Aventura noastră ne-a condus spre o stare de tăcere şi o rugăciune
continuă. Să revenim puţin şi să abordăm mai de aproape chestiunea
aceasta a tăcerii.
De ce este atât de important să stai în tăcere înaintea Domnului când vii pentru prima dată înaintea Lui?
În primul rând, este nevoie pentru că natura ta este contrară naturii
lui Dumnezeu. Cele două sunt complet diferite. În al doilea rând, Isus
Christos este Cuvântul, Cuvântul care vorbeşte. El poate vorbi. El poate
să fie auzit!
Însă, pentru a primi cuvântul, (Isus Christos), natura ta trebuie să fie asemănătoare naturii Sale.
Să ilustrez. Să luăm în considerare auzirea. Auzul este un simţ pasiv.
Dacă vrei să auzi ceva, trebuie să ai o ureche pasivă. Isus Christos
este Cuvântul Veşnic. El, şi numai El este sursa vieţii celei noi.
Pentru ca să ai o viaţă nouă, trebuie ca El să ţi se dezvăluie. El poate
da viaţa cea nouă. Şi când doreşte să-ţi vorbească, cere ca să I se
acorde cea mai mare atenţie.
Acum vezi de ce Scriptura îndeamnă de atâtea ori să ascultăm, să fim atenţi la glasul lui Dumnezeu.
Ia
aminte la Mine, poporul Meu, Pleacă urechea
spre Mine, neamul Meu.
(Isaia 51:4).
Ascultaţi-Mă voi, pe care v-am purtat de
când eraţi în pântece, Pe care v-am purtat pe
umăr de la naştere.
(Isaia 46:3).
Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea;
uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci
împăratul îţi va dori frumuseţea. Şi fiindcă este Domnul tău, adoră-l.
(Psalmul 45; 10, 11).
Iată cum să începi să te obişnuieşti să stai în tăcere. Înainte de toate, uită de tine însuţi.
Adică, lasă deoparte interesul personal.
În al doilea rând, ascultă cu atenţie la Dumnezeu.
Aceste două atitudini vor produce treptat în tine o iubire a frumuseţii, care este Isus Christos!
Frumuseţea aceasta este lucrată în tine de El. Încă un lucru. Caută un loc liniştit.
Liniştea exterioară ajută liniştii lăuntrice; şi liniştea exterioară
amplifică liniştea lăuntrică, care se formează în viaţa ta. Este
imposibil ca să trăieşti în lăuntrul tău, în fiinţa lăuntrică în care
trăieşte Christos, fără o tăcere şi o retragere iubitoare în lăuntru.
Osea
a spus-o atât de bine: O voi ademeni şi o
voi duce în pustie Şi voi vorbi
inimii ei. 37 38. (Osea
2;14).
Ar trebui să fii în lăuntrul tău complet
preocupat cu Dumnezeu. Bineînţeles, aşa ceva este imposibil dacă, în
acelaşi timp, eşti preocupat în exterior cu o mulţime de nimicuri.
Domnul se găseşte în centrul fiinţei tale. De aceea, trebuie ca El să devină centrul fiinţei tale.
Ce ar trebui să faci când eşti atras de la acest Dumnezeu, care este centrul tău?
Indiferent ce te atrage, fie slăbiciunea sau lipsa de credinţă, trebuie să te întorci din nou spre lăuntru.
Fii gata să te întorci spre lăuntru mereu, indiferent cât de des eşti atras spre lucrurile exterioare.
Fii gata să te întorci înapoi de îndată ce apare ceva, care să-ţi atragă atenţia .
Nu este suficient să te întorci spre Domnul o oră sau două pe zi.
Nu are prea mare valoare întoarcerea spre Domnul, decât dacă rezultatul
este o ungere şi un duh de rugăciune, care să te însoţească pe
parcursul întregii zile."Jeanne Guyon
continuarea si sursa aici:
Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu