„Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”
Sfânta
Gemma Galgani (1878-1903) s-a bucurat de tovărășia constantă a
Îngerului ei Păzitor, cu care a păstrat un raport familial. Ea îl vedea,
se rugau împreună și-l considera ca fiind prietenul cel mai bun. El o
ajuta în toate, inclusiv să ducă mesaje confesorului ei, la Roma.
De
la acest preot, don Germano de San Stanislao, din Ordinul Călugărilor
Pasioniști, fondat de Sfântul Paul al Crucii, au rămas informații despre
relația dintre Sfânta Gemma și protectorul ei ceresc: „Deseori când
întrebam dacă Îngerul Păzitor a rămas mereu la locul lui, lângă ea,
Gemma se îndrepta spre el și imediat cădea în extaz pe tot timpul în
care se uita la el”.
Ea
îl vedea pe durata întregii zile. Înainte să adoarmă îi cerea să
vegheze la capătul patului și să-i facă semnul crucii pe frunte. Când se
trezea, dimineața, avea o mare bucurie să-l revadă lângă ea, după cum
ea povestise confesorului: „În această dimineață, când m-am trezit, el
era acolo lângă mine”.
Când
mergea să se spovedească și avea nevoie de ajutor, fără ezitare Îngerul
o ajuta, precum povestește: „ [El] îmi reamintea unele idei, mi-a zis
și câteva cuvinte...”. În plus, Îngerul era un excelent maestru al
vieții spirituale, și o învăța cum să procedeze corect: „Amintește-ți,
fiica mea, că inima pe care o iubește Isus vorbește puțin și se implică
mult. Îți ordon, din partea lui Isus, să nu îți exprimi părerea dacă nu
ți se cere, și să nu-ți aperi opinia niciodată, ci să cedezi imediat”.
Și mai adăugă: „Când faci ceva ce nu e bine, spune imediat fără să
aștepți ca cineva să ți-o ceară. În sfârșit, nu uita să-ți protejezi
ochii, deoarece ochii mortificați vor vedea frumusețea Cerului”.
Deși
nu fusese o călugăriță, și avea o viață comună, Sfânta Gemma Galgani
dorea, totuși, să se consacre pe deplin în serviciu Domnului nostru Isus
Cristos. Dar, cum se întâmplă uneori, simpla dorință de sfințenie nu
ajunge; e nevoie de înțelepciunea celui care ne conduce, aplicată cu
fermitate. Și așa s-a întâmplat Sfintei Gemma.
Tovarășul
ei ceresc, care în fiecare moment stătea lângă ea, nu a ezitat să fie
sever când, pentru o oarecare alunecare, protejata lui înceta să urmeze
calea perfecțiunii.
Când, de exemplu, a decis să-și pună câteva
bijuterii de aur, cu o arecare complăcere, pentru a merge în vizită la
rudele de la care le-a primit în dar, a simțit un salut dojenitor din
partea Îngerului ei, la întoarcerea acasă, care o privea cu severitate:
„Amintește-ți că bijuteriile, pentru înfrumusețarea miresei unui Rege
răstignit, pot să fie doar spinii și Crucea lui”.
La
fel, când Sfânta Gemma deviase de la sfințenie, o angelică cenzură s-a
făcut simțită: „Nu îți e rușine să păcătuiești în prezența mea?”. Pe
lângă faptul că e protector, se vede bine că Îngerul Păzitor desfășoară o
excelentă muncă de maestru pentru perfecționare și modelare în
sfințenie.
sursa: http://www.e-communio.ro/stire3416-conversatiile-dintre-sfanta-gemma-galgani-si-ingerul-ei-pazitor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu