Cu iubire pentru voi ...

Dragii mei,

va doresc ca in anul care vine sa fiti binecuvantati in fiecare clipa cu acele Haruri si Daruri care va vor transforma in iubiti copii ai Vointei Divine.

Fie ca in sufletele si inimile voastre sa domneasca pacea,bunatatea, lumina, bucuria si iubirea, sa fiti curati , sanatosi, frumosi si fierbinti,buni si milostivi, sa traiti in puritate, lumina, adevar si iubire, adica in Domnul nostru Isus Cristos .

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu comorile nesfarsitei Sale Milostiviri si sa traiasca mereu in inimile voastre care sa-i sopteasca neincetat:

"Lărgeşte inima mea întru iubire, să pot învăţa şi deprinde gustul şi dulceaţa dragostei, în dragoste să mă contopesc şi întru ea să plutesc, prin tine. Iubirea să pună cu totul stăpînire pe mine, să mă uit pe mine însumi în înflăcărarea şi freamătul văpăii ei orbitoare. Să cînt cîntecul iubirii, să te urmez, iubirea mea, în înaltul tăriei, să se topească inima mea în laudele tale, să mă străbată cu totul fiorul de fericire al dragostei. Să te pot iubi mai mult decît pe mine însumi, iar pe mine însumi, doar din dragoste pentru tine; în tine să pot iubi pe toţi cei ce te iubesc cu adevărat, după cum porunceşte legea iubirii străluminînd din tine."

(din "Imitatiunea lui Cristos" de Thomas de Kempis)

Multi , sfinti , binecuvantati si fericiti ani impreuna cu Sfanta Treime va doresc !

In "acele" momente rugaciunea se schimba

de Stefania Consoli

Nori desi si umflati,ca vata de zahar, se ingramadeau pe cer.Avionul care urma sa ma duca inapoi acasa era gata sa se desprinda in zbor."Rabdare" m-am gandit,"nu voi vedea panorama pe care de obicei imi place s-o privesc la decolare, si mai ales vom dansa in timp ce aparatul va traversa perturbatia atmosferica, dar apoi, odata trecuti se va stabiliza".

Astfel, bine asezata pe scaun, astept ca motoarele sa se inalte pentru a ma relaxa un pic.

A fost asa cum am prevazut.Am depasit bariera de nori si un albastru intens ne invaluie in timp ce lumina soarelui patrunde prin fereastra si ma scalda.Totul sub control...Totusi pentru putin timp, caci fara un motiv aparent se aprinde  semnalul luminos care ne invita sa ne mentinem legate centurile de siguranta.

"Cum asa?", ma intreb, "e imposibil sa fi inceput deja coborarea..." Raspunsul nu se lasa asteptat.Zguduituri violente incep pe neasteptate sa scuture avionul care, la zece mii de metri altitudine, este in bataia unor foarte puternici curenti de aer.Pare ca aparatul  a devenit o jucarie de tabla, fragila si prost incheiata.Goluri de aer, zdruncinaturi bruste...Am calatorit mereu, inca de copila, cu acest mijloc de transport foarte util, practic si rapid, dar de fiecare data ma gandesc ca omul, prin natura sa, n-a fost facut pentru a zbura - altfel Dumnezeu l-ar fi dotat cu aripi, ca pe pasari.

Nesiguranta,deci,e un sentiment mai mult decat licit in astfel de cazuri...Acum totusi, printre clatinaturi inebunitoare, spaima incepe sa domine:

"Doamne, - ma rog- cum e posibil sa ma incred in Tine si sa-mi fie frica? Nu, nu vreau...doresc sa-mi pun nelinistea in Mainile Tale, s-o depun in Tine si s-o las  acolo, pentru ca sunt sigura ca fiecare lucru e in puterea Ta!"

Ma simteam putin mai bine.Ma incredintasem lui Dumnezeu.Dar apoi mi-am spus:

"Am facut asa pentru a-mi indeparta teama care imi producea tensiune? Atunci e numai o tehnica , o forma de training care tine in frau emotiile mele...Nu, asta nu e rugaciune!"

Imi vine in ajutor vantul.Acum scutura avionulk ca pe o frunza, toamna, gata sa se desprinda de copac si rugaciunea mea isi schimba total registrul:

"Doamne, Bunule, ma incred in tine.Nu stiu daca ai stabilit ca acesta sa fie momentul in care va trebui sa trec pragul vietii.Ma incredintez Milostivirii Tale...", 

si fara ca macar sa-mi dau seama , o lista obiectiva de lipsuri si de limite personale incepe sa se scurga din mine, ca lista de nume de la sfarsitul unui film vechi.Era clar, tot ceea ce Ii"marturiseam" facusem deja! Cu sinceritate dar si cu multa pace le povesteam lui Dumnezeu ca si cum as fi fost deja in fata Lui.

Era just si onest sa o fac si oricum, imi eliberasem sufletul.Am simtit ca ma sincronizam direct cu iertarea "Sa"care,ca o unda vibra in continuu in asteptarea ca noi sa ne punem in legatura pentru a desface greutatea vinei din interior.

Totusi lipsea ceva din rugaciunea mea:

"Dumnezeul meu, daca inschimb vrei ca eu sa raman pe pamant, atunci invata-ma sa traiesc cum vrei Tu, sa fac ceea ce doresti Tu...Fa-ma sa-mi dau seama de ceea ce inca nu am trait, sa invat sa traiesc esentialul in continua ascultare de glasul Tau care ma conduce si ma corecteaza...

Acum inteleg ca singurul lucru care conteaza cu adevarat este sa iubesti pornind de la inima ta..Tot restul e in plus.Eu inca nu reusesc sa-l fac..."

O rugaciune vie, o implorare arzatoare a tasnit din inima mea.In asemenea momente incepi instinctiv sa faci bilanturi rapide sau propuneri curajoase pentru ca iti pierzi controlul de sine.

