Te caut din toata inima...

24 octombrie 2009

Sfanta Rita

Pentru o perioada nedeterminata ma voi retrage de pe blog si de pe bloguri ...Va rog sa-mi iertati absenta ...

Dumnezeu sa va binecuvanteze !

S. RITA DIN CASCIA
1381 - 1457

         Ar fi putut fi o creştină mediocră sau chiar una fără valoare, înăsprită de suferinţă şi împinsă spre rebeliune. A fost în schimb o sfântă.     Era probabil în anul 1401, când soţul Ritei, Paolo Mancini, a fost omorât pentru că i s-a întins o cursă. Poate crima s-a întâmplat în timpul său ca urmare a revoltei populare care s-a declanşat împotriva Podestei în acelaşi an.
         Rita era mama a doi tineri, poate gemeni, de aproximativ paisprezece ani. Angoasa provocată de moartea bărbatului pe care l-a iubit cu adevărat - Rita reuşise să-i schimbe caracterul şi să-l facă să fie dulce şi afectuos - era şi mai gravă la gândul  dreptului de răzbunare care era pe punctul de a se declanşa.
         În vechea biografie se spune că Rita se ruga lui Dumnezeu pentru criminal pentru că aceasta era porunca Sa, amintindu-şi de exemplul dat de Isus care, pe cruce fiind, i-a iertat pe cei care l-au crucificat. Se ruga şi îi îndemna cât putea pe fiii ei să ierte totul din dragoste pentru Dumnezeu.
         De fapt, acea moarte şi acea nenorocire nu era cel mai mare chin: Rita cunoştea locul şi oamenii unde locuia.
         Ştia că începuse un episod sângeros de răzbunări: dacă unei mame îi e greu
să-şi convingă fiii să ierte, în acel mediu social era aproape imposibil, răzbunarea era ceva obişnuit şi era chiar pretinsă, privită ca pe o salvare şi o eliberare.
         Rudele celui asasinat (şi cunoaştem faptul că Mancini era o familie numeroasă) se uitau la acei tineri care erau deja destul de mari cu gândul că sângele cerea sânge şi că nu se puteau sustrage.
         Aceştia doi erau deja destinaţi violenţei: să o săvârşească mai întâi şi apoi să suporte consecinţele. Dacă nu erau la rândul lor ucişi (mai devreme sau mai târziu în lanţul represaliilor), legea din Cascia prevedea oricum pedeapsa capitală şi pentru cei care se răzbunau. Altă posibilitate era să fugă din oraş şi să trăiască precum nişte bandiţi departe de mama lor.
        Astfel cronicarul ne spune că îndată Rita a ascuns cămaşa însângerată a soţului atunci când a fost omorât, pentru ca fiii să n-o vadă şi astfel să pornească la răzbunare. Începu să îndulcească inimile lor cu o iubire minunată şi să le predispună nu doar spre uitare, dar şi la iertarea a ceea ce s-a petrecut.
        Un vechi desen o înfăţişează pe Rita în timp ce-şi strânge fiii la sine şi le arată Crucifixul printr-o atitudine dulce şi hotărâtă.
        Trebuia însă să-şi dea seama că nici măcar ea nu reuşea să imprime în inima tinerilor legea iertării.
        Era ca şi cum i-ar fi avut dinaintea sa deja morţi: nu doar spiritual şi moral, din cauza unei tinereţi otrăvite de ură, dar şi fizic din pricina inevitabilului destin tragic ce îi aştepta.
        Se prea poate ca tinerii să fi încercat să facă ceva: într-un vechi imn liturgic intitulat Salve Rita generosaStabat Mater - se face aluzie în mod voalat la un risc pe care ei în mod efectiv l-au trăit: - care se aseamănă cu
        O mamă iubitoare / care i-ai înconjurat cu lacrimi pe fiii tăi / căutând să-i păzeşti de exil / pentru a nu suferi supliciu / printr-o moarte tragică.
        Tradiţia se limitează să ne povestească - poate anticipând evenimentele - faptul că Rita a ajuns să îi ofere lui Dumnezeu viaţa fiiilor ei: I-a cerut să-i ia înainte să ajungă să moară de două ori: o dată din cauza sentimentelor de ură şi de vinovăţie, şi a doua oară din cauza condamnării sociale.
         Divina bunătate a acceptat holocaustul pe care Rita îl făcea din propriile viscere, chemând la Sine în foarte scurt timp pe cei doi tineri.

