Scrisoarea care urmeaza a fost adresata in 1950 mamei sale de catre un tanar soldat internat in spital dupa ce fusese ranit in luptele din Coreea.Aceasta scrisoare a ajuns in mainile unui preot militar al marinei de razboi, care a citit-o in fata a 5000 de soldati la baza navala de la San Diego, in 1951.
Acest preot , Parintele Walter Muldy a vorbit cu tanarul respectiv, cu mama acestuia si cu sergentul cre comanda patrula.El le-a dat asigurari tuturor celor care l-au intrebat, ca aceasta relatare este adevarata.
In cursul anilor 60, acesta scrisoare era citita o data pe an , de Craciun, pe undele unui post de radio din Mid- West.
O redam mai jos pentru cei care nu o cunosc.
"Draga mama,
Nu as indrazni niciodata sa scriu aceasta scrisoare altcuiva decat tie, deoarece nimeni nu m-ar crede.Poate chiar si tu vei gasi aceasta greu de crezut, dar trebuie sa i le spun cuiva.
In momentul de fata ma aflu in spital.Dar nu-ti face griji, ma auzi , nu-ti face griji.Am fost ranit dar acum sunt bine, O.K.., ma intelegi , sunt bine.Medicul mi-a spus ca voi fi pe picioare intr-o luna.
Dar nu despre asta vreau sa-ti povestesc.Iti amintesti ca atunci cand m-am angajat in Marina, anul trecut, in momentul in care am plecat, mi-ai spus sa recit in fiecare zi rugaciunea catre sfantul Mihail? Nu era nevoie sa-mi mai spui , pentru ca , de cand tin eu minte, tu m-i indemnat mereu sa ma rog sfantului Arhanghel Mihail.Ba mi-ai si pus numele lui.Ei bine, am facut asta intotdeauna.
Sosind in Coreea, m-am rugat inca si mai intens.Iti mai amintesti rugaciunea pe care m-ai invatat sa o spun?
"Michael , Michael of de morning, fresh corps of Heaven adoring..." si asa mai departe (Mihail , Mihail , roua diminetii, cununa rasaritului de soare...).
Ei bine, am spus-o in fiecare zi.Uneori in mars si alteori in timpul opririlor, dar intotdeauna inainte de culcare.Ba i-am invatat s-o spuna si pe cativa dintre camarazi.
Intr-o zi , faceam parte dintr-o patrula de recunoastere in teritoriul dusman, mult in fata liniilor.Inaintam cu greu si era foarte frig.Respiratia mea semana cu un fum gros de tigara.Credeam ca ii cunosc pe toti baietii din patrula, dar iata ca a inceput sa mearga alaturi de mine un soldat pe care nu il mai vazusem inainte.Era cel mai inalt soldat vazut de mine vreodata.Avea cel putin un metru 90 si era foarte bine cladit.Ma simteam in siguranta cu un asemenea tip alaturi de mine.
In tot cazul, continuam sa inaintam.Restul patrulei se desfasurase.Si , ca sa intram in vorba, am spus : "E tare frig, nu-i asa?".Apoi am ras.Inchipuie-ti, riscam sa fiu ucis dintr-o clipa intr-alta, iar eu vorbeam despre vreme!.
Dar el parea ca intelege.L-am auzit razand incetisor.M-am uitat la el si am zis:
"Nu te-am mai vazut niciodata pana acum.Si credeam ca ii cunosc pe toti cei din unitate."
El a spus:
M-am angajat in ultimul moment.Ma numesc Mihail."
Surprins, i-am raspuns:
"Ah,da? ,si eu ma numesc tot asa."
Mi-a spus:"Stiu" , si a adaugat: "Michael , Michael of the morning..."
Eram atat de uimit incat, pe moment,am amutit.Cum de imi stia numele si aceasta rugaciune pe care tu m-ai invatat s-o spun?
Pe urma , mi-am zis, zambind, ca toti baietii din unitate ma cunosteau.Ii invatasem aceasta rugaciune pe toti cei care voiau sa o asculte.Ba erau unii care ma numeau sfantul Mihail!
Am ramas o clipa fara sa ne spunem nimic, apoi el a rupt tacerea:
"In curand o sa avem necazuri."
Probabil ca era intr-o forma excelenta, de respira atat de linistit incat nici macar nu il auzeam.Iar eu scoteam nori grosi de aburi pe gura.Acum el nu mai zambea.
O sa avem necazuri!
Imi ziceam : desigur, cum suntem inconjurati de comunisti , nu e o mare noutate.
A inceput sa ninga cu fulgi mari.Foarte repede nu mai puteam vedea nimic in jur si inaintam intr-o ceata alba formata din particule ude si lipicioase.Tovarasul meu mi-a disparut din vedere.
Nelinistit brusc , am strigat : "Mihail!"
I-am simtit mana pe brat.Vocea sa era frumoasa si puternica:
"In curand se va opri."
Avea dreptate.Dupa cateva minute, ninsoarea a incetat la fel de repede cum incepuse.
Stralucea soarele.
M-am rasucit, sa vad unde era restul patrulei, insa nu puteam vedea pe nimeni.Ii pierdusem in ceata groasa.Am ajuns pe o mica ridicatura si am privit in fata mea.
Si atunci , mamico, inima mi s-a oprit, brusc.
Erau sapte.Sapte soldati comunisti, cu vestoanele lor si cu pantalonii lor matlasati, avand pe cap nostimele lor palariute.Dar nu era nimic nostim in clipa aceea.Cele sapte arme erai intreptate spre noi.am strigat :
"Culca-te ,Mihail!"
Si m-am aruncat la pamant.
Am auzit impuscaturile aproape in acelasi timp.Gloantele suierau.Mihail era tot in picioare.Mamico , tipii aia nu aveau cum sa-l rateze, nu de la distanta aia.Ma asteptam sa-l vad zburand in bucatele.Dar el era acolo fara macar sa traga.Era paralizat de spaima.Sa stii ca asta li se intampla uneori chiar si celor curajosi.Era ca o pasare fascinata de un sarpe.
In tot cazul, cam asa credeam eu. Si atunci, m-am ridicat ca sa-l trag in jos, si in clipa aceea am fost atins.Am simtit ca o arsura pe piept.
M-am intrebat adesea ce simti cand esti atins de glont.Acum stiu.
Imi amintesc ca eram purtat pe brate puternice , brate care m-au asezat cu mare blandete pe o perna de nea.Am deschis ochii, pentru o ultima privire.Eram pe moarte.Poate ca eram deja mort si imi amintesc ca m-am gandit: "Ei bine! Nu-i chiar asa groaznic!"
Poate ca fixam soarele.Sau poate era socul, dar mi se parea ca il vad din nou pe Mihail in picioare.Dar de data aceasta avea chipul luminat de o stralucire teribila.
Cum ti-am spus, poate ca imi intra soarele in ochi, insa Mihail parea ca se schimba in timp cel priveam.Devenea mai mare , bratele i se intindeau.
Poate o fi fost zapada care reincepea sa cada, dar el era inconjurat de lumina, ca de aripile unui inger.Avea o spada in mana, o spada care stralucea in mii de lumini scanteietoare.Si acesta e ultimul lucru de care imi aduc aminte,inainte ca prietenii mei sa ma gaseasca.Nu stiu cat timp trecuse.Din cand in cand, durerea si febra imi lasau cate un moment de respiro.Imi amintesc ca le-am spus ca dusmanul era chiar in fata noastra.Am intrebat : " Unde e Mihail?"
I-am vazut cum se priveau unii pe altii.
"Unde este cine?" , a intrebat cineva.
Mihail , Marinarul cel inalt care mergea alaturi de mine chiar inainte sa intram in rafala de zapada.
"Baiete ,a zis sergentul, nu mergea nimeni langa tine.Nu te-am scapat o clipa din ochi.Mergeai prea departe.Tocmai vroiam sa te strig in momentul in care ai disparut in viscol."
Apoi m-a privit cu un aer intrigat:
"Dar cum ai facut asta baiete?"
"Cum am facut ce? Eram aproape manios, in pofida ranii mele."Acest Marinar , Mihail, si cu mine , tocmai..."
"Baiete, a spus ,bland ,sergentul, eu sunt cel care a ales oamenii din aceasta unitate, si nu mai exista nici un alt Mihail in afara de tine.Tu esti singurul Mihail de aici."
Si , dupa ce a asteptat un minut, sergentul a adaugat: Dar cum ai reusit sa faci asta < baiete? Am auzit impuscaturi.Insa din arma ta nu s-atras absolut nici un foc,, iar in cei sapte soldati, culcati acolo, in spatele colinei, nu este nici un gram de plumb."
N-am raspuns nimic.Ce as fi putut spune?Stateam acolo cu gura cascata,stupefiat.Sergentul a vorbit din nou, spunand , cu blandete:
"Baiete, cei sapte soldati comunisti care sunt acolo au fost ucisi cu o lovitura de sabie."
Este tot ce-ti pot spune mamico.Inca o data, poate ca imi intrase soarele in ochi, poate era frigul , sau durerea, nustiu , dar asta mi s-a intamplat.
Multe sarutari, Mihail." (Bruno Perrinet in "Chretiens Magazine" nr. 235)
RUGACIUNE - EXORCISM CATRE SF. MIHAIL:
(Aceasta rugaciune de exorcizare a fost compusa de Papa Leon 13;într-o vedenie, I s-a aratat o batalie înfricosatoare între Satana si Arhanghelul Mihail referitoare la Biserica si viitorul Ei. Acum, mai mult ca niciodata, Biserica are nevoie de aceasta rugaciune.Spuneti, va rog aceasta rugaciune, în fiecare zi)
(Aceasta rugaciune de exorcizare a fost compusa de Papa Leon 13;într-o vedenie, I s-a aratat o batalie înfricosatoare între Satana si Arhanghelul Mihail referitoare la Biserica si viitorul Ei. Acum, mai mult ca niciodata, Biserica are nevoie de aceasta rugaciune.Spuneti, va rog aceasta rugaciune, în fiecare zi)
Sfinte Arhanghel Mihail, apara-ne în lupta în ziua bataliei, fii
ajutorul nostru contra rautatii si curselor demonului.Sa-l certe
Dumnezeu,ne rugam cu umilinta; si Tu, Print al Stajii Ceresti, prin
Forta Divina,azvarle în infern pe Satana si alte spirite rele, care
hoinaresc prin lume, spre pierzania sufletelor.
Amin.
Amin.
Rugăciune către sfântul Arhanghel Mihail
Sfinte Mihail, principele cetelor nenumărate ale îngerilor,
învingător al Satanei, duhul cel rău,
iubitor al ordinii stabilite de Creatorul universului
şi supus voinţei Celui Preaînalt,
te invocăm în lupta împotriva Celui Rău şi a uneltirilor sale.
Înlătură cu braţul tău puternic orice influenţă rea,
care ne-ar abate de la planul plin de iubire al lui Dumnezeu,
hotărât pentru noi înainte de întemeierea lumii.
Fii alături de noi în clipa morţii, ca să primim cununa biruinţei,
după ce vom fi purtat lupta cea bună,
întăriţi prin sângele Mielului, şi ajută-ne să facem parte
din numărul acelora care vor admira pentru toată veşnicia
victoria ta asupra Balaurului.
Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa!
2 comentarii:
Te salut duios draga mea Mary,multumesc Domnului ca ai putut si ai avut timp sa pui aceasta scrisoare minunata pe blog.
Am citit-o aseara impreuna cu sotul meu a ramas mai uimit decit mine.
Deci draga mea ce pot sa zic ...caci in Sfintii care in incredem si mai ales sa ai si purtam cu noi (chiar fiind iconite mici cu fotogrfia lor)si sa ne rugam mult lor ne vor raspunde mereu.
Sa te ocroteasca toti Ahanghelii si toti Sfintii, pe tine si familia ta!
Draga Silvia, te salut si eu cu drag si te rog sa ma ierti ca am raspuns atat de tarziu,insa...
Ma bucur ca ati citit scrisoarea impreuna , ca ati vibrat impreuna aceleasi emotii ce nasc sentimente eterne.
Dumnezeu , Sfintii si Ingerii sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca in fiecare clipa !
Trimiteți un comentariu