Dar tocmai in "acele momente " intelegi bine ca nimic nu este in puterea noastra si ca, in schimb, totul e in mana lui Dumnezeu; de aceea rugaciunea devine adevarata, vibranta si lasa la o parte formulele pentru a patrunde direct in Spiritul lui Dumnezeu.

"Comandantul anunta ca incepem coborarea pe aeroportul de destinatie, pe care vom ateriza in circa 15 minute...",comunica o voce la megafon.

In mod obisnuit ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Si totusi in mine avusese loc un cutremur si ca urmare nu aveam dreptul sa uit "acele momente".Poate ca incrucisarea acelor curenti de aer la inaltime ma astepta tocmai pe mine ca sa-mi spuna ca viata e un dar nepretuit si ca intr-o secunda poate fi luata:

"Daca raman aici, fa ca sa fiu mai buna...Ma ofer Tie fara conditii..."  

Nu mai pot incredinta aceasta indatorire ajutorului Sau.A mea este responsabilitatea de a trai fiecare clipa din plin si cu recunostinta.

Ca si cum ar fi ultima.

sursa:revista Ecoul Mariei, Regina Pacii (nov-dec 2010)

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri care va vor transforma in copii iubiti ai Vointei Divine!

Si semnele continua...

Dragii mei,acum e ora 2si 3 minute in dimineata zilei de 29 decembrie 2010,iar eu nu dorm...De ce? Probabil pentru ca asa vrea Domnul .Si tot pentru ca simt foarte intens ca El vrea sa va spun, va voi povesti ce s-a mai intamplat la Cruce,la Crucea de Iubire din localitatea mea.

In urma cu cateva zile, mai exact in 12 decembrie va scriam aici despre o raza de lumina care unea Crucea si cerul.Ei bine, de atunci am" urmarit " Crucea mult mai des, m-am rugat de mai multe ori in fata ei de la geamul casei mele.Luni seara , pe la ora 19 si ceva( nu stiu exact) am iesit in curte deoarece fiul meu Luis m-a rugat sa-i aduc ceva,si am observat cu bucurie ca RAZA (asa cum se vede ea in clip) aparuse din nou,unea din nou Crucea cu cerul  doar ca , de aceasta data nu era cazuta perpendicular din cer  , ci era o linie oblica ce iesea din varful Crucii si se unea cu cerul undeva la jumatatea distantei dintre casa mea si Cruce.

Repede i-am trimis pe copii s-o anunte pe soacra mea sa vina sa vada si ea, a mai venit sotul meu si un prieten al fiilor mei (in varsta de 17 ani), si am sunat si cateva cunostinte care puteau privi Crucea din curtea casei lor(aceste persoane m-au sunat a doua zi  multumindu-mi ca le-am anuntat si au vazut si ele).Am putut privi aceasta raza timp de aproximativ o ora si jumatate.Era noapte, cerul era destul de  senin, se vedeau chiar cateva stele.Aceeasi atmosfera era si atunci cand raza a disparut...

Nu v-am scris nimic in acea zi deoarece eram hotarata sa nu m-ai spun nimic despre aceste lucruri pana cand nu voi stii exact "ce se intampla".M-am rugat sa ma lumineze Domnul si sa-mi spuna ce doreste sa ne arate prin aceste semne, care e mesajul LUI iar noaptea am avut un vis pe care insa nu il voi povesti deoarece , sincer inca nu sunt lamurita de "mesaj"...

Apoi a venit ziua de ieri,28 decembrie,...seara am adormit pe la ora23 si 30...a trecut de ora 24 si am ajuns in  29 decembrie cand pe la ora 1(noaptea, dimineata, cum vreti sa-i spuneti) , fiul meu Lorin (in varsta de 3 ani) a inceput sa se maraie si sa planga.Am incercat sa-l linistesc, apoi l-am dus la baie sa faca pipi, dupa care l-am culcat din nou.Apoi , am mers in camera baietilor mai mari sa privesc Crucea, simteam ca trebuie sa fac asta, iar de la geamul lor se vede cel mai bine.Am fost placut surprinsa cand am vazut ca" RAZA" unea din nou cerul si Crucea in acelasi mod ca in data de 27.Am stat , am privit-o , m-am rugat, L-am rugat pe Dumnezeu ca atunci cand va fi Voia LUI sa ma faca sa inteleg ce vrea sa ne transmita prin aceasta Raza.Pentru mine,aceste semne certifica prezenta Domnului ,si dragostea lui pentru noi si aceste Cruci de Iubire pe care le-a cerut prin JNSR.Am privit Crucea si Raza aproximativ o jumatate de ora.La ora 1 si 30 de minute , in aceleasi conditii de clima( in aceasta noapte ninge usor) Raza a disparut.

Am mai stat , am privit Crucea , insa Raza nu mai era...apoi ,am simtit intens faptul ca trebuie sa vin sa dau marturie despre aceste lucruri...si am facut-o...

Va rog frumos sa va rugati pentru mine pentru ca Dumnezeu , daca aceasta este Voia LUI , si cand va fi Voia LUI , sa-mi descopere mesajul acestei Raze.

Actul de Iubire

Isuse, Maria,

Va iubesc !

Mantuiti

sufletele preotilor,

mantuiti sufletele.

Va rugam cu umilinta

si ajutati-ne

sa putem repeta

acest

ACT DE IUBIRE DE MII DE ORI

cu fiecare respiratie,

cu fiecare bataie a inimii.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata Pacea , Iubirea , Bucuria,Lumina si Indurarea Sa si sa va daruiasca cel mai pretios DAR, pe EL Insusi.

Adevarul meu va triumfa

Joi,14 octombrie 1999 -Sf.Justus

"JNSR": "Doamne ! Unde este Adevarul?"

ISUS: "Eu proclam: Adevarul este unul singur pentru ca Dumnezeu este Adevarul si nu este decat un Singur Dumnezeu in Trei Persoane,Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

Cine Ma urmeaza este in Adevarul Meu si cine proclama peste tot Adevarul Meu este in Adevarul Meu.Eu nu Ma ridic impotriva pacatosului, dar strivesc minciuna care deformeaza Adevarul Meu Sfant.Eu vreau sa cuceresc Lumea cu singura Mea armacapabila sa taie in doua infamia si rusinea nascute din minciuna care a dezbinat Poporul Meu.Da, in curand numai Adevarul Meu va taia.Si atunci se va vedea Cine este, in Adevar, Acela care sustine aceasta Lume care se clatina din toate partile, gata sa se scufunde.

Adevarul Meu va triumfa!

Eu nu va cer sa fiti cuceritori inarmati pana in dinti pentru a apara aceste popoare asuprite, prizoniere si masacrate.Opriti acest masacru care continua impotriva tuturor copiilor Mei nevinovati.Caci acest Masacru al Nevinovatilor continua vrand sa-i apere pe nenorociti cu aceleasi arme utilizate de ucigasi.Daca doi frati se lupta, nu cel care zace la pamant a pierdut, ci cel care isi flutura sabia acoperita de sangele fratelui sau.

Azvarliti armele! Dispretuiti-i pe vanitosi, pe orgoliosii care obtin victorii de nebunie ucigasa.Veniti sa aduceti Pacea Mea acolo unde este ura.Toate aceste razboaie repetate sunt aspecte ale raului care sugruma Lumea voastra pana la exterminarea ei.

Dusmanului i se pare ca victoria sa este foarte aproape, dar in clipa in care se va astepta  cel mai putin voi veni eu sa distrug violenta sa dementiala.Visiunea ororii se intinde inca asupra tuturor tarilor; unii dupa altii ei sucomba la atractia Puterii pentru ca isi ucid fratii cu arme din ce in ce mai redutabile.Temeti-va in prezent de razboiul bacteriologic, caci satana este dezvantuit si pune in duhul oamenilor ultima sa arma.El vrea moartea Creatiei lui Dumnezeu, doreste exterminarea neamului omenesc.

Voi, cei care Ma ascultati, deveniti pescari de oameni.

Eu nu vreau false Biserici , unde Cuvantul Meu este mort pentru ca este deformat.Nu stiti ca voi sunteti datori, fiecare , sa aparati Interesele Tatalui Nostru din Ceruri?

Asadar, deveniti acel Pastor care isi aduna turma pentru ca merge in acelasi pas cu oile sale.El merge inainte, in spate, in mijloc.

Si atunci oile il cunosc, se stiu iubite, aparate.Scoateti din mijlocul maracinilor oile fara minte.Aduceti-le la voi pe cele care sunt gata sa se arunce in gura lupului.Sa stiti ca tatal minciunii stie sa se deghizeze in miel pentru ca Turma sa-l urmeze in stani false. 

Care este Stana Mea?

Ea este in Mine, caci Eu SUNT Biserica.Si toate natiunile se vor teme in curand de Numele Domnului care se intoarce in Gloria Sa.

Eu vin sa dau Viata acestui Popor care si-a umplut ochii de tina privindu-si idolii.Voi arde tot ceea ce a fost rusinea Poporului Meu.

Credeti in Mine. 

Eu vin sa va adun si sa va aduc de la capatul Pamantului, de acolo de unde Raul v-a facut sa va retrageti ca sa va ascunda de Privirea Mea.

Eu nu vreau decat Iubirea voastra pentru Mine.Nu va pun nici o eticheta:sunteti liberi.

Eu vin catre fiecare.Nu va inchid in forta Puterii Mele.Eu vin sa va dau din nou Viata Mea pentru ca sa renasteti.

Sa va nasteti din nou prin Harul Duhului Meu Sfant care vine sa reinnoiasca foarte curand fata Pamantului si sa-i redea omului Titlul sau de Glorie.

Voi sunteti fii ai lui Dumnezeu.

Voi sunteti frati ai Primului Nascut,

ISUS, Cristos Mantuitorul.

Amin.

sursa: "JNSR" - "Martori ai Crucii"-Faptele Apostolilor -vol 3.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Adevarul Sau!

MINUNATUL SCHIMB FAMILIA DIVINĂ ŞI FAMILIA UMANĂ (1)

SCRISOAREA PASTORALĂ a PS Florentin CRIHĂLMEANU,Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla la mărita Sărbătoare a Naşterii după trup a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos

Florentin, prin harul, mila şi îndelungă-răbdarea Atotputernicului Dumnezeu şi graţia Sfântului Scaun Apostolic al Romei, Episcop de Cluj-Gherla, onoratului cler împreună slujitor, cuvioaselor persoane consacrate, iubiţilor creştini greco-catolici şi tuturor credincioşilor creştini, iubitori şi cinstitori de Dumnezeu,

«Har vouă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos, Cel ce s-a dat pe Sine pentru păcatele noastre»
(cf Gal 1,3-4).

Iubiţi credincioşi,

Naşterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ este un eveniment fundamental al credinţei noastre creştine şi al omenirii întregi. De aceea, Biserica sub inspiraţia harului Spiritului Sfânt, prin post şi rugăciune, prin oficii liturgice, prin icoane şi cântări tradiţionale (colinde), pune în fiecare an pe buzele şi în sufletele noastre dorinţele patriarhilor şi prevestirile profeţilor din vechime, în aşteptarea marelui Moment, precum şi cuvintele evangheliilor Naşterii Domnului, ca şi cum ar urma să aibă loc din nou acum, la mai bine de două milenii, sub ochii noştri. Dincolo de strălucirea, opulenţa, zgomotul, cadourile şi bucuria omenească a marii sărbători, există aspectul spiritual, harul pe care îl putem dobândi în fiecare an prin contemplarea misterului Naşterii Domnului. Ce roade spirituale trebuie să culegem din contemplarea acestui mister al Fiului lui Dumnezeu devenit prunc mic în ieslea din Bethleem?

«Când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea» (cf Gal 4,4-5).

Prin întruparea Cuvântului divin în sânul Fecioarei Maria, Dumnezeu începe o nouă relaţie cu neamul omenesc. El asumă natura noastră umană, pentru a ne oferi în schimb participarea la natura Sa divină. Părinţii Bisericii l-au numit «schimbul minunat», prin care Preasfânta Treime, «Familia divină» doreşte să pătrundă în firea omenească, în «familia umană», pentru ca oamenii să poată face parte din «familia divină».

1. Minunatul schimb

 

«Cel ce s-a format în pântecele Fecioarei, a îmbrăcat blestemul şi acolo s-a făcut înfricoşătorul schimb, căci dând spirit a primit trup» (Sf. Proclu al Constantinopolului).

Părinţii Bisericii vorbesc despre un schimb care se produce. Dumnezeu asumă prin întrupare natura noastră umană, pentru ca în schimb, să ne ofere participarea la natura Sa divină, dumnezeiască. «Suntem chemaţi să devenim părtaşi la divinitatea cu care natura noastră umană s-a unit în persoana lui Hristos şi să primim acest dar prin natura umană», scrie Fericitul Columba Marmion. Acesta este harul legat de celebrarea măritei sărbători a Naşterii după trup a Domnului nostru Isus Hristos. Pruncul ce astăzi se naşte rămâne în acelaşi timp şi Dumnezeu, iar prin natura umană pe care o asumă, Dumnezeu ne oferă dumnezeirea Sa.

Să contemplăm acest «minunat schimb» dintre Creator şi creatură, dintre cer şi pământ, dintre divin şi uman, ce constituie fundamentul misterului Naşterii Domnului.

E noaptea sfântă în cetatea Bethleem. O stea străluceşte deasupra unei peşteri din care păstorii şi-au făcut un adăpost de animale. Aflaţi pe câmp în jurul focului, păstorii pornesc grăbiţi spre mica grotă care se umple deodată de lumină. Să ne închipuim că suntem şi noi alături de păstori şi să privim spre ieslea în care Pruncul înfăşat a fost aşezat. Să căutăm să desluşim cum a fost perceput de cei prezenţi, acest eveniment deosebit.

Să începem de la ultimii veniţi: trecătorii curioşi care au venit doar atraşi de lumină, zgomot şi înghesuială. Ei au văzut un simplu prunc, o nouă viaţă ce îşi începe drumul în istoria şi tradiţia poporului Israel: o clipă de fascinaţie şi uimire, un sentiment de milă pentru Cel născut în sărăcie, după care s-au întors la drumul lor.

La grotă au ajuns şi păstorii, oameni simpli, care, păzind oile lor, primiseră vestea cea bună de la mesagerul divin şi văzând strălucirea Gloriei divine au dorit să «vadă Cuvântul» (cf Lc 2,15). Acolo au văzut semnul oferit de înger: «un prunc înfăşat, culcat în iesle» (cf Lc 2,12). Primind vestea divină, ei au crezut că micul prunc nou-născut este Mântuitorul, Hristos Domnul (cf Lc 2,11), Cel proorocit în Scripturi, Cel aşteptat de către întregul popor ca Mesia – Eliberator. De aceea, văzându-L, îl privesc cu nesaţ, înfricoşaţi dar şi înduioşaţi la vederea acestui Mesia, Prunc mic, neputincios. Bucuria lor este atât de mare încât vestesc tuturor cuvântul primit de la înger, «preamărind şi lăudând pe Dumnezeu» (cf Lc 2,20). Sufletele acestea simple au fost atinse de har şi s-au înălţat spiritual la un nivel de înţelegere supranatural.

Lângă ieslea pruncului stă mama Sa, Maria. Ea care cu înfricoşare primise vestea îngerească, ea, slujitoarea smerită a Domnului adumbrită de puterea Celui Preaînalt, cea care îl purtase în sânul ei feciorelnic, acum îl priveşte cu dragoste gingaşă de mamă. Întărită în credinţă, vede acum împlinirea cuvântului îngeresc. În faţa ei e Pruncul pe care l-ar strânge-n braţe ca orice mamă, dar e şi Creatorul ei, în faţa căruia s-ar prosterna în adoraţie, cu înfricoşare. Fecioara Maria rămâne în contemplaţie în faţa marelui mister, păstrând cu grijă cuvintele pe care păstorii le spun despre Pruncul divin.

Dreptul Iosif stă şi el lângă iesle, privind cu drag spre Pruncul mic. Îi revin acum în minte cuvintele mesagerului divin: «vei chema numele lui Isus, căci el va mântui poporul Său de păcatele lor» (Mt 1,21). Îl priveşte şi el cu acelaşi sentiment al tatălui ocrotitor ce l-ar purta pe braţe şi în acelaşi timp al credinciosului ce priveşte cu frică şi cutremur, văzând în pruncul mic din iesle pe însuşi Emanuel, «Dumnezeu cu noi».

Îngerul Domnului, spirit pur, cunoscător al tainelor divine, atât cât îi era dat, îşi împlineşte misiunea de vestitor pentru a contempla mai apoi din înalt misterul Cuvântului întrupat, cântând împreună cu «oştirile cereşti» laudă lui Dumnezeu pentru «minunatul schimb» ce s-a petrecut: «Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!» (cf Lc 2,14).

Pentru ca tabloul celor prezenţi să fie complet ar trebui cu smerenie să încercăm să intuim ceva din privirea Tatălui ceresc. Din înaltul gloriei Sale El contemplă pe Fiul Său, Unul născut mai înainte de toţi vecii, de o fiinţă cu El. Cuvântul prin care toate s-au făcut a devenit acum chipul Său vizibil (cf Col 1,15), icoana Sa pe pământ, dar nu sub înfăţişarea unui rege puternic ci cuprins în micimea unui nou născut, neputincios, aşezat în ieslea animalelor. Zămislit prin tainica lucrare a Spiritului Sfânt, după încuviinţarea Fecioarei Maria, «Cuvântul născut din veşnicie fără de mamă, se naşte acum pe pământ, mai presus de fire, fără de tată».

Să încercăm şi noi, creştinii de astăzi, să privim spre Pruncul din iesle cu «ochii sufletului», în lumina credinţei pe care am primit-o prin Botez. Ce percepem, ce înţelegem şi ce vom putea spune?

Vom spune ceea ce credinţa ne învaţă: acest Prunc este cu adevărat Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, Cuvântul întrupat, «Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl prin care toate s-au făcut, care din Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, care (…) s-a coborât din ceruri s-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi s-a făcut om» (cf Simbolul credinţei). Acest copilaş are un suflet ca şi al nostru, un chip şi un trup asemănător nouă, dar a rămas în acelaşi timp şi Dumnezeu, aşa cum explică Sfântul Pavel: «Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci s-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor şi la înfăţişare aflându-se ca un om» (cf Fil 2,6-7). În noul-născut convieţuiesc două naturi: cea divină, pe care o posedă prin naşterea veşnică din Tatăl şi cea umană, dobândită, la timpul rânduit, prin întruparea de la Spiritul Sfânt şi din Fecioara Maria. Între cele două naturi coexistente în persoana Pruncului divin nu există nici amestecare, nici schimbare, nici împărţire, nici despărţire (cf Conc. Efes; CBC 467). Prin urmare, Pruncul din iesle este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, sau, altfel spus, «a rămas ceea ce era şi a asumat ceea ce nu era» (cf Sf. Leon cel mare; Sf. Grigore de Nazianz). Cuvântul lui Dumnezeu, întrupându-se, rămâne ceea ce este (păstrând natura divină), iar ceea ce nu este preia de la neamul omenesc. Este primul act al «minunatului schimb»: Dumnezeu primeşte de la noi firea noastră omenească pentru a se uni cu ea.

Dar ce ne va oferi în schimb Dumnezeu? El ne va oferi tuturor marele dar al mântuirii, adică participarea reală şi intimă la natura Sa divină. Este «minunatul schimb» evocat de Părinţii Bisericii din Orient şi din Occident: «Hristos Isus Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt devine fiul omului pentru ca la rândul Său omul să devină fiu al lui Dumnezeu» (cf Sf. Irineu din Lyon, Sf. Atanasie, Sf. Augustin).

Prin acest Prunc divin, Dumnezeu şi om adevărat, se realizează intrarea lui Dumnezeu în istoria familiei umane, deschizându-i acesteia calea şi posibilitatea de a participa la viaţa «Familiei divine» a Preasfintei Treimi.

Această posibilitate fusese deja oferită primelor fiinţe umane, create după «chipul şi asemănarea lui Dumnezeu» (cf Gen 1,26). Adam îl vedea pe Dumnezeu, comunica şi colabora cu El. Tatăl creator doreşte ca omul să fie fericit să iubească şi să se simtă iubit. De aceea, nu rămâne indiferent la singurătatea lui Adam şi îi oferă un ajutor pe potrivă (cf Gen 2,18-22).

Nerespectarea poruncii divine prin acceptarea ispitei, este păcatul care distruge comuniunea «familiei umane» cu «Familia divină», alungând-o din grădina raiului (cf Gen 3). Astfel suferinţa, boala şi moartea pătrund în marea familie a neamului omenesc.

Întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu, fac parte din minunatul Plan divin menit să restabilească acea comuniune dintru început între Dumnezeu şi «familia umană».

Micul prunc înfăşat în iesle, în care «locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii» (cf Col 2,9) şi în care «sunt adunate comorile divinităţii» (cf Col 2,3), doreşte să ne împărtăşească această viaţă divină, căci misiunea Sa în lume este aceea de a dărui viaţa, pentru a deveni şi noi «fii şi împreună moştenitori prin Fiul» (cf Rom 8,17). Acest Prunc mic va deveni «poarta» spre viaţa «Familiei divine», după cum El însuşi va spune: «Eu sunt uşa de va intra cineva prin Mine, se va mântui» (cf Io 10,9).

Acestea sunt cele două momente ale minunatului schimb pe care Dumnezeu îl realizează cu neamul omenesc. Mai întâi asumă firea noastră omenească, pentru ca apoi, pe noi oamenii să ne facă părtaşi la firea Sa divină. Dumnezeu «se face om pentru a ne îndumnezei» scrie Sf. Augustin. Astfel putem afirma că Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca om, devine izvorul naşterii noastre la viaţa divină. Pe de o parte, prin întruparea Sa, Dumnezeu se arată între oameni,

«Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi»

(cf Io 1,14), 

oferindu-ne modelul practic de urmat şi învăţându-ne ceea ce El cunoaşte de la Tatăl. Pe de altă parte, având un trup în Fiul Său, Dumnezeu devine capabil de suferinţă (în natura sa umană) şi astfel poate înlătura ofensa adusă de Adam prin păcat. Umanitatea acestui mic prunc din iesle va fi cea care, la timpul rânduit, va suferi şi va ispăşi. Natura Sa divină va conferi o valoare infinită acestor suferinţe, pentru a putea dobândi răscumpărarea lumii.

De acum înainte în noi, oamenii, va exista atât viaţa naturală primită prin naşterea după rânduiala firii, cât şi viaţa supranaturală primită prin Botez, «baia naşterii a doua» (cf Tit 3,5). Este harul făpturii noi prin Hristos (cf 2Cor 5,17; Gal 6,16) care ne transformă în copii ai lui Dumnezeu, fraţi ai lui Hristos şi demni de moştenirea vieţii veşnice (cf Rom 8,16-17).

«Ceea ce Hristos este din veşnicie prin natură, adică Fiu al lui Dumnezeu, noi putem deveni prin har» (Fer. Colomba Marmion).

Se dezvăluie din nou măreţia «admirabilului schimb»: Cuvântul asumă o fire omenească găsind modalitatea de ispăşire a păcatelor tuturor oamenilor (de pretutindeni şi dintotdeauna), pentru ca firea omenească să poată primi firea divină. 

sursa : http://www.bru.ro/documente/pastorala-de-craciun-a-ps-florentin-2010/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cel mai pretios DAR, cu EL Insusi!

Va doresc un Craciun fericit si binecuvantat !

Dragul meu Isus, iti multumesc pentru ca te-ai intrupat , te-ai nascut,ne-ai iubit, ne iubesti ...

... acum , te rog : primeste-ma asa cum sunt .

Te iubesc , iubirea mea dulce !

Dragii mei, fie ca micutul si adorabilul Isus sa umple Inimile voastre cu Iubirea Sa, cu Puterea Sa , cu Spiritul Sau Sfant,cu bunatatea ,bucuria ,pacea si surasul Sau...

Cu mult drag va doresc un Craciun fericit si binecuvantat pe care sa-l petreceti impreuna cu Sfanta Treime, Sfanta Familie si cu toti cei dragi.

Fiti fericiti si nu pacatuiti !

Dumnezeu sa va binecuvanteze in numele Tatalui, al Fiului si al Spiritului Sfant si sa va daruiasca cel mai pretios DAR, pe EL Insusi !

Binecuvantare peste binecuvantare

 Dragii mei , in urma cu cateva minute, am primit prin posta de la o Sora in Cristos carticica: 

"Vindecarea prin binecuvantare" de Regis si Maisa Castro

Inca de la primele randuri am inteles ca acesta este DARUL lui Isus pentru noi.Asa ca m-am grabit sa va redau un fragment din ea, veti intelege de ce.

" Binecuvantati,...caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea"(1Pe 3,9)

Am primit o scrisoare de la o doamna si iata ce spunea:

"Sunt o persoana foarte nervoasa si totul ma nemultumeste.Il detestam pe sotul meu si ii vedeam numai slabiciunile.Il  gaseam plicticos si rautacios, foarte rautacios.Mai mult ca orice, vroiam sa ma despart.Dar, prin harul lui Dumnezeu, am fost invitata la o intalnire de rugaciune si acolo L-am gasit pe Isus si Iubirea Lui pentru mine.Apoi am descoperit ca sotul meu nu era singurul responsabil, ci ca si eu aveam partea mea de vina.Am inceput sa-mi vad greselile si el a devenit o persoana perfecta.Si aflati ca dupa 20 de ani de casnicie, am descoperit, in sfarsit, ca imi iubeam sotul.Acum suntem foarte fericiti datorita lui Isus".

Iata cum a devenit ea mostenitoare a binecuvantarii: binecuvantand pe altii.

"Nu raspundeti cu rau pentru rau, cu insulta pentru insulta.Din contra, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea".(1Pe 3, 9)

Situatia din lume , la fel ca situatia din familii, in cupluri si la nivel profesional, pot fi situatii in care sa intalnesti violenta , discordie, ura, resentimente, vicii sau tensiune.

Cuvantul lui Dumnezeu ne spune:

"Nu rasplatiti raul cu rau, ocara cu ocara".(1Pe 3, 9)

Isus vrea ca noi sa uitam trecutul pentru a privi spre viitor.Trebuie sa respingem razbunarea si notiunea de "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" si trebuie ca noi sa transmitem "binecuvantarea".

Biblia ne spune ca suntem chemati spre a binecuvanta.Da, noi suntem chemati sa binecuvantam!

" Binecuvantati,...caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea"(1Pe 3,9 )

Suntem mostenitori ai binecuvantarii si nu ai razbunarii.Suntem chemati sa binecuvantam si nu sa blestemam.

Va intrebati:

"Pe cine sa binecuvantam...pe cine sa binecuvantez eu?"

Raspunsul este pe toti si pe fiecare! 

Sotul trebuie sa-si binecuvanteze sotia, iar sotia sotul.Parintii trebuie sa-si binecuvanteze copiii, iar copiii parintii.Patronii sa binecuvanteze lucratorii, iar acestia pe patron.

Noi suntem chemati sa binecuvantam si sa binecuvantam o data, de doua ori, de 12 ori pe zi si sa binecuvantam toata lumea.

Va propun sa incercati o experienta senzationala: pentru ca am fost chemati sa binecuvantam, sa incercam chiar de acum.Da, sa incepem sa binecuvantam cu bucurie!

Sa incepem cu noi insine, cerand lui Dumnezeu, in numele lui Isus, sa ne ierte pacatele:

Doamne Isuse, noi venim la Tine.Suntem pacatosi, dar suntem copiii Tai si contam pe iertarea Ta si pe puterea Sangelui Tau Rascumparator.Pentru aceasta Iti cerem, Doamne, sa ne ierti greselile noastre.

In tacerea inimii sa ne prezentam pacatele lui Isus:

Doamne Isuse, purifica inimile noastre.Prin Sangele Tau Preasfant, purifica-ne de toata ura, resentimentele si de tot ceea ce poate fi un obstacol pentru Harul Tau.Fa din noi astazi, instrumente ale Binecuvantarii Tale .Isuse, ai mila de noi.

Sa ne continuam rugaciunea.

Dumnezeule , umple inimile noastre cu Duhul Sfant si cu darul Binecuvantarii!

Doamne, Iti cerem aceasta prin Puterea Numelui lui Isus Cristos.

Suntem mostenitori ai binecuvantarii si suntem chemati sa binecuvantam.Din acest motiv , trebuie sa incepem sa ne binecuvantam pe noi insine.

Cu ochii credintei, Il luam de mana pe Isus si cu El, cu mana noastra in Mana lui, facem semnul crucii pe frumtea noastra, spunand:

Binecuvantez inteligenta mea, in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

Acum facem semnul crucii pe ochii nostri, spunand:

Imi binecuvantez ochii, in Numele Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfant.

Sa ne facem semnul crucii deasupra gurii:

Imi binecuvantez gura si limba, in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant .

Sa ne facem semnul crucii deasupra inimii:

Imi binecuvantez inima , in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant.

Acum, sa facem semnul crucii asupra pieptului nostru, spunand:

Imi binecuvantez trupul, sufletul, spiritul si intreaga mea fiinta, in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant.Aleluia!

In acest moment, cer sotiei sa-si binecuvanteze sotul.Faceti semnul crucii asupra frumtii sale si spuneti:

Te binecuvantez in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant.

Iar dumneavoastra , sotul, aplecati-va spre sotia voastra, faceti semnul crucii pe fruntea ei si spuneti:

Te binecuvantez in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant.Aleluia!

Acum , parintii isi pot binecuvanta copiii in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant.

Acum binecuvantati-va angajatii, colegii de munca , de scoala si pe toti aceia cu care aveti o legatura profesionala.

Isuse, noi vrem sa Ti-i prezentam pe toti aceia cu care avem o legatura profesionala.Vrem sa-i conducem in prezenta Ta si Iti cerem sa-i binecuvantezi in Numele Tatalui , al fiului si al Duhului Sfant.

Binecuvantati de asemenea pe toti descendentii vostri(copii, nepoti, etc.) si pe toti stramosii vostri( parinti, bunici , strabunici)

Va binecuvantez pe toti in Numele Tatalui, al fiului si al Duhului Sfant, pentru ca voi toti, sa fiti mostenitori ai biecuvantarii , in Cristos Domnul nostru.

Binecuvantati de asemenea pe toti aceia pe cre ii iubiti: rude, prieteni, colegi, vecini...

Eu va binecuvantez in Numele Tatalui ,al Fiului si al Duhului Sfant.

Cuvantul lui Dumnezeu mai spune:

"Binecuvantati-i pe cei care va prigonesc;binecuvantati-i si nu-i blestemati"(Rm 12, 14)

Binecuvatati-i deci si pe aceia care va persecuta, pe dusmanii vostri.Poate veti spune ca nu aveti dusmani, dar exista intotdeauna oameni cu care nu va intelegeti prea bine: vecini , rude, socrii, gineri...Faceti o pauza in lectura voastra pentru a va gandi la fiecare dintre ei si a zice:

Imi binecuvantez dusmanii, mari si mici, in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant!

"Fie ca Domnul sa-ti arate stralucirea Fetei Sale"

Oare ce puteti dori mai mult in aceasta viata decat sa cunoasteti si sa vedeti Fata Domnului  vostru?

"(Fie ca Domnul) sa se indure de tine!"

Ca El sa-ti acorde bogatiile Sale, daruri Sale, ocrotirea Sa!

"Fie ca Domnul sa-SI intoarca Fata Sa catre tine si sa-ti daruiasca pacea!"

Repetati aceasta rugaciune de mai multe ori pe zi, cu voce tare sau in gand, "...caci la aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea"( 1 Pe 3, 9)Aleluia! Slava fie lui Dumnezeu!

Uniti-va cu multimea oamenilor care binecuvanteaza!

Binecuvantati-va cuplul , copiii, familia, prietenii, vrajmasii.

Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Domnul sa va binecuvanteze! Domnul sa va binecuvanteze!

Repetati aceasta invocatie de-a lungul zilei pentru  toti oamenii pe care ii intalniti.Spuneti-o cu voce tare sau in gand, tuturor celor pe care-i intalniti: la lucru, pe strada, in autobuz sau in masina voastra...

Si fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze! Fie ca Domnul sa va biecuvanteze!Fie ca Dumnezeu sa va binecuvanteze! Fie ca Dumnezeu sa binecuvanteze familia voastra!...

Repetati acesta o data, de doua ori, de 20 de ori pe zi.

Si fie ca Dumnezeu , in Numele lui Isus, sa va binecuvanteze si pe voi! Amin.Aleluia!

Rugaciune

Vino, Doamne Isuse, vino Doamne.Umple Inimile noastre cu Iubirea Ta, cu Puterea Ta si cu Spiritul Tau Sfant...

si binecuvanteaza toti cititorii blogului meu si pe toti aceia care folosesc internetul in Numele Tatalui , al Fiului si al Duhului Sfant .Amin.

Inima ta ce spune ???

Un poem oriental spune astfel: 

„I-am spus migdalului: Frate, vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Şi migdalul a înflorit”. 

Azi , sa ne rugam inimile sa ne vorbeasca despre Dumnezeu.

Oare ce se va intampla? Oare ce ne vor spune? 

Oare vor inflori, se vor inalta, vor straluci, vor iubi,
oare vor arde , sau se vor ineca 
in Iubirea Lui???

Acum ,inima mea,scaldata in lacrimi de iubire ,sopteste:

Dumnezeu sa va umple inimile cu El Insusi!

Veronica Giuliani

17.12.2010, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a propus scrierile unei mistice din secolul al XVIII-lea drept îndrumar pentru a pătrunde mai adânc în Scriptură. Sf. Veronica Giuliani, a spus el în cadrul audienţei generale de miercuri, 15 decembrie 2010, a adus în ea însăşi Scriptura la viaţă. Papa continuat seria de reflecţii asupra unor femei sfinte, alegând-o pentru această miercuri pe Sf. Veronica deoarece “27 decembrie este a 350-a aniversare a naşterii ei”.

Sf. Veronica Giuliani (1660-1727), născută Ursula, a fost o sfântă cu “o spiritualitate în mod marcat cristologico-nupţială”, a spus el. Ea a trăit “experienţa de a fi iubită de Cristos, Mire fidel şi sincer, şi de a voi să corespundă cu o iubire tot mai implicată şi pasionată. În ea totul este interpretat în cheie de iubire, şi acest lucru îi dă o profundă seninătate. Orice lucru este trăit în unire cu Cristos, din iubire faţă de El, şi cu bucuria de a-i putea demonstra toată iubirea de care este capabilă o creatură”. Veronica a fost o clarisă capucină care şi-a petrecut 50 din cei 67 de ani ai ei în mănăstirea din Citta di Castello. A fost proclamată sfântă în ziua de 26 mai 1893, de către Papa Grigore al XVI-lea.

“Cristos de care Veronica este profund unită este cel suferind al pătimirii, morţii şi învierii; este Isus în actul său de oferire Tatălui pentru a ne mântui”, a spus Papa Benedict al XVI-lea. El a adăugat că această experienţă a condus-o de asemenea la “iubirea intensă şi suferindă faţă de Biserică, în dubla formă a rugăciunii şi a oferirii. Sfânta trăieşte în această optică: se roagă, suferă, caută ‘sărăcia sfântă’, ca ‘expropriere’, pierdere de sine (cf. ibid., III, 523), tocmai pentru a fi asemenea lui Cristos, care s-a dăruit în întregime pe sine însuşi”.

În “Jurnalul” Veronicăi – principala sursă pentru a o înţelege pe această sfântă – ea relatează experienţa primirii stigmatelor.

Veronica i-a cerut lui Isus “să fie răstignită cu El. ‘Într-o clipă – scrie ea – am văzut ieşind din rănile sale preasfinte cinci raze strălucitoare; şi toate au venit spre faţa mea. Şi am văzut aceste raze devenind ca mici flăcări. În patru era cuiele; şi în una era suliţa, ca de aur, toată în flăcări: şi mi-a străpuns inima, dintr-o parte în alta… şi cuiele mi-au străpuns mâinile şi picioarele. Am simţit mare durere; dar, în aceeaşi durere, mă vedeam, mă simţeam în întregime transformată în Dumnezeu”. 

Cu privire la devoţiunea Veronicăi faţă de Scriptură, Pontiful a arătat că scrierile ei sunt pline de citate biblice, atât directe cât şi indirecte: “ea revelează familiaritatea cu textul sacru, cu care se hrăneşte experienţa ei spirituală”.

Scrierile ei arată de asemenea faptul că “momentele forte ale experienţei mistice a Veronicăi nu au fost niciodată separate de evenimentele mântuitoare celebrate în liturgie, unde are un loc deosebit proclamarea şi ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu. Aşadar, Sfânta Scriptură luminează, purifică, întăreşte experienţa Veronicăi, făcând-o eclezială”. Pontiful a ilustrat un alt aspect al devoţiunii ei faţă de Scriptură: “Chiar experienţa ei, ancorată în Sfânta Scriptură cu o intensitate neobişnuită, conduce la o lectură mai profundă şi ‘spirituală’ a acestui text, intră în profunzimea ascunsă a textului

. Ea nu numai că se exprimă cu cuvintele din Sfânta Scriptură, ci realmente şi trăieşte din aceste cuvinte, care devin viaţă în ea”.

Episcopul Romei şi-a încheiat discursul vorbind despre unele invitaţii făcute de Sf. Veronica Giuliani: să facem să crească viaţa noastră creştină; să participăm la iubirea în suferinţă a lui Isus Răstignit pentru mântuirea tuturor păcătoşilor; să ne îndreptăm privirea spre Paradis, ţelul călătoriei noastre pământeşti, unde vom trăi alături de atâţia fraţi ai noştri bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu;

să ne hrănim zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu. 

“Ultimele cuvinte ale Sfintei pot fi considerate sinteza experienţei sale mistice pasionate: 

"Am găsit Iubirea, Iubirea s-a lăsat văzută!"
sursa:http://www.catholica.ro/2010/12/17/papa-propune-o-mistica-drept-calauza-in-citirea-scripturii/ 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Iubirea Desavarsita, cu El Insusi!

O Pruncule Sfant

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi pure si  fierbinti care sa-l atraga pe Pruncul Sfant in ele!
 

Isus, sa fie in inimile voastre dragii mei frati in Cristos !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cel mai pretios DAR, cu El Insusi !

Oameni care au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.

2 Petru 1

1. Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos:

2. Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos!

3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,

4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.

5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;

6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;

7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.

8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.

9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.

10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.

11. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.

12. De aceea, voi fi gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, macar ca le stiti si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti.

13. Dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte;

14. caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos.

15. Imi voi da osteneala, dar, ca, si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.

16. In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.

17. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea."

18. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant.

19. Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre.

20. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.

21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant.

Un alt semn de la Dumnezeu

Dragii mei, cu cateva zile in urma, mai exact in 3 decembrie 2010, va scriam aici despre o minune pe care am trait-o impreuna cu copilasii mei.

Ei bine, aseara, pe la ora 21 , fiul meu David , m-a chemat:

"Mami, vino repede sa vezi ceva la Cruce!"

M-am dus la el in camera, si desi ningea foarte tare am vazut ca cerul si Crucea erau unite printr-o raza de lumina.Am privit cateva minute , apoi am mers in cealalta camera caci aveam treaba cu cei mici.Mai tarziu am revenit , insa nu mai era.Noaptea m-am trezit de vreo trei ori , insa nu mai era...

Primul impuls a fost sa vin sa scriu pe blog, sa impartasesc aceasta noua bucurie cu voi.Apoi , am rezistat acestei tentatii deaorece ma gandeam ca oamenii vor judeca in felul lor aceste lucruri si poate le vor murdari.

Acum cateva minute insa, Domnul mi-a "scos in cale" acest clip in care dintr-o Cruce de Iubire ca si a noastra, iese aceeasi raza.Singura diferenta e aceea ca raza  de la Crucea noastra era mai lata.(e vorba despre raza ce iese din partea superioara a Crucii).Acest fapt, aceasta descoperire m-a facut sa scriu.

O , Doamne, iti multumesc pentru tot ceea ce mi-ai daruit ieri si mai ales pentru modul in care mi Te-ai daruit ieri, pentru modul in care mi te daruiesti in fiecare zi! 
Te iubesc cu fiecare fiecare fibra a fiintei mele si iti daruiesc toate sufletele care vor citi aceste randuri!

Te rog binecuvanteaza-le cu el mai pretios DAR, cu TINE INSUTI !

Actul de Iubire

Isuse, Maria,

Va iubesc !

Mantuiti

sufletele preotilor,

mantuiti sufletele.

Va rugam cu umilinta

si ajutati-ne

sa putem repeta

acest

ACT DE IUBIRE DE MII DE ORI

cu fiecare respiratie,

cu fiecare bataie a inimii.

Isus sa fie in sufletele voastre dragii mei frati in Cristos!