In timpul tuturor acestor dezbateri, Mama lui Isus, Magdalena si Ioan se tinusera deoparte intr-un colt al forului, privind si ascultand cu o adanca durere in suflet.In timp ce Isus era dus la Irod, Ioan a calauzit-o pe Sfanta Fecioara si pe Magdalena pe drumul facut de Isus.
Ei s-au reintors astfel din nou la Caiafa, la Ana, in Ofel, in Gradina Ghetsimani, in Gradina Maslinilor si in toate locurile in care Isus cazuse ori suferise, se opreau in tacere, plangeau si sufereau impreuna cu El.
Sfanta Fecioara s-a prosternat de mai multe ori si a sarutat pamantul in locurile in care cazuse Fiul ei. Magdalena isi frangea mainile, Ioan plangea si le mangaia, le ridica, le calauzea mai departe.
In acest mod s-a practicat pentru prima data devotiunea Sfintei Cai a Crucii si a cinstirii Patimii lui Isus, inceputa chiar inainte ca Patima lui Isus sa se fi desavarsit.Meditatiile Bisericii asupra suferintelor Mantuitorului au fost incepute de cea mai sfanta floare a omenirii, de Mama- Fecioara a Fiului Omului.
Inca din acel moment, cand El nu era decat la jumatatea durerosului Sau drum, Mama Domnului cea plina de har, stropea cu lacrimile sale si venera urmele pasilor Fiului si Dumnezeului ei.
Oh, cat a suferit impreuna cu El!
Cu cata violenta ii strapungea inima sabia taioasa si ascutita a durerii!
Ea- al carei binecuvantat trup Il purtase, al carei binecuvantat san Il alaptase,ea, Prea fericita care simtise in chiar realitatea si substansa sa Cuvantul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Insusi al inceputurilor, pe are Il concepuse si Il pastrase timp de noua luni sub inima ei plina de har, pe care Il purtase si Il simtise traind intr-insa mai inainte ca oamenii sa-I fi primit binecuvantarea,invatatura si mantuirea - impartasea toate suferintele lui Isus, inclusiv dorinta Lui fierbinte de a rascumpara pe oameni, prin durerile si moartea Sa.
In acest fel inaugura pentru Biserica Fecioara Prea Curata si fara pata Calea Crucii, pentru a aduna din toate locurile, ca pe niste margaritare, inepuizabilele merite ale lui Isus Cristos, spre a le culege ca pe niste flori din drum si a le oferi Tatalui Ceresc, pentru cei care au credinta.
Tot ceea ce a fost si va fi vreodata sfant in omenire, toti cei care au suspinat dupa mantuire, toti cei care au venerat vreodata cu compasiune respectuoasa dragostea si suferintele Mantuitorului, facea acest drum cu Maria, se intristau, se rugau, se ofereau drept jertfa de ispasire in inima Mamei lui Isus , care este o mama duioasa si pentru toti fratii Lui reuniti prin credinta in sanul Bisericii.
Din pricina crancenei sale dureri, Magdalena parea ca si iesita din minti.Ea nutrea o imensa si sfanta dragoste pentru Isus. Dar cand voia sa-si puna sufletul la picioarele Sale, asa cum Ii turnase candva uleiul de nard pe cap, o prapastie adanca se deschidea intre ea si prea iubitul sau.
Cainta si recunostinta sa erau nesfarsite, dar cand voia sa-si inalte, ca pe un parfum de tamaie, inima ei catre El, Il vedea pe Isus maltratat, dus la moarte din cauza pacatelor ei, pe care El le luase asupra Sa.
Atunci , aceste pacate pentru care Isus avea atat de suferit o umpleau de oroare; se cufunda in cea mai mare parere de rau, fara s-o poata epuiza ori stapani.Se simtea din nou coplesita de dragostea pentru stapanul si Invatatorul ei si Il vedea supus celor mai cumplite chinuri.
Astfel, sufletul ei era sfasiat de cruzime si tras in directii opuse, intre sentimentele de dragoste, cainta, recunostinta si vederea nerecunostintei poporului ei, iar toate aceste sentimente se manifestau in exterior prin felul in care mergea, prin cuvintele si miscarile sale.
Ioan iubea si suferea.El o conducea pentru prima oara pe mama Invatatorului si Dumnezeului sau - care si ea Il iubea si suferea pentru el - pe acest traseu al Caii Crucii pe care si Biserica va trebui sa-l parcurga si i-a aparut viitorul.
sursa: Clemens Bretano " Dureroasa Patima a Domnului nostru Isus Cristos "
( dupa meditatiile Fericitei Ana Caterina Emmerich )
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa-si straluceasca Fata peste voi!