2011 – ANUL CUNOAŞTERII ŞI TRĂIRII SĂRBĂTORILOR – MAI
”Fericit este poporul care poate sărbători şi poate umbla în lumina Feţei Tale Doamne!” (Ps88.16)
A 80-a întâlnire lunară de rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scriptură să medităm evangheliile de duminica şi de sărbători! (I. 10; 14; 20; Lc.20)
Motto-ul lunii:
„Nu mai sunteţi străini, ci casnici ai lui Dumnezeu! ”
(Ef. 2,19)
Intenţia comună de rugăciune: cerem mijlocirea Sfintei Fecioare şi a Fericitului papă Ioan Paul al II–lea ca să devenim Familie Sfântă şi comunitate de ispăşire model!
Sarcina noastră concretă va fi: luna aceasta vrem, în mod conştient, să aducem bucurie familiei noastre trupeşti şi sufleteşti!
Mesajul extraordinar al Sfintei Fecioare în mai 2011
„Dragii mei copii ispăşitori! În această minunată lună dorim, împreună cu Fericitul papă Ioan – Paul al II-lea să vă vorbim despre familie! Voia lui Dumnezeu este să deveniţi Familie Sfântă! Cum este posibil acest lucru? Pentru aceasta vă dăm câteva sfaturi!
Căutaţi ca Emanuel, care este Isus Cristos, să se simtă permanent bine în inimile voastre curate, iar prin iubirea reciprocă, prin respectul şi aprecierea reciprocă să se simtă bine în familiile voastre.
În fiecare zi a vieţii voastre învăţaţi să recunoaşteţi şi să înlăturaţi în familie tendinţa de dominare şi începeţi să vă slujiţi unii pe alţii cu spiritualitatea lui Isus. Isus nu a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească. Din acest motiv a spălat el cu smerenie picioarele apostolilor şi nu i-a mustrat cu severitate.
Vă rugăm să nu încercaţi să-i schimbaţi pe cei de lângă voi, pentru că nu veţi reuşi. În fiecare familie, fiecare persoană să pornească individual pe calea schimbării. Ajutaţi-vă unii pe alţii în aceasta!
Să aveţi smerenia să vă recunoaşteţi greşelile în faţa lui Dumnezeu şi a familiei voastre. Veţi vedea că astfel prestigiul vostru nu va scădea, ci va creşte!
Căutaţi în familiile voastre să fie unitate adevărată, comuniune sfântă, aşa cum este în Sfânta Treime, în Sfânta Familie şi în comunităţile sufleteşti adevărate. Dacă cereţi şi puneţi în practică aceasta, o veţi şi experimenta.
Trebuie să ştiţi că familiile în care persoanele se roagă împreună cel puţin o dată pe zi vor rămâne unite şi în timpul încercărilor.
Să aveţi răbdare cu voi înşivă şi unii cu alţii în familie. Aceasta se poate realiza prin autocontrol!
În fiecare zi, după ce terminaţi munca, faceţi-vă timp unii pentru alţii. Cei care discută cu regularitate, sincer în familie rămân împreună cu adevărat. Prin dialogul sincer veţi simţi prezenţa, conducerea, purificarea, darurile,... Spiritului Sfânt în familia voastră, pentru că El este Spiritul relaţiilor! Soţii care omit dialogul, mai de vreme sau mai târziu, vor trăi doar unul lângă altul şi în final unul împotriva altuia!
Aveţi grijă ca fiecare cuvânt spus în familie să fie medicament şi nu otravă! Cine nu păcătuieşte cu cuvintele sale este om desăvârşit – spune Sfântul Apostol Iacob persoanelor din toate comunităţile.
Trebuie să ştiţi că pentru creşterea voastră spirituală aveţi nevoie de familii care sunt model spiritual, cu care să vă întâlniţi cu regularitate, să discutaţi despre cele sufleteşti şi astfel să vă întăriţi unii pe alţii.
În familiile voastre baza educării să fie exemplul vostru bun şi iubirea voastră jertfelnică!
Aveţi grijă, în faţa copiilor voştri să nu vorbiţi niciodată de rău unii despre alţii, numai de bine. Învăţaţi-i pe copii voştri dragi generozitatea, să accepte să facă jertfe pentru alţii şi să preţuiască adevăratele valori. Faceţi-vă timp ca să-i ascultaţi cu răbdare pe copiii voştri. În loc de porunci educaţi-i cerându-le şi lăudându-i. Învăţaţi-i pe copiii voştri să-şi împlinească datoria! Să nu vă educaţi copiii pentru voi înşivă, ci pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Dacă copiii voştri când au crescut vor accepta cu bucurie jertfele necesare familiei şi copiilor, atunci munca voastră nu a fost zadarnică.
Ca încheiere vă spunem împreună cu Fericitul Papă Ioan – Paul al II-lea,
dacă veţi învăţa să trăiţi în familia voastră conform aşteptărilor Noastre cereşti, în fiecare seară vă veţi ruga şi veţi simţi cu bucurie astfel: Mâna lui Isus este deasupra familiei noastre şi ne binecuvântează! Mâna lui Isus este sub familia noastră şi ne susţine! Mâna lui Isus este în spatele familiei noastre şi ne apără de cel Rău! Mâna lui Isus îmbrăţişează familia noastră, pentru că ne iubeşte nemărginit! Mâna lui Isus este în faţa familiei noastre, ne ţine de mână şi ne conduce spre Rai!
Sfânta Treime vă binecuvântează prin Noi ca să deveniţi Familie Sfântă!”
Tema de casă pentru luna mai:
„SFÂNTĂ FECIOARĂ, FERICITE IOAN – PAUL AL II – LEA, AJUTAŢI-NE CA VORBIND ÎN FAMILIE FIECARE CUVÂNT AL NOSTRU SĂ VINDECE, SĂ FIE MEDICAMENT!”
Privire în viitor – luna iunie 2011:
În iunie programele de ispăşire pe muntele Sfintei Treimi vor avea loc în zilele de 2-3-4-5 de la ora 15!
Ne vom pregăti pentru aniversarea mutării la cele veşnice a Mamei Eva (19 iulie 2010 ora 15,40) recitind şi răspândind cartea ei cu titlul „Secretul bucuriei mele”!
(Mesajele le primim în Nuşfalău, prin intermediul pr.Janos Cs. şi al V.Ilona)
Mesajele din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet la:
e-mail: comunitateadeispasire@yahoo.com, inf. 0040-260-670508, 0040-768-712723
INTERVIÚ CU VAD ILONÁ
1. Te rog să vorbeşti despre tine şi despre familia ta trupească. M-am născut pe 21 decembrie1964 la Camăr, judeţul Sălaj. Părinţii şi un frate trăiesc în satul natal. Suntem trei fraţi. Am o fată măritată, Nicoleta. În prezent, din Voia lui Dumnezeu, sunt conducător asociat al comunităţii de ispăşire.
2. După părerea ta ce îi caracterizează cel mai mult pe fata ta, pe părinţii şi pe fraţii tăi? Niciodată nu voi uita clipele când medicii au renunţat la mine şi fetiţa mea aflând aceasta mă încuraja: „Mamă nu te teme! Eu mă voi ruga pentru tine şi Bunul Dumnezeu te va vindeca!” Mi-a fost alături în toate încercările. Când mă gândesc la mama mea îmi amintesc de Isus, care pe unde trecea făcea binele. Mama mea este caracterizată de iubire, bunătate şi dărnicie faţă de toţi. Tatăl meu este caracterizat de jertfelnicie. Când am fost bolnavă m-a dus pe spatele lui pe drumul de 3 km până la doctor. Cu fraţii mei trăiesc în iubire, înţelegere şi ajutor reciproc.
3. Vorbeşte despre boala şi vindecarea ta. Marea parte a vieţii mele a fost caracterizată de boli. În copilărie părinţii mă duceau pe spate la doctor indiferent că era iarnă sau vară, ploaie sau zăpadă, şi repetau: „Doamne ajută şi vindecă copilul nostru!” Am fost de foarte multe ori între viaţă şi moarte. Aveam 14 ani când am avut un vis interesant. Deasupra capului meu au apărut doi îngeri, îmbrăcaţi în alb, având mâinile împreunate pentru rugăciune. I-am întrebat zâmbind de ce au venit şi unul mi-a răspuns: „Nu te teme! Nu vei muri! Dumnezeu are un plan cu tine!” După ce am născut au apărut complicaţii datorită cărora am ajuns din nou să fiu între viaţă şi moarte. Am trecut prin aşa de multe suferinţe datorită tratamentelor prescrise de medici încât am hotărât că nu mă mai duc niciodată la medic. După doi ani nu am mai putut suporta durerea şi am fost nevoită să merg din nou la medic. După ce m-a consultat doctorul a declarat că am tumoare uterină. Medicii m-au tratat timp de şapte ani după care au renunţat. Atunci o vecină cu suflet bun m-a dus la Prilog, la călugărul Mihai. La prima întâlnire acesta mi-a spus: „Mai ai doar trei luni dacă nu faci ceea ce îţi cere Dumnezeu. Dacă te supui te poţi vindeca! Viitorul depinde de tine!” Călugărul mi-a recomandat programe de rugăciune, ceaiuri şi novene, iar eu le-am luat în serios. A mai recomandat să ofer din banii pe care îi am zeciuială pentru scopuri nobile. Cum eram foarte săracă în zilele de marţi făceam în cinstea Sfântului Anton multe clătite pe care le dădeam copiilor şi le ceream să se roage. Vindecarea mea trupeşte şi sufleteşte a avut loc pe 1 mai 2000, lângă Nuşfalău, pe muntele Sfintei Treimi. Despre aceasta puteţi citi detaliat în primul volum al cărţii Mamei Eva „Secretul bucuriei mele”.
