Repetarea actelor de dorinta

Lui Daniel i s-a descoperit misterul lui Cristos pentru ca el era omul dorintelor.Un suflet care il doreste pe Isus, nu poate sa nu intre adanc in cunoasterea si trairea tainelor sale.

Dorinta zdrobeste obstacolele, ea deschide poarta sufletului prin care realizeaza minunatele cuvinte din Apocalips:

"Iata ca eu stau la usa si bat; daca cineva asculta vocea mea si-mi deschide , voi intra la el , si vom cina impreuna". ( Ap.3,20)

Dorinta dilata sufletul si-l adapteaza obiectului dorit.Ea il asimileaza , ca sa spun asa, lui Dumnezeu, Tatal ceresc, care a binevoit s-o asigure pe sfanta Ecaterina de Siena ca:

"Nici o virtute nu-ti poate merita viata vesnica , pentru ca tu imi slujesti intr-un mod marginit.Eu, Dumnezeu cel infinit, doresc sa fiu servit intr-un mod infinit; or tu nu ai in tine nimic infinit, afara de dorinta si de elanul sufletului tau".

Dar adauga:

"Aceasta dorinta, ca si toate celelalte virtuti n-au valoare decat prin Cristos cel rastignit, unicul meu Fiu".

Trezirea actelor de dorinta dupa Sfanta Impartasanie e un lucru foarte bun.Bossuet spune ca "exercitiul desavarsit al iubirii este dorinta continua de a-l primi pe Isus Cristos. Masa euharistica e pregatita; insa invitatii lipsesc, dar tu , Isuse, ii chemi".

Viata mai multor sfinti a fost consumata de o dorinta arzatoare a sufletului lor dupa unirea euharistica.

Sfantul Ignatiu, martirul, scria romanilor:

"Nu doresc placerile acestei lumi, ci doresc painea dumnezeiasca , painea cerului, painea vietii , Trupul lui Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu.Ard de dorinta de a ma imbata cu aceasta bautura care e sangele sau si care aprinde in noi o iubire netrecatoare, dandu-ne zalogul vietii vesnice".

Sfanta Ecaterina de Siena suspina zi si noapte dupa Sfanta Impartasanie.Indata ce aurora diminetii aparea la orizont, alerga la biserica condusa de dorinta sa arzatoare dupa Isus.

"Parinte, mi-i foame" - spunea dansa adesea, parintelui B. Raymond pentru a-i exprima dorinta sa de a se impartasi."Pentru dragostea lui Dumnezeu dati sufletului meu aceasta hrana".

Sfanta Maria Margareta Alacoque spunea:

"Inima mea este consumata de dorinta de a-l iubi pe Dumnezeul meu si acest fapt imi da o foame nepotolita dupa Sfanta Impartasanie si dupa suferinta..."

Ea ne marturiseste ca intr-o zi de vinerea mare , fiind cuprinsa de o dorinta arzatoare de a-l primi pe Isus Cristos, ii spune cu multe lacrimi in ochi:

"Isuse preaiubit, doresc sa ma consum dorindu-te pe Tine si neputandu-te primi in aceasta  zi, nu voi inceta sa te "doresc".

Isus a venit s-o mangaie cu prezenta sa placuta, spunandu-i:

"Fiica mea, dorinta ta a patruns atat de adanc in inima mea, incat daca nu as fi infiintat acest sacrament al iubirii, eu l-as infiinta acum pentru a ma face hrana ta.Eu simt atata placere ca sa fiu dorit de suflete, incat ori de cate ori inima concepe aceasta dorinta, de fiecare data eu privesc cu iubire acel suflet pentru a-l atrage la mine".

In tabernacol, Isus pare ca sta ca odinioara sub porticul templului, in picioare, strigand catre multime:

"Daca cuiva ii este sete, sa vina la mine si sa bea".

Isus din sfantul tabernacol ne reaminteste invitatia intelepciunii divine:

"Veniti la mine , voi toti care ma doriti  si saturati-va!".

Sa trezim deci in noi dorinte din ce in ce mai frecvente , din ce in ce mai arzatoare dupa Isus din Euharistie.Sufetul nostru sa fie totdeauna orientat spre Sfanta Euharistie.Sa traim in stare de dorinta , in stare de miscare spre Dumnezeu, ca si Psalmistul:

"Imi deschid gura si am aflat , ca poruncile tale am dorit".

Aceasta dorinta dupa Dumnezeu e unul dintre harurile cele mai pretioase pe care El le-a promis prin profetii sai:

"Vor veni zile pe pamant in care voi trimite foamea in lume,  nu foamea dupa paine, nici setea dupa apa, ci foamea dupa Cuvantul lui Dumnezeu".

Pana unde ii este permis dorintei noastre sa se avante? Putem noi aspira chiar si dupa cele mai tainice mistere ale unirii dumnezeiesti?

Da, cu conditia ca dorinta noastra sa se tina intr-o umilinta perfecta si intr-o bucuroasa supunere la vointa lui Dumnezeu.Fara indoiala, ar fi o mandrie si o expunere la cele mai desarte iluzii faptul de a dori favorurile extraordinare pe care teologia le numeste haruri date gratis ( ca revelatiile, viziunile etc).

Dar a dori o unire cat mai stransa a sufletului nostru cu Dumnezeu, e un lucru permis, legitim si sfintitor.Mireasa din Cantarea Cantarilor striga:

"El sa ma sarute cu sarutul gurii sale!"

Ea vorbeste in numele intregii creaturi rascumparate si sfintite prin har, aspirand dupa aceasta fericita stare in care sufletul " adera Domnului atat incat devine un duh cu El".

Cine face sa se nasca in sufletului nostru aceste dorinte sfinte si indraznete?

- Duhul Sfant.El este Acela care calauzeste sufletul nostru catre Dumnezeu.

"Caci noi nu stim cum sa ne rugam, dar Duhul Sfant mijloceste pentru noi cu suspine negraite.El este cel care striga in noi: Abba Tata!"

Un mijloc excelent pentru a ne exprima si pentru a ne aprinde dorintele noastre , este acela de a-l chema in ajutorul nostru, aemenea psalmistului:

Precum cerbul doreste izvoarele de apa,

Asa te doreste sufletul meu pe tine, Dumnezeule.

Sufletul meu este insetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu.

Doamne, pe tine te caut

Sufletul meu are nevoie de tine,

Trupul meu se consuma dupa tine

Ca un pamant uscat, pustiu si fara apa".

sursa : "De la Euharistie la Sfanta Treime" - M.V.Bernadot

 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie pentru a fi mereu insetati dupa El !

Despre adevarata dragoste in "Revelatiile Sfintei Brigitta"

"Mama vorbi cu mireasa si-i spuse:

"Ma iubesti , fiica mea?".

Ea raspunse:

"Invata-ma, Doamna mea, ca sa te iubesc, pentru ca sufletul meu este patat de o dragoste falsa si sedus de un venin otravitor si de aceea nu poate sa inteleaga adevarata dragoste".

Mama raspunse: 

"Te voi invata.Sunt patru orase in care exista patru feluri de dragoste, daca le poti numi pe toate dragoste, caci doar aceea poate fi numita dragoste , unde Dumnezeu si sufletul se unesc intr-o adevarata legatura

 si o adevarata armonie a virtutilor.

Primul oras este orasul incercarilor , care este lumea, unde omul este plasat pentru a fi cercetat daca-l iubeste sau nu pe Dumnezeu,pentru ca sa invate a-si cunoaste boala si pentru ca sa-si dobandeasca virtuti prin care sa poata reveni la cinstire, astfel ca el,omul curatit pe pamant, sa poata fi incoronat cu si mai mare cinstire in cer.In acest oras exista o dragoste neordonata, cand trupul este mai iubit decat sufletul, cand cele trecatoare sunt dorite mai cu zel decat cele spirituale, cand povara este cinstita si virtutea este dispretuita, cand pelerinajele sunt mai placute decat tara de bastina si cand omul muritor este mai de temut si mai cinstit decat Dumnezeu care guverneaza pe vecie.

Al doilea oras este orasul curatiei.Acolo se spala sufletul de murdarie.

Lui Dumnezeu i-a placut sa infiinteze asemenea locuri, unde cel care a fost neglijent si trufas, cand si-a urmat propria vointa, sa fie curatit pentru incoronare, dar cu teama.In acest oras se gaseste dragoste nedesavarsita pentru ca Dumnezeu, in speranta ca va elibera din inchisoare , nu este iubit cu dragoste din cauza chinurilor si amaraciunii pe care o simte sufletul in pocainta pentru pacate.

Al treilea oras este orasul chinurilor.Acela este iadul.Acolo segaseste toata rautatea , toata necuratia, toata invidia si toqata impietrirea dragostei.

Dumnezeu guverneaza si peste acest oras prin impartirea dreptatii, prin masura dreapta si echitabila a pedepsei si prin infranarea furiei oarbe a diavolilor, pentru ca ei sa nu chinuie pe cineva peste pedeapsa hotarata, care a fost stabilita fiecaruia dupa merit.

Caci asa cum unii osanditi au pacatuit mai mult,altii mai putin, asa exista masura pentru pedeapsa dreapta a tuturor. 

Toti osanditii sunt inchisi desigur in intuneric, dar nu toti in acelasi fel.

Caci intunericul se deosebeste de intuneric, groaza de groaza si focul de foc.

Peste tot conduce si stabileste Dumnezeu cu dreptate si indurare si aceasta chiar si in iad, astfel cei care au pacatuit cu intentie sunt pedepsiti intr-un fel, cei care au pacatuit din slabiciune, in alt fel, iar cei care sunt tinuti doar in captivitate din cauza blestemului stramosesc, in al treilea  fel.Chinurile ultimilor amintiti constau in lipsa vederii lui Dumnezeu, a luminii alesilor lui si ei se apropie de indurare si bucurie in asa masura incat nu cunosc pedeapsa ingrozitoare pentru faptul ca nu au savarsit pacate si fapte rele.Daca dumnezeu n-ar fi impartit totul intr-un fel si o masura atat de bine stabilita, atunci diavlolii n-ar fi avut niciodata masura in a chinui sufletele.

Al patrulea oras este orasul cinstirii.Acolo domneste iubirea desavarsita si ea este bine ordonata , caci nimic nu se doreste altceva decat pe Dumnezeu si totul este de dragul lui Dumnezeu.

Pentru ca tu sa poti ajunge la desavarsirea acestui oras, trebuie sa ai dragoste cu patru calitati: o dragoste bine ordonata, curata, adevarata si desavarsita.

Bineordonata este dragostea prin care cele trupesti sunt iubite doar pentru strictul necesar, lumea este iubita nu de dragul belsugului,ci doar de dragul lui Dumnezeu, prietenul este iubit de dragul curatiei vietii si dusmanul de dragul rasplatii.

Curata este dragostea cand povara nu este iubita alaturi de virtute, cand obiceiul rau este dispretuit si pacatul nu este usor trecut cu vederea.

Adevarata este dragostea cand il iubesti pe Dumnezeu cu toata fiinta si din toata inima, cand toate faptele tale urmaresc cinstirea lui Dumnezeu, dar in acelasi timp teama de El nu-ti permite nici un pacat, nici chiar cel mai mic pacat si ca nu cumva, consolandu-te pe faptele tale bune, sa fi tentata si ispitita la pacat. Dar desavarsita este dragostea , cand nimic nu-i este omului atat de placut ca Dumnezeu.

Aceasta incepe in aceasta viata si se desavarseste in cer.

Iubeste, de aceea, aceasta dragoste desavarsita si adevarata , caci cel care nu o are va fi pedepsit, chiar daca el este credincios, zelos , smerit si nou nascut prin botez; astfel el va veni in orasul groazei, caci asa cum exista un Dumnezeu , asa exista o credinta in Biserica lui Petru, un botez si o desavarsire a cinstirii si a rasplatii.De aceea trebuie ca cel care vrea sa vina la singurul Dumnezeu sa aiba vointa si o dragoste fata de singurul Dumnezeu.

De aceea sunt nedemni acei oameni cand spun:

"Ajunge daca eu sunt cel mai mic in cer; eu nu vreau sa fiu desavarsit".

O , ce gand nebun! Cum ar putea cineva sa fie nedesavarsit acolo unde toti sunt desavarsiti, unii prin nevinovatia vietii lor,altii prin nevinovatia copilariei, altii prin cainta lor si altii prin credinta si buna vointa?"

sursa: Sfanta Brigitta "Revelatii Ceresti"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti nevoie pentru a avea o dragoste desavarsita!

Dorinta

Sa Te privesc cum stai infrigurat,
Sa simt cum gemi de dor si-ngheti in mine?
Sa te inlantui cu al meu pacat
In temniti crude, de oroare pline?

O, Doamne , NU !
Mai naste-ma o data !
Cand totu-n jur se stinge si-amuteste,
Cand viata a pierit si moartea creste,
Renaste-ma-ntru Cel ce ma iubeste !

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele Haruri de care aveti mai mare nevoie!

Esenta iubirii mele

Cum te-as iubi daca ti-as frange zborul,

Si din inalt te-as arunca in put ?

Cum te-as iubi daca ti-as stinge Focul,

Fortandu-te spre moarte sa apuci ?

Sa vreau sa sfartec Cerul ce te cheama,

Sa te lipsesc de Locul , din veac pregatit ?

Mai bine as muri seara de seara ,

Decat  sa ti-L rapesc pe Cel Iubit !

I-am daruit doar Lui "nimicnicia",

Nu vreau din nou sa ma imbrac cu ea,

Am alte straie: jertfa si iubirea ,

Si-abandonarea in Sfanta Voia Sa!

Zdrobindu-mi "eul" opresc pustiirea,

Ce pentru "sine", dorise a te pastra,

Te daruiesc sublimului din mine,

Oricate morti , sau sange m-ar costa.

Ma-ndrept spre esafod cu bucurie,

Ma-ncant si ma-nfierbant in moartea grea,

Stiind ca-n jertfa-mi , dincolo de sange,

Cristos, iti oglindeste Fata Sa!

Aceaste " stingeri" sunt de fapt "atingeri",

Bucati de Cer , ce ti se-ofera-n Dar,

Bucati de suflet ,ce se vor ofrande,

Pentru a-ti dobandi starea de Har!

Si astfel, TE IUBESC,  in viata si in moarte,

Te pot pastra si dincolo de ea,

Iubirea mea cu gust de puritate,

Te daruieste Vietii, nu ti-o ia ...

Sa ne incredem in El

" De cand il cunosc pe Dumnezeu , stiu ca nu m-a luat niciodata peste picior.
 

Stiu ca nu ma inseala; asta e puterea mea.
Cunoasterea Lui m-a facut sa am incredere in El.
Port in mine aceasta experienta , si e de nesters.
 

Am incredere in El.

Am incredere chiar si atunci cand increderea insasi 

e pusa la incercare si eu nu mai inteleg nimic.
Simt ca ma incred in El si atunci cand orizontul meu e intunecat , 

arid, dureros.
Imi amintesc ca pot avea incredere in El, stiu ca e fidel.
Da, e fidel.
Si atunci , daca e fidel, o sa-mi explice lucrurile pe care acum nu reusesc sa le inteleg.
Si-mi va explica si care este ratiunea suferintei, a mortii , a raului.
Nu pot sa inteleg intotdeauna de ce face anumite lucruri.
Dar stiu din experienta ca , daca face asa , inseamna ca face bine.
Ma incred in El, care e indragostit de increderea pe care o putem avea in El.
Nimic nu-i da o bucurie mai mare decat acest act care rezuma in sine toata iubirea si legatura pe care El vrea sa o stabileasca cu noi.

Increderea e maximul pe care noi creaturile I-l putem da."

Carlo Carretto "Iubind in tacere..."

" Dorinţa mea este să mă dăruiesc în întregime lui Dumnezeu şi să-L iubesc cu mult mai mult decât mă iubesc pe mine însămi.

 De ce m-aş opune la ceea ce-I place? 

Cum aş putea să fac altceva decât să mă dăruiesc în întregime Lui? Cum ar putea să fugă cineva de domnia unui rege pe care îl iubeşte din toată inima?
 

„Cine ne poate despărţi de dragostea care este în Isus Hristos?” ... " 

Jeanne Guyon

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa implineasca in voi  dorintele Sale! 

Discursul Papei la Liturghia de încheiere a Anului Credinţei

Discursul Sfântului Părinte Papa Francisc
la Liturghia de încheiere a Anului Credinţei
în solemnitatea Cristos Regele Universului
Piaţa San Pietro, 24 noiembrie 2013

Solemnitatea de astăzi a lui Cristos Regele Universului, încoronare a anului liturgic, marchează şi încheierea Anului Credinţei, convocat de Papa Benedict al XVI-lea, spre care se îndreaptă acum gândul nostru pline de afecţiune şi de recunoştinţă pentru acest dar pe care ni l-a oferit. Cu această iniţiativă providenţială, el ne-a oferit ocazia de a redescoperi frumuseţea acelui drum de credinţă care a început în ziua Botezului nostru, care ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu şi fraţi în Biserică. Un drum care are ca ţintă finală întâlnirea deplină cu Dumnezeu, şi în timpul căruia Duhul Sfânt ne purifică, ne ridică, ne sfinţeşte, pentru a ne face să intrăm în fericirea la care tânjeşte inima noastră.

Doresc să adresez un salut cordial şi fratern şi Patriarhilor şi Arhiepiscopilor Majori din Bisericile Răsăritene Catolice, prezenţi aici. Schimbul păcii, pe care îl voi face cu ei, vrea să semnifice înainte de toate recunoştinţa Episcopului de Roma faţă de aceste comunităţi, care au mărturisit numele lui Cristos cu o fidelitate exemplară, adesea plătită cu mare preţ. În acelaşi mod, prin intermediul lor, cu acest gest vreau să ajung la toţi creştinii care trăiesc în Ţara Sfântă, în Siria şi în tot Orientul, cu scopul de a dobândi pentru toţi darul păcii şi al înţelegerii.

Lecturile biblice care au fost proclamate au ca fir conducător centralitatea lui Cristos. Cristos este în centru, Cristos este centrul. Cristos centru al creaţiei, Cristos centru al poporului, Cristos centru al istoriei.

1. Apostolul Paul ne oferă o viziune foarte profundă a centralităţii lui Isus. Ni-l prezintă ca primul născut din toată creaţia: în El, prin El şi pentru El au fost create toate lucrurile. El este centrul tuturor lucrurilor, este începutul: Isus Cristos, Domnul. Dumnezeu i-a dat lui plinătatea, totalitatea, pentru ca în El să fie reconciliate toate lucrurile (cf. Col 1,12-20). Domn al creaţiei, Domn al reconcilierii.

Această imagine ne face să înţelegem că Isus este centrul creaţiei; şi prin urmare atitudinea cerută credinciosului, dacă vrea să fie credincios, este aceea de a recunoaşte şi de a primi în viaţă această centralitate a lui Isus Cristos, în gânduri, în cuvinte şi în fapte. Şi astfel gândurile noastre vor fi gânduri creştine, gânduri ale lui Cristos. Faptele noastre vor fi fapte creştine, fapte ale lui Cristos, cuvintele noastre vor fi cuvinte creştine, cuvinte ale lui Cristos. În schimb, când se pierde acest centru, pentru că este înlocuit cu altceva, rezultă numai daune, pentru ambientul din jurul nostru şi pentru omul însuşi.

2. În afară de a fi centru al creaţiei şi centru al reconcilierii, Cristos este centru al poporului lui Dumnezeu. Şi chiar astăzi este aici, în centrul nostru. Acum este aici în Cuvânt şi va fi aici pe altar, viu, prezent, în mijlocul nostru, poporul său. Este ceea ce ne este arătat în prima lectură, unde se relatează despre ziua în care triburile lui Israel au venit să îl caute pe David şi în faţa Domnului l-au uns rege peste Israel (cf. 2Sam 5,1-3). Prin căutarea figurii ideale a regelui, acei oameni îl căutau pe însuşi Dumnezeu: un Dumnezeu care să fie aproape, care să accepte să însoţească drumul omului, care să devină fratele lor.

Cristos, descendent al regelui David, este tocmai “fratele” în jurul căruia se constituie poporul, care se îngrijeşte de poporul său, de noi toţi, cu preţul vieţii Sale. În El noi suntem una; un singur popor uniţi cu El, împărtăşim un singur drum, un singur destin. Numai în El, în El drept centru, avem identitatea ca popor.

3. Şi în sfârşit, Cristos este centrul istoriei omenirii şi centrul istoriei fiecărui om. Lui putem să îi prezentăm bucuriile şi speranţele, tristeţile şi neliniştile din care este ţesută viaţa noastră. Când Isus este în centru, chiar şi momentele cele mai întunecate ale existenţei noastre se luminează şi ne dă speranţă, aşa cum se întâmplă pentru tâlharul cel bun în Evanghelia de astăzi.

În timp ce toţi ceilalţi se adresează lui Isus cu dispreţ – “Dacă tu eşti Cristos, Regele Mesia, salvează-te pe Tine însuţi coborând de pe lemn!” – acel om, care a greşit în viaţă, la sfârşit se agaţă căit de Isus răstignit implorând: “Aminteşte-ţi de mine când vei intra în împărăţia Ta!” (Lc 23,42). Şi Isus îi promite: “Astăzi vei fi cu mine în paradis” (v. 43): Împărăţia Sa. Isus rosteşte numai cuvântul iertării, nu cel al condamnării; şi atunci când omul găseşte curajul de a cere această iertare, Domnul nu lasă niciodată să dispară o asemenea cerere. Astăzi noi toţi ne putem gândi la istoria noastră, la drumul nostru. Fiecare dintre noi are istoria sa; fiecare dintre noi are şi greşelile sale, păcatele sale, momentele sale fericite şi momentele sale întunecate. Ne ajută, în această zi, să ne gândim la istoria noastră şi să îl privim pe Isus şi din inimă să îi repetăm de multe ori, dar cu inima, în tăcere, fiecare dintre noi: 

“Aminteşte-ţi de mine, Doamne, acum când eşti în împărăţia Ta! Isuse, aminteşte-ţi de mine, pentru că eu vreau să devin bun, vreau să devin bună, dar nu am putere, nu pot: sunt păcătos, sunt păcătos. Dar aminteşte-ţi de mine, Isuse! Tu poţi să-ţi aminteşti de mine, pentru că Tu eşti în centru, Tu eşti chiar în împărăţia Ta!” Ce frumos! Să facem aceasta cu toţii astăzi, fiecare în inima sa, de multe ori. “Aminteşte-ţi de mine, Doamne, Tu care eşti în centru, Tu care eşti în împărăţia Ta!”

Promisiunea lui Isus adresată tâlharului cel bun ne dă o mare speranţă: ne spune că harul lui Dumnezeu este mereu mai îmbelşugat decât rugăciunea care l-a cerut. Domnul dăruieşte mereu mai mult, este atât de generos, dăruieşte mereu mai mult decât i se cere: îi ceri să îşi amintească de tine şi te duce în împărăţia Sa! 

Isus este chiar centrul dorinţelor noastre de bucurie şi de mântuire. Să mergem cu toţii împreună pe acest drum! 

sursa:http://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-liturghia-de-incheiere-a-anului-credintei-2013/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

Cum trebuie sa ne impartasim

" Incepe seara , in ajun , a te pregati pentru sfanta Impartasanie, prin mai multe aspiratii si elanuri de iubire,retragandu-te mai devreme, spre a te putea scula mai de dimineata. Daca te trezesti noaptea , umple-ti indata inima si gura cu cateva cuvinte alese , cu ajutorul carora sufletul tau sa se parfumeze pentru a-l primi pe Mirele sau , care , veghind in timp ce tu dormi, se pregateste sa-ti aduca mii de haruri si binecuvantari daca, din partea ta esti dispusa sa le primesti.

Dimineata , scoala-te cu mare bucurie pentru fericirea pe care o speri si , dupa ce te-ai spovedit, du-te cu mare incredere , dar si cu umilinta , sa primesti acea hrana cereasca ce te nutreste pentru viata vesnica.

Dupa ce vei fi spus cuvintele sfinte:

"Doamne nu sunt vrednica",

Mateti 8:8 ( 8. "Doamne", a raspuns sutasul, "nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu; ci zi numai un cuvant, si robul meu va fi tamaduit.)

nu-ti mai misca nici capul , nici buzele, fie pentru a te ruga, fie pentru a suspina, ci , deschizand binisor si potrivit gura si ridicandu-ti capul atat cat trebuie pentru a-l face pe preot sa vada ce face, primeste-l, plina de credinta , de speranta si de caritate, pe Acela caruia , in care, prin care si pentru care credem , speram si iubim.

Imagineaza-ti, Filotee, ca, dupa cum albina, care a cules de pe flori roua cerului si sucul cel mai ales al pamantului si le-a transformat in miere, le duce apoi in stupul ei, tot asa si preotul , dupa ce l-a luat de pe altar pe Mantuitorul lumii, Fiul adevarat a Fecioarei, care ca o floare a iesit din pamantul umanitatii noastre, ti-l ofera ca o hrana suava in gura si in trupul tau.
Dupa ce l-ai primit , indeamna-ti inima sa-l adore pe Regele mantuirii; examineaza cu El nevoile tale sufletesti; priveste-l inlauntrul tau, unde El salasluieste spre fericirea ta; in sfarsit, fa-i primirea cea mai buna ce vei putea si comporta-te astfel incat sa se cunoasca din toate actiunile tale ca Dumnezeu este cu tine.
Dar cand nu vei putea avea harul de a te impartasi real la sfanta Liturghie, impartaseste-te cel putin cu inima si cu spiritul, unindu-te cu o dorinta inflacarata cu trupul de -viata-facator al Mantuitorului.

Marea ta intentie la  sfanta Impartasanie trebuie sa fie aceea de a progresa , de a te intari si de a te statornici in iubirea lui Dumnezeu; caci tu trebuie sa primesti pentru iubire ceea ce numai iubirea face sa ti se dea.
Nu , Mantuitorul nu poate fi imaginat intr-o fapta mai iubitoare sau mai gingasa decat aceasta , in care el se nimiceste pe sine , spre a zice astfel, si se reduce in hrana pentru a patrunde in sufletele noastre si pentru a se uni intim cu inima si cu trupul credinciosilor sai.

Daca cei lumesti te intreaba de ce te impartasesti asa de des, spune-le ca pentru a invata sa-l iubesti pe Dumnezeu , pentru a te purifica de imperfectiunile tale, pentru a te elibera de mizeriile tale, pentru a te mangaia in intristari, pentru a te intari in momentele de slabiciune.Spune-le ca doua feluri de oameni trebuie sa se impartaseasca des :

cei desavarsiti, pentru ca, fiind bine dispusi, ar face rau sa nu se apropie de izvorul si fantana perfectiunii ; si cei nedesavarsiti , pentru a putea , pe drept , tinde la perfectiune;

cei tari ca sa nu devina slabi; cei bolnavi , pentru a fi vindecati ; cei sanatosi, ca sa nu se imbolnaveasca;

iar tu, ca nedesavarsita , slaba si bolnava, ai nevoie sa te impartasesti des cu perfectiunea ta, cu puterea ta si cu medicul tau.

Spune-le ca aceia care n-au multe ocupatii lumesti trebuie sa se impartaseasca des, pentru ca o pot face comod, iar aceia care sunt mult ocupati, pentru ca au nevoie de sfanta Impartasanie si acela care munceste mult si este coplesit de necazuri trebuie sa se hraneasca cu mancaruri solide si des.

Spune-le ca tu primesti Preasfantul Sacrament ca sa inveti sa-l primesti bine, deoarece nu se face bine un lucru pe care nu-l faci des.

Impartaseste-te des , Filotee, si cat mai des vei putea, cu avizul parintelui tau spiritual ; si crede-ma , iepurii devin albi iarna, in muntii nostri,pentru ca nu vad si nu mananca decat zapada; si tu , tot adorand si hranindu-te cu frumusetea, bunatatea si curatia insasi in acest Sacrament dumnezeiesc, vei deveni frumoasa , buna si cu totul curata."

sursa : Sfantul Francisc de Sales " Introducere in viata evlavioasa"

 

 

 

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa implineasca in voi Sfanta Sa Vointa!

Miracol Euharistic in 15 noiembrie 2013

CHIPUL DOMNULUI ISUS CRISTOS A APĂRUT PE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ÎN BISERICA VILAKKANOOR ÎN KANNUR DIST, KERALA, INDIA, LA DATA DE 15 NOIEMBRIE 2013, ÎN TIMPUL SFINTEI LITURGHII DE LA ORA 6.45

Tu Lava esti

Scanteie sunt, incandescenta-n Tine
Tu Lava esti, curgand usor prin mine.
M-atingi, ma arzi, m-aprinzi si ma dezmierzi
Ma dori, ma frangi, ma sfasii, ma testezi
M-apropii, ma respingi, ma rastignesti.

Pierduta sunt , ma regasesc in Tine,
Tu Lava esti, curgand usor prin mine.

Despre Liturghia Euharistica ne vorbeste pr. Gabriel Marian Marincaş

Dragii mei , sfantul Augustin spunea: "Acela care cunoaste Adevarul cunoaste si Lumina, si acela care cunoaste Lumina cunoaste Vesnicia.Ea este lumina pe care o cunoaste Iubirea."
 
Eu va invit , din toata inima , sa vizionati aceasta formidabila prezentare despre Liturghia Euharistica in care pr. Gabriel Marian Marincaş ne vorbeste despre " Nucleul de foc al intregii vieti sacramentale a Bisericii " tocmai pentru a descoperi Adevarul , pentru a trai in Lumina , pentru a deveni Iubire.

Cu siguranta veti intelege , veti simti si veti trai in mod diferit Sfanta Liturghie dupa ce veti privi acest clip si in nici un caz nu va veti mai plictisi in timpul celebrarii Ei . :)

 "Experienta Euharistica este o experienta de contact.Din punctul acesta de vedere Taina nu se vorbeste si nici nu se asculta...
Cuvantul este textul evenimentului.In Liturghia Cuvantului noi vorbim despre eveniment si-l ascultam: evenimentul Isus, cu tot ce este El.
In Taina il experimentam concret , 

este chiar prezenta Lui concreta in Trup si Sange.
Cuvantul ce face? Lamureste , scoate la iveala Taina ,iar Taina vitalizeaza si da forta cuvantului." pr.Gabriel Marian Marincaş

 "In ceea ce ma priveste, binele inseamna sa ma alipesc lui Dumnezeu , deoarece daca nu voi ramane intr-insul, nu voi putea ramane nici in mine insumi.Dar el, dainuind in sine insusi le innoieste pe toate, si tu esti Domnul meu, caci nu ai nevoie de bunurile mele" spunea sfantul Augustin.
In stilul sau clar , bine documentat si atat de inspirat , pr. Gabriel Marian Marincaş ne descopera cu limpezime acest "nucleu de foc al intregii vieti sacramentale a Bisericii" in care nu doar ne "alipim" de Cristos" ci suntem absorbiti de El.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa iubire!

Iubeste-ma asa cum esti !

RUGAMINTEA  MANTUITORULUI  HRISTOS

     <
       Chiar daca esti las, fricos, neincrezator in implinirea dragostei si in savarsirea dragostei si a sfinteniei, chiar cand ai sa recazi in acele pacate pe care nu ai vrea sa le mai faci, Eu nu iti dau voie sa nu Ma iubesti.

       Iubeste-Ma asa cum esti tu. In orice moment si in orice situatie te-ai afla, in credinciosie sau in tradare, in ravna sau in uscaciune, tu iubeste-Ma asa cum esti. Eu vreau sa Ma poti iubi din putina si saraca ta inima.
        Daca voi astepta pana cand vei fi desavarsit, atunci n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim?! Un inger care sa straluceasca de curatie si dragoste? Nu sunt Eu oare Domnul Dumnezeu care a creat toate si pot totul? Omule, ti-ai dat tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-Ma sa te iubesc, Eu iti vreau inima, care este locasul Meu.
       Desigur, cu timpul am sa te schimb, insa pana atunci, iubeste-Ma asa cum esti tu, fiindca Eu te iubesc cu toate ca esti asa. Eu vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din putina si saraca ta inima; din adancul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si cand esti slab si necurat .
      Nu vreau o dragoste izvorata si hranita din mandria virtutilor tale, ci dintr-o inima smerita pe care o poti curati oricand. N-am nevoie de virtutile tale, de talentele tale, de intelepciunea ta. Eu vreau doar sa ma iubesti si sa lucrezi cu dragoste pentru Mine.
      Nu virtutile tale le doresc daca ti le-as da, tu esti asa de slab si de mandru, incat as hrani amorul tau propriu si nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv pentru care tu nu Ma cauti si stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!
      Unui fier negru flacarile unui foc nu numai ca i-ar curata rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeste-Ma deci, si pacatele se vor arde, si tu vei fi fericit.
      Iubeste- Ma nu numai ca sa fii curat, asta ar fi din nou o mandrie pentru tine, ci pentru ca Eu vreau sa odihnesc in inima ta. Deci nu te mai ingrijora de asta.
      As putea sa fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu; tu ai sa fii sluga rea si nefolositoare si neputincioasa. Am sa-ti iau si putinul pe care tu te increzi ca-l ai. Eu te-am facut din iubire, si pentru ca sa-ti dau iubirea, fara ca tu sa-mi poti da ceva.
      Nu incerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic, asta Ma doare atat de mult la tine.
Iubeste-Ma in dragostea Duhului Meu si fara motive, nu mai sta departe de Mine; iti lipseste nu sfintenia  pe care numai Eu ti-o pot da ci o inima gata sa Ma iubeasca oricand si pana la capat.
     Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor, Eu singurul si adevaratul Imparat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv intinaciunea si saracia ta. Daca ti-ai cunoaste-o pana-n adanc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu si acum sa te indoiesti de dragostea ce o am Eu pentru tine.
     Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine; doar pacatul esti in stare sa-l faci fara ajutorul Meu. Sa nu te increzi in tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las in cadere in masura cu care tu te apreciezi.
    Nu te framanta ca n-ai virtuti, am sa-ti dau Eu Sfintenia Mea. Deschide-ti inima prin pocainta si Ma primeste in potirul sufletului tau prin Trupul si Sangele Meu, pe care in dar ti-L dau la Sfanta Liturghie. Atunci o sa te fac sa intelegi totul si sa ma iubesti mai mult decat poti sa-ti inchipui.
     Lasa sa curga Sangele Meu in sangele tau si sa bata inima Mea in inima ta. Eu ti-am dat-o pe Sfanta si Preacurata Mea Maica. Lasa sa treaca totul prin inima Ei curata, incat sa poata mijloci pentru tine.
Orice s-ar intampla, nu astepta nicidecum sa devii sfant, ca pe urma sa Ma iubesti. In acest fel tu nu m-ai iubi niciodata. Si acum, du-te! Eu sunt cu tine!!!>>

sursa: http://www.schituldarvari.ro/index.php?page=invatatura&id=46

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa iubire!

"Noi suntem chemati sa primim mangaierea si speranta! " cu Parintele Valentin Danciu

"Ce vrea Dumnezeu sa punem pe altarul Lui? 

Si raspunsul este cel de la Pavel.Si Pavel a spus asa:

" Noi cei tari , noi cei vindecati de orbire si de mutenie, noi cei care-L adoram pe Dumnezeul din Euharistie si ne rugam Lui, datori suntem sa purtam asupra noastra poverile , greutatile, pacatele celor slabi.
Si cum facem asta?"

Raspunsul il aflati in clip de la minutul 28 pana la sfarsit , :) , insa va invit sa urmariti intreaga predica , e atat de necesara sufletelor noastre.

Ce minunat e modul in care aceste cuvinte ne vindeca de orbire si mutenie... 

 Cu drag , va invit sa vizionati si  aceasta frumoasa si actuala predica, iar apoi sa meditati la "cat bine a facut Isus in viata voastra "...

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa implineasca in voi toate dorintele Sale!