Un miracol

La 30 de ani, Wilhem Emanuel Ketteler era unul din cei mai distinsi avocati din oras. Biroul sau era plin de carti si hârtii de afaceri. De multe ori se gândea, medita: ,,Sa urmeze drumul usor al succesului si al popularitaii într-o lume care-i oferea totul, sau sa- si construiasca viata pe alte baze ?”
Viata! I se parea uneori asa de goala ! El era un catolic convins. Daca viata vine de la Dumnezeu, ea nu poate fi  goala , trebuie sa aiba un sens, un înteles. Pe ce drumuri sa apuce? Avea nevoie de Exercitii spirituale...
În elegantul sau birou avocatul era stapânit de astfel de gânduri.
La 33 de ani, biroul sau de avocatura se largi ca si cum peretii
s-ar fi îndepartat câtiva metri. Odata , un nor usor aparu si avocatul Ketteler
putu sa recunoasca figura lui Isus cu Inima deschisa  si, la picioarele Lui,
o sora smerita ridica mâinile în semn de rugaciune.

Atunci auzi cuvintele:

,,Aceasta se roaga fara încetare pentru tine”. 

Avocatul privea uimit; era o
sora îmbracata cu postav ordinar si cu mâinile acoperite de bataturi, semn
ca lucra lucruri grele. Apoi vedenia a disparut... Anii trecura . Avocatul
parasi avocatura. Intra în Seminarul de la Munchen, fu hirotonit de preot si lucra cu zel si pasiune. Papa Pius al IX-lea (1846-1878) îl facu Episcop
de Meinz. Cu pastorale minunate si cu

munci staruitoare, a reusit sa ridice muncitorimea germana împotriva
Cancelarului de Fier, Bismarch.Atunci a început lupta împotriva
Episcopului la care întreaga Germanie privea ca la un far de întelepciune si
virtute. Cancelarul a fost nevoit sa cedeze.
Într-o zi Episcopul Ketteler a fost oaspetele unei manastiri de
calugarite. Celebra Sf. Liturghie si începu sa cuminece calugaritele.
Deodata , Episcopul îngalbeni, tremura ... Recunoscu pe calugarita
din viziunea avuta în urma cu 30 de ani. Preotul din dreapta Episcopului,
crezându-l bolnav, se grabi sa-i ia potirul. Episcopul însa îsi reveni si
continua Sf. Liturghie. La sfârsit se adresa superioarei manastirii:
- Sora , as vrea sa cunosc comunitatea.
- Oh, Excelenta , e o mare cinste pentru noi.
În sala de primire calugaritele trec una dup alta sa sarute inelul
Episcopului. Monseniorul Ketteler se arata nemultumit:
- Sora , nu s-au prezentat toate calugaritele. Una lipseste cu siguranta .
Superioara îsi privi calugaritele, numarându-le.
- Adevarat, lipseste Sora Zita.
O fi  la grajd si nu  o fi auzit sunetul clopotelului.

- As dori sa o vad si pe dânsa.
- Cu placere, o chem acum.
Sosi Sora Zita. Episcopului i se urca sângele în fata si cu greu
îsi stapâni emotia. Apoi adresa un scurt cuvânt comunitatii, dupa care
calugaritele se retrag. Episcopul cere sa stea de vorba singur cu Sora Zita.
- Sora , ma cunoasteti?
- Nu, Preasfintite, e pentru prima oara când va vad.
- Nici din fotografie, vreodata ?
- Nu, Excelenta .
- V-ati rugat vreodata pentru mine oferind vreo fapta buna ?
- Nu stiu, fiindca niciodata nu am auzit vorbindu-se despre
Preasfintia Voastra .
Episcopul abia se stapâneste.
Calugarita ramâne în simplitatea ei, calma . Urma apoi:
- Sora , aveti vreo devotiune care
sa va placa mai mult ca celelalte?
- Da, Preasfintite! A Preasfintei Inimi lui Isus.
- Cum o deprindeti?
- Ma rog si-i ofer munca mea Inimii lui Isus.
- Cum reusiti sa treceti peste oboseala lucrului?
Sora Zita îsi împreuna mâinile, rugându-L pe Isus ca Episcopul sa nu
mai insiste. Episcopul însa starui:
- Nu întreb din curiozitate, ci
pentru gloria Preasfintei Inimi. Sora Zita rosi, spunându-i:
- M-am obisnuit sa -mi îndeplinesc datoria, ceea ce îmi cere

jertfa de dragoste fata de Sfânta Inima , oferindu-i totul pentru sufletul care
are mai mare nevoie.

- E un lucru frumos. Cum l-ai descoperit?
- L-am învatat de la parohul satului când urmam scoala generala . El
ne spunea sa oferim toate rugaciunile, jertfele, pentru sufletul care este pe
cale de a se pierde. Sfânta Inima stie sa le foloseasca .

- Spuneti-mi, va rog: de când sunteti în manastire ?

- De 33 de ani.

- Când ati început aceasta
practica? Calugarita spuse o data . Era
ziua aparitiei de acum 33 de ani.
-
Si stiti daca rugaciunile si jertfele voastre au avut vreun efect?

- Nu stiu ,Preasfintite.

- Ati vrea sa stiti?

-De ce, Preasfintite?
Stie mai bine Preasfânta Inima a lui Isus.

Convorbirea se termina aici.

Episcopul Ketteler desfaura o activitate vrednica de admirat,
iar o calugarita necunoscuta îsi oferea jertfele si rugaciunile Inimii
Preasfinte a lui Isus pentru acel Episcop, fara a sti.

Spune cu Sf. Bonaventura (1218-1274): 

 ,,O, cât de bine si cât de placut este a locui în aceasta Inima !”

Pr. I. E.

sursa:http://www.egco.ro/media/downloads/91.pdf




Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Inima Sa blanda si sa nu ingaduie ca sufletele voastre sa se piarda !