58
Încercări lăuntrice
Cred că încercările lăuntrice sunt aşa de
lungi pentru că nu înveţi aceste lucruri doar pentru tine, ci şi pentru alţii.
Dumnezeu plănuieşte să realizezi multe pentru slava Sa. În cazul tău, alege
încercările lăuntrice pe care numai tu şi El le cunoaşteţi. Îţi reamintesc ce a
spus Domnul nostru lui Pavel: „Harul Meu îţi este îndeajuns; puterea Mea este
desăvârşită în slăbiciune”. Aceste umilinţe îţi vor fi buni camarazi pentru că
te vor feri să cazi în păcate şi greşeli. Ele te vor pregăti să devii unul
folositor pentru Dumnezeu.
Din când în când aceste presiuni puternice
vor reveni. Vor reapare atunci când crezi că tocmai s-a terminat. Cu cât este
mai mare umilinţa şi simţământul de nimicnicie, cu atât te va folosi Dumnezeu
mai mult pentru a-şi îndeplini cele mai măreţe lucrări. În starea aceasta de
neîncredere în sine şi de umilinţă cuvintele îţi vor fi îmbrăcate cu putere.
„Am venit să aduc foc pe pământ”, spune
Domnul nostru. Nu te retrage de la focul care erde puternic în tine. Eşti un
martir al dragostei curate - un sacrificiu pentru binele altora. Dacă nu ai fi
aşa preţios lui Dumnezeu, te-ar cruţa.
Nu ezita să îmi vorbeşti despre suferinţele
tale, chiar dacă pare nefolositor. Asta ajută. Dacă vorbeşti despre ele, te vei
simţi uşurat şi întărit.
59
Odihnă deplină
Dorinţa mea este să mă dăruiesc în întregime
lui Dumnezeu şi să-L iubesc cu mult mai mult decât mă iubesc pe mine însămi. De
ce m-aş opune la ceea ce-I place? Cum aş putea să fac altceva decât să mă
dăruiesc în întregime Lui? Cum ar putea să fugă cineva de domnia unui rege pe
care îl iubeşte din toată inima? „Cine ne poate despărţi de dragostea care este
în Isus Hristos?”
Îmi dau seama că atât timp cât eşti în viaţa
aceasta este posibil să păcătuieşti şi să fii separat de Dumnezeu. De asemenea,
este adevărat că rămâi în părtăşie cu Dumnezeu numai prin mila Lui, şi dacă El
te-ar lăsa pe mâinile tale ai păcătui imediat. Totuşi, nu mă pot teme absolut
deloc că ai putea fi separat de dragostea Lui.
Cu siguranţă, certitudinea aceasta minunată
a credincioşiei protectoare a lui Dumnezeu nu este pentru înălţarea eului tău.
Cât de mult aş dori să înţelegi cât de bun este Dumnezeu şi cât de perfect îi
protejează pe aceia care Îi aparţin! Cât de gelos este şi ce mult ne
supraveghează! Lasă ca Dumnezeu să devină totul pentru tine. Să nu vezi nimic,
să nu iubeşti nimic, să nu vrei nimic, decât ceea ce El vrea ca să vezi,
iubeşti sau vrei. Lasă-L să devină atât de mult pentru tine încât să-ţi fie
uşor să-L iubeşti şi să I te supui. Încrede-te în Dumnezeu orbeşte. Încrede-te
în El, fără să pui întrebări sau să judeci. Dumnezeu există! Este suficient.
Cât de mare este libertatea ta în El! Nu te îndoi de faptul că atunci când eul
dispare, rămâne numai Dumnezeu.
Cum aş putea să fiu interesată de mine
însămi sau să pretind ceva ca fiind al meu? Cum ar putea să mă intereseze ceva
în afară de El? Ce gând straniu! Ce neplăcut este să mă gândesc să fiu stăpâna
mea, în loc să mă stăpânească Dumnezeu. Sunt pierdută şi sper să nu mă mai
gândesc niciodată. Dumnezeu este.
6o
Adâncimile dragostei
Vreau să-ţi răspund întrebării privitoare la
viaţa ta spirituală. Fii deschis, simplu, ca un copilaş. Fii în profunzimea
spiritului tău ca o picătură de apă pierdută în ocean, şi inconştient de tine
însuţi. În starea aceasta vezi şi bucură-te de orice este în Dumnezeu. În tine
însuţi este doar întuneric, dar în Dumnezeu este numai lumină. Lasă ca Dumnezeu
să fie totul pentru tine. Consider că în ultimii ani am experimentat
adevărurile Lui mult mai profund, cu toate că am umblat pe calea aceasta de
peste treizeci de ani.
Gândeşte-te la i mare fără fund: tot ce este
aruncat în această mare se va scufunda continuu fără să atingă fundul.
Dragostea lui Dumnezeu este ca o greutate care ne face să ne scufundăm tot mai
mult în Dumnezeu. „Dumnezeu este dragoste, şi cine locuieşte în dragoste, locuieşte
în Dumnezeu, şi Dumnezeu locuieşte în el”. Cât de adâncă este dragostea Lui!
Însuşi Isus Hristos este Adevăr şi Dragoste.
El a explicat Scripturile împlinindu-le; aşa că atunci când eşti desăvârşit în
Dumnezeu, Cuvântul se îmolineşte în tine aşa cum s-a împlinit în Hristos.
O, Dragoste! Tu eşti adevărul curat, deplin,
simplu care nu este exprimat de mine, ci de Tine prin mine.
Corespondenţă între
Jeanne Guyon
şi
Francois Fenelon
61
Guyon către Fenelon
M-am rugat în continuu pentru tine în
ultimile zile. Rugăciunile acestea sunt ca o flacără puternică ce nu poate fi
stinsă.
Fii de acord cu mine când spun că în tine
mai este o anumită rezistenţă faţă de lucrarea nestânjenită a Spiritului lui
Dumnezeu. Spun aceasta pentru că altfel rugăciunea spiritului n-ar fi fost atât
de intensă. Am mai simţit astfel de lucruri şi pentru alţii, dar nu am mai
experimentat o rugăciune atât de intensă şi care să dureze atât de mult.
Lasă-L, te rog pe Dumnezeu să facă tot ce vrea în viaţa ta. Cred că Dumnezeu te
va face o lumină arzătoare şi strălucitoare în biserica Sa. Nu respinge acest
plan printr-o umilinţă falsă şi prin judecată omenească.
Dumnezeu Îşi va folosi propriile unelte
pentru a-şi atinge scopul. Pentru că spiritele noastre sunt unite în Dumnezeu,
deosebirile noastre exterioare şi circumstanţele nu au nici o influenţă. Cât de
curată şi simplă este comuniunea spirituală între aceia care aparţin lui
Dumnezeu. Dumnezeu a făcut posibil ca să avem parte de părtăşia sfinţilor. Aş vrea
ca toţi creştinii să-şi cunoască înalta chemare pe care o au în Isus Hristos!
Începutul umblării pe calea credinţei se
deosebeşte de sfârşitul acesteia, atunci când Isus Hristos, Înţelepciunea
veşnică, este revelată în tine din plin. De asemenea, sunt sigură că după ce ai
văzut cât de rău eşti în natura ta, Dumnezeu ţi se va revela într-un mod
deosebit şi te va ăune deoparte pentru slava Sa.
62
Fenelon către Guyon
Nimic nu mă doare mai mult decât să te ştiu
aşa de bolnavă; totuşi nu mă impacientez pentru că ştiu că eşti în mâinile lui
Dumnezeu. Să vin să te văd? Nu ezita să-mi ceri orice. Îţi cer în numele
Domnului să-mi spui cu ce te pot ajuta. Ultima ta scrisoare va rămâne
întipărită în inima mea pentru totdeauna.
Citesc încet şi cu o mare plăcere
explicaţiile tale asupra epistolelor lui Pavel. Sunt interesat mai ales de tot
ceea ce tratează viaţa lăuntrică.
Atunci când este vorba de probleme mărunte
sunt adesea indecis. Câteodată nu ştiu ce să fac dacă nu este clar ce să aleg.
Sunt argumente şi de o parte şi de alta. Ce să fac? Dacă urmez prima tendinţă,
găsesc adeseori că este o alegere egoistă; de aceea, ezit să am încredere
într-o astfel de modalitate de luare a deciziilor. Pe de altă parte, dacă ezit
şi judec cum să fac, nedumeririle cresc. Dumnezeu să mă umilească. Zilnic
găsesc o mulţime de lucruri mici, prea mărunte pentru a fi meţionate, care mă
ajută să mor faţă de sine puţin câte puţin. În problemele acestea mărunte văd
acele lucruri de care caut să mă feresc, şi încă mai descopăr adâncimile eului
în mine.
Nu sunt oprit de aceste probleme exterioare.
Când sunt confuz, simt şi o pace lăuntrică crescândă, dulce, şi un simţământ
mai profund al prezenţei lui Dumnezeu.
S-ar putea să mi se confere funcţia de
episcop. Aş putea să refuz pentru că simt că aş putea fi mai folositor în
situaţia în care sunt acum. Crezi că este o decizie îneţelaptă? Roagă-te pentru
aceasta împreună cu mine, şi spune-mi te rog şi mie dacă Dumnezeu te luminează
cumva în privinţa aceasta.
63
Guyon către Fenelon
Eşti într-adevăr al Domnului, şi El veghează
cu grijă asupra ta. Ştiu că Dumnezeu îţi va face de cunoscut voia Sa atunci
când va fi necesară luarea unei decizii. Dată fiind starea actuală a inimii
tale, nu este nimic care în mod intenţionat să împiedice cunoaşterea şi urmarea
voiei lui Dumnezeu. Confuziile te vor purifica dacă nu devii prea deranjat de
ele. A fi conştient de confuzie este primul pas spre starea de curăţie în care
nu vei mai fi confuz. În starea aceasta, până la care mai este mult, totul din
tine este în acord şi acţionează în armonie.
Motivul pentru care îţi este atât de dificil
să te rogi este pentru că Dumnezeu îţi înlocuieşte gândurile pământeşti cu cele
ce sunt mai aproape de voia Sa. Dumnezeu te călăuzeşte nu prin mari suferinţe
şi în conflicte extreme, ci făcându-te asemenea unui copil. Nu poţi deveni
chiar ca un copil. Când vei fi ca un copil, Dumnezeu îşi va reînnoi chipul Său
din tine. Nu vei mai trăi tu, ci Isus Hristos va trăi prin tine.
Aceasta se realizează prin lucrarea Duhului
Sfânt. Duhul Sfânt va fi ca un foc mistuitor care va arde şi va nimici tot ce
este rău în tine. Apoi Isus Hristos, Cuvântul, va fi format în tine şi veifi
schimbat, din slavă în slavă, luând chipul Său. Căci este scris: „Dumnezeul
nostru este un foc mistuitor”. Nu pot vorbi acum despre măsura acestei noi
vieţi în Hristos. Vei descoperi singur, experimentând. Te invit la această
viaţă minunată la care se ajunge doar prin moartea eului.
