea pe care o aştept!

Am venit aici, la hramul bisericii, cu multe gânduri şi dorinţe şi cu multe cereri pe care să le aşezăm la picioarele Reginei Cerului şi a pământului. Maria Regină, le primeşte pe toate. Dar să nu uităm niciodată că cea mai frumoasă cerere, rugăminte este să ni-l dea pe

Isus care să fie regele inimii noastre. Este cel mai mare şi cel mai frumos dar şi cea mai plăcută rugăciune. De aceea, la hram, credincioşii buni vin spovediţi, sau se spovedesc, pentru a-l primi pe Isus şi indulgenţa plenară.

A) Papa Pius al XII-lea care a declarat-o oficial pe Maria ca regină a Universului şi a stabilit această sărbătoare a scris o enciclică AD COELI REGINAM (către regina cerului) în care expune patru motive pentru care Maria este regină:

1) Argumentul principal este fără îndoială maternitatea divină a Mariei.

2) În al doilea rând, Maria trebuie proclamată regină şi pentru contribuţia sa cu totul singulară pe care, prin voinţa lui Dumnezeu, a adus-o la realizarea mântuirii noastre veşnice.

3) În al treilea rând, Maria este regină pentru eminenta sa perfecţiune.

4) În al patrulea rând, Maria este regină pentru puterea sa de mijlocire.

Conciliul al II-lea din Vatican în Lumen Gentium, n. 59 ne oferă raţiunea încoronării ca regină a Sfintei Fecioare:

„Fecioara neprihănită, păstrată neatinsă de orice prihană a păcatului strămoşesc, la capătul vieţii sale pământeşti a fost ridicată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească şi a fost înălţată de Domnul ca regină a Universului, pentru a fi mai pe deplin asemenea Fiului ei, Domnul domnilor şi învingător asupra păcatului şi a morţii”.

B) Ce fel de Regină este Maria?

Ştim că a fost o femeie simplă din popor. Soţie de lemnar şi mamă a lemnarului, Isus, care a lucrat treizeci de ani în atelierul din Nazaret. Când este vizitată de înger nu spune: Iată regina Domnului ei ci dimpotrivă: Iată servitoarea, roaba Domnului.

Cuvântul regină exprimă iubirea aleasă pe care cerul şi pământul o au faţă de Sfânta Fecioară. Maria e regină în felul în care Sfânta Tereza a Pruncului Isus era mica regină pentru tatăl ei înainte de a intra în mănăstire..

Maria e regină pentru frumuseţea şi strălucirea ei sufletească.

(ex.) Un tânăr sculptor căuta prin munţii Alpi un bloc de marmură. Voia o marmură albă, fără nici o pată. După mai multe zile

de căutare, a strigat:

-Iat-o! 

– Ce vei face cu ea? Îl întrebă un păstor din apropiere. 

– Voi sculpta chipul mamei mele şi va fi mai frumos ca soarele.

Maria este capodopera mâinilor lui Dumnezeu. E creatura fără pată în care se oglindeşte perfect chipul lui Dumnezeu.

Cuvântul de regină să nu ne sperie. Această regină este mama noastră cerească. Ea rămâne aproape de cei simpli şi săraci. La Siracuza, la Lourdes, Fatima, Salette, a apărut unor copii din familii sărace.

Spre Maria Regină şi mama noastră să privim cu credinţă şi încredere:

(ex.) Când cineva venea la Fericitul Ieremia Valahul şi-i cerea un sfat, un ajutor spiritual, el povăţuia pe fiecare să se încredinţeze preacuratei, zicând: Să ne rugăm Sfintei Fecioare. Ca să putem obţine ceea ce dorim de la Dumnezeu, mijlocul cel mai bun este să ne adresăm ei.

După o noapte lungă şi meditaţie, de dorinţe arzătoare de a o vedea, Fecioara mamă l-a răsplătit pe fratele Ieremia cu apariţia ei purtând pruncul în braţe. Ea i-a zis cu gingăşie de mamă:

Priveşte-mă! 

Ieremia i-a răspuns: 

Nu pot, Stăpână, fiindcă simt cum sufletul mă părăseşte. 

 Maria i-a repetat chemarea: 

Hai, ridică-te! Iată, îţi dăruiesc harul de a mă putea privi!  

El, ridicându-şi ochii, a privit-o în extaz, apoi i-a spus: 

Stăpâna mea, eşti regină şi nu ai coroană? 

Coroana mea este Fiul meu; i-a răspuns Preacurata şi i l-a arătat pe pruncul Isus.

Da, coroana de regină a mamei cereşti este Isus: iar noi fiind fraţi de cruce ai lui Isus, suntem fiii Reginei Universului.

Dacă este mama noastră, Regina noastră să alergăm la ea, chiar şi atunci când ne simţim plini de păcate.

(ex.) O mamă văduvă şi-a pierdut unicul fiu, singura ei speranţă. Fiul murise din cauza unui coleg care, într-un moment de furie, l-a ucis lovindu-l cu o sticlă în cap.

Criminalul era în închisoare. Aici intervine o soră care se apropie de el şi trezeşte în suflet căinţa. Însă, această soră se aproprie şi de mama tânărului ucis şi o dispune la iertarea criminalului. 

Fiind o bună creştină, mama a avut, însă, să facă mai mult; a voit să-i ducă ea însăşi iertarea asasinului fiului ei. Şi iată că poarta închisorii se deschide şi sărmanul ucigaş se aruncă la picioarele mamei victimei sale şi-i cere iertare în lacrimi. Dar femeia îl strânge la piept şi îi zice: 

Te iert! Dumnezeu ştie că te iert din toată inima! Şi pentru că ştiu că eşti un sărman orfan, vreau ca de acum înainte să fiu eu mama ta: de acum înainte, te rog să mă consideri ca mama ta bună, pentru că eu te consider fiul meu!

Admirăm eroismul acestei mame, dar nu putem să nu ne amintim că Sfânta Fecioară Maria a fost prima care pe Calvar, după exemplul lui Isus, i-a iertat pe călăii şi pe ucigaşii fiului ei şi i-a primit pe toţi ca fii.

Şi nouă astăzi, Maria ne spune:

Vreau să fiu mama ta, regina ta; te rog să mă consideri mama ta bună, pentru că eu te consider fiul meu.

Sfântul episcop Amedeus scrie despre Sfânta Fecioară Maria Regină: Se cuvenea, şi spre cinstirea Fiului său, ca Fecioara Maria să domnească mai întâi pe pământ, şi astfel, la sfârşit să primească gloria în ceruri… Locuind în palatul sublim al sfinţeniei, ea se bucură de belşugul maxim al favorurilor divine şi face să coboare asupra poporului credincios şi însetat ploaia de haruri, ea, care, în ce priveşte bogăţia de har, a depăşit toate creaturile… Cine a plecat vreodată de la ea fie bolnav, fie trist, fie lipsit de tainele cereşti? Cine nu s-a întors acasă bucuros şi mulţumit după ce a primit de la Maica Domnului, Maria, ceea ce voia?

Maria este mireasa împodobită cu atâtea bunuri spirituale, mama universului, izvorul oricărei desfătări, plăcerea grădinilor spirituale şi izvorul apelor vii şi dătătoare de viaţă… Ea face să coboare fluvii de pace şi de har. De aceea, în timp ce Fecioara fecioarelor era înălţată la cer de Dumnezeu şi de Fiul său, Regele regilor, în tresăltarea îngerilor, bucuria arhanghelilor şi aclamaţiile voioase ale cerului, s-a împlinit profeţia psalmistului care îi spune Domnului: „Regina stă la dreapta ta împodobită cu aur, în haine brodate” (Ps 44,10)

Dacă îngerii o salută astăzi şi totdeauna împreună cu arhanghelul Gabriel: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine…

Dacă sfinţii o felicită împreună cu verişoara ei Elisabeta: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău… fericită eşti tu care ai auzit cele spuse ţie de Domnul….

Dacă Biserica întreagă o imploră, şi noi, fiii ei să o implorăm împreună cu Sfântul Alfons Maria de Liguori: Bucură-te regină, maica milei, viaţa, mângâierea şi speranţa noastră, bucură-te!

Iar cu liturgia de astăzi închinată ei să spunem ???: 

Dumnezeule, care ai voit ca Născătoarea Fiului tău să fie Mama şi Regina noastră, dă-ne, te rugăm, harul ca, ajutaţi de mijlocirea ei, să avem parte de slava fiilor tăi în împărăţia cerească.

Spre tine, Regină, se-ndreaptă azi gândul,

Omagiul de cânt şi cinstire-aducându-l,

Din tronul de aur bătut cu rubine

Un zâmbet ceresc aşteptăm de la tine. Amin.

Pr.Isidor Dasca

sursa : http://www.pastoratie.ro/index.php?option=com_docman&task=doc_download&gid=3789&Itemid=113

Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!

Crezi ca Dumnezeu te-a uitat? Crezi ca Dumnezeu nu te iubeste???

 

Atunci, te rog ,asculta cu atentie urmatoarele clipuri...

cu siguranta iti vei schimba parerea.

Exista un singur si mare ADEVAR:

"Dumnezeu te iubeste! "

Crezi ca Dumnezeu te-a uitat?

14. Sionul zicea: "M-a parasit Domnul si m-a uitat Domnul!"

15. Poate o femeie sa uite copilul pe care-l alapteaza si sa n-aiba mila de rodul pantecelui ei? Dar chiar daca l-ar uita, totusi Eu nu te voi uita cu niciun chip:

16. Iata ca te-am sapat pe mainile Mele, si zidurile tale sunt totdeauna inaintea ochilor Mei!(Isaia 49)

Psalmul 139

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti,

2. stii cand stau jos si cand ma scol, si de departe imi patrunzi gandul.

3. Stii cand umblu si cand ma culc, si cunosti toate caile mele.

4. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba, si Tu, Doamne, il si cunosti in totul.

5. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte si-Ti pui mana peste mine.

6. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde.

7. Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta?

8. Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in Locuinta mortilor, iata-Te si acolo;

9. daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii,

10. si acolo mana Ta ma va calauzi, si dreapta Ta ma va apuca.

11. Daca voi zice: "Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu!"

12. Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua, si intunericul, ca lumina.

13. Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele:

14. Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15. Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului.

16. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.

17. Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor!

18. Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine.

19. O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rau! Departati-va de la mine, oameni setosi de sange!

20. Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit, Iti iau Numele ca sa minta, ei, vrajmasii Tai!

21. Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta?

22. Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii privesc ca pe vrajmasi ai mei.

23. Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!

24. Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei! 

Nu simti ca Dumnezeu te iubeste ?

8. "Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales,

samanta lui Avraam, prietenul Meu,

9. tu, pe care te-am luat de la marginile pamantului si pe care te-am chemat dintr-o tara departata, caruia ti-am zis: "Tu esti robul Meu, te aleg, si nu te lepad!

10. Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare." (Isaia 41)

9. Cum M-a iubit pe Mine Tatal, asa v-am iubit si Eu pe voi. 

Ramaneti in dragostea Mea.

10. Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea, dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si raman in dragostea Lui.

11. V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi, si bucuria voastra sa fie deplina.(Ioan 15)

4. De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta.(Isaia 43)

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale!

Rugaciune pentru a avea o inima blanda si umila

Sfanta Marie, Maica lui Dumnezeu, 

pastreaza-mi o inima de copil, curata si cristalina ca un izvor.

Dobandeste-mi o inima simpla  care sa nu se inchida in propriile tristeti,

o inima larga si generoasa, plina de compatimire, o inima credincioasa 

care sa nu uite niciun bine si sa nu pastreze ura pentru nici un rau.

Formeaza-mi o inima blanda si umila

care sa iubeasca fara sa ceara sa fie iubita, multumita sa dispara in alte inimi, sacrificandu-se in fata Fiului Tau divin, o inima mare si generoasa, 

pe care nicio nerecunostinta sa n-o poata inchide si nici o indiferenta 

sa n-o poata obosi, o inima insetata de gloria lui Isus Cristos, 

hranita de iubirea sa , a carei rana sa nu se vindece decat in cer.

Amin.

Consfintire la Duhul Sfant

O , Duhule Sfinte, Iubire care purcezi de la Tatal si de la Fiul, 
Izvor nesecat de har si de viata, ma consfintesc tie pe mine insumi 
si familia mea, trecutul meu , prezentul meu, viitorul meu, dorintele mele ,
alegerile mele, hotararile mele, gandurile mele, 
toate cate imi apartin si tot ceea ce sunt.

Pe toti aceia pe care-i intalnesc, pe care-i iubesc,
si tot ceea ce vine in contact cu viata mea:
sa fie binecuvantat de puterea luminii tale, de caldura ta , de pacea ta,
Tu esti Domnul si de viata datatorul si in harul tau sufletul se curata.

O , Duh al Iubirii vesnice, vino in inima mea 
si a acelora pentru care ma rog in aceste zile , reinnoieste-le
si fa-le tot mai asemanatoare cu Inima Mariei,
ca astfel noi sa putem deveni acum si pentru totdeauna 
tabernacolul  prezentei tale Divine.

Amin.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!