Gravitatea pacatului de moarte

"Hranit-am fiii si i-am crescut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea" ( Is. 1,2)

Punctul 1

Ce face acela care savarseste un pacat de moarte? Il ofenseaza pe Dumnezeu, Il necinsteste si-L amaraste.

In primul rand pacatul de moarte este o mare ofensa pe care o facem lui Dumnezeu.Gravitatea unei ofense, zice sf. Toma, se apreciaza in raport cu persoana lezata si cu persoana care o savarseste.

Ofensarea unui taran este o fapta rea; dar mai mare calcator de lege este acela care ofenseaza un domn mare si de vaza; si este chiar crima de lezmajestate , daca ofensezi un domnitor.

Dumnezeu ce este? 

El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor ( Apoc.17,14). 

Dumnezeu este maiestatea nemarginita, in comparatie cu Care toti principii lumii , si toti sfintii si ingerii sunt chiar mai putin decat un fir de nisip:

"O picatura de apa pe marginea unei galeti" ( Is. 40,15).

 Tot profetul Isaia zice ca toate creaturile, in comparatie cu Dumnezeu, sunt atat de neinsemnate de parca n-ar exista:

"Toate popoarele sunt ca o nimica n fata Lui (40,17)

Acesta este Dumnezeu.

Omul ce este? "Un sac plin de viermi, o mancare pentru viermii care in curand o vor mistui", raspunde sfantul Bernard.

"Ticalos, sarac, orb si gol "( Apoc. 3,17)

Un vierme ticalos este omul, pentru ca nu-i in stare sa faca nimic; orb, pentru ca nu poate vedea nimic; sarac si gol,pentru ca nu are nimic.Si acest vierme ticalos vrea sa-L ofenseze pe Dumnezeu!

"Un fir de praf atat de neinsemnat, cuteaza sa provoace mania unei maiestati atat de puternice!", zice tot Sf. Bernard.

Asadar are dreptate Sf. Toma cand spune: 

"Pacatul contine o rautate nemarginita, pentru ca  nemarginita este si maiestatea divina ofensata. "

De asemenea si Sf. Augustin considera  pacatul o astfel de" rautate nemarginita", intrucat : daca toti oamenii impreuna cu toti ingerii s-ar oferi sa suporte moartea sau chiar sa se nimiceasca total, tot n-ar putea face destul, nici macar pentru compensarea unui singur pacat.

Dumnezeu insusi pedepseste pacatele mai putin decat ar merita, zic unii teologi, pentru ca Dumnezeu desi pedepseste pacatele de moarte prin chinurile infricosatoare ale iadului, si desi oricat de cumplit le-ar pedepsi in iad, totusi nu le pedepseste dupa cat ar merita.

Ca intr-adevar , ce strasnica pedeapsa merita un vierme, care cuteaza sa-l atace pe Domnul sau! 

Caci Dumnezeu este domn peste toate" Toate iti sunt supuse Tie, pentru ca toate le-ai creat Tu". Si de fapt toate creaturile asculta de Dumnezeu:

"Vanturile si marea asculta de El "(Mat.8,27 )

"Focul , grindina, zapada, gheata , viforul... implinesc cuvantul Lui"(Ps.148,8).

Dar omul, el ce face cand pacatuieste? 

El zice catre Dumnezeu:

 Doamne, eu nu vreau sa ma supun Tie si sa-ti slujesc Tie:

 Ca din vechime am sfaramat jugul tau si am zis: "Nu voi sluji Tie ( Ier. 2,20).

Cand Domnul porunceste : Nu te razbuna!

Omul raspunde: Vreau sa ma razbun.

Nu te atinge de bunul altuia!,

-Nu vreau sa renunt .

Pacatosul raspunde lui Dumnezeu , ca Faraon lui Moise, cand acesta ii aduce la cunostinta porunca lui Dumnezeu de a slobozi poporul sau:

"Cine este Domnul acela , ca sa-I ascult glasul ... Nu-L cunosc Domnul

 ( Ex, 5,2).

Aceasta zice si pacatosul:

Doamne , nu Te cunosc, eu vreau sa fac ce-mi place.

Scurt: fara cea mai mica teama, nu-I da cinstea ce I se cuvine, Ii intoarce spatele; caci pacatul de moarte tocmai in aceasta consta, ca omul se intoarce de catre Dumnezeu , de catre bunatatea  care nu se poate inlocui( Sf. Toma).  Despre aceasta , insusi Domnul se plange profetului Ieremia:

"Pentru ca tu m-ai parasit si te-ai intors inapoi , de aceea ... te voi pierde ".

( 15, 6 )

Dumnezeu s-a declarat un dusman fatis al pacatului, deci nu poate sa nu-l urasca pe cel care pacatuieste:

"Caci Dumnezeu uraste deopotriva si pe nelegiuiti si nelegiuirile lor

 ( Int. 14 , 9 ). 

Si omul , cand face pacatul indrazneste sa se faca dusman a lui Dumnezeu, sa se masoare cu El :

"Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de cel Atotputernic ( Iov 15, 25).

Ce-ai zice vazand ca o furnica il taca pe un soldat inarmat? Dumnezeu este o putere care doar cu un semn a creat , din nimic , cerul si pamantul - " Ca din ce n-a fost le-a facut pe ele Dumnezeu" ( 2 Mac. 7,28); si daca vrea , cu un alt semn poate nimici toata lumea -

 "Pe toata lumea intr-o clipa poate s-o piarda"( 2 Mac. 8,18)

Pacatosul,in clipa in care se invoieste la pacat, isi intinde mainile impotriva lui Dumnezeu; isi ridica fruntea darz - ce superbie ! - si incepe sa-l injure pe Dumnezeu. Se inarmeaza cu prostii, in capul lui gras ( caci grasimea e simbolul prostiei), si le debiteaza pacatuind:

De fapt ce am  facut eu? Pacatul pe care l-am facut , de ce sa fie considerat un rau atat de mare? Dar Dumnezeu este indurator.

El, desigur ii iarta pe pacatosi.

Ce ofensa, ce indrazneala, ce orbire!!

 Simtaminte si rugaciuni

Priveste, Doamne , la picioarele Tale; priveste- l pe omul cel razvratit , cel indraznet , care de atatea ori a cutezat sa-Ti intoarca spatele , sa-si piarda respectul fata de Tine; priveste-l - acum iti cerseste mila! Tu ai zis: 

"Striga catre Mine ca Eu iti voi raspunde
 ( Ier. 33,3).

Iadul este o pedeapsa prea mica pentru mine - o recunosc- dar sa stii ca eu mai tare ma caiesc pentru vatamarile ce Ti le-am cauzat Tie, o indurare nemarginita, decat daca mi-as fi pierdut toate bunurile , inclusiv viata.

Dumnezeul meu, iarta-ma! si nu ma lasa sa te mai ofensez. 

Tu m-ai pazit ca sa pot preamari in veci milostivirea Ta, si sa Te pot iubi.Da , inca de acum Te iubesc si Te preamaresc, si avand incredere in meritele lui Isus Hristos, eu sper ca nu voi fi despartit de iubirea Ta.

Iubirea Ta m-a pazit de iad, ea ma va pazi in viitor si de pacate.

Iti multumesc Doamne, pentru aceasta lumina si pentru dorinta pe care mi-o insufli de a Te iubi in veci.Ia sub stapanirea Ta toate ale mele ; sufletul si trupul meu,facultatile mele : mintea , vointa si libertatea.

Al Tau sunt ; salveaza-ma! Tu , care esti unicul meu bun, Tu , singurul vrednic de iubire, fii si iubirea mea unica! 

Fa-ma sa Te iubesc cu ravna nemarginita.

Te-am ofensat peste masura, de aceea nici nu pot sa Te iubesc destul.

Dar  doresc sa Te iubesc din toate puterile mele, ca despagubire pentru ofensele pe care Ti le-am cauzat.

De la Tine, Cel ce esti Atotputernic, astept sa-mi dai capacitatea necesara spre a Te iubi.

Aceasta o sper si prin rugaciunile Tale , o Marie, caci ele sunt atotputernice in fata lui Dumnezeu.

sursa: Alfons Maria de Liguori " Pregatirea pentru moarte"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Duhului Sfant!