1. Înţelepciunea
miercuri, 9 aprilie 2014
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi începem un ciclu de cateheze despre darurile Duhului Sfânt.
Voi ştiţi că Duhul Sfânt păzeşte sufletul, limfa vitală a Bisericii şi a
fiecărui creştin în parte: este Iubirea lui Dumnezeu care face din
inima noastră locuinţa Sa şi intră în comuniune cu noi. Duhul Sfânt este
mereu cu noi, mereu este în noi, în inima noastră.
Duhul însuşi este “darul lui Dumnezeu” prin excelenţă (cf. In
4,10), este un cadou al lui Dumnezeu, şi la rândul Său îi comunică celui
care îl primeşte diferite daruri spirituale. Biserica vorbeşte despre şapte daruri, număr care exprimă simbolic plinătate, caracter complet;
sunt cele care se învaţă atunci când ne pregătim pentru Sacramentul
Mirului şi pe care le invocăm în vechea rugăciunea numită “Secvenţa la
Duhul Sfânt”. Darurile Duhului Sfânt sunt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, tăria, ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.
1. Primul dar al Duhului Sfânt, conform acestei liste, este aşadar înţelepciunea.
Dar nu este vorba pur şi simplu despre înţelepciunea umană, care este
rod al cunoaşterii şi al experienţei. În Biblie se relatează că Solomon,
în momentul încoronării sale ca rege al lui Israel, a cerut darul
înţelepciunii (cf.1Re 3,9). Şi înţelepciunea este tocmai aceasta: harul de a putea vedea orice lucru cu ochii lui Dumnezeu.
Este pur şi simplu aceasta: a vedea lumea, a vedea situaţiile,
conjuncturile, problemele, totul, cu ochii lui Dumnezeu. Aceasta este
înţelepciunea! Uneori noi vedem lucrurile după plăcerea noastră sau după
situaţia inimii noastre, cu iubire sau cu ură, cu invidie… Nu, acesta
nu este ochiul lui Dumnezeu. Înţelepciunea este ceea ce face Duhul Sfânt
în noi pentru ca noi să vedem toate lucrurile cu ochii lui Dumnezeu.
Acesta este darul înţelepciunii.
2. Şi desigur acest lucru derivă din intimitatea cu Dumnezeu,
din raportul intim pe care noi îl avem cu Dumnezeu, din raportul de fii
cu Tatăl. Şi Duhul Sfânt, atunci când avem acest raport, ne dă darul
înţelepciunii. Când suntem în comuniune cu Domnul, Duhul Sfânt este ca
şi cum ar transfigura inima noastră şi ar face-o să perceapă toată
căldura Sa şi predilecţia Sa.
3. Aşadar Duhul Sfânt îl face pe creştin “înţelept”. Însă, aceasta nu
în sensul că are un răspuns pentru orice lucru, că ştie tot, ci în
sensul că “ştie” despre Dumnezeu, ştie cum acţionează Dumnezeu,
cunoaşte când un lucru este al lui Dumnezeu şi când nu este al lui
Dumnezeu; are această înţelepciune pe care Dumnezeu o dă inimilor
noastre. Inima omului înţelept în acest sens are gustul şi savoarea lui Dumnezeu.
Şi cât de important este ca în comunităţile noastre să fie astfel de
creştini! Totul în ei vorbeşte despre Dumnezeu şi devine un semn frumos
şi viu al prezenţei Sale şi al iubirii Sale. Şi acesta este un lucru pe
care nu îl putem improviza, pe care nu ni-l putem procura de la noi
înşine: este un dar pe care Dumnezeu îl oferă celor care devin docili
faţă de Duhul Sfânt.
Noi îl avem înlăuntrul nostru, în inima noastră, pe Duhul Sfânt;
putem să îl ascultăm, putem să nu îl ascultăm. Dacă noi îl ascultăm pe
Duhul Sfânt, El ne învaţă această cale a înţelepciunii, ne dăruieşte
înţelepciunea care înseamnă a vedea cu ochii lui Dumnezeu, a auzi cu
urechile lui Dumnezeu, a iubi cu inima lui Dumnezeu, a judeca lucrurile
cu judecata lui Dumnezeu. Aceasta este înţelepciunea pe care ne-o
dăruieşte Duhul Sfânt, şi noi toţi putem să o avem. Numai că trebuie să o
cerem Duhului Sfânt.
Gândiţi-vă la o mamă, acasă la ea, cu copiii, care atunci când unul
face un lucru, altul se gândeşte la altceva, şi sărmana mamă merge
dintr-o parte în alta, cu problemele copiilor. Şi atunci când mamele se
satură şi strigă la copii, aceea este înţelepciune?
A striga la copii –
vă întreb – este înţelepciune?
Ce spuneţi voi: este înţelepciune sau nu?
Nu! În schimb, atunci când mama îl ia pe copil şi îl ceartă cu duioşie
şi îi spune: “Aceasta nu se face, pentru aceasta…” şi cu multă răbdare
îi explică, aici este înţelepciune a lui Dumnezeu? Da! Este ceea ce ne
dă Duhul Sfânt în viaţă! Apoi, în căsătorie, de exemplu, cei doi soţi –
soţul şi soţia – se ceartă şi apoi nu se privesc sau, dacă se privesc,
se privesc cu faţa posomorâtă: este aceasta înţelepciune a lui Dumnezeu?
Nu! În schimb, dacă spune: “Eh, a trecut furtuna, să facem pace”, şi
încep din nou să meargă înainte în pace: asta este înţelepciune? [mulţimea: Da!] Iată, acesta este darul înţelepciunii. Fie ca să vină acasă, să vină cu copiii, să vină cu noi toţi!
Şi aceasta nu se învaţă: este un cadou al Duhului Sfânt. Pentru
aceasta trebuie să îi cerem Domnului ca să ni-l dea pe Duhul Sfânt şi să
ne dea darul înţelepciunii, al acelei înţelepciuni a lui Dumnezeu
care ne învaţă să privim cu ochii lui Dumnezeu, să simţim cu inima lui
Dumnezeu, să vorbim cu cuvintele lui Dumnezeu. Şi astfel, cu această
înţelepciune, să mergem înainte, să construim familia, să construim
Biserica, şi cu toţii să ne sfinţim. Să cerem astăzi harul
înţelepciunii.
Şi să o cerem Sfintei Fecioare Maria, care este Scaunul
înţelepciunii, al acestui dar: fie ca Ea să ne dea acest har. Mulţumesc!
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Darurile Duhului Sfant!
