Lacomia Spirituala

Imperfectiuni de care dau dovada incepatorii cu privire la cel de al doilea pacat capital: LACOMIA SPIRITUALA

1.Multi dintre acesti incepatori cad uneori prea usor prada si asa zisei lacomii spirituale.Rareori se arata multumiti cu starea sufleteasca  data lor de Dumnezeu.In schimb sunt neconsolati si indispusi pentru ca in lucrurile spirituale, nu gasesc multumirea sufleteasca la care s-au asteptat.Unii nu se mai satura sa tot ceara sfaturi si indrumare spirituala, aduna multe carti spirituale, citesc tratate de care cred ca ar putea avea nevoie, pierzand astfel mult mai mult timp decat ar sacrifica pentru obtinerea atat de necesarei tagaduiri de sine si a desavarsirii saraciei in spirit.Strang iconite, rozarii si crucifixe deosebite si aratoase, luind in mana ba unul , ba altul, fac chiar schimburi de obiecte de cult cu alte persoane.Ba doresc un fel de obiecte , ba altul,isi leaga dorinta de cate unul care li se pare mai rar si mai scump.Altii isi atarna la gat medalii din ceara, binecuvantate de Sfantul Parinte, asa zisele "Agnus Dei", relicve sau numele sfintilor, comportandu-se ca si copiii cu jucariile lor.

In toate acestea condamn mai ales dorinta inimii de a le poseda, de a pune prea mare pret pe numarul si executia artistica a acestor obiecte, caci acest fel de a se comporta  este contrar saraciei spirituale, care nu cauta decat esenta evlaviei servindu-se de acele obiecte doar in scopul rugaciunii, netinand seama de numarul si de valoarea lor.Evlavia adevarata trebuie sa izvorasca din inima, tinand doar de realitatea si esenta exprimata prin acele obiecte spirituale.Tot ce trece de aceasta limita, este avaritie si,ca atare , un semn al imperfectiunii.Cel care vrea sa ajunga la desavarsire, trebuie sa renunte la asemenea dorinte.

2.Am cunoscut o persoana care a purtat mai bine de 10 ani o cruciulita simpla de tot, lucrata dintr-o ramurica sfintita, cele doua brate fiind prinse unul de celalalt cu ajutorul unui ac de gamalie.Aceasta persoana nu s-a despartit niciodata de cruciulita, purtand-o pana in ziua in care i-am luat-o;a fost o persoana de o intelegere si inteligenta deosebita.Am cunoscut pe altcineva, care-si facea rugaciunile depanand un sirag de matanii ale carui margele erau lucrate din vertebre de peste; desigur ca devotiunea acestei persoane nu a fost mai putin pretuita de Dumnezeu.

Se poate spune ca cele doua persoane despre care am vorbit, n-au pus pret nici pe executia artistica,nici pe valoarea obiectului de cult.Toti cei care pasesc de la bun inceput pe calea cea buna, nu-si leaga inima de obiecte, nu fac colectii, nici nu doresc sa aiba mai multe cunostinte decat le sunt necesare activitatii lor profesionale.

Ei nu au alta dorinta decat sa fie cat mai aproape de Dumnezeu si sa-i fie pe plac.

Cu multa marinimie daruiesc altora tot ce poseda, gasindu-si placerea in renuntarea la toate acestea din dragoste pentru Dumnezeu si pentru aproapele, fara sa tina cont daca e vorba de obiecte spirituale sau profane.

Ei nu urmaresc, precum am mai spus,decat desavarsirea lor interioara, pentru a-i face in toate placere lui Dumnezeusi nicidecum lor insile.

3.De aceste imperfectiuni, ca de altfel si de toate celelalte, sufletul se poate purifica in intregime doar cand este supus de Dumnezeu purificarii pasive a noptii intunecate, despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.Cu toate acestea, sufletul trebuie sa colaboreze din rasputeri la purificarea si sfintirea sa, spre a deveni demn de aspra scoala a lui Dumnezeu, in care se va vindeca de tot ceea ce nu-i poate fi de folos.

Oricat de mult s-ar stradui , sufletul nu se poate purifica singur atat de temeinic incat sa fie intr-o masura oarecare apt de unirea desavarsita in dragoste cu Dumnezeu, daca Domnul Insusi nu l-ar lua de mana pentru a-l purifica in focul intunecos despre care vom vorbi in cele ce urmeaza.

sursa : "Noaptea Intunecata" scrisa de Sfantul Ioan al Crucii

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu harurile de care aveti mai mare nevoie si sa va transforme in iubiti copii ai Vointei Divine!