64
Fenelon către Guyon
Mă găsesc pe mine însumi dorind totul şi
nedorind nimic. Voi vrea tot ce ar vrea Dumnezeu şi nu voi vrea nimic de la
mine însumi. Aceasta este ceea ce doresc cu adevărat, şi totuşi văd dorinţele
mele naturale şi repulsiile apărând ca frunzele unui pom primăvara. Sunt ca o
fortăreţă atacată şi cu apărarea distrusă. Nu pot să ascund de prietenii mei
starea aceasta jalnică. Ei o văd pe faţa mea şi o aud în vocea mea. Nu sunt
ispitiri mari; slăbiciunea mea este aceea care dă putere ispitelor. Îmi este
fosrte greu să mă rog. Când mă rog sunt foarte ispitit.
Nu găsesc părtăşia cu Dumnezeu şi bucuria
lăuntrică la care mă aşteptam. Mi se pare că nu realizez nimic. Adânc în
lăuntru, mă odihnesc în Dumnezeu; dar în timpul treburilor zilei nu este un
simţământ aşa profund al prezenţei şi al părtăşiei cu Dumnezeu. Câteodată sunt
tentat să grăbesc lucrurile, să depăşesc această stare, cu toate că doresc să
trăiesc în prezent şi să la toate celelalte lucruri. Sunt atât de sărac
spiritual şi atât de preocupat de îndatoririle pe care le am, încât câteodată
se pare că nu este loc pentru Dumnezeu în inima mea. Mă simt neputincios în
starea aceasta slabă, dar dorinţa de a fi în întregime al Domnului îmi dă
puteri.
Încep să-mi dau seama că dorinţa excesivă de
a te bucura de binecuvântările spirituale poate fi egoistă şi periculoasă
pentru creşterea spirituală. Creşterea spirituală poate fi încetinită de
acelelaşi lucruri care înainte au stimulat-o. Îmi dau seama că tot ceea ce mă
îndreaptă către Dumnezeu, chiar şi experienţele spirituale, au un scop, şi ele
nu trebuie să devină suportul vieţii mele spirituale.
Dumnezeu foloseşte bucuria rugăciunii mele
lăuntrice şi a prezenţei Sale pentru a mă atrage de la mine însumi spre El.
Totuşi, dacă devin prea ataşat de aceste simţăminte minunate şi încerc tot
timpul să mă retrag pentru a mă bucura continuu de ele, Dumnezeu devine gelos.
Cei ce se distrează cu darurile spirituale şi harurile pe care Dumnezeu dă, vor
fi la fel de nefericiţi ca cei care îşi caută împlinirea în darurile naturale.
Înţelepciunea umană devine o cursă. Nu găsesc în ea nici pace, nici puterea de
a câştiga bătăliile spirituale: este o piedică pe calea mea.
65
Guyon către Fenelon
Cel mai important lucru este să renunţi la
voinţa ta în favoarea voinţei lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea să te călăuzească şi
tot ceea ce vrea de la tine este să-I dai voie să o facă. Pentru ca aceasta să
se întâmple trebuie să mori zilnic, clipă de clipă. Şi lasă ca în toate
situaţiile vieţii, dorinţele şi lucrurile care te necăjesc să se stingă în
tine. Atunci când le vei desconsidera, vor suferi şi vor muri.
Aceasta este calea credinţei curate: să-ţi
pierzi voinţa în cea a lui Dumnezeu. În felul acesta nu vei mai rămâne cu nimic
de care să te agăţi, ci numai cu Dumnezeu, şi nu este uşor de realizat; fiindcă
atunci când este îndepărtat un sprijin, te vei agăţa imediat de altul. Atunci
când laşi unele lucruri, vei avea tendinţa să te ţii de altele.
Pe lângă călăuzirea de bază pentru toţi,
există o călăuzire pe care Dumnezeu o hotăreşte pentru fiecare în parte. Nu am
văzut niciodată doi oameni care să fie atât de asemănători, încât să fie
călăuziţi în acelaşi fel. Diferenţele reflectă caracterul individual al
fiecăruia şi lucrează împreună spre slava lui Dumnezeu.
Ceea ce în altul cauzează moartea eului s-ar
putea ca în tine să nu aibă acelaşi efect. În timp ce înaintezi spre Dumnezeu,
suferinţele tale provin din împotrivirea faţă de voia Lui, chiar dacă nu
înţelegi aceasta. Rezistenţa aceasta, oricât de inocentă ar fi, produce multă
tulburare în tine.
Nu trebuie să judecăm modul cum Dumnezeu
lucrează cu noi în funcţie de cum ne place sau displace ceea ce face El. Dacă
ţi-ai pierdut voinţa, ea va fi atât de echilibrată, încât la momentul necesar
Dumnezeu te va influenţa să acţionezi cum vrea El. Dumnezeu ştie foarte bine ce
face atunci când te conduce spre o uniune mai profundă cu El. Un pas important
al înaintării spirituale este să-L urmezi pe Dumnezeu în mijlocul
incertitudinilor. Este un suport încercarea de a cunoaşte întotdeauna voia lui
Dumnezeu, şi te va împiedica să-ţi pierzi voinţa. Nu este uşor de explicat.
Cu cât îţi este voinţa mai hotărâtă, cu atât
devii mai conştient de greşelile şi nepuntinţele tale naturale. Aceasta din
cauză că voinţa vrea să se împotrivească la tot ce este rău. Încurajează-te:
eşti ca trunchiul care moare. Trunchiul poate să dea lăstari, dar aceştia îi
iau din sevă şi-l fac să moară mai repede. După cum vei experimenta o sărăcie
şi mizerie deplină, vei atinge această stare de moarte, după care vei descoperi
adevăruri mari. Aceste adevăruri sunt descoperite numai de cei ce sunt învăţaţi
de către Dumnezeu. Apoi vei şti că numai Dumnezeu este adevăr.
Aş dori să-ţi pot spune acum care este
planul lui Dumnezeu atunci când îţi dă Duhul adevărului. Te va cerceta atent şi
te va lăsa fără nimic, chiar şi fără tine, pentru ca El să te poată deţine! În
lipsa aceasta rămâi cu Dumnezeu. Consideră-te cel mai fericit dintre oameni
pentru că eşti cel mai neputincios. Dumnezeu vrea să te facă călăuzitorul unor
oameni smeriţi, blânzi, asmenea unor copii. De aceea, îţi va pune temelia
spirituală foarte adânc. Pierzând totul vei câştiga bogăţii infinite şi
libertate. Te vei grăbi să spui ca Pavel (2 Corinteni 12:1o): „De aceea, simt
plăcere în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în prigoniri, în strâmtori pentru
Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare”.
66
Fenelon către Guyon
Sunt aproape sigur că nimeni nu poate să
înţeleagă adâncimile dragostei lui Dumnezeu decât dacă a experimentat-o. Nimeni
nu cunoaşte adâncul Spiritului lui Dumnezeu, în afara Spiritului Însuşi.
Această cunoaştere va fi superficială, atât timp cât cineva nu experimentează
personal adâncimea dragostei lui Dumnezeu. De aceea, tac. Vreau să aştept până
ce Dumnezeu hotăreşte să-mi permită să explorez aceste adâncimi infinite.
Înţeleg ce fel de moarte are în vedere Pavel
când spune: „Nu trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”, ca fiind o stare de
răstignire faţă de lume, adică faţă de tot ceea ce nu este Dumnezeu. Atunci străluceşti
numai în Dumnezeu, şi vorbeşti obiectiv despre tine însuţi, ca şi cum ar vorbi
altcineva în locul tău. Poţi să vorbeşti despre harul lui Dumnezeu şi al
lucrurilor eterne pentru că locuieşti în Dumnezeu, şi Dumnezeu locuieşte în
tine. Aceasta este părerea mea despre experienţe pe care încă nu le-am atins.
Ieri am păcătuit împotriva cuiva care mă
deranjează destul de tare. M-am simţit umilit, dar nu m-a deranjat prea tare.
Mă gândesc să-l vizitez în dimineaţa aceasta pentru a îndrepta lucrurile.
67
Guyon către Fenelon
Recent am pătruns mai adânc înţelesul
uniunii spirituale. Cât de minunaţi sunt paşii pe care îi faci atunci când vezi
tot mai clar lumina lui Dumnezeu! Ai fost creat după chipul lui Dumnezeu.
Imaginea aceasta, desfigurată de căderea în păcat, este refăcută de către Isus
Hristos, Cuvântul întrupat. În timp ce Hristos trăieşte în tine, te restaurează
pentru a fi din nou părtaş naturii şi trăsăturilor lui Dumnezeu. Primind o
parte din natura aceasta, primeşti puterea de a transmite harul.
Pentru că eşti în Dumnezeu, şi pentru că în
tine este natura lui Dumnezeu, poţi să ai părtăşie cu alţi credincioşi într-un
mod foarte profund. Atunci când eşti una cu Dumnezeu şi eşti părtaş al naturii
Lui, poţi să transmiţi altora harul, aşa cum îţi este el dat de către Dumnezeu.
Spiritul tău absoarbe şi transmite harul lui Dumnezeu. De aceea, se poate ca
harul acesta să treacă de la inimă la inimă. Ţine minte că toate acestea îşi au
originea în Dumnezeu şi sunt prin Dumnezeu, nu prin tine.
Dumnezeu este ca soarele, iar copiii Săi ca
razele soarelui. Este greu să-i separi, dar sunt distincţi. Cei ce sunt uniţi
mai profund cu Dumnezeu experimentează mai des această comunicare a harului.
Doar Dumnezeu este acela care te atrage şi te uneşte cu El şi cu alţii.
Te poate folosi pe tine pentru a-i atrage pa
elţii. Oamenii pe care îi foloseşte Dumnezeu nu Îl împiedică în ceea ce face,
pentru că au fost curăţiţi şi făcuţi transparenţi. Caută să fii un vas curat pe
care să-l folosească Dumnezeu; atunci vei putea purta poverile altora.
Atunci când vei înainta spre această stare
de uninune profundă cu Dumnezeu vei avea parte de tentaţii fosrte puternice.
Dar adevărul lui Dumnezeu va învinge. Chiar dacă este bătută de vânt şi de
valuri, corabia va ajunge într-un port sigur pentru că Dumnezeu este căpitanul
ei.
Mi-a fost greu să găsesc cuvinte pentru a-ţi
explica această experienţă. Fie ca lumina lui Dumnezeu să-ţi arate ce n-am
putut să-ţi spun.
Citeşte te rog capitolul cincizeci şi patru
din Isaia, şi spune-mi ce crezi. În ultimul timp am deschis de câteva ori la
acest capitol, şi Dumnezeu m-a ajutat să înţeleg cum mi se aplică mie.
68
Fenelon către Guyon
Am dorit foarte mult să-ţi scriu de ieri,
chiar dacă mă decisesem să nu-ţi scriu înainte de a te vedea din nou. Mă
gândesc întotdeauna ce binecuvântare mare eşti pentru că în tine Îl văd pe
Dumnezeu fără să-mi fie atrase privirile de tine.
Nu se poate compara cu nimic relaţia acelora
care îşi au temelia în Dumnezeu, chiar dacă este greu să explici o astfel de
părtăşie.
Am citit de două ori Isaia 54. Arată gloria
şi rodnicia bisericii, care este la început stearpă şi abandonată. Cei pe care
Dumnezeu îi alege să-i folosească, trec printr-o perioadă uscată şi dificilă
atunci când sunt dezbrăcaţi de eul lor. Este o mare încercare pentru natura
noastră umană. Mai târziu, după ce au fost pregătiţi, Dumnezeu îi îmbogăţeşte
şi-i face roditori în El.
69
Guyon către Fenelon
Ai explicat în câteva cuvinte natura uniunii
spirituale în Dumnezeu. Uniunea aceasta există foarte simplu. Este o uniune
care nu este separată de spaţiu sau orice altceva pentru că este stabilită de
Dumnezeu şi este în Dumnezeu. Te găsesc în Dumnezeu şi-L găsesc pe Dumnezeu în
tine. Părtăşia noastră este simplă şi curată.
Nu mă surprinde faptul că uneori ai dubii în
ce priveşte uniunea spiritelor. Şi eu am, dar ele dispar imediat ce mă gândesc
că lui Dumnezeu Îi place foarte mult să se glorifice în copiii Săi, chiar şi în
cei mai slabi. Înainte de toate, vreau ca Dumnezeu să fie glorificat - nu
contează ce se va întâmpla cu mine.
Chiar ieri m-am întrebat dacă nu cumva mi-am
imaginat o anumită experienţă. Considerând că Spiritul Său lucra prin mine,
I-am cerut Domnului ca o anumită persoană cu care eram, să fie atinsă de El.
Imediat, persoana aceea, fără să ştie de rugăciunea mea, a fost atinsă în mod
clar de har. Mi-a vorbit de pacea adâncă şi bucuria pe care tocmai le primise.
Mai târziu am fost impresionată de faptul că dragostea lui Dumnezeu pentru
copiii Lui curge din El ca un torent şi binecuvintează toate inimile care sunt
deschise s-o primească. Dragostea pe care o experimentezi şi împărtăşeşti cu
alţii este numai o porţiune a dragostei Lui.
Ieri pe când eram bolnavă la pat, am avut o
înţelegere mai profundă ca înainte a crucii lui Hristos. Tot ce am putut spune
a fost: „Împlineşte-ţi voia în mine”. În această nouă supunere de a purta orice
suferinţă în uniune cu Domnul meu, şi pentru biserica Sa, am primit cuvintele:
„Te voi logodi cu Mine pentru totdeauna, te voi logodi cu Mine în dreptate, în
judecată, în mare bunătate şi în îndurare” (Osea 2:19).
În ciuda convingerii mele anterioare că nu
voi muri curând, ieri am fost atât de bolnavă încât am crezut că sfârşitul îmi
este aproape. Spre seară am simţit că mă voi reface, şi cu această convingere
am fost umplută din plin de Duhul lui Dumnezeu. Inima îmi era atât de plină de
dragostea lui Dumnezeu, încât îmi revenea tăria fizică.
Nu pot să spun la nimeni de aici despre
aceste experienţe. Ştiu să Domnul poate să realizeze mai mult între noi doi,
chiar dacă vizitele personale sunt puţine. Distanţa şi spaţiul lumii naturale
nu pot opri părtăşia a două spirite făcute una în Dumnezeu.
70
Fenelon către Guyon
Citesc cu plăcere tot ce îmi scrii, şi mă
rog ca să urmezi nestânjenită călăuzirea lui Dumnezeu în ceea ce îmi scrii. Fii
sigură că voi fi întărit spiritual. Şi până acum am fost. Vreau să primesc ceea
ce spui. Te rog nu reţine ceea ce am nevoie acum, mai ales ceea ce m-ar putea
ajuta să devin asemenea unui copil. Dacă vezi în mine ceva care împiedică
activitatea liberă a Duhului lui Dumnezeu, vreau să spui pe faţă şi fără
rezerve. Vreau să fac doar voia lui Dumnezeu - altceva nu mă interesează. Ştiu
foarte bine că trebuie să moară înţelepciunea mea, dar tot ceea ce pot face
este să rămân în crezutul aprins. Dumnezeu trebuie să dea lovitura. Accept tot
ce stabileşte Dumnezeu fără să dau cu nimic înapoi. Ce altceva aş putea face?
Vei face tu restul rugându-te pentru mine?
Vreau să înaintez aşa cum doreşte Dumnezeu, indiferent cât m-ar costa. Nu
contează ce suferinţe voi îndura. „Ajunge zilei necazul ei”. Cel ce îngăduie
răul, va face ca din acesta să iasă binele. Pe deasupra, nu vreau să mă gândesc
la ceea ce ar fi bun pentru mine, vreau să mă pierd pe mine din vedere, aşa
încât să poată fi împlinită voia lui Dumnezeu.
Sunt slab, atât mintal, cât şi în trup, şi
nu fac faţă treburilor zilnice, totuşi spiritul mi se odihneşte în Dumnezeu. Mă
odihnesc şi mă recreez. Perioadele de rugăciune sunt neregulate şi reprezintă
mai degrabă o comuniune tăcută decât cereri. Mă rog mult mai natural atunci
când călăresc sau mă plimb. Atunci când stau pe loc, gândurile îmi fug aiurea.
Poţi să-ţi dai seama, din ce-am spus, cât de umilitoare este experienţa pe care
o am.
71
Guyon către Fenelon
Mă bucur că pe zi ce trece te îndrepţi tot
mai mult spre simplitate. Ştiu că te va costa mult să mori faţă de propria-ţi
înţelepciune, şi cu siguranţă că un timp te vei întoarce adesea înapoi la felul
vechi de a fi. Întotdeauna acţionează simplu, fără să aştepţi să primeşti vreun
mesaj special de la Dumnezeu sau să simţi prezenţa Lui într-un mod deosebit.
Păstreză-ţi spiritul întotdeauna deschis
faţă de Dumnezeu, aşa cum o cameră este deschisă, pentru ca oricine să intre şi
să iasă din ea când doreşte. Trebuie să cauţi întotdeauna lumina şi călăuzirea
lui Dumnezeu, dar trebuie să umbli şi prin credinţă şi să nu aştepţi o
călăuzire extraordinară. Dumnezeu va fi cu tine tot timpul şi te va învăţa
toate lucrurile. Îţi va da cuvintele potrivite pe care să le spui la momentul
potrivit. Inspiraţia îţi va veni atunci când ai nevoie de ea. Nu este
rezultatul isteţimii tale. Trebuie să devii simplu ca un copilaş care nu
acţionează reţionând, ci cu o credinţă copilărească.
Credinţa este în lucrurile aproape
imposibile. Dumnezeu îţi încearcă credinţa în multe feluri. El îşi retrage
simţămândul rezenţei Sale care te-a susţinut până acum şi îţi arată cât de bine
este să fii izbăvit de tine însuţi. Mai târziu îţi încearcă credinţa din nou,
dându-i senzaţia prezenţei Lui. Când revin aceste sentimente, El le purifică şi
îţi lărgeşte capacitatea spiritului tău. În acelaşi timp vei simţi o pace
netulburată, adâncă interioară.
În felul acesta creşti şi te maturizezi fără
să-ţi pierzi simplitatea şi puritatea. Vei experimenta mai mult natura lui
Dumnezeu, care este unul dar se exprimă în multe feluri. S-ar putea să nu
înţelegi tot ce ţi-am spus dar este important. Uneori s-ar putea să nu urmezi
călăuzirea lui Dumnezeu pentru că pur şi simplu nu ştii ce vrea de la tine.
Dumnezeu este extraordinar! Acţionează în
atâtea moduri diferite în tine!
72
Fenelon către Guyon
Aş vrea să te avertizez să fii discretă în
discuţiile cu aceia care zic că sunt confidenţi. Vreau să mai ştii cât de mult
am suferit din cauza recentelor rapoarte scandaloase.
Mi-au trecut prin minte o mulţime de gânduri
şi mi-au cauzat o durere de nesuportat. Totul era atât de umilitor! Şi nu-mi
puteam risipi gândurile şi durerea care le însoţea, aşa cum nu pot zbura. Dar
cred că nu am făcut nici un păcat, întrucât m-am ţinut strâns de Dumnezeu şi
I-am permis să-Şi îmlinească voia. Cred că Dumnezeu va folosi această situaţie
pentru a-mi crucifica mândria, vanitatea, ambiţia şi înţelepciunea umană.
Sunt din nou în odihnă. Suferinţa avută în
urma acestui scandal m-a făcut să reflectez asupra stării mele de supunere faţă
de Dumnezeu.
Pari atât de neafectată de problemele
exterioare - chiar dacă sunt necazuri. Mi-a fost teamă că o să-mi pierd
reputaţia. Natura veche strigă imediat ce simte că pierd ceva. Însă este bine
să văd această slăbiciune - mi-e teamă şi de un slujitor, cum i-a fost lui
Petru.
Nu ştiu dacă este din cauza sănătăţii, sau a
treburilor, sau mai degrabă din neglijenţă, dar îmi este greu să mă rog sau
să-mi fac timp pentru rugăciune (rugăciune în sens tradiţional). Ceea ce este
şi mai ciudat este că nu regret lucrul acesta, şi nici nu mă tem la ce m-ar
putea conduce. Nu am fost niciodată atât de ispitit ca la tribunal, şi de aceea
s-ar părea că ar trebui să mă rog mai mult. Regret mult greşelile mele, şi
totuşi, adânc în lăuntru, nu am fost niciodată mai liniştit şi mai liber, şi
niciodată mai asemănător unui copilaş şi mai îndrăzneţ. Când mă rog mă simt adânc
în spirit una cu Dumnezeu.
Mă bucur că te voi vedea în curând. Îţi sunt
foarte îndatorat.
Vreau ca primind ajutorul tău, să mă avânt
şi mai mult în Dumnezeu pentru a-L descoperi şi a-L cunoaşte într-un fel
necunoscut mie. Doresc să mă pierd pentru totdeauna în El.
73
Guyon către Fenelon
Este adevărat că nu prea mă interesează ce
se întâmplă în lumea din jurul meu. Rapoartele rele sunt lucruri prea obişnuite
pentru a mă speria. Ştiam că vei suferi mult în situaţia aceasta. De asemenea,
ştiam că totul se va întoarce spre binele tău. Cred nu numai că ai fost ferit
de păcat în timpul încercării, dar ai fost purificat, şi ţi-a crescut credinţa
şi abandonarea în Dumnezeu.
Fii sigur că în ciuda slăbiciunii şi
nevredniciei tale Dumnezeu nu mă va lăsa să te conduc pe un drum greşit sau
să-ţi fac rău. Ştiam de la început că relaţia noastră a fost în planul lui
Dumnezeu de a te ajuta prin intermediul uneia care nu este bine văzută de lume.
Acest lucru ţi-ar produce multă suferinţă.
Şi eu am suferit mult. Atunci când încerc să
repsect regulile de protocol ale societăţii şi să fac lucruri doar pentru că
alţii se aşteaptă să le fac, este foarte uşor să neglijey călăuzirea lui
Dumnezeu. Nu vreau să-L dezamăgesc. Nu vreau să acţionez împotriva voii Lui.
Fie ca Domnul să-ţi arate cât de strânsă
este uniunea dintre El şi cel consacrat în întregime Lui. Dacă încerc să fac
vreun plan de una singură, devin neajutorată şi neputincioasă ca un copilaş.
Trebuie să fac numai ceea ce vine dintr-o călăuzire interioară - din viaţa lui
Dumnezeu care este în mine. Fiecare din noi trebuie să trecem prin multe morţi,
pentru a ajunge la această relaţie personală cu Dumnezeu. În starea aceasta,
faci voia lui Dumnezeu prin intuiţie.
Observă că există o diferenţă între
renunţarea la interesele tale egoiste şi a-L lăsa pe Dumnezeu să acţioneze prin
tine aşa cum Îi place. Comparativ vorbind, foarte puţini ajung în această
stare. Aceasta din cauză că nu au curajul să moară suficient de mult. Cine a
ajuns până aici are un curaj şi o dedicare faţă de voia lui Dumnezeu care nu
mai ţin cont de preţul care trebuie plătit. O astfel de persoană experimentează
o neputinţă la fel de mare de a face ceva contrar voiei lui Dumnezeu.
Întotdeauna primeşti putere dein partea lui
Dumnezeu atunci când ai nevoie de ea. Dumnezeu nu te va părăsi nici o clipă. Te
iubeşte mai mult decât se poate spune în cuvinte.
74
Fenelon către Guyon
M-am întors de la ţară unde am petrecut
cinci zile. M-am putut odihni în ciuda grijii pe care o aveam cu privire la
tine. M-am bucurat de ce era în jurul meu, dar în acelaşi timp eram puţin
indiferent din cauza sănătăţii. După toate ce s-au întâmplat am găsit o uniune
profundă cu Dumnezeu şi o supunere în tăcere faţă de voia Lui.
În prezent nu mă mai deranjează nimic - fie
greşelile mele sunt destul de umilitoare, dar ele par nesemnificative
comparativ cu pacea pe care o simt în Dumnezeu, şi cu creşterea spiritului meu.
La fel mi se par toate lucrurile din care cauză sufăr acum.
Se pare că totul merge cum trebuie fără
planurile sau intervenţiile mele, încât câteodată sunt tentat să cred că ceea
ce experimentez acum vine din apatie şi lipsă de viaţă spirituală. Ceea ce face
ca impresia aceast să fie mai puternică este că nu am un motiv pentru care să
mă rog - nu am pentru ce să mă rog. Şi totuşi, nu m-am apropiat niciodată de
Dumnezeu într-un mod atât de minunat. Uniunea cu El este atât de adâncă, de
continuă, şi mă simt ca un copil. Multe lucruri din jurul meu caută să mă
atragă, dar Dumnezeu le îndepărtează ca să mă odihnesc, sau să doresc să mă
odihnesc, doar în Dumnezeu. Spiritul meu este ca proumbelul care s-a întors la
barca lui Noe.
Îţi scrisesem o scrisoare lungă, dar în
vârtejul treburilor, mi-e teamă că am pus-o pe unde nu trebuia. În adâncul
spiritului particip la toate necazurile şi victoriile tale. Aveam nevoie de ce
mi-ai cris în ultima scrisoare. Simt că Dumnezeu te călăuzeşte, şi că mă
călăuzeşte şi pe mine prin tine.
Vreau să merg unde mă conduce Dumnezeu,
chiar dacă nu văd pe unde merg. Pentru mine este încă dificil. Sunt atât de
obişnuit să mă gândesc încotro să merg, încât nu este întotdeauna uşor să mă
supun călăuzirii lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu mă cercetează, şi cred că sunt pe
calea cea bună.
Aştept cu nerăbdare să te văd curând. Totul
pentru Dumnezeu, nimic pentru noi.
Eseu
75
Gânduri despre calea lăuntrică
Poţi să-L cauţi pe Dumnezeu prin credinţă,
nu prin gândire intelectuală sau prin efort, ci prin dragostea Lui care te
atrage la Sine. Dumnezeu răspunde la cele mai interioare strigăte ale inimii.
La început cooperezi cu El în mod activ, apoi intri într-o stare în care El
împlineşte totul în tine de îndată ce eşti de acord cu ceea ce vrea să facă şi
să ai parte de mult progres. La început este foarte plăcut, dar apoi s-ar putea
să fie dificil, şi în final totul se face în tine prin dragoste.
Ce ştii despre calea lăuntrică? Este
căutarea Împărăţiei lui Dumnezeu din tine (Luca 17:21). Împărăţia aceasta se
găseşte în spiritul tău. Este necesar să nu mai priveşti cu ochii spiritului la
practicile exterioare şi la religia exterioară. Omul, în mândria lui decăzută,
s-a înconjurat cu amintirile exterioare ale credinţei lui. Dar tu trebuie să-ţi
aţinteşti ochii în lăuntrul tău supra Cuvântului Domnului. Este scris: „Caută
şi vei găsi”. Căutarea este o activitate lăuntrică a spiritului. Este o dorinţă
de a afla ce este ascuns.
Împărăţia lui Dumnezeu se lărgeşte în tine
câte puţin, atunci când o cauţi cu adevărat. Rugăciunea lăuntrică devine mai
uşoară, şi prezenţa lui Dumnezeu este mai uşor simţită şi mai bine primită.
Oamenii credeau că prezenţa lui Dumnezeu înseamnă doar să te gândeşti la
Dumnezeu. De aceea, trebuia să-ţi forţezi mintea să se concentreze asupra lui
Dumnezeu pentr a-L găsi. Este prea dificil şi mintea nu rezistă la aşa ceva.
Din fericire, Împărăţia lui Dumnezeu nu se găseşte în gândurile omului, ci în
adâncimile spiritului lui. Aşa că, tot acest efort mintal nu are nici un
rezultat. Atunci când încerci să-L găseşti pe Dumnezeu cu mintea, vei fi
descurajat. Duşmanul tău, care se teme să-L laşi pe Dumnezeu să domnească peste
tine, încearcă să te atragă din spirit în formele exterioare ale religiei. O
face prin două metode: ispitindu-te să te apropii de Dumnezeu prin multă muncă,
ceea ce va tulbura liniştea vieţii lăuntrice; sau agitându-ţi mintea ca să-L
cauţi pe Dumnezeu într-un mod intelectual. Nici unul din lucrurile acestea nu
va fi o încurajare pentru viaţa lăuntrică a spiritului.
Poate întrebi: „Cum pot să merg pe calea
aceasta lăuntrică?” Dumnezeu vede adânc în tine şi te atrage spre El,
arătându-ţi să fii echilibrat în toate lucrurile. Începi să experimentezi pacea
Împărăţiei Lui atunci când laşi deoparte toate practicile excesive, exterioare.
Ghidul tău este în tine. El îţi dă tot ce ai
nevoie şi îţi îndepărtează poverile lăsate de păcat. Ghidul acesta nu-ţi
alimentează natura coruptă, dar nici nu-ţi interzice plăcerile inocente. Regele
tău lucrează întotdeauna în tine, într-un fel sau altul. Atunci când începi să
vezi această Împărăţie lăuntrică, poţi experimenta o comuniune profundă cu
Dumnezeu. Acesta se poate numi pasul următor al umblării spirituale. Domnul meu
iubit, Te-am căutat în spiritul meu, unde mi-ai spus Tu să Te caut, şi Te-am
găsit! Te-am căutat zi şi noapte. Toate dorinţele inimii mele sunt în Tine, şi
acum Te-am găsit pe Tine! Domneşte ca Rege al meu! Stabileşte-ţi împărăţia în
mine! Voi face numai voia Ta. Îţi voi da toate drepturile care credeam că sunt
ale mele. Îţi dau înapoi tot ce în bunătatea Ta, mi-ai acordat.
În acest stagiu al călătoriei spirituale
opreşte-te să mai înaintezi prin tine îsnuţi. În mod simpli şi iubitor Îl
priveşti pe Dumnezeu şi ceea ce El face în tine, fără să încerci să-L opreşti
sau să-L grăbeşti. În prima parte a umblării tale spirituale ai încercat să te
eliberezi de orice care ar fi putut să stânjenească Împărăţia lui Dumnezeu din
tine. Adesea era greu pentru că întoarcerea spre lăuntru nu este uşoară la
început, vechea ta natură nu se lasă convinsă uşor să renunţe la locul ei.
În acest moment, nu te mai lupta cu vreun
obstacol de pe cale. Lasă-L pe Dumnezeu să lupte dacă este nevoie. Spune:
„Doamne, este timpul să-ţi stăpâneşti împărăţia. Fă-o până la capăt! Vreau doar
să Te văd cum acţionezi!” Acest început al domniei lui Dumnezeu este minunat.
Pot să treacă zile sau chiar ani în care să fii lipsit de plăcerile
pămâneteşti, şi totuşi să nu le simţi lipsa. Acum avansezi mult mai repede
decât o făceai înainte prin eforturile tale. Nu eşti fără greşeală sau perfect,
dar dragostea lui Dumnezeu le micşorează încetul cu încetul. De asemenea, în
timpul acesta Dumnezeu nu te lasă să fii descurajat de greşelile tale. Pare să
nu fie nici un motiv de teamă, pentru că consideri că a fost împlinită cea mai
mare parte din lucrarea Domnului din tine, şi trebuie doar să treci în veşnicie
pentru a te bucura şi mai mult împreună cu Regele tău.
În timp ce înaintezi, s-ar putea să vezi că
această binecuvântare neîntreruptă te părăseşte. Dumnezeu începe să te atragă
din nou. De data aceasta nu doar pentru a fi totul în tine, ci pentru a domni
în tine fără ca tu să ai vreun simţământ de bucurie mare. Acum tu experimentezi
„exilul inimii”. Undeva în tine ai senzaţia clară că Dumnezeu domneşte singur.
La început, acest exil este foarte dureros, dar este o călătorie lungă între
momentul în care L-ai căutat pentru prima dată şi momentul în care te cucereşte
definitiv. Călătoria aceasta este însoţită de multe încercări, ispite, dureri.
Cu cât avansezi mai mult, cu atât eşti mai purificat. Oamenii confundă primul
pas în această purificare cu ultimul! În acest moment, Dumnezeu vrea să
domnească singur, fără nici un ajutor din partea ta. Aceasta este dincolo de
orice ai experimentat tu, indiferent care este părerea ta.
Când nu se mai manifestă lucrările tale
egoiste, când natura eului este omorâtă, atunci defectele omului lăuntric devin
tot mai evidente. Aceasta pentru că Dumnezeu vrea să-ţi arate ce eşti fără El.
Când intri în această stare, eşti tulburat pentru că ţi se pare că ai pierdut
totul. Mai mult, observi în tine greşeli pe care nu le-ai văzut înainte. Vei
spune alături de fecioara din Cântarea Cântărilor: „Mi-am spălat picioarele,
cum să le murdăresc iarăşi?” Tu nu îneţelgi, prietene iubit, că nu te-ai
murdărit deschizându-te pentru Preaiubitul tău, şi chiar dacă te-ai fi
murdărit, El te-ar fi curăţit şi te-ar fi făcut şi mai frumos.
În acelaşi timp, nu ar trebui să doreşti să
devii frumos în ochii tăi, ci să vezi numai cât de frumos este Preaiubitul tău.
Dacă laşi această atitudine să se dezvolte în tine, şi dacă vrei cu adevărat să
mori faţă de sine, vei fi nespus de fericit de frumuseţea Preaiubitului tău.
Însă trebuie să treci chiar şi peste aceasta pentru că este încă egoism în
renunţarea la frumuseţea ta pentru a o moşteni pe a Preaiubitului. Frumuseţea
Lui trebuie să rămână singură - neatinsă. Totul trebuie să rămână la El.
Aceasta este dragostea perfectă, care Îl are în vedere doar pe Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu