16
Greşelile
Mi-am dat seama de curând cât de încântat
este Dumnezeu de tine. Are planuri infinite pentru tine spre slava Lui. Cred că
am văzut cu claritate poziţia în care vrea Dumnezeu să te aducă. Într-o anumită
măsură, văd modul în care va folosi obstacolele din calea ta. Întrucât este
multă înţelegere şi încredere între noi, sper să putem rămâne tot timpul
deschişi şi liberi să spunem ceea ce este spre folosul celuilalt.
Mă întrebi despre o „ciudăţenie” a
experienţei mele. Dă-mi voie să-ţi explic. Spui că nu par a fi deranjată atunci
când mi se atrage atenţia asupra unei greşeli. Răspunsul meu este simplu: îmi
văd greşelile ca nişte pete pe care Tatăl mi le curăţă cu uşurinţă.
Nu crede că nu-mi văd greşelile. Lumina adevărului
Său este atât de clară şi de pătrunzătoare, încât revelează şi cele mai
neînsemnate greşeli. Cei care trăiesc o viaţă naturală au greşeli, dar nu se
face nimic pentru a se schimba. Cei ce sunt transformaţi de Dumnezeu au greşeli
- dar ele sunt ca şi cum ai scrie pe nisip în timpul unei furtuni! Vântul le
spulberă de îndată ce apar. În felul acesta lucrează Dumnezeu, în înţelepciunea
Sa, cu cei care sunt una cu El. Nu este un adevăr simplu? Este atât de simplu,
încât lumea nu-l înţelege!
17
Îngrădirea Spiritului
Deunăzi, în timp ce vorbeam despre
călăuzirea lui Dumnezeu, am încercat să explic ceva care se pare că nu ai
acceptat. Am simţit imediat că nu voi continua din cauză că tu te împotriveai.
Nu trebuia să continui. Din aceasta am învăţat cât de blând şi delicat este
Duhul care vrea să-i ajute pe ceilalţi; şi cum poate puterea libertăţii omului
să oprească acest ajutor.
Mi-am dat seama şi de incapacitatea mea de
a-i ajuta pe alţii. De îndată ce Duhul este tăcut în mine, nu mai am ce spune.
Sunt foarte recunoscătoare că Duhul a fost acela care m-a călăuzit, pentru că
nu voiam să te conving de ceva care nu venea de la El.
Acum văd cât de simplu poate fi îngrădit
Duhul care este atât de pur. Putem îngrădi activitatea tăcută şi blândă a lui
Dumnezeu dacă suntem pripiţi sau impulsivi.
18
Crucificarea eului
Toate binecuvântările izvorăsc în viaţa unui
creştin ca rezultat al morţii eului. Suportă cu răbdare încercările şi
suferinţele care întârzie venirea acestei vieţi abundente. Suferinţa este şi
mai greu de răbdat atunci când este însoţită de confuzie şi nesiguranţă.
Trebuie să ai o răbdare nemăsurată nu numai
cu tine însuţi, dar şi cu cei ale căror personalităţi şi stări sufleteşti sunt
diferite de ale tale. Când trăim în carne ne vom jigni unii pe alţii. Suportă
în tăcere aceste jigniri şi supune-le spiritului harului. Pentru că eşti om,
tot mai eşti afectat de ce se întâmplă în jurul tău.
Dând cinste adevăratei cruci (încercările pe
care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră), aminteşte-ţi că toate situaţiile
neplăcute care apar zilnic fac parte din cruce. Nu insulta lucrarea crucii din
viaţa ta plângându-te de problemele tale. Acceptă cu bucurie încercările,
pentru că ele îţi arată ceea ce eşti şi te fac să renunţi la tine însuţi, tu
fiind, din toate lucrurile, cel mai periculos.
Salută-l pe fratele tău din parte mea. Mă
rog ca Dumnezeu să-l întărească. Simt profund alături de el în necazurile lui.
O spun mai mult din politeţe, decât din simţămintele mele. Sunt convinsă că
persecuţiile, pierderea bogăţiei şi faimei, sunt cele mai bune instrumente care
să ne unească cu Isus Hristos. Totul, inclusiv lucruri care par a fi rele, sunt
mari binecuvântări atunci când ne unesc cu Acela care este Totul în Toţi.
Încă sunt slăbită în privinţa sănătăţii, dar
în lăuntrul spiritului meu totul este bine. Dumnezeu este acolo.
19
Corectarea altora
Este bine să fii foarte atent şi plin de
compasiune atunci când îi corectezi pe alţii. Vorbeşte cu persoana respectivă
doar atunci când sunteţi singuri, şi fă-o numai atunci când sesizezi că este
timpul hotărât de Dumnezeu pentru aceasta. Fiindcă şi tu greşeşti, nu te
aştepta la prea multe de la alţii. Fii umil şi ca un copilaş, şi atunci pentru
alţii va fi mai uşor să asculte ce ai de spus. Isus Hristos a fost plin de
compasiune şi a suferit mult. I-a acceptat răbdător pe ucenicii Lui imperfecţi,
chiar şi pe Iuda, fără mânie, fără amărăciune şi fără răceală.
Cât de mult S-a coborât Isus. „N-a rupt
trestia frântă”. Nu a condus prin tiranie, şi nici urmaşii Lui n-ar trebui să o
facă. Poporul Lui n-ar trebui să acţioneze cu „mână tare” atunci când au de-a
face cu alţii, ci ar trebui să spună alături de Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu
care ridică păcatul lumii”.
Domnul „S-a bucurat în
Duhul”, ca niciunde altundeva în Scriptură, atunci când a spus: „Îţi mulţumesc
Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de
cei înţelepţi şi prudenţi, şi le-ai descoperit pruncilor”. Cât de fericiţi şi
de relaxaţi suntem în prezenţa unui copilaş, pentru că nu avem de ce să ne
temem de el. Ar trebui să-i ajutăm pe alţii cu un spirit blând, plin de
compasiune şi inocent ca al unui copilaş.
2o
Lucrarea tăcută a harului
Din scrisoare ta văd că întrebi cum se poate
ca harul să treacă de la spirit la spirit fără cuvinte. Vedem un exemplu în
femeia care l-a atins pe Domnul, atunci când El a spus: „Am simţit că a ieşit
din Mine o putere”.
În acelaşi fel, fără cuvinte, atunci când
primeşti har de la Dumnezeu îl poţi împărtăşi altora. Bineînţeles, trebuie ca
ei să fie primitori, altfel harul se va întoarce înapoi. După cum spune
Scriptura: „Dacă nu sunt fii ai păcii, pacea se va întoarce la voi”.
Din câte înţeleg eu, aceasta ilustrează
comunicarea lăuntrică a harului lui Dumnezeu între credincioşi. O astfel de
comunicare este experimentată în tăcere, de multe ori tăcerea fiind mult mai
eficientă decât conversaţiile.
Data trecută când am stat împreună am avut
tendinţa de a sta tăcută, dar se pare că pentru tine a fost dificil, aşa că am
început dicuţia. În lăuntrul meu mi se părea că ar fi mai bine să nu vorbim,
pentru că nu realizasem că cuvintele mele îţi vor fi de ajutor. Dumnezeu vrea
să te înveţe că El lucrează şi prin intermediul tăcerii. Harul acesta este mult
mai ziditor decât cuvintele.
Găsim armonia aceasta în natură. Soarele,
luna şi stelele strălucesc în tăcere. Vocea lui Dumnezeu se aude în tăcerea
spiritului. Pentru că vine de la Dumnezeu, lucrarea harului este tăcută şi ea.
Nu poate să treacă de la spirit la spirit fără zgomotul cuvintelor? Cât de mult
aş vrea ca toţi creştinii să ştie ce înseamnă să stai în tăcere înaintea
Domnului.*
21
Riscă pierderea controlului
Te îndemn să dai voie harului să-ţi
lărgească spiritul. Dacă nu accepţi aceasta, spiritul tău se va închide şi va
fi împiedicat să fie deschis faţă de alţii, mai ales faţă de aceia care se
deosebesc mult de tine. Este mai uşor să câştigi încrederea oamenilor dacă eşti
deschis şi direct.
Nu crede atât de mult că nu te priveşte
atitudinea altora faţă de tine. S-ar putea ca Dumnezeu să le vadă ca greşeli
lucrurile pe care tu le consideri ca fiind virtuţi. Nu vei vedea lucrurile ca
El decât atunci când vei avea o lumină mai clară.
Se pare că îţi alegi un anumit cerc de
prieteni şi de experienţe pe care să le ai. Îţi este teamă să părăseşti aceste
cerc ca nu cumva să fii rănit sau să pierzi controlul. Dacă continui să-ţi
controlezi viaţa, Domnul nu te va forţa să-ţi pierzi controlul. Ceea ce pare a
fi un prgres, nu este decât o învârtire pe loc. Ştii cu ce este umplut cercul
acesta? Cu sine! Te rog mult de tot, să depăşeşti aceste limite înguste pe care
ţi le-ai fixat tu însuţi.
Acceptă să fii condus de către voia şi pe
calea lui Dumnezeu, şi nu de ceea ce vrei tu sau crezi că este cel mai bun.
Făcând aşa, vei fi nu numai fericit, ci mai folositor. Îţi vorbesc atât de ferm
pentru că te iubesc.
Lasă-L pe Dumnezeu să fie Stăpânul inimii
tale. Fii deschis pentru orice are El să te înveţe, fie că cuvântul vine direct
de la El, sau prin alţii.
22
Lucrarea lui Dumnezeu în credincios
Nu te gândi că vei fi purificat prin lucruri
extreme sau mari încercări. Dumnezeu caută următorul lucru: ca tu să fii gata
întotdeauna să-ţi supui voinţa Lui, întocmai ca un copilaş. De felul tău eşti
mândru de capacitatea ta de a judeca, dar adesea Dumnezeu te va conduce pe o
cale care este contrară filozofiei umane. De aceea, în privinţa voinţei tale,
trebuie să devii asemenea unui copilaş.
Ceea ce numim „moartea voinţei” reprezintă
trecerea de la voinţa ta la voinţa Sa. Este aşa de simplu. Trebuie ca voinţa ta
să se schimbe, nu numai în ce priveşte controlul acţiunilor exterioare, ci şi
în modul cum se raportează la cele mai lăuntrice dorinţe. Mulţi credincioşi
care-L uremează pe Hristos se opresc aici. Nu se pot supune acestei crucificări
lăuntrice care distruge toată natura trupească.
Atunci când eul este netratat în viaţa unui
credincios, poţi vedea uşor cum se naşte un monstru religios. Se poate să
dispreţuieşti lumea şi să fii totuşi plin de fire. S-ar putea să nu practici
ceea ce oamenii consideră a fii vicii evidente; natura eului este încă vie.
Dumnezeu îşi împlineşte voinţa în viaţa ta
prin manifestarea unei autorităţi blânde şi eficiente doar dacă tu te supui Lui
pe deplin. Dacă vei accepta lucrarea Lui în tine, vei experimenta susţinerea
Lui blândă. Dumnezeu nu te forţează să fii de acord cu El. Mai degrabă, El face
în aşa fel încât să-L urmezi fericit, chiar şi în pericole. Domnul tău este
bun, şi la fel este modul în care El se ocupă de tine. Când vezi aceasta, te
vei grăbi să-L urmezi oriunde merge.
Fii hotărât să renunţi la toate pentru El.
Este vital progresului tău. Şi ţine minte, chiar şi hotărârea aceasta este
lucrarea lui Dumnezeu în tine. Fericiţi sunt aceia care se supun disciplinei
Lui.
La început, Dumnezeu te lasă să urmezi ceea
ce ţi se pare normal. Mai târziu, înveţi să umbli mai mult prin credinţă. El te
conduce ca şi cum ai fi orb, pe cărări necunoscute, conducându-te la
înţelepciunea lui Isus Hristos. Pe această cărare nevăzută s-ar putea să
consideri că eşti separat de Dumnezeu şi să crezi că eşti lăsat să acţionezi de
unul singur. Din fericire, ca un echilibru, în tine, adânc în spiritul tău,
există mărturia că-i aparţii Lui.
Înţelepciunea umană nu este de folos, doar
înţelepciunea lui Isus Hristos este aceea care te conduce la maturitate
deplină. Voinţa ta va fi mulţumită când o supui lui Dumnezeu, pentru că atunci
ea se găseşte la locul cuvenit. Important este să te asiguri că voinţa rămâne
supusă şi nu preia din nou controlul vieţii tale. S-ar putea ca uneori judecata
ta să se opună supunerii din toată inima faţă de Dumnezeu. S-ar putea să te
sperie şi să te tragă înapoi. Bineînţeles, după ce ai văzut suferinţele
nefolositoare pe care le provoacă eul, te vei lăsa purtat de curentul dragostei
Lui. După aceasta, nu mai este luptă, pentru că voinţa şi-a găsit locul
potrivit înaintea lui Dumnezeu.
Într-adevăr, acest loc de odihnă este atât
de diferit de cele cu care ai fost obişnuit, încât câteodată te mai trec fiori
de teamă. Dar când experimentezi ceea ce înseamnă să fii o creaţie în Dumnezeu,
vezi ce simplitate, inocenţă şi perspectivă îţi stau înainte. Devii supus lui
Dumnezeu şi nimic altceva nu mai are putere asupra ta.
Fii convins că Dumnezeu nu intră în sufletul
care nu-L vrea şi nici nu-l copleşeşte pe credincios. Starea neclară pe care o
experimentezi este dincauza rezistenţei tale la ceea ce Dumnezeu caută să
realizeze în tine. Te vei trezi contopit cu El atunci când tot ce stă în calea
Lui este îndepărtat. Aceasta este moartea eului; însă termenul acesta este de
fapt o contradicţie în sine, pentru că atunci spiritul tău este mai viu ca
oricând. Atunci trăieşte spiritul tău adevărata viaţă, viaţa lui Dumnezeu.
Atunci când voinţa ta se pierde în cea a lui
Dumnezeu, tu continui să ai scopuri, dar aceste scopuri sunt dorinţele lui
Dumnezeu şi n-au nimic de-a face cu tine. Dumnezeu domneşte din centrul
spiritului tău, şi tot ceea ce nu este din El se topeşte în prezenţa Sa. Eşti
schimbat şi transformat atunci când experimentezi o unitate mai deplină cu El.
Aceasta înseamnă că voinţa ta dispare şi îi cedează locul voinţei lui Dumnezeu.
Devenind tot mai mult ca şi Hristos, începi
să ai calităţile Lui. Una din acestea este că vrei să ai părtăşie cu aceia care
se află în aceiaşi aventură cu tine. Este ca un pârâu ce se varsă într-un râu.
Din momentul acela, va curge oriunde curge râul. Râul, care este ca Dumnezeu,
atrage toate râurile mai mici (tu şi cu mine) până ce ne pierdem în oceanul
dragostei. Fiecare pârâu nu are propria viaţă, ci curge din şi spre originea
lui.
Acolo îţi vei găsi destinul final: unit cu
Dumnezeu. Cum a spus-o şi Isus - „una în Noi”, (Ioan 17:21).
Cât de real este acest adevăr şi cât de
binecuvântat eşti dacă-l înţelegi! Mulţi merg pe malul râului, dar niciodată nu
păşesc în apă. Dar sunt unii care sar imediat în apă şi curg împreună în
plinătatea dragostei lui Dumnezeu.
Ceea ce spun nu este o închipuire! Aceasta a
avut Dumnezeu în minte atunci când ne-a creat. În viaţa creştină totul se
îndreaptă spre acest final glorios: vom fi una cu El! Aceasta este lumina ce
farmecă sufletul şi inundă spiritul. Lumina Lui este cu tine, dezvăluindu-ţi-se
încet, tot mai mult, în timp ce păşeşti mai mult în ea.
Aceasta este credinţa adevărată, credinţa
experienţei, pe care Dumnezeu ţi-o dă atunci când abandonezi propria-ţi
înţelepciune şi-L îmbrăţişezi pe El ca fiind Totul în Toţi. Aceasta este legea
înţeleciunii. Este calea Domnului din tine.
23
Să nu ai părtăşie superficială
Sunt câţiva oameni care m-au făcut să sufăr
mult. Sunt egoişti şi plini de compromisuri, de idei ciudate şi de judecată
omenească. Nu numai atât, dar vor ca alţii să îi aprobe şi să le accepte căile.
Astfel de oameni vor ca iubirea lor de sine să fie răsfăţată. Nu pot face aşa
ceva. Dacă aş încerca, aş fi împiedicată de către un Stăpân mult mai puternic
ca mine.
Relaţiile superficiale slăbesc spiritul. În
loc să zidească, ele distrug părtăşia dintre credincioşi. În locul dulceţii
edificării reciproce, este numai o încleştarea ca între roţile dinţate stricate
ale unui mecanism.
Dragostea din spiritul tău nu este una
naturală. Se naşte undeva dânc în lăuntru. Domnul care locuieşte în tine
respinge tot ceea ce nu este din natura Sa. Dă afară tot ce nu este compatibil
cu inima lui Dumnezeu.
Pe de altă parte, când te întâlneşti cu
cineva a cărui inimă este îndreptată către Dumnezeu, între voi apare o atracţie
naturală, sau ar trebui să spun supranaturală.
Să nu ai în vedere exteriorul, ci starea
lăuntrică a oamenilor. Vezi dacă doresc să fie într-o stare de uniune completă
cu Dumnezeu. Singura părtăşie perfectă este cea a uniunii spiritelor în
Dumnezeu. Uniunea aceasta nu există numai în cer, ci şi pe pământ, atunci când
puterea învierii îl transformă pe credincios.
24
Nu descuraja
Nu descuraja atunci când se pare că nu mai
înaintezi ca de obicei. Procesul morţii faţă de sine durează mult timp pentru
că iubirea de sine este mare. Eul are multe ascunzişuri. Este ascuns adânc în
natura ta, şi l-ai lăsat să devină puternic în anii în care ai trăit cum ai
vrut. Nu te aştepta să fii schimbat într-o clipă. Ai răbdare şi lasă ca
lucrurile să se întâmple încet. Înaintarea nu se va produce prin efortul tău.
Renunţă la propriul efort, stai liniştit, şi nu încerca de unul singur.
Dacă întrarea în uniune cu Dumnezeu ar fi la
fel de uşoară ca şi intrarea într-o cameră, atunci mulţi ar fi bucuroşi să
intre. Calea care duce la viaţă trece mai întâi prin multe procese de moarte.
Vorbesc de moartea eului. Această perioadă lungă a morţii omului vechi al
păcatului din tine este cea care acuzează toate durerile vieţii lăuntrice. Sunt
rari oamenii care sunt gata să moară în întregime faţă de sine; de aceea,
puţini sunt aceia care ating o stare înaltă de har.
Fii curajos. Este multă muncă pentru
lansarea unei corăbii pe apă; dar cât de uşor navighează atunci când ajunge pe
mare! Te vei bucura nespus atunci când natura eului a fost cucerită prin
perseverenţă. Te vei găsi în apele abundente ale harului! Mă rog să-I dai voie
lui Dumnezeu să lucreze în tine. Şi o va face!
25
Slăbiciunea umană
Mă bucură mult prietenia care este între
noi. Vreau să ştii cât de fericită sunt să îţi slujesc în orice fel.
Este mai bine să fii slab atunci când
Dumnezeu vrea aceasta, decât să ai o tărie care vine din sine. La un moment dat
crezusem că cei mai spirituali creştini nu greşesc, dar acum nu mai cred aşa.
Dumnezeu îngăduie să rămână anumite slăbiciuni umane pentru ca să fii umil în
ochii tăi. Nu numai atât, dar prin greşelile tale te ascunzi de ochii
capricioşi ai lumii. Cortul Întâlnirii, care adăpostea slava lui Dumnezeu, era
acoperit cu piei de animale ce nu atrăgeau privirile, în timp ce templul răului
Irod era poleit cu aur.
Nu mai fi preocupat de slăbiciunile şi
greşelile tale omeneşti. Aşa lucrează Dumnezeu cu tine. Fii ca un copilaş. Când
un copilaş cade, nu se poate ridica, ci lasă pe alţii să-l ridice.
Nu depinde de tine să ajungi să fii mai
conştient de prezenţa lui Dumnezeu. Lasă ca dorinţa de a simţi totdeauna
prezenţa lui Dumnezeu să fie crucificată, supunându-se voinţei lui Dumnezeu.
Acceptă ce ţi se dă. Fii ca un copilaş care mănâncă, doarme şi creşte într-un
mod natural, încrezător. Dumnezeu îţi dă cea mai bună hrană pentru creşterea
ta, dar nu este întotdeauna cea mai dulce la gust.
26
Progresul spiritual
În timp ce înaintezi în călătoria ta
spirituală, nu numai că te vei pierde din vedere pe tine însuţi, dar şi orice
altceva, cu excepţia lui Dumnezeu. Vei renunţa chiar la orice idei omeneşti pe
care ţi le-ai format despre Domnul Isus când a fost pe pământ. Atunci când eşti
atras mai adânc în Hristos, El este prea aproape de tine pentru a-L mai vedea
în felul vechi în care L-ai văzut. Aceasta este din cauză că ajungi la o uniune
mai completă cu El. Lasă-ţi toate ideile vechi în călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă
crezi că pierzi ceva abandonând aceste idei religioase vechi, vei fi încurajat
găsind mai mult decât ai pierdut în această uniune cu Dumnezeu. Atunci când
Dumnezeu te atrage mai mult în Sine, vei experimenta continuu aceste lucruri şi
nu va trebui să te zbaţi pentru ele.
Atunci când trăieşti propria ta viaţă, te
comporţi ca şi cum tu eşti punctul central al vieţii. Dar când eşti unit cu
Dumnezeu, începi să-L vezi pe El ca fiind centrul tuturor lucrurilor. Începi să
vezi ce înseamnă să fii una cu El, şi încetul cu încetul să vezi lucrurile aşa
cum le vede El. La aceasta se referă David când spune: „Prin lumina Ta eu văd
lumina”.
Fie ca Dumnezeu să te facă să înţelegi ceea
ce vreau să-ţi spun. Nu îţi ascund nimic, ci îţi spun tot ceea ce gândesc. A
ţine ceva cât de mic pentru sine este ca şi cum ai privi într-o oglindă
aburită: te împiedică să-L vezi pe Dumnezeu. Caută să fii clar şi transparent,
cum vrea Dumnezeu. Făcând voia Lui, devii şi mai curat şi mai transparent. Fie
ca pentru tine Dumnezeu să fie totul în toţi.
27
Sărăcie spirituală
Nu te compara cu alţii, căci s-ar putea ca
ei să nu fie călăuziţi aşa cum eşti tu. Dumnezeu decide ca să dea anumitor
oameni daruri extraordinare, dar El te-a ales, lipsit de orice lucruri, în
profunzimea sărăciei spirituale. Când îţi vezi completa sărăcie spirituală şi
imposibilitatea de a face ceva prin propria-ţi putere, ajungi să renunţi la vechea
ta natură. Nu poţi fi ucenicul Domnului Isus fără această renunţare le eu.
Indiferent de priceperea sau revelaţia pe
care o ai, nu se compară nimic cu relizarea nevoii tale de Dumnezeu. Nu este o
revelaţie mai mare decât aceea că nu poţi face nimic de la sine. Când un
credincios ajunge aici, Dumnezeu îi ia tot ce are pentru a rămâne doar cu Cel
iubit. Este de asemenea un loc unde eşti protejat de atacurile duşmanului,
pentru că el poate să atingă doar ceea ce rămâne din sine şi nu ceea ce a fost
scuns în Dumnezeu.
Dumnezeu te-a ales doar pentru El. Eşti
asemenea celui mai interior sanctuar, sfânta sfintelor, care conţinea chivotul
mărturiei. Chivotul este simbolul voinţei lui Dumnezeu. Sanctuarul acesta este
un loc sacru din tine pe care norii slavei lui Dumnezeu îl înconjoară pe
deplin.
Ce minunată este această sărăcie spirituală,
pentru că ea te pregăteşte pentru cele mai bune daruri pe care ţi le poate da
Dumnezeu. Nu te judeca după cât ai mers până aici, ci mai degrabă după cât mai
ai de mers de aici înainte. Este un drum lung de parcurs: drumul este Dumnezeu,
Calea. Cu cât pătrunzi mai mult în intenţia lui Dumnezeu pentru tine, cu atât
te iubesc mai mult.
28
Ajutor spiritual
Noaptea trecută nu am putut dormi din pricină
că m-am rugat pentru tine. Am o convingere lăuntrică că într-un anumit fel
Dumnezeu te ajută prin discuţiile pe care le purtăm. Aşa că în timp ce pe de o
parte te ridică, pe de altă parte te apasă în jos, dându-ţi harul prin
altcineva. Acest mod de revelaţie este ceva pe care Dumnezeu îl foloseşte
pentru slava Sa.
Când eşti la începutul umblării spirituale,
se poate ca Dumnezeu să-i folosească mai frecvent pe alţii pentru a-ţi da harul
Său. După ce te mai maturizezi, va fi mai uşor să primeşti lucrurile direct de
la El. Metoda aceasta de comunicare dintre tine şi El este ca o fântână mai
mare care se revarsă peste una mică sau ca două râuri ce-şi unesc cursurile de
apă în curgerea lor către mare. Primeşte deci această inimă săracă în
plinătatea dragostei lui Hristos.
29
Experimentând Cuvântul
Mă întrebi de ce nu folosesc terminologia
teologică în explicarea Scripturilor. O fac pentru că Domnul meu mă învaţă că
nu există nimic mai profund şi mai simplu decât evangheliile. În plus, dacă
eşti simplu te exprimi ca atare. Dacă vorbeşti de ceva ce nu ai experimentat,
îţi va fi greu să explici. De asemenea, va trebui să faci referire la ce au
spus alţii şi vei descrie cu greutate.
Scripturile sunt scrise într-un mod simplu
şi natural, însă exprimă adevăruri adânci. Adevărurile acestea se adaptează
nivelului tău spiritual. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până în centrul fiinţei
tale. Are calitatea de a penetra, şi îndeplineşte în mod eficient tot ceea ce e
trimis să facă. Cuvintele oamenilor nu pot produce acest efect, decât dacă vin
din partea unor oameni ce sunt canale pure ale Cuvântului lui Dumnezeu.
Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să se exprime şi să se reproducă pe Sine Însuşi
în cel care a renunţat la sine.
Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut din
ţărâna pământului - cea mai joasă formă de materie - pentru ca omul să nu poată
lua slava lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a suflat în onm Spiritul - suflarea
Cuvântului - şi praful acesta a devenit o locuinţă a suflării vii a lui
Dumnezeu.
Atunci când Isus te transformă, nu numai să
îţi dă o înţelegere mai clară a Cuvântului, dar El Însuşi este Cuvântul care
învie în tine. Împlinesc Cuvântul, sau Cuvântul este împlinit în ei, numai
aceia în care trăieşte Hristos. Numai ei sunt în măsură să interpreteze Cuvântul.
Nu învăţarea mintală este calea cea mai bună pentru înţelegerea şi explicarea
adevărurilor lui Dumnezeu. Trebuie să experimentezi tu însuţi aceste adevăruri.
Trebuie ca ele să se nască în tine şi atunci vei fi mai în măsură să le
explici.
3o
Uită-te pe tine însuţi
Nu încep scrisoarea aceasta cu un
compliment, dar am încredere că aştepţi de la mine doar adevărul simplu pe care
îl vorbesc în calitate de creştin. Încerc să spun doar ceea ce mă călăuzeşte
Domnul să spun. Ai nevoie de mai multă simplitate. Simţământul fals de umilinţă
şi auto-dezaprobare arată că în prezent nu eşti deloc umil, ci ai o dragoste de
sine rafinată. Uită-te doar la Dumnezeu. Fixează-ţi ochii asupra Lui şi nu-i
îndrepta niciodată asupra ta. Mulţumeşte-te să vorbeşti lucrurile umile, simple
la fel ca pe cele profunde.
Toată conştienţa noastră de sine şi
neliniştea se nasc din dragostea de sine. Această dragoste de sine se poate
ascunde după o mască foarte religioasă. Lipsa de simplitate produce multe răni.
Nu contează încotro mergi, dacă eşti în vechiul eu atunci porţi cu tine
păcatele şi eşecurile tale. Dacă vrei să trăieşti în pace trebuie să pierzi din
vedere eul. Odihneşte-te în Dumnezeul infinit şi neschimbător.
Cu cât priveşti mai mult la tine, cu atât
eşti mai obişnuit să priveşti la tine. Te întorci spre sine mai uşor decât spre
Creatorul tău. Întoarce-te de la eu spre Dumnezeu. Nu-i lua lui Dumnezeu
singurul lucru pe care Îl vrea de la tine - stăpânirea a tot ceea ce eşti tu.
Timpul este scurt; de cel îl petreci în
compania eului? Cei oneşti privesc numai la Dumnezeu. Pari ca cineva care a
fost chemat înaintea unui rege, şi în loc să ia în considerare importanţa
regelui şi să se gândească cum ar putea să-l slujească, se gândeşte la felul
cum arată. Dumenezeu vrea să te schimbe şi să distrugă natura eului. Încerci să
scapi ceea ce El vrea să distrugă. Să-ţi fie teamă de eul tău decât de cel rău.
Satan a încercat să se înalţe deasupra lui Dumnezeu, şi aceeaşi atitudine este
în tine dacă continui să te tot gâdneşti la greşelile tale. Această preocupare
cu relaizările sau eşecurile tale nu lasă nici un loc pentru a fi cu totul
îndrăgostit de Dumnezeu.
31
Căile lui Dumnezeu
Modul în care Dumnezeu se ocupă de fiecare
în parte este aproape unic şi misterios, cum este Însăşi Dumnezeu. Pe lângă
unele lucruri care sunt comune la toţi, vei avea o pregătire specifică pe care
Dumnezeu o hotărăşte doar pentru tine. S-ar putea ca ceea ce Dumnezeu foloseşte
în viaţa ta, să nu dea rezultatele cu altul.
Nu vei avea parte de încercări mari care să
te facă puternic, ci de situaţii care te vor duce la o stare neajutorată ca a
unui copilaş. Fii ca un copilaş şi supune-te întotdeauna planului Tatălui.
Uită faptul că toţi privesc la tine ca la un
turn al tăriei. Aleargă la Dumnezeu ca un copil care caută protecţia şi
îngrijirea tatălui. Mândria, un simţământ al importanţei şi încrederii în sine,
trebuie să facă loc caracterului copilăros şi simplităţii. Isus spune: „Dacă nu
vă schimbaţi şi nu deveniţi ca acest copilaş, nu puteţi intra în Împărăţia
cerurilor”. Când vei învăţa că Dumnezeu vrea ca în tine să existe un sens al
micimii tale, şi nu al grandorii?
Fii sigur că Dumnezeu te vede şi te iubeşte.
Supune-te te rog, acelor lucruri pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a te
apropia de El.
32
Mângâiere în încercări
Vreau să ştii că sunt alături de tine din
toată inima în încercările tale. Te aduc înaintea Domnului din toată inima mea.
Mă rog ca aşa cum ai parte de suferinţele lui Hristos, să ai parte şi de
răbdarea şi supunerea Lui.
Întotdeauna Domnul este lângă tine atunci
când cauţi cu simplitate şi sinceritate voia Sa. El te va susţine şi mângâia în
vremuri de necaz. Încrede-te în El, calm şi ferm.
Isus a spus orbului căruia îi unsese ochii
cu tină: „Du-te şi te spală în apele Siloamului” - ape care erau liniştite şi
nemişcate. Vreau ca să experimentezi pacea statornică pe care Hristos o dă. Mă
rog să devii ca un copilaş. Copilaşul este acela care vine la Isus Hristos. Pe
copilaşi îi ia El în braţe şi îi ţine la piept. Cât de frumos şi plăcut este să
fii ca un copilaş! Fie ca suferinţele pe care le experimentezi acum să te facă
asemenea unui copilaş şi supus voii Tatălui tău.
33
În Hristos
Dumnezeu mi-a unit spiritul de al tău în unitatea
naturii Sale. În timp ce progresezi în călătoria ta spirituală, îţi vei da
seama cât de uniţi suntem în El. Dumnezeu te face una cu El dându-ţi Însăşi
natura Lui. Aceasta face din tine copilul Lui. Doar din această cauză poţi să
oferi caracterul Lui sau să mângâi pe alţii.
Nu ştim şi nu înţelegem cum este transmis
acest ajutor. La unii este mai evident ca la alţii, dar întotdeauna el se
adaptează perfect celui ce urmează să-l primească. Darurile şi harurile Duhului
pot fi văzute cu uşurinţă. Ele pot fi mai spirituale şi mai lăuntrice, în
funcţie de posibilitatea cuiva de a le primi.
Se pare că atunci când sunt cu tine
spiritele noastre au doar o părtăşie simplă. Nu experimentezi efecte majore
pentru că nu eşti întotdeauna gata să le primeşti. Probabil că dacă am petrece
mai mult timp împreună, fără să avem alte preocupări, tu ai vedea rezultate mai
mari. Este dorinţa lui Dumnezeu ca între spiritele noastre să fie o revărsare
de părtăşie reciprocă.
Este un mare adevăr faptul că cei ce sunt în
Hristos pot să transmită ceva din El, chiar dacă acel ceva este respins. Acest
flux şi reflux de părtăşie este ca valurile oceanului. În eternitate, părtăşia
dintre Tatăl şi Fiul cu sfinţii Săi, şi dintre aceştia, va fi sursa unor
binecuvântări incredibile. Dumnezeu l-a făcut pe om ca să poată avea părtăşie
cu El. Nu a putut crea ceva mai măreţ decât o imagine ca în oglindă a Lui
Însuşi. Toată slava îngerilor şi a sfinţilor nu este altceva decât o reflectare
a slavei lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu se putea vedea reflectat perfect
în sfinţii Săi, decât dacă aceştia aveau două calităţi: capacitatea de a avea
părtăşie, şi rodnicia. Nimeni nu poate fi cu adevărat perfect dacă nu este
perfect ca Tatăl din ceruri. Ei trebuie să aibă natura Lui locuind în ei.
Oamenii care aparţin lui Isus, generaţia aleasă de El, devin eterni în
natura lor asemenea Lui din cauză că El locuieşte în ei. Afirmaţia „să ne dea
trupul Lui să-L mâncăm” face referire la hrănirea de care au parte cei ce au
părtăşie cu El. Cuvântul veşnic este esenţial, viaţa nemuritoare prin care
trăim.
* Nota editorului: În scrisoarea aceasta, autorul nu vorbeşte de viziuni,
profeţii sau semne, ci de simpla părtăşie a spiritelor, de la credincios la
credincios, şi încurajarea pe care o pot aduce credincioşii unii altora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu