Radu Gyr - Ne vom întoarce într-o zi

 Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem si-n disperari,

Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum,

Cum trec fantanile-n fantani.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

Ne vom intoarce intr-o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se-ntorc din nori

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

In zambetul ce va miji

Si-n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o samanta-n taina lor.

Noi, cei pierduti, re-ntorsi din zari,

Cu vechiul nostru duh fecund,

Ne-napoiem si-n disperari,

Si-n rani ce-n piepturi se ascund.

Ne vom intoarce ca un fum,

Usori, tinandu-ne de mani,

Toti cei de ieri in cei de-acum,

Cum trec fantanile-n fantani.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

Ne vom intoarce intr-o zi,

Ne vom intoarce neaparat.

Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost cand am plecat.

Ne vom intoarce neaparat,

Cum apele se-ntorc din nori

Sau cum se-ntoarce, tremurat,

Pierdutul cantec, pe viori.

Si-n lacrimi ori in mangaieri,

Tot noi vom curge, zi de zi,

in tot ce maine, ca si ieri,

Va sangera sau va iubi.

In zambetul ce va miji

Si-n orice geamat viitor,

Tot noi vom sta, tot noi vom fi,

Ca o samanta-n taina lor.

Radu Gyr

Despre post

1. Postul cel uşor şi preavenerat care a sosit să-l primim cu îmbrăţişare cei care din pricina uşurătăţii am pătimit uitarea lui. Căci, venind el, ne duce dc îndată la amintirea relelor pe care le-am încercat din pricina încălcării lui şi, iarăşi, a celor bune de care ne-am învrednicit din pricina păzirii lui. Martori ai celor spuse sunt întâiul şi al doilea Adam: unul facându-se începutul stricăciunii, pentru că nu a postit [Fc 3, 6], iar Celălalt facându-Se începutul nestri-căciunii [7 Co 15,20], fiindcă luând firea noastră a plinit lipsurile noastre. Căci postind în pustie, Hristos a biruit pe ispititorul şi biruinţa Sa a facut-o a noastră [Mt 4, 1-11],

2. Prin urmare, se cade să facem cunoscut postul care a venit prin faptele lui, ca ajungând să cunoaştem din propriile noastre izbânzi adevăratul caracter al înfrânării, să ajungem îndrăgostiţi de frumuseţea lui. Trebuie să recapitulăm însă luptele postului, pentru ca luând astfel o formă chipul său, să fie necunoscut de cei ce s-au îndepărtat prin iubirea de plăcere de îmbrăţişarea lui, adică de neprihănire şi gravitate.

3. a) Prima luptă a postului e renunţarea la mâncărurile scumpe şi grase; ea descarcă pântecele de povara care vine din mulţimea mâncărurilor şi uşurează trupul spre slujirea celor bune, iar privirea minţii o păstrează curată, întrucât postul risipeşte printr-un regim uşor pâcla care vine din aburii mâncărurilor şi o separă ca un întuneric de lumina lui.

4. A doua luptă e gustarea măsurată de legume uscate şi crude, precum şi de apă, care sprijină asprimea postului, şi separă ca o tărie [boltă, Fc 1,6] mareea care vine din ghiftuială şi cinsteşte harul înfrânării.

5. c) A treia luptă e omorârea oricărei fapte rele şi restrângerea pornirii spre limbuţie; căci desfiinţată fiind lucrarea plăcerii care destramă şi înmoaie sufletul şi trupul, odrăslesc modurile virtuţii şi în gură înfloresc cuvintele potrivite şi imnele dumnezeieşti.

6. d) A patra luptă e îndepărtarea încă de la prima ivire a amintirilor celor văzute şi tăcute în chip pătimaş care atacă/momesc mintea, şi a nu lăsa sufletul să-şi găsească plăcerea prin înţelesurile multiple ale gândurilor şi să fie târât spre puţul consimţirii.

7. e) A cincea luptă e ţinerea la distanţă a poftei ochilor şi a auzirilor rele, pentru ca ferestrele vederii şi auzului deschizându-se şi închizându-se frumos, gândirea să rămână netulburată şi mintea să petreacă în lumina cunoaşterii.

8. f) A şasea luptă e ştergerea imaginaţiilor simple întipărite în gândire prin rugăciunea trează şi prin meditarea neîncetată şi cu cuget smerit a cuvintelor dumnezeieşti.

9. Pusă la încercare prin astfel de întreceri ale postului, dezlegată de pofta celor prezente, eliberată de grija celor pământeşti şi ieşind afară din orice înţeles al celor ce sunt, mintea urcă străbătând spre Dumnezeu şi, legând de sine pofta şi unită fiind prin iubire, se desfată de veselia care ţâşneşte de acolo şi se învredniceşte de fericirea negrăită. Căci în cel care-1 păzeşte postul obişnuieşte să păstreze darurile date de Dumnezeu. Şi acest lucru poate fi învăţat de la strămoşul [Adam]. Căci până ce acela a avut călăuză postul şi s-a abţinut de la mâncarea din pomul oprit, îi era pusă înainte de către post masa tuturor pomilor din rai. Dar când a lăsat postul, a gustat din rodul oprit, dar a pierdut desfătarea tuturor acelora [Fc 2, 7-3, 24].

10. Dezbrăcându-i astfel pe cei ce au ales să convieţuiască cu el de pofta celor stricăcioase, postul îi îmbracă în haina iubirii dumnezeieşti si-i umple de bucuria veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru. Lui fie slava în veci. Amin.

(din Teolipt al Filadelfiei - Despre viata ascunsa in Dumnezeu) 

sursa: http://tezaurul-ortodox.com/topic/2638-mitropolit-teolipt-al-filadelfiei/

Conferinta „Îndumnezeirea – împlinirea Sfatului Dumnezeiesc” Pr. Arsenie Muscalu

O icoana din România, a Sfantului Efrem cel Nou, izvorăște Mir!

„Cauzele spirituale ale bolii”