4. Te rog să-ţi aminteşti de unul din visele tale rele care a fost spre binele tău. Când eram sub tratament am visat că sunt într-un sicriu negru al cărui capac se închidea. M-am speriat tare şi de spaimă am strigat: „Doamne, dacă exişti ai milă de mine şi mai dă-mi o şansă, iar eu în schimb îţi dăruiesc viaţa mea!” Atunci m-am trezit şi am simţit că în viaţa mea are loc o schimbare pozitivă.
5. Te rog să vorbeşti pe scurt despre căsnicia ta. Din copilărie am simţit vocaţia mea nu este căsătoria. Mi-ar fi plăcut să trăiesc într-o mănăstire. Fiind reformată nu am putut realiza acest lucru. La vârsta de 17 ani m-am mutat în Oradea, unde lucram într-o fabrică. Acolo l-am cunoscut pe soţul meu. După puţin timp am parcurs toate cele XIV staţiuni ale căii crucii. Din păcate fostul meu soţ a avut boala dependenţei şi a devenit un pericol pentru familia noastră. Simţeam de parcă şi Dumnezeu m-ar fi părăsit. În rugăciune şi post am primit din Cer indicaţia: „Trebuie să ieşi din Cosovo, înainte de a fi prea târziu!” Am împachetat puţine haine şi am plecat cu fetiţa mea la Camăr, la părinţi. Aşa cum a cerut Domnul am lăsat totul, nu am ţinut la nimic doar la Voia lui Dumnezeu. Acolo mergeam în biserica catolică aflată la 5 km la sfânta liturghie. După aceea au urmat mutările. În decurs de un an şi jumătate ne-am mutat de nouă ori, timp în care am simţit şi bunătatea, dar şi lipsa de îndurare a oamenilor. În acest timp m-am întărit şi am învăţat să privesc numai înainte, să accept binele şi răul şi să le ofer, am învăţat datorită sărăciei să cer şi să accept ajutorul, am învăţat să trăiesc foarte simplu. Am învăţat să iubesc şi duşmanii! Am învăţat să fiu flexibilă şi să-i accept pe toţi aşa cum sunt!
6. Cum ai devenit catolică? Într-o primă vineri am intrat într-o biserică catolică plină de adulţi şi de tineri. Când mergeau la împărtăşanie în mine s-a născut un dor de nespus după Isus. Spuneam în sinea mea, îmi trebuie Isus şi vreau să devin catolică. În scurt timp am găsit un preot catolic, care m-a pregătit, m-a spovedit şi m-a împărtăşit. Din acea clipă am devenit cea mai fericită creatură a lumii.
7. Cum ai ajuns în legătură cu părintele János şi cu Mama Éva? Călugărul Mihai m-a trimis la Şimian la părintele Csilik şi m-a rugat să-l ascult în toate. El m-a primit cu iubire, m-a invitat la novenele de prima sâmbătă iar eu l-am ales conducător spiritual. Aici am cunoscut-o pe Mama Eva, care era ca o adevărată mamă şi profesoară. Lângă ea am învăţat iubirea, ascultarea, flexibilitatea, răbdarea, radicalitatea, oferirea, bucurarea altora,... într-un cuvânt virtuţile Sfintei Fecioare. Ca recunoştinţă la aniversările carismei din puţinii bani care-i aveam cumpăram câte un coş mare de flori. Mama Eva m-a ajutat când eram cea mai părăsită. După 7 ani am ajuns la Nuşfalău, unde s-a continuat ispăşirea.
8. Cum ai trăit boala şi moartea Mamei Eva? În august 2007 când mi-a apărut Sfânta Fecioară, în locul Mamei Eva am văzut-o pe Sfânta Fecioară. A spus: „Vi-o încredinţez pe copila mea bolnavă, îngrijiţi-o de parcă m-aţi sluji pe Mine”. Cât a fost bolnavă ne-am străduit în fiecare zi să o bucurăm. Când a murit, aproape că am murit şi noi cu ea. Am reuşit să ne resemnăm în pierderea ei când a părut şi cu faţa strălucitoare a spus că a ajuns în Rai fără să treacă prin Purgator.
9. Care e motto-ul tău? „Mărire Ţie Doamne, recunoştinţă Ţie Doamne pentru toate!” Rămân veşnic recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că prin vindecare mi-a redat viaţa, mi-a dat o nouă vocaţie, familie spirituală, comunitate spirituală. Recunoştinţă lui Dumnezeu PENTRU TOATE!
(A pus întrebări – pr. Csilik János)
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu
Binecuvantarea
Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu