Te caut din toata inima...

31 august 2009

Sa radem cu Inima

Azi dragii mei prieteni,
o sa va daruiesc un fragment din cartea psihanalistului Valerio Albisetti
"Sa radem cu inima"
...fac acest lucru pentru fiecare dintre noi ar trebui sa invatam:
"sa radem cu inima"

"Antrenandu-te sistematic sa razi cu inima, cateva secunde in fiecare zi,
iti constitui inlauntrul tau un fond de fericire care te face mai puternic
si mai fericit.
E o chestiune de antrenament , de autodisciplina.
Ti se va parea poate incredibil, dar eu experimentez procedeul de mult.

Eu sunt drogat cu optimism, cu forta.

Cu timpul , in tine se formeaza o rezerva nesecata de solutii
pe care le voi folosi,in functie de situatiile pe care le traiesti.
Daca momentul este pozitiv, favorabil, fondul de optimism pe care ti l-ai creat, bucurandu-ti inima razand,
te va face sa traiesti cu intensitate orice eveniment, te va umple de bogatie spirituala, de forta psihologica.
De exemplu, cei cu inima vesela, putin dependenti de negativitate, putin interesati sa atinga scopuri exterioare, rareori se plictisesc.
Cand , insa, traiesc situatii dificile, problematice, dureroase, fondul de optimism le indica cai alternative de depasire a negativitatii,
prezent in astfel de situatii.
Drogatii cu optimism nu programeaza, nu planifica.
Stiu ca pusi in fata unor situatii de dificultate reala, vor gasi intotdeauna solutii alternative.
Si nu numai.
Plasati astfel incat sa rastoarne situatiile, dandu-le sens ,
urmandu-si propriul drum in viata, au iesit intariti din aceste experiente dramatice, revigorati, imbogatiti.

Mai mult, unii reusesc sa foloseasca greutatile pe care le intalnesc sau capcanele care li se intind pentru a-si implini visele
pe care le pastreaza de mult timp in inima lor puternica si vesela.
Cei cu inima puternica stiu sa astepte.Pentru a ti-i arata mai bine cum infrunta viata, iti spun ca sunt decisi dar deschisi.
Au o mare capacitate de a asculta
.Au o intuitie care izvoraste din inima lor pura, autentica.
Au simtul timpului.
Nu merg aproape niciodata in afara timpului,stiu cand sa atace
si cand sa se retraga,
dar nu renunta niciodata.
Nu le e frica de dusmani.Dimpotriva, stiu sa exploateze energia rautatii acestora, pentru a creste in bunatate si intelepciune.
In general, pierd bataliile, dar castiga razboaiele.

Sunt aristocratii inimii.

Trec dincolo de rautati, de calomnii, fiindca stiu ca efectul provocat se va intoarce inapoi,
ca un bumerang, lovindu-i pe cei care le-au lansat, si intr-un mod teribil!
Sunt atat de puternici si de veseli incat nu se razbuna, nu urasc,fiindca stiu ca ura va distruge pe cel ce o intretine.
Sunt experti in aspecte negative.Dupa cum sunt experti in cele pozitive
.Au o privire larga deoarece stiu sa priveasca lumea si oamenii cu ochii de copil, fara amaraciune, dar cu atentie si curiozitate etreme.
Sunt entuziasmati, pasionati, si se cufunda cu hotarare in marele si misteriosul Fluviu al vietii.
Sunt umili fiindca sunt puternici.
Nu se tem sa-si arate propriile slabiciuni, deoarece si le cunosc bine
si au reusit sa si le faca prietene.
Nu se lasa niciodata inselati de aparente.
Nici nu se lasa impresionati.
Ei lupta mereu.

Imi vine sa rad gandindu-ma ca nu pot s-o fac

Sunt un pic nebun.

La fel cu toti ceice au o inima vesela.
Numai in acest moment al cartii, imi dau seama ca vorbesc despre zambet,
iar eu, dupa interventia avuta, nu mai pot sa beau ca inainte.

Odata fetele se indragosteau de mine pentru privirea si zambetul meu.
Un zambet frumos cu toata gura si ochii care au o lumina speciala.
Dupa tumoarea de la creier, nu stiu de ce, am o pareza faciala care mi-a luat stralucirea din priviri
si nu-mi permite sa deschid gura, intr-un zambet frumos.
Acum cand rad gura se stramba.
Am suferit mult din cauza acestei pareze.
Apoi , cu timpul, am decis sa mi-o fac prietena.Mai mult, acum simt multa afectiune pentru ea, mai multa ca inainte.
Se afla acolo ca sa-mi aminteasca marea batalie dusa.

Pentru mine a devenit un semn sacru, o rana sfanta.

Si datorita ei, astazi, va vorbesc despre zambet.
Multumita acestei rani, am inteles, nemaiputand rade cu gura, ca este important sa razi cu inima."


One Moment In Time

Exista in viata noastra momente unice,
intense, care uneori decid Calea pe care pasii nostri o vor parcurge.


Uneori implinirea unei dorinte,atingerea unui ideal, succesul intr-un anumit domeniu,nasterea unui copil, impartasirea unei iubiri,sunt momente unice care ne fac sa credem ca sunt cele mai importante din viata noastra,ca atunci suntem cei mai buni...

Si totusi ,exista zile in care suntem cu adevarat fiinte pretioase,
investite cu valoare si iubire,
momente in care suntem cu adevarat frumosi,iar multi dintre noi s-ar putea sa nici nu constientisam acest lucru...

Cand ne nastem sau renastem ca fiinte cu adevarat pretioase? Cu siguranta in clipele in care prin Sfanta Euharistie, il primim pe Isus in fiinta noastra.

Ce ar putea fi mai minunat si mai pretios ca si clipa in care
Creatorul si Mantuitorul Lumii,
Puritatea ,Bunatatea si Iubirea desavarsita,
patrund in tine prin intermediul acestei Sfinte Taine.

Sa simti cum in inima ta paseste suav Insasi Splendoarea Iubirii,
luminand cu stralucirea Sa fiecare fibra si celula a fiintei tale...

Trupul Lui desavarsit sa se contopeasca cu trupul tau atat de imperfect...

Sangele Lui Pretios sa se reverse in sangele tau si sa curga prin Tine , la propriu...

Cum sa nu plutesti de fericire constientizand astfel de momente?

Te contopesti cu Isus intr-o imbratisare prin care ti se daruieste total, devii fiinta purtatoare de Dumnezeu, purtatoare de Lumina ,Puritate si Iubire.

Mi-as dorii atat de mult ca cineva sa reuseasca sa realizeze o fotografie a unui om ,
care dupa ce a facut o spovada buna , s-a impartasit cu Trupul si Sangele Preasfant...

Cat de minunat trebuie sa fie omul contopit cu splendoarea divina...

Sunt zile in care vin de la biserica si ma imbratisez surazand...
Ma strang in brate ,pe mine la pieptul meu , si raman in aceasta calda imbratisare,constienta fiind de pretioasa prezenta
care curge si palpita prin trupul si sufletul meu....

Ma iubesc mult in acele clipe,
stiu ca sunt o fiinta cu adevarat frumoasa prin Cel care mi s-a daruit..
.iubesc si doresc intens aceste momente de unire cu splendoarea iubirii...
sunt cele mai pretioase din viata mea...







Cu siguranta exista persoane care nu cred in adevarata transformare a painii si vinului in Trupul si Sangele lui Isus...
ma gandesc ca le va fi de folos clipul urmator precum si miracolul de la Lanciano (Italia)
despre care am scris aici si aici...



29 august 2009

Doua Inimi nedespartite

Azi,e Duminica,ziua Domnului...

si cum am putea trai mai frumos aceasta zi decat incercand sa-L cunoastem,
straduindu-ne sa-L ascultam si sa-L iubim...
De aceea , invaluita de inspiratia Lui,o sa-I indeplinesc dorinta si va voi oferi un fragment din cartea "Teologia Patimilor",o carte care ne prezinta conve
rsatiile minunate dintre Isus si o calugarita ce se afla in inchisoare...personal pot sa va marturisesc ca in ziua in care am primit-o s-au intamplat lucruri MINUNATE ,despre care insa nu voi vorbi...

"Isus:"Eu sunt Cel ce am unit pe veci Inima Neprihanita si Insangerata a Mamei cu Inima Mea Dumnezeiasca in toate Misterele Mantuirii.

De la neprihanita Sa Concepere, din prima clipa a existentei Sale,
in vederea participarii Sale active la Opera Intruparii si Rascu
mpararii, Maria, Dupa Planul Etern al Treimii,
a fost pregatita sa-si uneasca indisolubil Inima Materna cu Inima Mea,
a Fiului Sau, Salvatorul omenirii.
Intruparea mea in Sangele Imaculat al Inimii Mariei a unit prin legatura de Sange Rascumparator Inima Sa de Inima Mea, asa incat in Opera Rascumpararii neamului omenesc,Inimile Noastre au fost si sunt Una , pe veci nedespartite.
Prezenta Mamei pe Drumul Calvarului Meu si sub Crucea Mea a fost o prezenta de unire rascumpratoare.Piroanele si sulita au strapuns in mod invizibil ,dar real, in viu, Inima Sa Neprihanita, care a sangerat cu dureri negraite pentru ispasirea pacatelor lumii.
Iata deci cum Misterul Patimilor fundamenteaza si desavarseste in mod vadit Cultul fata de cele doua Inimi etern nedespartite.
Biserica a inteles si practicat in pietatea Ei acest Cult incat-dupa
Planul Providentei Eterne-
a fixat sarbatoarea celor doua Inimi in doua zile strans unite.

Este dorinta Mea ca biserica sa stabileasca o Sarbatoare a celor doua Inimi si anume: Sarbatoarea Inimii Preasfinte a lui Isus si a Inimii Neprihanite si Insangerate a Mariei.
In cartile din cultul liturgic al Bisericii Orientale, indeosebi cand e cantata si preamarita Crucea Mea, e cantata si Inima Indurerata a Mamei si participarea Ei la Patima Mea.Asa incat si in rasarit si in Apus, Biserica a avut acest Cult care trebuie innoit si insufletit.
Si va fi, dupa cum stii !


O, fiica indurerata, cand vor fi cunoscute Sangerarile Crucifixului,
Sangerarile Icoanelor cu Inima Neprihanita si mai ales Sangerarile Euharistice,
prin Triumful Euharistiei se va impune si Cultul celor
doua Inimi vesnic Nedespartite.


Tu ce faci in aceasta privinta?
Ai patruns in adancimea Misterului celor doua Inimi? In adancimea teologica a Misterului Inimii Mele si al Inimii Mariei?
Al misterullui Sangerarii Euharistice? Le practici ca sa fii model pentru suflete?

Priveste Inima Mea Euharistica!
Sangereaza, cum odata a sangerat pe lemnul de ocara.Ea a suferit pentru lume.
Si pentru ca sa va dovedeasca dragostea , sangereaza si azi in Taina Iubirii.

Sangereaza pentru oameni si pentru tine,
pentru Biserica, pentru preotime si calugarime, pentru pacea omenirii.

Priveste Inima Neprihanita a Mamei!
Si ea sangereaza alaturi de a Mea si aceasta o face in semn de Adorare, de chemare a omenirii la rugaciune, la pocainta, la ispasire,
la Adoratie perpetua Euharistica.

Adora Sangele Inimii Mele ce circula in Trupul meu,
caci acesta este Sangele Meu care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor.
Pentru a fi venerat dupa cum cer, iti voi spune ce sa faci cu Sarbatoarea celor Doua Inimi. Esti gata sa implinesti intru toate cererile Mele?"

Divinule Unitor al celor Doua Inimi !

Tu stii ca acest cult e insasi viata mea...Adanceste-ma,Isuse, si mai mult in intelegerea si trairea lui.
Vreau sa-l fac cunoscut si iubit, pretutindeni in lume.
Sunt gata la tot ce imi ceri. Va iubesc !"

Isuse , Maria , va iubesc ...
cu fiecare respiratie , cu fiecare bataie a inimii...

salvati sufletele, toate sufletele...




Isuse bland si smerit cu Inima , fa inima mea asemenea cu Inima Ta !


Inima Neprihanita a Mariei ,roaga-te pentru noi !

Am reusit !

Dragii mei prieteni,
dupa cum ati putut constata, ieri am incercat sa schimb infatisarea blogului meu si cu ajutorul lui Vasy , am reusit.
Se pare insa ca s-au strecurat cateva erori si nu ati putut lasa comentarii,iar mie imi e asa de dor de voi :)...

Insa Dumnezeu a vazut ca pe El il iubesc mai mult (nu blogul),
mi-a trimis niste inspiratii divine si am reusit !

O sa va daruiesc o melodie pe care am primit-o in dar , azi , aici, de la "oraseanul" caruia ii multumesc ...

O ador ,inima mea o fredoneaza intr-una...

Claudia iti multumesc cu drag pentru gazduire si amabilitate...

Va doresc tuturor o zi frumoasa si binecuvantata de Bunul Dumnezeu !


28 august 2009

Credinta e DAR



Ieri,dupa o noua runda de aspre discutii pe care am avut-o pe mess cu dragul meu prieten Vasy(Vasile Andreica),am inteles ce minunat dar este Credinta...
cat de simplu e sa crezi si sa iubesti cand Ea iti este daruita...

ma simt binecuvantata !

In ultimele saptamani am urmarit cu interes,
uneori cu bucurie,alteori cu o tristete sfasietoare,din care au izvorat zeci de lacrimi,lupta unui suflet frumos,
cel al lui Vasy,care isi dorea sa gaseasca Lumina...

Incursiuni in profunzimile fiintei,in cele ale mintii,ale sufletului, zbateri si plutiri intre agonie si extaz ,intre aberatii si intelepciune,
intre Budhism si Crestinism,intre limite si orizonturi nesfarsite,toate percepute prin intermediul conversatiilor care uneori luau aspectul unor batalii crancene intre doua suflete care incercau sa desluseasca sensul vietii,
tainele Divinitatii, ale iubirii divine, ale iubirii pure...


Il admir pentru efortul pe care-l depune incercand sa gaseasca "Adevarul" pe care-l cauta ,uneori cu disperare...

Si totusi, ieri dupa o noua runda de discutii am inteles cat de usor se unduieste fiinta lui,
in functie de fiecare "adevar" pe care crede ca l-a intalnit si l-a absorbit, cat de fragila este credinta sa care are atata nevoie de a rationa fiecare cuvant, fiecare realitate desprinsa din Universul Etern..

si tot atunci am constientizat
"binecuvantatul dar al Credintei neclintite"
pe care Dumnezeu l-a revarsat in sufletul meu.

.......
am inteles ca orice mi s-ar spune, orice mi s-ar intampla:

ISUS esteTOTUL meu...

ISUS este IUBIREA mea ,surasul sufletului meu, dulcele meu Mantuitor

in care cred cu fiecare celula a fiintei mele si nimeni, niciodata,
nu-mi va putea lua Credinta in EL.


Eu traiesc atat de firesc aceasta iubire, aceasta minunata credinta;
nu am nevoie sa inteleg nimic, nu am nevoie de alte adevaruri si certitudini pentru ca ADEVARUL si IUBIREA mea poarta un singur nume :


ISUS CRISTOS.

Si stiti care e cel mai minunat lucru? faptul ca de fiecare data dupa ce am exprimat un adevar de credinta am primit si dovada care mi-a oferit certitudini...
de fiecare data cand am iubit am primit mai mult
(aici puteti citi despre un dar minunat)...


in acest sens ieri am mai avut o bucurie...

In postarea din 3 iulie, aici,in primul clip, la pe la minutul 6 si 20 de secunde,domnul care isi povesteste miraculoasa calatorie in lumea de dincolo, canta:

" Jesus loves me, la,la, la...Jesus loves me , la ,la ,la..."

il ador pe acel om iar ,in acele zile am cantat, impreuna cu el, de zeci de ori :

"Jesus loves me la, la, la "...

ei bine,ieri am gasit intreaga melodie, este al treilea clip de aici...

Si ma intreb:de ce eu am primit atatea daruri, de ce Dumnezeu imi daruieste atatea bucurii, cand eu sunt atat de departe de
sfintenie si desavarsire?


de ce?

Raspunsul il sopteste inima mea:

Pentru ca El e Bunatate, pentru ca EL nu rationeaza ca noi ,
si nici nu are logica noastra...

El este Dumnezeu si daruieste tuturor si fiecaruia dupa
Sfanta Voia Sa...


Si totusi : "Ce-ai gasit Doamne la mine?"n-am nimic bun si frumos....




Doamne Dumnezeul meu,iti multumesc pentru TOT !

27 august 2009

Putem intelege ?


In timp de pace sau de razboi,suferind sau bucurandu-se, copiii se roaga...


E sfasietoare discrepanta dintre cele doua realitati, dintre lacrimile si surasurile din ochii de copil,iar ei se roagaaaa...iar tu te intrebi:

"De ce Doamne?"

O minte rationala si rece nu va intelege de ce unii copilasi sufera intr-o lume a ororii, insa credinta si privirea tuturor lucrurilor din perspectiva divinitatii iti ofera cateva raspunsuri...

E nevoie de ispasire...

iar ispasirea cere suferinta...
actiunile si pacatele noastre duc la suferinta lor....

Iubirea si rugaciunile noastre vor diminua aceste suferinte....
Iubirea si rugaciunile noastre pot schimba lumea...
iubirea si rugaciunile noastre pot salva suflete...









Cu siguranta rugaciunile puritatii ajung in Inima Divinitatii revarsand Haruri si bucurii peste noi...

Dar oare cati dintre copilasi nostri stiu sa spuna o rugaciune?

Cati dintre noi facem acest lucru cu toata inima ?

Sa luam aminte la vocea Puritatii si sa-i oferim conditiile necesare pentru a renaste in noi...







Isus ne iubeste !

Putem intelege?

Isus ne iubeste !



26 august 2009

Ne iubim...ce adevar frumos...



Aseara, aici, Carmen a revarsat extrem de multa iubire pentru noi.


Uneori iubirea pare abia existenta,
aproape imperceptibila, insa in aceste cuvinte, rostite aici Ea este un dar constient si total.
Nu mai suntem in pragul misterului, intreaga iubire este o revarsare a fiintei spre o alta fiinta...sa nu incercam sa patrundem aceasta taina:

Sa ne bucuram de Ea !

Carmen spunea...

Chiar daca sunt doar un fir de praf ratacit si prins in capcana acestei lumi materiale, a mea micime stie sa recunoasca si sa se plece in fata oamenilor adevarati,oameni care prin scrierile lor incanta simturile si sufletul.
Pe acesti oameni deosebiti i-am cunoscut in ultimile saptamani prin intermediul scrierilor lor.

Acestia sunt:

MMary- un luceafar al iubirii divine
Pr.Constantin Lupu Marinei- un izvor de intelepciune
Pr.Cazacu Gheorghe- un astru calauzitor
Geanina Codita - o stea a versului
Nakudo- un inger al dragostei de frumos
Kis- un mesager al intelepciunii
Acelasi- un ganditor indragostit de Creator
Mariana -o stea plina de dor,de frumos
Dardinar-o stea calatoare cu o inima mare
Cora-un suflet de lumina Cristian-un cautator al adevarului
Nastase Catalin-un cantaret al vietii
Vasile Andreica -un cautator de lumina
Simion Cristian-un cantaret al vietii si al rationalismului.
Monica Daniela -o adevarata luptatoare a Luminii
Flavius Obeada-un cercetator al vietii insetat de adevar.
Compadvice-un cantaret al iubirii .

iar eu i-am mai cunoscut, pe langa toti cei amintiti si pe:

Carmen, o raza frumoasa si inteleapta desprinsa din splendoarea divina :)

Cristake-un OM interesant care imbraca cu inteligenta , in zambete,fiecare adevar rostit
Elena M.Alexe-o comoara care picteaza in suflet iubirea si intelepciunea divina
Dumitru Negoita-un luptator perseverent in slujba VALORILOR
Orianda-o emotie binecuvantata a incandescentei Iubiri
Cristian Lisandru-un talentat poet, indragostit de frumos
Mihaizzz-o privire inteleapta spre frumoasa Romanie,si nu numai .
Nelinistitu'-un savuros maestru al cuvintelor.


Azi gandul meu se indreapta spre sufletele pline, si gandul si inima mea, de lumina ale acestor oameni si chiar daca nu am talent in a scrie versuri ,totusi am sa incerc sa scriu cu inima pentru ei.

Voi stele ce straluciti pe cerul vietii si faceti fericiti pe cei ce va citesc, care indata va indragesc.
Voi ce ma-nvatati ce-i iubirea dragostea si fericirea, va multumesc ca existati, din ale voastre suflete curate cantati si lumina imprastiati.
Eu vin la fiecare sa culeg cate o floare, din gradina voastra minunata si o sadesc la mine in vatra.
Cate un margaritar de la voi culeg si cu o salba intreaga ma aleg.
Adun luminitele voastre pline de splendori si le asez in sufletul meu,ca pe adevarate comori.
Si-mi impodobesc inima cu diamante luminoase din scrierile voastre frumoase.
Voi scanteiute imprastiati si cu dragoste le dati, oricarui suflet curat ce vrea sa devina om adevarat.
Voi lumini cantatoare ce aveti in suflete iubiri arzatoare, cantand si semanand neincetat dragostea si iubirea,
intr-o zi veti culege nemurirea."

Subscriu acestor ganduri minunate...

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale dragii mei !


Sper ca aceasta melodie sa ne sensibilizeze si sa uneasca sufletele in aceeasi emotie, va invit sa plutim impreuna pe undele ei gingase :)...


25 august 2009

Fluturele



S-a oprit un fluture pe-o clipa,
dintr-un joc de zboruri, pe-o tulipa...

Tot deschide aripile-n soare,
comparandu-le cu aurul din floare!


Il ascult ce-si spune, incantat de sine
savurand parfumul gingas din stamine:

Mi-e inima beata rai de reverii,
si-i aprinsa toata, arde-n bucurii !


Ma leagana blandul Zefir
pe floarea roz de trandafir

in baie de raze fac zboruri extaze,
adorm in senin ,pe cupe de crin,
iar lacul sihastru si cerul albastru
si campul cu flori:covoare comori
rad toate cu lacrimi pe plai
in vraja minune de mai!

Sant rapit de fericit,
oglindit in picurul de roua
descantat de primavara noua.

Sunt vrajit ca-s liber, voios ca exist,
si mi le-a dat toate Cel mai mare Artist,
ce din vierme-n tina, vrednic de orori,
m-a facut podoaba-aleasa pentru flori!

El mi-a dat sa judec parfumul din floare
care-i mai curata, mai fermecatoare
si din orisicare sa-mi aleg in dar
cel mai pur , mai gingas si mai scump nectar,

iar din largul, liber, mandrul Paradis,
nici cat tine-o raza spatiu nu mi-a-nchis,
si ma-ncant de aripele mele
ca-s croite-n stil de randunele,
tot compar placuta lor matasa,
dar n-am aflat floare-n lume mai frumoasa!

Sant rapit de fericit,
ca le-a condeiat asa de fin,
cu bordura-albastra de senin,

cu galben de soare si ochi de paun
caci singur e mare si singur e bun!

.......................................................

Si jucand din aripi porni iar la cale,
repetand refrenu-n vesele spirale:
"Caci din largul liber mandru paradis
nici cat tine-o raza, spatiu nu mi-a-nchis,
si din vierme-n tina vrednic de orori,
m-a facut podoaba-aleasa pentru flori!
Pentru ca e mare Regele ceresc,
Pentru ca-i puternic, pentru ca-l iubesc!

de Ioan Andrei-in volumul " Cruci de Gratii"



24 august 2009

Rugaciunea



"Isus Insusi a zis:"Cand vrei sa te rogi,intra in camera ta,inchide usa si roaga-te in ascuns Parintelui ceresc"(Matei6,6).
Numai dupa ce te "indepartezi" de fapturi si te "inchizi" in interiorul tau, te poti apropia de Dumnezeu.
Iata cum ne apropiem de Dumnezeu, dupa invatatura Sfantului Ioan al Crucii:
"Cauta-l prin credinta si iubire,fara a cauta vreo satisfactie proprie",
adica sa-L cauti pe Dumnezeu si nu pe tine insuti sau placerea ta, ci sa cauti sa-i fi placut Lui.

In general, oamenii au o idee destul de imperfecta despre relatiile lor cu Dumnezeu.
Se roaga lui Dumnezeu numai pentru a obtine ajutorul Lui,acele lucruri pe care ei nu le pot castiga singuri.Si daca nu obtin ce vor,isi pierd rabdarea si increderea.Cat de falsa este ideea lor despre Dumnezeu!
Caci nu este El la ordinele noastre, ci noi suntem la ordinele Lui.

Dumnezeu este totul, iar noi suntem nimic;El este centrul universului,nu noi.
Perfectiunea si sfintenia noastra consta in a implinirea vointei

lui, prin unirea cu El.
El este in noi, si noi in El.
Nu noi fixam legile perfectiunii si ale fericirii noastre, ci El.
Noi nu putem fi cu adevarat fericiti, decat atunci cand suntem uniti cu El prin iubire-cauza si scopul existentei noastre.Chiar si aici pe pamant,adevarata fericire consta in a fi uniti cu Dumnezeu.
Iar aceasta fericire ne-o castigam atunci cand cautam sa-i placem lui Dumnezeu, implinindu-i vointa si lucrand spre marirea Lui.

Modul cel mai sigur de a deveni fericiti este de a cauta ca prin toate faptele noastre sa-L servim pe Dumnezeu, uitand de noi insine.
De aceea, zice Sfantul Ioan al Crucii,"sa-L cauti pe Dumnezeu cu credinta si cu iubire, fara a urmari propria ta placere, ci placerea Lui".
O, cat de mult ii place Domnului rugaciunea unei inimi detasate de sine insusi, si care nu cauta altceva decat sa-i placa Lui,caci , intr-adevar
El merita acest omagiu sincer al creaturii Sale!

Sfantul Ioan al Crucii ne invata sa ne rugam " cu credinta si iubire".
Credinta pentru el este o adeziune obscura, dar sigura la cuvantul lui Dumnezeu prin care El ni se descopera ca este atat de Bun, de Puternic si de Milostiv.
Credinta este impreunata cu iubire, caci Creatorul cel puternic, si bun ,si milostiv, merita toata iubirea mea.Credinta ni-L arata pe Dumnezeu ca fiind Binele nostru suprem, iar iubirea-mai ales cea contemplativa-, ne face sa-L experimentam pe Dumnezeu, sa-i simtim bunatatea.
Iubirea e cu atat mai perfecta, cu cat Il cauta direct pe Dumnezeu ,si nu darurile Sale.Il iubesc pe Dumnezeu pentru ca e nemarginit de bun si vrednic de iubire si nu pentru folosul ce-L pot avea de la El.
Rugaciunea noastra sa fie asa cum ne-a invatat Isus in "Tatal nostru".
Sa avem in vedere inainte de toate ceea ce spunem prin cuvintele"Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta" , si numai pe urma sa cerem " painea noastra cea de toate zilele".
Dar noi suntem ispititi sa punem pe primul plan "painea noastra".

Totusi, sa nu ne pierdem curajul, ci sa ne perfectionam felul nostru de a ne ruga, pentru ca" iubirea sa ne permita ca sa gustam ceea ce ne invata credinta".
"Si atunci, zice Sfantul Ioan al Crucii, il vei simti pe Dumnezeu in ascuns, il vei iubi si gusta...mai presus de tot ceea ce se poate numi si simti..."
Prin cunoastere(credinta) si prin iubire,ne apropiem de simtim de Dumnezeul cel prezent si ascuns in noi.Dar aceasta cunoastere si iubire-exercitate prin rugaciune si meditatie, nu vor ajunge la deplina desavarsire,decat prin lepadarea de sine si renuntarea la fapturi.
Sufletul are nevoie de doua aripi pentru a se inalta pana la unirea sa cu Dumnezeu.Aceste aripi sunt:
mortificare si meditatia, sau cu alte cuvinte, detasarea de fapturi si rugaciunea.


"Deci , haide suflete, zice Sfantul Ioan al Crucii, deoarece stii ca Preaiubitul tau locuieste ascuns in tine, cauta sa te ascunzi cu El, si in interiorul tau te vei uni cu El si-I vei simti iubirea".

-fragment desprins din cartea
"Adevarata viata spirituala-intimitatea cu Dumnezeu dupa Sfantul Ioan al Crucii"
scrisa de Pr.canonic Nicolae Pura.





22 august 2009

Sa-L cautam pe Dumnezeu Cel ascuns



"Sufletul bun vrea nu numai sa stie unde se afla Acela pe care-l iubeste, ci vrea sa-L afle.
"Daca Acela pe care-L iubesc se afla in mine,de ce nu-l simt si de ce nu-l gasesc?"
Caci e o mare deosebire intre a-L avea pe Dumnezeu in noi si a trai in intimitatea Lui.
"Daca dumnezeu este in mine,de ce nu-mi descopera prezenta Sa?",zice sufletul.
La aceasta intrebare, Sfantul Ioan al Crucii raspunde,aratandu-ne un plan intreg de descoperire.
Iata de ce sufletul indragostit de Dumnezeu,sufletul in care locuieste Dumnezeu,totusi nu-l simte pe Dumnezeu:
"Motivul pentru care nu-L simti, este faptul ca El este spirit si sta in tine ascuns,iar tu nu te ascunzi la fel pentru a-L simti[...].Cel ce cauta un lucru ascuns, trebuie sa patrunda pe furis pana in ascunzisul in care se afla acel lucru,si atunci il gaseste, este ascuns si el impreuna cu obiectul ascuns"(Cantecul spiritual, I,9).
Da , Dumnezeu se afla in noi;dar El e ascuns sub spuza preocuparilor noastre prea omenesti,care nu tin seama de viata divina si de drepturile altora,ci cauta interesele noastre personale si egoiste.
Exista in interiorul nostru o lume intreaga de tendinte,impulsuri,pasiuni,forte vii care ne imboldesc spre fapturi si ne fac sa daruim lor inima noastra,
ori ne fac sa ne punem in ele sperantele noastre si sa asteptam ajutorul lor.
Iar noi traim in aceasta lume superficiala, care ne preocupa in asa masura,incat uitam de viata noastra interioara,de aceasta viata adanca,
in care il gasim pe Dumnezeu.El ne asteapta, asa-zicand, in adancul sufletului nostru, dar noi nu intram in acel adanc, fiind prea preocupati de
"afacerile noastre" sau ale altora.

De aceea zice Sfantul Ioan al Crucii:
"Deoarece Dumnezeul tau, mirele tau, este o comoara ascunsa in via sufletului tau, va trebui ca si tu sa uiti totul si sa te departezi de toate fapturile, pentru a te ascunde spre a-L gasi in adancul sufletului tau.
Aici,inchizand usa, adica izolandu-te de orice ganduri si dorinte straine, te vei ruga in ascuns Parintelui Tau,si aici ,in ascuns Il vei simti,Il vei iubi si vei gusta bucuriile Lui, mai presus de orice bucurii pamantesti"(Cantecul Spiritual, I ,9).


Renuntarea

Ni se cer , deci, doua lucruri: renuntare si rugaciune,sau mortificare si meditatie.
Dar cum poti "uita de toate lucrurile", cum te poti "indeparta de toate fapturile", de toti cei dragi, in mijlocul carora traim?
In acest scop, nu este nevoie sa fugi de oameni.Cand Sfantul Ioan al Crucii vorbeste despre indepartarea noastra de fapturi, nu ne cere sa fugim in pustiu,
ci doar atat cat vointa noastra sa nu fie atasata de fapturi.Sa nu uitam ca Dumnezeu vrea sa iubim fapturile, care-s opera mainilor Lui,dar nu vrea sa fim atasati in mod dezordonat de ele, sau robii lor.O mama nu poate sa fie oprita sa-si iubeasca copilul, dimpotriva, e obligata sa-l iubeasca, dar nu ca pe un idol sau in afara ordinii lasata si voita de Dumnezeu.

Un alt exemplu: este un lucru legitim sa iti placa muntii, excursiile, dar daca o faci aceasta in detrimentul obligatiilor tale sau ale caritattii, tu iubesti aceasta placere in mod dezordonat.La masa, sa mananci cu pofta e bine, dar a intrece masura inseamna a fi atasat de mancare in mod dezordonat.
Iata ce inseamna"a uita" de fapturi sau "a fugi" de fapturi!
Inseamna a te elibera de orice atasare dezordonata si inutila, de tot ceea ce este inferior, pentru a ne stabili intr-o viata curata, traita in conformitate cu vointa lui Dumnezeu.
Aceasta este regula de aur a vietii spirituale.
In timpul rugaciunii, stand de vorba cu Dumnezeu, putem "uita" de toate fapturile, dar sa nu exageram socotind ca nu-i putem vorbi lui Dumnezeu despre ocupatiile noastre, sau despre aceia pe care ii iubim.

Bineinteles, ar fi rau sa-I cerem binecuvantarea Lui pentru iubirea noastra, atunci cand aceasta nu-i in conformitate cu vointa Sa.
Nici nu e permis sa-I cerem aprobarea unei dorinte pe care El nu o poate aproba.


"Deci , haide suflete, zice Sfantul Ioan al Crucii, deoarece stii ca Preaiubitul tau locuieste ascuns in tine, cauta sa te ascunzi cu El, si in interiorul tau te vei uni cu El si-I vei simti iubirea"."

-fragment desprins din cartea "Adevarata viata spirituala-intimitatea cu Dumnezeu dupa Sfantul Ioan al Crucii" scrisa de Pr.canonic Nicolae Pura.

Va doresc tuturor o duminica frumoasa si binecuvantata cu iubire !


20 august 2009

Pasiune Pura





Aseara priveam chipul atat de drag
al celui mai mic dintre copilasii mei si constatam fragilitatea frumusetii.
Un tantar, probabil atras de dulceata acestui chip frumos, l-a intepat
in apropierea ochiului stang care s-a umflat deformandu-i intreaga fata, inasprindu-i in mod straniu privirile adorabile...





A fost suficienta o singura intepatura pentru ca frumusetea sa paleasca,
sa-si piarda candoarea.
Si atunci am inteles ca doar privirile pline de iubire mai puteau vedea frumusete sub acele trasaturi ciudate.


Incet ,incet, gandurile mele s-au indreptat catre chipul sufletului si frumusetea acestuia.


Cat de frumos trebuie sa fi fost atunci cand a fost creat dupa
"Chipul si asemanarea " lui Dumnezeu,
dupa frumusetea desavarsita, desprins din splendoarea Puritatii.
Dar acum :oare cum arata?
Mi-e frica sa-mi fac o imagine reala a unui suflet agresat de uratenia si nocivitatea pacatelor...
...minciuni...barfe...acuzatii...
...mandrie...vanitate...orgoliu...
...ateism...rautate...violenta...

...pornografie....
Toate si fiecare in parte au deformat si au ucis chipul in care se oglindeau
Iubirea, Puritatea si Frumusetea
aruncandu-ne intr-un abis sfasietor.

Azi, mai mult ca oricand, detest pornografia 
si asta pentru ca ne trasforma in niste dobitoace
care-si satisfac instinctele josnice strivind fiinta umana si frumusetea dragostei, maltratand iubirea tandra

 care asteapta in fiecare celula sa se daruiasca.
Omul pervertit de pornografie nu-si mai respecta partenerul,
nu mai e atent la dorintele lui, nu se mai daruieste, nu mai cauta iubire, tandrete ,romantism, ci se hraneste cu imagini si acte dezgustatoare ce aprind simturile creand senzatii ce-l vor purta intr-un cerc vicios ce-i va degrada in mod constant fiinta.

Cat de orb , de ratacit sau de inconstient trebuie sa fi sa preferi pornografia si transpunerea ei in relatia dintre tine si persoana iubita,in defavoarea iubirii tandre si romantice?

Iubirea si dragostea sunt cele mai inalte forme de daruire.

De ce sa preferi altceva unei gingasii abia existente, aproape imperceptibila,care in asteptarea incarcata de iubire ,urmeaza sa tulbure cu vibratii incandescente, fiecare atingere
revarsata cu tandrete si senzualitate deschizand orizonturi noi la care nu te-ai gandit niciodata?

De ce sa preferi altceva unei contopiri minunate care, cu romantism, senzualitate si pasiune , va face sa se darame fiecare zid din fortareata ce baricada calea iubirii?
De ce sa vrei sa intalnesti altceva in contopirea fiintelor voastre decat Iubirea cu miscarile ei gratioase,care in mijlocul tumultului de sentimente si emotii,atinge fiecare celula trimitand irizari de pasiune pura in fiecare fibra a trupurilor topite-n suflete?

De ce sa te arunci in neant,cand te poti inalta pana dincolo de al 9 lea cer?

De ce sa strivesti chipul frumusetii din sufletul tau?

De ce sa nu preferi "pasiunea pura" ?

De ce?





 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri care  vor reda puritatea fiintelor voastre!

Am fost si suntem iubiti si doriti



In zorile celui de-al treilea mileniu,trebuie sa stim ca fiecare dintre noi,pentru ca s-a nascut,a fost si este iubit,a fost si este dorit.Fiecare dintre noi, fara exceptie, este o fiinta speciala, valoroasa,dincolo de modul de viata adoptat.

Din totdeauna.Dinainte de a ne naste.
Existam in planul lui Dumnezeu.In inima lui.

Chiar inainte ca cineva sa ne vorbeasca,el ne vorbea.
Chiar inainte ca cineva sa ne auda plansul,el ne auzea.
Chiar inainte ca cineva sa ne inteleaga,el ne intelegea.
Chiar inainte ca cineva sa ne iubeasca ,el ne iubea.
Chiar inainte ca cineva sa ne accepte ,el ne accepta.
In mod gratuit.

Chiar daca parintii tai biologici nu te-au dorit, chiar daca ceilalti nu ti-au dat nici o atentie,trebuie sa stii ca ai fost dorit neincetat de adevaratul tau tata, Dumnezeu;
trebuie sa stii ca el iti acorda mereu atentie si inca intr-un fel atat de intens si de plin de grija incat ti-a numarat pana si firele de par din cap.

Si nu te confunda cu nimeni altcineva.
Te-a facut unic si irepetabil.
Dupa ce am ajuns la acest adevar, pentru mine s-a schimbat totul.
Chiar si felul de a fi psihanalist.
Nici o terapie psihologica nu imi poate reda afectiunea pe care nu mi-au aratat-o parintii mei, nici sa-mi ofere atentia celorlalti;
insa, de cand am inteles ca ,din totdeauna am un tata divin,pe Dumnezeu,ca de la el vin, ca m-am nascut din iubirea lui,ca m-a ales dinainte ca sa implinesc acest drum pamantesc numit viata, pentru a ma intoarce apoi la el,
iubirea care mi-a lipsit din partea mamei, suferinta psihica, rautatea lumii, oricat ar fi de dureroase si de cumplite, au capatat alt inteles, intrand intr-o noua perspectiva.

Asta vreau sa-ti spun, iubite cititor.
Chiar acum,in timp ce citesti aceste pagini, stiu ca ti se deschid mintea si inima:si tu esti un ales!
Si tu esti iubit si pazit din totdeauna de El.
De acum inainte,nu mai trebuie sa uitam acest adevar.
Ori de cate ori il vom uita, ne vom respinge pe noi insine, vom cadea prada nevrozei, vom pierde increderea si stima pentru propria persoana;mai cu seama vom cadea prada fricii si angoasei.
Si nu vom creste in duh....

Sa credem in noi ca persoane alese de Dumnezeu,dincolo de rolul, de puterea ,de succesul pe care le-am putut dobandi in societatea in care traim, este atitudinea pe care eu o numesc credinta.
Credinta in Dumnezeu duce indubitabil la o atitudine mentala pozitiva, capabila sa transforme esecurile in succese, suferintele in lectii de viata.
Piedicile nu sunt in afara noastra, ci in noi.
Intrucat suntem iubiti, alesi si trimisi pe acest pamant,
suntem chemati sa ne traim viata cu profund optimism, cu intima bucurie , orice ni s-ar intampla."


fragment desprins din cartea "Drumul vietii" de Valerio Albisetti


19 august 2009

Sfantul zburator al Euharistiei



Iosif s-a nascut la Copertino in anul 1603;
era fiul unui tamplar sarac.Dupa multe dificultati pe carte le puteti citi aici, el a fost primit in ordinul Sfantului Francisc.

Harurile mistice pe care le primea de la Dumnezeu si darul de a face miracole erau atat de neobisnuite incat autotitatile ecleziale l-au luat drept un iluminat periculos.
El accepta toate reprosurile, toate acuzatiile, toate batjocurile si chiar izolarea totala la care a fost condamnat cu o rabdare si umilinta iesita din comun.
A plecat in casa Tatalui la 18 septembrie 1663, zi in care este sarbatorit ca sfant.Intrand intr-o zi intr-o biserica neglijata,in care nu era aprinsa nici macar lampa de langa Sfantul Sacrament, el spuse insotitorului sau:
 
-Crezi ca Sfantul Sfintilor Se afla aici?
-Cine stie?-raspunse fratele.

Dar discernamantul supranatural al lui Iosif nu-l putea insela.
El sc
oate un strigat, se ridica in aer si zbura pana la tabernacolul pe care il imbratisa adorandu-l pe Domnul si Mantuitorul sau.
Alta data ,in aceeasi biserica, in noaptea de Craciun, auzind fluierele ciobanilor pe care ii invitase sa vina la celebrarea Nasterii Pruncului Isus, fu inundat de o asemenea bucurie incat incepu sa danseze.Apoi, suspinand profund,scoase un strigat puternic si zbura din mijlogul bisericii, la peste 50 de picioare distanta, pana la altar;si, in incantarea lui,
tinu imbratisat tabernacolul mai bine de un sfert de ora fara a face sa cada nici una din nenumaratele lumanari ce ardeau pe altar si fara ca vesmantul sau sa ia foc.
Intr-o Joie Sfanta, seara, in timp ce se ruga cu ceilalti calugari in fata mormantului pregatit in fata altarului impodobit cu numeroase lumanari si ornamente stralucitoare,
Iosif zbura dintr-o data pentru a merge sa sarute potirul in care era inchisa Os
tia Consacrata,
fara sa deranjeze nimic din ornamentele altarului. Apoi , dupa catva timp, chemat de superiori, cobori in locul unde statuse mai inainte.
Intr-o zi din anul 1650,printul german Frederic de Bruncwich, in varsta de 25 de ni, care calatorea pentru a vizita principalele Curti regale ale Europei, se duse din curiozitate la Assisi pentru a-l vedea pe Iosif din Copertino al carui renume ajunsese pana in Germania.
Ajuns la manastire,isi manifesta dorinta de a vorbi cu sfantul calugar si de a pleca imediat.Fu sfatuit sa ramana pentru a-l vedea la altar.
A doua zi dimineata, fu condus la biserica de doi conti din suita sa, unul catolic si celalalt luteran.Iosif celebra Sfanta Liturghie.
 

Deodata, in momentul in care trebuia sa rupa Ostia,el scoase un strigat patrunzator, si zbura prin aer inapoi, la o distanta de cinci pasi de altar.
Apoi scotand un al doilea strigat, reveni la altar si reusi sa rupa Ostia fara mare efort.

Cand la cererea printului superiorul voi sa afle motivul strigatelor scoase de Iosif,acesta ii raspunse superiorului:
 

"Cei pe care i-ati trimis la Liturghia mea in aceasta dimineata au inima dura, ei nu cred tot ceea ce crede Sfanta Biserica , mama noastra. De aceea Mielul lui Dumnezeu S-a intarit astazi in mainile mele incat eu nu-L puteam rupe".

Mirat de cele vazute si de raspuns, printul nu se mai gandi la plecare si dori sa stea de vorba cu Iosif.Convorbirea dura mult timp.
Printul dori sa asiste le inca o Liturghie.
In momentul in care Iosif ridica Sfanta Ostie consacrata, el scoase un strigat si fu ridicat in aer unde ramase vreo zece minute.

Pe ostie se vedea o cruce neagra.
Printul fu foarte
emotionat de acest nou miracol.
Dupa Liturghie el primi mai multe sfaturi de la Iosif si le urma.
In anul urmator, printul reveni la Assisi cu totul transformat in credinta sa. Il intalni pe Iosif in fata caruia abjura de la luteranism in prezenta mai multor cardinali si deveni catolic in inima si comportare.


 
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale!

18 august 2009

Sa poti visa....



Ganduri...iluzii...vise...

Prezente clipa de clipa in mintile si inimile noaste ne infrumuseteaza viata inseninand-o cu razele sperantelor pe care le contin...
Insa ce se intampla cand diferite cuvinte sau evenimente frang unele dintre aceste vise?cand visul unei iubiri implinite devine doar o iluzie?

Primele reactii te smulg din toate alintarile trecatoare aruncandu-te in umbre si intunecimi ale caror porti nu le mai poate deschide
decat un Adevar pe care-l astepti si il crezi deasupra tuturor celorlalte...
Te lupti si dobori toate visele,toate iluziile care te purtau spre lumina,accepti sa te cufunzi in intuneric dorind un adevar care sa risipeasca orice urma de indoiala crezand ca acesta iti va daruii Pacea...

Eroare insa...
anihiland visele,sperantele, iluziile chiar,singurele solii ale luminii,cum crezi ca ai putea descoperii Adevarul luminos spre care fiinta ta tinde?
Stiu ca in acele momente ai prefera chiar si un adevar intunecat,numai sa te tina departe de visele frante de care nu vrei sa-ti amintesti.
Insa "Adevarul" pe care-l cauti exista deja in viata ta, e esenta sufletului tau, e Iubirea, iar ea e TOTUL si e nedespartita de ganduri ...iluzii...vise...chiar daca ele par frante sau daca tu vrei sa le frangi.

"Iubirea"
e adevarul pe care-l cauti si daca nu il recunosti acum ,cand ti se descopera, ce te face sa crezi ca vei putea recunoaste oricare alt mare adevar care te va invada si care, cu siguranta, va fi desprins din aceasta iubire?

Iti doresti" pacea inimii"?
atunci incearca sa ajungi la lepadarea de sine perfecta,uita de "limitele" care ti-au frant visele si porneste spre alte vise, mai indraznete in care te vei putea bucura de iubire si de o pace profunda si linistita...

Lupta sa dobandesti aceasta pace, sa descoperi Adevarul si sa-l traiesti,insa "nu-ti ucide visele"...nu ucide Speranta! lasa freamatul iubirii ce se zbate in tine sa aprinda alte vise care te vor purta spre lumina ,spre iubire, spre fericire...

Viseaza si crede iar visele se vor implini...


16 august 2009

"A Vrea" sau "A nu Vrea "





De multe ori ma intreb care este cea mai trista ,cea mai dezolanta stare in care s-ar putea afla un om si, de cele mai multe ori ajung la aceeasi concluzie:


"cea mai dezolanta e starea omului care nu-si mai doreste nimic.Cea mai trista e persoana in care nu mai exista nici o unda de vointa!"

"A vrea", iata un verb care da viata, care e insasi motorul vietii noastre.In primele meditatii asupra acestui lucru ma gandeam ca ca "a iubi" este cel mai important ,insa "a iubi" are nevoie de "a vrea sa iubesti"!
"A vrea " da viata, iar "a iubi" da calitate si valoare acestei vieti.
Si chiar acum , in clipele in care scriu aceste lucruri,s-a intamplat ceva interesant si nu ma pot abtine sa nu va povestesc..

Langa mine,in timp ce scriu, sunt 2 dintre copilasii mei,Maria(aproape 4 anisori) si Lorin(1 an si jumatate).
Maria ii spune:
-Lorin da-mi o pupa !
El ,desi e la o oarecare distanta, face un efort ,se intinde,se apleaca si ii da un pupic dulce,dulce pe obrajor.Ea emotionata,ar fi fost interesant sa-i vedeti toate starile care i se revarsau pe chipul frumos,s-a inrosit de bucurie...era atata tandrete si duiosie intre ei incat vazand-o atat de dulce, am imbratisat-o si i-am dat un sarut pe cap, insa ea m-a respins usor si mi-a spus:
-Stai ca mi se duce...(era vorba de pupicul pe care il primise de la fratiorul ei,si pe care il mangaia usor si voia sa-l pastreze).
...emotionant...
Si uite cum un gest atat de banal in ochii unora implica atat de mult acest "a vrea".

a vrea sa primesti un pupic
a vrea da daruiesti un pupic
a nu vrea sa primesti un altul

Toata viata noastra e o continua alegere intre "a vrea" si "a nu vrea"...

E minunat sa vrei sa fii Om, sa vrei sa fii bun , sa iubesti, sa fii fericit,sa vrei sa ajuti, sa mangai, sa transformi si sa te transformi.
E minunat sa vrei sa simti , sa auzi, sa vrei sa primesti lumina, pacea ,linistea, sa vrei sa daruiesti lumina , bunatate , iubire si pace...sa vrei fericire, pentru tine si pentru toti ceilalti...
E inaltator sa vrei sa te ridici atunci cand ai cazut, sa vrei sa te vindeci atunci cand esti bolnav, sa vrei sa surazi atunci cand esti trist.
Sa vrei sa traiesti atunci cand toate par ca mor in tine...
Insa este devastator sa te afli in starea inerta in care nu mai vrei nimic , pur si simplu:
nu mai vrei "sa vrei"...
...sfasietor...
Tacere, insa nu acea tacere binecuvantata in care gasesti iubirea si desavarsirea, ci acea tacere devastatoare in care toate mor in tine ,iar tu nu mai "vrei" nici macar sa auzi tacerea...



LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...