Cuvântul Vieţii - februarie 2012

Să credem în Evanghelie

„Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” (Mc 1, 15).

Aşa începe, în Evanghelia Sfântului Marcu, mesajul lui Isus către lume, mesaj de mântuire: „S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”.

Prin venirea lui Isus începe o nouă eră: a harului şi a mântuirii. Iar primele sale cuvinte sunt o chemare să îmbrăţişăm marea noutate, realitatea însăşi a Împărăţiei lui Dumnezeu pe care El o pune la îndemâna tuturor, aproape de fiecare om.

Şi de aceea ne şi arată imediat calea: să ne convertim şi să credem în Evanghelie, adică să ne schimbăm radical viaţa şi să acceptăm, în Isus, cuvântul pe care Dumnezeu îl adresează, prin El, întregii omeniri din toate timpurile.

Sunt două lucruri care merg împreună: convertirea şi credinţa, şi nu există una fără cealaltă, căci atât una cât şi cealaltă, izvorăsc în contact cu Cuvântul viu, în prezenţa lui Isus care şi astăzi repetă mulţimilor:

„Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” 

Ceea ce realizează Cuvântul lui Dumnezeu primit şi trăit este o schimbare totală de mentalitate (= convertire). Insuflă în inimile tuturor – europeni, asiatici, australieni, americani, africani – sentimentele lui Cristos în faţa circumstanţelor, individului şi societăţii.

Dar cum poate să producă Evanghelia miracolul unei profunde convertiri, a unei credinţe noi şi luminoase? Secretul stă în misterul cuprins în cuvintele lui Isus. Ele nu sunt doar simple îndemnuri, sugestii, sfaturi, îndrumări, dispoziţii, porunci. În cuvântul lui Isus este prezent Isus însuşi care vorbeşte, care ne vorbeşte. Cuvintele Lui sunt el însuşi, Isus însuşi.

Şi astfel noi, în Cuvântul Său, îl întâlnim pe El. Şi primind Cuvântul în inima noastră aşa cum doreşte El să fie primit (adică fiind gata să îl transpunem în viaţă), suntem una cu El, iar El se naşte sau creşte în noi. Iată de ce fiecare dintre noi poate şi trebuie să primească chemarea atât de presantă şi de exigentă a lui Isus.

„Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” 

Cineva ar putea considera cuvintele Evangheliei prea înalte şi greu de pus în practică, prea îndepărtate de felul obişnuit de a trăi şi de a gândi şi ar putea fi tentat să se închidă la chemarea lor, să se descurajeze. Dar toate acestea se întâmplă dacă se gândeşte că poate muta de unul singur muntele necredinţei sale, când de fapt ar fi suficient să se străduiască să trăiască fie şi numai un singur Cuvânt din Evanghelie, ca să găsească în acesta un ajutor neaşteptat, o putere unică, o lumină pentru paşii săi (cf. Ps 119,105). Fiindcă acel Cuvânt, fiind o prezenţă a lui Dumnezeu, împărtăşirea cu el, ne face liberi, ne purifică, ne converteşte, ne aduce bucurie, ne dă înţelepciune.

„Convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie” 

De câte ori, Cuvântul acesta ne poate fi lumină de-a lungul zilei! Ori de câte ori ne lovim de slăbiciunea noastră sau a altora, ori de câte ori ni se pare imposibil sau absurd să-L urmăm pe Isus, ori când dificultăţile încearcă să ne doboare, acest Cuvânt poate fi pentru noi o bătaie de aripi, o gură de aer proaspăt, un stimulent ca să începem din nou.

Va fi suficientă şi o mică şi rapidă „convertire”, o „schimbare de direcţie” ca să ieşim din cercul eu-lui nostru şi să ne deschidem spre Dumnezeu ca să experimentăm o altă viaţă, pe cea adevărată.

Apoi, dacă vom putea împărtăşi această experienţă cu vreun prieten care şi el a făcut din Evanghelie propriul cod de viaţă vom vedea îmboboci sau reînflori în jurul nostru comunitatea creştină.

Şi aceasta deoarece Cuvântul lui Dumnezeu trăit şi împărtăşit face şi această minune: dă naştere unei comunităţi vizibile care devine plămadă şi sare a societăţii, mărturisindu-l pe Cristos în orice colţ al pământului.

Chiara Lubich

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile care se revarsa din CUVANTUL VIU!