         Din cauza sentimentalismului nostru ni se pare inacceptabilă ideea unei mame care Îi cere lui Dumnezeu să-i ia copiii pe care i-a dăruit: chiar dacă mai apoi citim, fără să clipim măcar, aproape în fiecare zi, despre părinţi care iau viaţa copiilor lor, şi despre fii care o smulg pe cea a părinţilor; sau cel puţin ştiri despre cei care blesteamă că s-au născut sau că au dat viaţă altora; sau despre cei care îi îndrumă pe fiii lor pe căi care îi duc direct în iad în această viaţă sau în cealaltă.
        Chiar admiţând excepţionalitatea cazului şi teama unei mame care vede destinul fiiilor săi încredinţat morţii, trebuie să recunoaştem măreţia gestului obiectiv al Ritei: afirmarea faptului că un tată şi o mamă nu sunt niciodată cu adevărat părinţi decât atunci când ştiu să-şi încredinţeze copiii - chiar şi în modul cel mai radical posibil - Celui care este Unicul Adevărat Părinte.
        Rămasă singură, nefericita mamă se gândi să se încredinţeze şi pe sine pe deplin lui Dumnezeu, şi ceru să intre în mănăstirea augustinelor.
        Dar a fost refuzată: tristele evenimente ale vieţii ei continuau să cântărească greu: a primi o văduvă de sânge în mănăstire însemna să implice în actul răzbunării şi acel loc sacru şi pe oaspeţii lui, toţi legaţi în mod inevitabil prin naştere şi rudenie de un grup sau altul care lupta.
        Rita a înţeles că acele uşi nu s-ar fi deschis până nu s-ar fi ajuns la o împăcare între rudele ucigaşului şi rudele celui ucis: îşi asumă ea însăşi eforturile de a ţese legături de iertare, şi poate că acest lucru a durat ani de zile: câtă ură şi câtă ranchiună a trebuit să ia asupra sa, cât dispreţ şi câte refuzuri, înainte ca inimile împietrite să se înmoaie?

        A fost o muncă lungă şi extenuantă şi în ciuda acestui fapt rezultatul pozitiv a apărut ca un miracol.a perseverat timp de patruzeci de ani în a-L sluji pe Dumnezeu cu iubire. Acolo, într-o cămăruţă modestă, Rita a dus o viaţă de penitenţă şi de rugăciune: cronicarul este foarte sărăcăcios şi esenţial, şi scrie: 
 
        Despre ea se aminteşte simpla şi bucuroasa ascultare: iar pelerinii, atunci când intră să viziteze mănăstirea, caută imediat viţa miraculoasă din mănăstire.
        O dată Reverenda Maică Stareţă a vrut să pună la încercare ascultarea Fericitei Rita, şi pentru mult timp îi ceru să ude o plantă uscată care se găsea în grădina sa, iar ea a ascultat-o cu multă bucurie şi răbdare.
         De atunci planta a rodit din nou fructe bogate şi căutate.   În orice imagine Rita poartă întotdeauna pe frunte semnul misticei sale răni.
        Să ascultăm povestirea acestui miracol.
        Odată, de Vinerea Sfântă, Rita a ascultat o mişcătoare predică despre patima Domnului Isus.
        Întoarsă de la mănăstire, se aruncă imediat la picioarele unui crucifix, când rugându-se, când meditând cu toată iubirea inimii… Se ruga cu lacrimi abundente, cu rugăciuni fierbinţi şi cu cuvinte arzătoare, care ieşeau din inima sa înflăcărată. Îi ceru lui Isus Cristos să îi ofere harul de a simţi şi încerca în corpul său o durere similară cu cea pe care El a simţit-o din cauza unuia dintre spinii preasfintei sale coroane… şi fu demnă de a fi ascultată, pentru că nu numai că a simţit pe frunte durerea unor spini străpungători, dar i-a şi rămas unul înfipt care a produs o rană care s-a transformat într-o plagă ce i-a rămas tot restul vieţii.  Din multe alte pomeniri existente în vechea biografie ştim că spinul înfipt în frunte a fost ca o evidenţă exterioară a multor ani petrecuţi în suportarea bună şi răbdătoare a unei boli care a redus-o pentru câţiva ani la infirmitate în sărmanul său aşternut, fără să aibă nici măcar forţa (şi poate nici măcar necesitatea) de a se hrăni, înconjurată însă de iubirea şi de veneraţia călugăriţelor şi a întregului popor din Cascia.
        Se spunea că din acel moment îi era suficientă doar Euharistia.
        În timpul ultimelor zile din viaţă aflăm de un alt episod care îmbogăţeşte şi creşte valoarea legendei sale.
        Deci i-a plăcut Domnului Dumnezeului nostru să arate semne evidente ale iubirii pe care i-o purta alesei sale mirese. În cea mai aspră iarnă când toate erau acoperite de zăpadă a vizitat-o o rudă bună; la plecare a întrebat-o dacă voia ceva de acasă de la ea. Rita a răspuns spunând că ar dori un trandafir şi două fructe din grădina sa. Surâse femeia, crezând că ea delira din cauza violenţei bolii, şi plecă. Sosită acasă ea a intrat şi de cealaltă parte a grădinii a văzut pe tulpina despuiată a unei plante pline de zăpadă un trandafir foarte frumos, iar în copac, două fructe foarte coapte; şi uimită fiind din cauza contradicţiei sezonului şi a acelei clime friguroase, văzând floarea şi fructele le-a cules şi i le-a dus Ritei».
Acesta este episodul care explică tradiţia trandafirilor: oriunde există o biserică dedicată ei, în ziua sărbătorii ei, 22 mai, este o forfotă de credincioşi devotaţi care aduc buchete de trandafiri care sunt binecuvântaţi.
         Nu a fost doar un miracol simpatic, ci un schimb mistic: pentru mulţi ani Rita a purtat în frunte dureroasa rană a spinului; iar apoi, la sfârşitul pătimirii ei, Cristos i-a dăruit un trandafir.
         Atunci când Rita a murit (…şi imediat clopotele mănăstirii de la sine au bătut) ceva s-a întâmplat cu siguranţă cu acel sfânt trup: a fost o abundenţă de miracole dăruite celor din jur: un neîntrerupt flux de cunoştinţe şi de credincioşi devotaţi, un parfum intens care emana (fapt mărturisit în mod repetat până în zilele noastre): acel corp nu a fost niciodată înmormântat şi nici supus coroziunii timpului, ci a fost imediat expus venerării în mănăstire.
        De atunci un incredibil şi constant flux de pelerini leagă acel mic orăşel din Umbria de lumea întreagă: în Rita o caută cu siguranţă pe sfânta imposibilităţilor, în sensul că toate le poate ea care a păţit atâtea şi a iubit aşa de mult: cei devotaţi o caută pe fata care Îl căuta pe Dumnezeu, pe femeia din căsătoria dificilă, pe soţia care şi-a pierdut soţul într-un mod violent, pe mama care nu mai ştie ce să facă pentru a-şi salva fiii, pe văduva capabilă de iertare şi de bunătate, pe femeia consacrată care stă lângă Cruce pentru a primi şi a împărţi acele haruri şi acea salvare.În istoria poporului nostru Rita este sora cea mai mică - dar nu cea mai puţin iubită - în comparaţie cu cei doi mari concetăţeni din Umbria: marele Patriarh Benedetto de Norcia (nu departe de Cascia, la câţiva km) şi Sf. Francisc de Assisi.
 
        Pe ea Leone al XIII-lea a chemat-o perla preţioasă a Umbriei.

O minune permanentă este trupul intact al acestei sfinte, păstrat până în zilele noastre. După atâţia ani, membrele îşi păstrează supleţea şi uneori se mişcă. În anul 1927, mâna stângă s-a ridicat de trei ori. Se spune că într-o noapte au intrat nişte hoţi în mănăstire, dar s-au speriat şi au fugit când au văzut că din raclă s-a mişcat corpul neînsufleţit al Ritei. 

mai multe lucruri despre Sfanta Rita puteti citi chiar de la sursa care este aici






22 octombrie 2009

Sa luam aminte

Fragment din "Micul Jurnal al Sfintei Faustina":


"Astazi din nou Domnul m-a invatat cum trebuie sa ma apropii de sacramentul pocaintei:


Fiica Mea, asa cum te pregatesti in prezenta Mea, tot la fel Mie Mi te spovedesti;preotul imi este doar un parav an.Nu analiza niciodata cine este preotul in spatele caruia Ma ascund, deschide-ti sufletul in spovada asa cum ai face-o in fata Mea, iar Eu iti voi coplesi sufletul cu lumina Mea.


Scrie: Eu sunt Intreit Sfant si ma dezgusta si cel mai mic pacat.Nu pot iubi un suflet murdarit de pacat, dar cand se caieste, generozitatea Mea fata de el nu are limite.Milostivirea Mea il invaluie si il indreptateste.Ii urmaresc cu Milostiriverea mea pe pacatosi pe toate drumurile lor, iar inima Mea se bucura atunci cand ei se intorc la Mine.Uit amaraciunile cu care Mi-au adapat inima, si ma bucur de intoarcerea lor.Spune pacatosilor ca niciunul nu va scapa de mana Mea.Daca fug de inima Mea milostiva vor cadea in mainile dreptatii Mele.Spune pacatosilor ca ii astept mereu, ascult cu atentie bataile inimii lor cand ea bate pentru Mine.Spune-le ca le vorbesc prin mustrarile constiintei, prin nereusite si suferinte, prin furtuni si fulger,le vorbesc prin glasul Bisericii, iar daca ei zadarnicesc toate harurile Mele, incep sa ma manii pe ei, ii las in plata lor si le dau ce-si doresc."



Iti multumesc Mariana pentru clip , canta divin Adelina si Lucian(fiica si ginerele tau)...


Dumnezeu sa va binecuvanteze familia !

21 octombrie 2009

La multi ani fetita mea draga !

Azi,
22 octombrie,
micuta mea printesa implineste 4 anisori...


La multi ani , 
draga noastra Maria Lucia !


Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toate Harurile Spiritului Sfant si sa faca din tine dulcea si smerita Sa mireasa...






Ce-ti dorim?


Tot ceea ce Dumnezeu doreste sa-ti daruiasca !:)

Cu mult drag,
cu multa dragoste
te imbratiseaza: mami , tati , David, Luis si Lorin...


Te iubim si te binecuvantam...
 







Te iubesc Isuse ! ...Sunt fericitaaaaa !!!

Dragii mei , 
in urma cu o saptamana, 
prin vocea unui drag fratior,
ma cauta "un mic jurnal" al iubirii ce se dorea gasit de mine...


Ascultandu-i soaptele ce-mi aprindeau sufletul am inceput sa-l caut
si cu ajutorul Bunului Dumnezeu l-am gasit...
Este vorba despre "Micul Jurnal  al Sfintei Faustina Kowalska"...


In urma cu cateva minute a ajuns in bratele mele 
si inima mea a devenit incandescenta...
mi-am inaltat soaptele inimii spre Isus , l-am rugat sa-mi vorbeasca,
apoi am deschis "Micul Jurnal"
care s-a deschis aici:


"O , preablandule Isus, ai binevoit sa-mi ingadui mie,nevrednica,
cunoasterea acestei milostiviri de nepatruns,
o, preablandule Isus,
care ai cerut cu bunavointa de la mine sa vorbesc lumii intregi 
despre milostivirea Ta de neconceput, iata ca azi, iau in mainile mele aceste doua raze,
care au tasnit din inima Ta milostiva-adica Sangele si Apa- 
si le raspandesc pe intregul glob pamantesc, 
pentru ca orice suflet sa simta milostivirea Ta, 
si simtind-o, sa Te adore in veci.

O,Preasfinte Isuse,
care ai binevoit in bunatatea Ta de neconceput
sa unesti inima mea mizerabila cu Inima Ta Preamilostiva,
prin Inima Ta Il ador eu pe Dumnezeu, Tatal nostru,
intr-un astfel de chip cum nici un suflet nu L-a adorat inca." (836)


O,Isuse drag, nu sunt vrednica , sunt atat de murdara,
atat de putin infaptuitoare de lucruri bune...
nu merit nimic bun, nu Te merit,
insa Te doresc cu toata fiinta mea...



Sincer , dragii mei, ma doare inima , la propriu de atata iubire ...
va rog , rugati-va pentru mine pentru ca sa pot sa devin ceea ce Dumnezeu m-a creat sa fiu :

Lumina, Puritate, Iubire....


Te iubesc Doamne ! si iti multumesc cu toata fiinta mea ...

""Ia , Doamne,
inima mea, sufletul meu,
tot ce am , tot ceea ce sunt ,
goleste-ma de mine si umple-ma cu Tine !"


Pentru orice vei face 
din mine eu iti multumesc !



20 octombrie 2009

Iubire increzatoare

"Iubirea voastra sa fie increzatoare:

Nu va uitati prea mult la voi.

Incredeti-va in Dumnezeu nu in voi insiva,

inca odata,El va savarsi opera Sa in voi,

prin voi,impotriva tuturor slabiciunilor voastre.


Cat despre Cristos:

Trebuie sa fiti siguri de El, pentru ca este EL.Aici sta totul.

Viata este Isus Cristos.

Sfintenia este Isus Cristos trait.

El va cere sa traiti in El, pentru ca prin voi sa traiasca El in suflete.

El spune Sfintei Margareta-Maria:

"Vreau ca tu sa fii unealta pentru a atrage inimile la Iubirea mea.

Inima mea dumnezeiasca e atat de pasionata de iubire pentru oameni 
si pentru tine mai cu seama, ca neputand potoli intr-insa flacarile dragostei
 sale arzatoare, trebuie sa le raspandeasca prin tine[...].

Te-am ales ca pe un abis de nevrednicie si de nestiinta 
pentru indeplinirea acestui plan mare,
pentru ca totul sa fie facut de mine.
Ajutorul meu nu-ti va lipsi decat atunci
cand inima mea nu va mai avea nici o putere.

Tu vei fi mereu ucenica mea mult iubita".

Tot astfel va vorbeste si voua Isus.
Dar pentru a fi unealta la fel de potrivita si de statornica spre a-L intelege,
 a-L raspandi, a-L face sa patrunda in inimi,
trebuie dus cu Dansul o viata de unire intima, inima langa inima.
Trebuie sa va ia si voua ca si Margaretei -Maria,
inima cea stramta, egoista si sa v-o dea in loc pe a Sa.

Dar nu e de-ajuns.Daca ar pune numai Inima Sa in pieptul vostru ar fi impreuna doua lucruri, greu de unit:

Inima Sa si natura voastra.Aceasta natura L-ar putea trada.

Spuneti-i deci:


"Ia , Doamne, inima mea, sufletul meu, tot ce am , tot ceea ce sunt"! 

Cu cat veti fi mai darnici,
cu atat Isus Cristos va avea mai mare libertate de a lucra in voi
si prin urmare de a va face sfinti si semanatori de sfintenie.

Lasati-va patrunsi de Dansul si ziceti cu sfantul Pavel:


"viata mea este Cristos".


fragment din cartea "Spre Regele Iubirii" -de P.Matei Crawley-Boewey


19 octombrie 2009

Ispasire

" Ispasirea este partea cea mai insemnata a revelatiei de la Paray-le-Monial.Sa mangaiem pe Domnul nostru Isus Cristos, pentru crimele celor rai,pentru nerecunostintele prietenilor Sai si mai ales pentru raceala si nepasarea celor buni, a acelor care au primit har din belsug, adica a sufletelor cosfintite slujbei dumnezeiesti.
" Iata Inima-spunea El,Margaretei-Maria- care a iubit atat de mult pe oameni incat nimic nu a crutat, istovindu-se chiar pana la nimicire pentru a le dovedi iubirea Sa; si drept recunostinta nu primesc de la cei mai multi decat nerecunostinta.
Aceasta ma face sa sufar mai mult decat tot ceea ce am suferit in patima mea.Si daca ei mi-ar arata catusi de putina dragoste, as socoti putin, tot ceea ce am facut pentru ei, si as vrea -daca s-ar putea- sa fac si mai mult; dar ei nu arata decat raceala si dispret pentru ravna mea de a le face bine....Cel putin tu fa-mi aceasta placere de a repara nerecunostinta lor, atat cat vei putea."
Crimele celor rai se inmultesc.Cei rai il insulta ingrozitor.Iubirea nu numai ca nu este indragita, ci e si insultata, palmuita si batjocorita...Sa-l mai ascultam:
" Nu se va gasi oare nimeni caruia sa-i fie mila de mine, sa voiasca a ma compatimi si a lua parte la durerea mea, la starea de plans in care ma aduc pacatosii mai ales astazi"?
Apostoli ai Preasfintei Inimi, cum veti raspunde voi la aceste insulte si suspine?
Veti iubi! Veti iubi pe Isus pana la nebunie.Ispasirea cea mai mare este, Iubirea.
El va cheama ca sa-L mangaiati:
"Vrei tu , fiica mea,sa-mi dai inima ta pentru ca iubirea mea indurerata si dispretuita de toata lumea sa gaseasca intr-insa odihna?"
Va cheama pentru ca sunteti "prietenii Sai, intimii Sai".Nu aveti voi oare un mai mare drept la increderea Lui?Voi ii aratati mai multa credinta decat cea mai mare parte dintre fratii vostri!...
El simte nevoia de a-si deschide sufletul Sau voua, sufletul sau care inchide amaraciuni necunoscute ingerilor, lacrimi care nu curg in cer.Ca voi nu veti putea cerceta toata adancimea nelinistii Sale, ce are a face.N-aveti voi o coarda in inima voastra care ca si Inima Sa zdrobita, sa poata sa vibreze cu ingrijorare, sub apararea durerii si a luptei?
Duhurile ingeresti vin sa-L sprijine; in gradina Maslinilor, iar voi , voi care sunteti mult mai aproape decat ingerii, de abisul sfasierilor Sale, va puteti uni cu patimirile Sale, spre a-I indulci durerile.
Multumiti-i din suflet pentru acest har, pentru aceasta cinste, pentru aceasta slava.Adorati-L in agonia Sa mistica.Ba, adorati-L in aceasta mare intristare a Inimii Sale.
"Aici in gradina Maslinilor, zicea El sfintei Margareta, am suferit mai mult decat in toate celelalte chinuri ale patimii Mele".
Apropiati-va si , ca si Margareta -Maria, oferiti-i inimile voastre spre a-L mangaia.Astazi El vi se adreseaza voua cauta in inimile voastre un loc prielnic pentru a se ruga si a plange. El vine sa va incredinteze secretele sale de netarmuita iubire si nesfarsita tristete.Ascultati-L, ascultati-L mereu.Am putea noi oare sa ne plictisim ascultand plangerea Sa totdeauna vie ca si rana coastei Sale? "sufletul meu este trist si nelinistit"..Lumea e plina de inimi reci pentru care eu nu sunt nimic,e plina oameni nepasatori ,intr-o buna zi ei imi cad la picioare, pentru ca au nevoie de Mine apoi iarasi ma uita...
Sunt trist pana la moarte de aceasta dezamagire pricinuita de prietenii mei. Tu, cel putin repara aceasta slabire de virtute.Iubeste-ma precum te-am iubit si Eu pe tine, cu o dragoste mare, marinimoasa , cu dragostea crucii.
Jertfiti, jertfiti inimile voastre, cereti iertare, fagaduiti ca veti urma pe Isus nu numai pana la Cina cea de taina, ci pana la Calvar.Voi care ardeti de iubire si zel, fie-va mila de Acela care cauta suflete intelegatoare, apostoli ,prieteni si nu gaseste pentru ca El vorbeste, mantuieste si sufera pe cruce.
Priviti Inima Sa asa cum este, incununata de spini, avand crucea implantata in ea si nu va temeti de nimic.
Ziceti din toata inima: spini ai Inimii Preasfinte a lui Isus, incununati si inima noastra.Suferinte si agonie ale Inimii lui Isus astamparati setea noastra de iubire omeneasca si de fericire.Cruce binecuvantata si flacari care chinuiti Inima lui Isus, rastigniti mandria si patimile noastre trupesti.
Rana insangerata a Inimii lui Isus, lasa-ne sa intram in aceasta gradina a agoniei, sanctuarul frumoasei iubiri si al sfinteniei.
Da , Isus va cere intr-adevar o mare ispasire.
"Priveste, Inima mea strapunsa, parasita in sacramentul iubirii.Mi-e sete, ard de dorinta de a fi iubit".
Aici, ar trebui sa veniti voi, sa sorbiti lumina si viata.Si voi nu voiti sa veniti veniti la mine!"

fragment din cartea " Spre regele iubirii-scrisa de P. Matei Crawley -Boewey


18 octombrie 2009

Tine aprins darul

Distinsul profesor de la Universitatea Sacro Cuore din Milano, Fr.Olgiati, constata cu durere, ca intr-un timp al organizatiilor, cum este cel de azi, in care intampini pretutindeni tot felul de organizatii: muncitoresti,industriale, cooperative, profesionale , politice, se intampla un fapt cu totul straniu-de cele mai multe ori, cei ce organizeaza viata altora nu sunt in stare sa-si organizeze viata lor proprie.
Intre viata celor mai multi oameni si viata unui animal nu gasesti apropape nici o diferenta; si unul si altul doarme, se scoala , mananca, bea , lucreaza, se odihneste.Viata lor-vorba lui Shakespeare-e asemenea unei istorioare povestite de un idiot.Azi fac un lucru pentru ca asa le vine bine, iar maine vor face ce va da Dumnezeu.Lipsa de logica in viata lor e strigatoare.
Fenomenul dezorganizarii vietii individuale ia insa proportii de-a dreptul inspaimantatoare, cand e vorba de organizarea vietii spirituale.
Pentru cei mai multi dintre noi, viata spirituala e un haos.Traim sub stapanirea unei duble dezorganizari: cea a ideilor-dezorganizare teoretica, si cea a faptelor-dezorganizare practica.

Dezorganizarea teoretica.

Cunostintele noastre religioase,adeseori nu sunt decat niste cataloage de adevaruri religioase, fara nici o legatura organica intre ele.Cunoastem Istoria Sfanta, viata lui Isus, minunile Lui, stim cate feluri de pacate exista, cate feluri de virtuti, stim ca in Dumnezeu sunt trei persoane, dar ce dependenta logica va fi existand intre toate aceste notiuni si ce interes ar avea pentru viata noastra daca in Dumnezeu n-ar fi trei persoane, ci una singura, nu suntem in stare sa percepem.

Dezorganizarea practica.

E urmarea fireasca a dezorganizarii teoretice.Daca cunosti virtutile si nu le practici in vederea imparatiei Cerului, daca cunosti pacatele si nu le eviti, daca il cunosti pe Cristos si nu-L traiesti , daca putinul bine ce-l faci dispare in fata raului imens ce-l savarsesti, mai poate fi vorba de organizare?

Dezorganizarii individuale ii corespunde o dezorganizare sociala a vietii si activitatii religioase.Dezastru ia uneori proportii tragice.

Constatarea parintelui R.Plus, in "Le Christ dans nos Frcres",
e foarte adevarata:
"Nu are importanta daca sarcina e comuna! Lucratorii prefera sa se ignore;fiecare apara cu gelozie partea sa de camp: nu se uita sau se uita cu ochi rautaciosi la vecinul sau".
Observatia se poate aplica tuturor felurilor de lucratori.Dar in mod deosebit, se poate aplica lucratorilor din via Domnului: fie clerici , fie mireni.

Daca am medita cu toata seriozitatea si cu toata sinceritatea la capitolul 12 din Epistola intai catre Corinteni,am fi nevoiti sa cadem in genunchi, in ruga de pocainta, infata trupului lui Hristos si sa plangem; prea suntem separati, ca sa nu spunem dezbinati-chiar si atunci cand suntem marturisitorii aceluias crez si izpravnicii acelorasi Taine.

Se intampla uneori ca cele mai promitatoare initiative se volatilizeaza, si din idei mari ne trezim cu visuri spulberate.Cauzele? Poate ca initiatorul nu gaseste nici incurajatori si nici colaboratori.A inceput singur -e sortit sa mearga singur.Daca e batran, nu e urmat d cei tineri, si invers; daca e de la oras nu e urmat de cei de la sat, si invers;daca e celib nu e urmat pentru ca e celib; daca e casatorit nu e urmat pentru ca e casatorit; daca e din alta dieceza, pentru ca e din alta dieceza, si asa mai departe.Particularismul se ridica la rang de norma.Substantialul dispare.

Se uita prea usor ca prin botez am devenit membrele aceluiasi trup mistic al lui Isus;diverse membre indeplinind diverse functii.De acea , piciorul nu poate spune:"deoarece nu sunt mana , nu sunt din trup",iar urechea nu poate spune:"deoarece nu sunt ochi , nu sunt din trup." etc.

Dar raul cel mai mare e atunci cand initiatorul vrea sa ramana singur initiator si fauritor de lume noua.De o colaborare fecunda ii este frica.Ar putea fi eclipsat.Face, dar el trebuie sa faca totul.Isus si-a ales doisprezece apostoli, si dupa ei multi altii.Era Fiul lui Dumnezeu si , desi putea singur lumea, nu voia;iar cei neputinciosi vor s-o mantuie singuri...E o suprasolicitare trufasa si o autoconsideratie luciferica.

Nu e trist ca fiecare sa se inchida in universul lui, ca intr-o celula de pustnic? N-aude , nu vede.Face ce face singur.Ce face altul nu-l intereseaza. Ori daca i se pare ca altul face mai mult decat el, ce nu ar da numai sa-i vada opera distrusa.Caci mai bine nimic decat sa fie facut de altul.

Pentru multi, cuvintele de mai sus vor putea parea o simpla poezie.Celor ce stiu medita, insa, le vor aparea ca o realitate cruda.Iar realitatii nu i se poate raspunde decat prin realitate.

In fata dublei dezagregari: dezagregarea vietii spirituale individuale, si dezagregarea actiunii spirituale colective , Evanghelia eterna opune cheagul supranatural al unei stranse organizari in Hristos.
Individul e alter Christus - alt Hristos, pe care e dator sa-l copie in viata sa de toate zilele, facand din viata lui Hristos viata sa, si din aspiratiile lui Hristos aspiratiile sale.Dar viata lui Hristos e cea mai organica viata posibila.

Societatea devine trupul mistic al lui Hristos.Semenii nostri devin membrele aceluias trup.Iar un
membru e dator sa colaboreze spre binele intregului organism.
Viata organizata a crestinului are un rationament vital : Eu sunt un alt Hristos.
Semenii mei sunt , de asemenea, alti Hristosi, actuali sau posibili.
Deci , impreuna formam Hristosul intreg, mistic, pentru a Carui crestere si dezvoltare in noi si in altii suntem chemati sa colaboram in armonioasa lucrare."

Nicolae Pura , "Tine aprins darul"-meditatii

articol preluat din revista " Viata Crestina" Cluj

17 octombrie 2009

Rugaciunea Sfantului Ignatiu de Loyola


Sufletul lui Hristos sfinteste-ma,

Trupul lui Hristos Mantuieste-ma,

Sangele lui Hristos aprinde-ma de dragoste,

Apa coastei lui Hristos spala-ma,

Patima lui Hristos intareste-ma,

O, bune Isuse asculta-ma,

In ranile tale ascunde-ma,

Nu lasa sa ma despart de tine,

De dusmanul cel rau ma apara,

In ceasul mortii mele cheama-ma,


Si porunceste sa vin la tine,

Ca sa te laud cu Sfintii Tai,

In vecii vecilor. Amin.




Va doresc tuturor o duminica frumoasa si binecuvantata!

16 octombrie 2009

Doar Tu esti in mine

"Pe cine altul am eu in cer in afara de Tine?
Si pe pamant nu-mi gasesc placerea in nimeni decat in Tine.
Carnea si inima pot sa mi se prapadeasca:
fiindca Dumnezeu va fi pururea stanca inimii mele si partea mea de mostenire."
(Psalmul 73, 25-26)

Cred ca asa ar trebui sa simtim pentru a avea certitudinea ca am ajuns la esenta fiintei noastre, la esenta credintei, singura care ne poate face cu adevarat sa traim dupa voia lui Dumnezeu.

Insa cati dintre noi ne dorim acest lucru? cati intelegem ca doar daca ne vom lepada de sinele nostru, de vointa noastra, doar daca Dumnezeu Tatal isi va vedea Fiul traind in noi, doar daca il va intalni in inima, doar atunci vom putea pasi in Imparatia Iubirii unde Fericirea e ceea ce respiri.

Insa drumul e ingust, calea e lunga, vointa noastra e adanc inradacinata in tot ceea ce suntem si uneori puterile ne parasesc, lupta ni se pare ca nu are sens.Nu intrevedem nici o lumina atragatoare, iar sufletul se chinuie fiind intr-o seceta cumplita...si atunci , daca mai palpaie in tine o scanteie din focul adevaratei iubiri poti rosti:

"Cine s-ar putea vreodată elibera de felul său de a acţiona şi de condiţia sa imperfectă, dacă tu, o Dumnezeul meu, nu-l ridici la tine în puritatea iubirii?

Cum se va înălţa la tine omul generat şi crescut în mizerie, dacă tu, o Doamne, nu-l ridici cu mâna cu care l-ai creat?"(Sfantul Ioan al Crucii)

chiar EL ne-a spus:

"Si apoi , cine dintre noi, chiar ingrijorandu-se poate sa adauge macar un cot la inaltimea lui?"(Matei 6:27)

Ni se spune clar ca urmand vointa noastra , care se preocupa de toate nimicurile si desertaciunile,traim in zadar...

Si atunci de ce sa intarziem la intalnirea cu Dumnezeu, de ce sa nu ne abandonam in bratele Sale iubitoare?

E simplu, trebuie doar sa strivim vointa noastra si sa urmam in toate, cu bucurie si iubire , Voia Lui!...sa-l chemam , sa--l intalnim, sa-L iubim daruindu-ne Lui cu toata fiinta noastra.

De ce sa ne multumim cu cateva raze, cand putem avea Soarele?

De ce sa ne condamnam la tristete cand, putem avea Bucuria nesfarsita?

De ce sa traim in intuneric, cand ne putem scalda intr-o lumina cristalina?

De ce sa nu vrem sa devenim ceea ce am fost creati sa fim: fiinte de lumina, puritate si iubire, vesnic fericite?

De ce?





Dumnezeu sa va binecuvanteze !

15 octombrie 2009

Sa ne iubim

Intaia Epistola Soborniceasca a lui Petru


cap. 3

8. Incolo toti sa fiti cu aceleasi ganduri, simtind cu altii, iubind ca fratii, milosi , smeriti.

9. Nu intoarceti rau pentru rau, nici ocara pentru ocara;dimpotriva ,binecuvantati, caci la aceasta ati fost chemati: sa mosteniti binecuvantarea.

10. "Caci cine iubeste viata si vrea sa vada zile bune, sa-si infraneze limba de la rau si buzele de la cuvinte inselatoare.

11. Sa se departeze de rau si sa faca binele, sa caute pacea, si s-o urmareasca.

12.Caci ochii Domnului sant peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor.Dar Fata Domnului este impotriva celor ce fac raul."

13. Si cine va va face rau daca sunteti plini de ravna pentru bine?

14. Chiar daca aveti de suferit pentru neprihanire, ferice de voi!"N-aveti nici o teama de ei, si nu va tulburati!

15. Ci sfintiti in inimile voastre pe Hristos ca Domn." Fiti totdeauna gata sa raspundeti oricui va cere socoteala de nadejdea care este in voi;dar cu blandete si teama,

16. avand un cuget curat;pentru ca cei ce barfesc purtarea voastra buna in Hristos, sa ramana de rusine tocmai in lucrurile in care va vorbesc de rau.

17.Caci este mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa suferiti pentru ca faceti binele decat pentru ca faceti raul!

18.Hristos, de asemenea, a suferit odata pentru pacate, El , Cel neprihanit, pentru cei nelegiuiti, ca sa ne aduca la Dumnezeu.El a fost mort in trup dar a fost inviat in duh...

cap. 4

8. Mai presus de toate,sa aveti o dragoste fierbinte unii pentru altii, caci dragostea acopera o sumedenie de pacate.

9.Fiti primitori de oaspeti intre voi, fara cartire.

10. Ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi sa slujeasca altora dupa darul pe care l-a primit.

11. Daca vorbeste cineva sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu.Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea, pe care i-o da Dumnezeu:pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor ! Amin.

12.Prea iubitilor , nu va mirati de incercarea de foc din millocul vostru, care a venit peste voi ca sa va incerce,ca de ceva ciudat, care a dat peste voi:

13. dimpotriva, bucurati-va, intrucat aveti parte de patimile lui Hristos, ca sa va bucurati si sa va veseliti si la aratarea slavei Lui.

14.Daca santeti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi ! Fiindca Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu, Se odihneste peste voi.


14 octombrie 2009

Tereza de Avila - Ganduri...

Tereza de Avila este buna mea prietena din anul 2002, an in care mi-a fost mentor in ceea ce priveste iubirea , ascultarea , umilinta...Cand am inceput sa-i citesc viata parca ma citeam pe mine, ma regaseam in toate framantarile ,slabiciunile, caderile, iubirea dar mai ales in spiritul ei...din fericirea pentru ea , a devenit sfanta , eu insa sunt atat de departe de aceasta sfintenie...

Azi , in ziua in care ea este sarbatorita, am sa va redau cateva dintre gandurile ei minunate, ganduri care exprima si reflecta un singur lucru : IUBIREA !

"Drumul spre convertire
Sfinţii care au fost păcătoşi şi pe care Dumnezeu i-a chemat în slujba Sa mă consolau mult, având sentimentul că găsesc în ei un sprijin, cu privire la faptul că Domnul mă ierta pe mine aşa cum îi iertase şi pe ei. Însă, repet, mă dezola faptul că ei, chemaţi de Dumnezeu o dată, nu l-au mai părăsit, în timp ce eu am fost chemată de nenumărate ori şi asta mă îndurera. Dar prindeam din nou curaj gândindu-mă la iubirea pe care El o avea faţă de mine, fiindcă niciodată nu mi-am pierdut încrederea în milostivirea Lui, mai degrabă in mine însămi şi de multe ori.
Începând să citesc Confesiunile Sfântului Augustin, mi s-a părut că văd viaţa mea în ele şi atunci m-am încredinţat acestui măreţ sfânt.
Când am ajuns la partea despre convertirea sa şi am citit despre vocea pe care a auzit-o în grădină, am avut o impresie atât de vie ca şi cum aş fi auzit-o şi eu şi pentru mult timp am rămas să mă topesc în lacrimi cu sufletul chinuit de o mare luptă. O libertate, care mă făcea şovăielnică!
Eu mă mir că am putut să supravieţuiesc acestei nelinişti! Binecuvântat să fie Cel care mă ţine in viaţă ca să pot ieşi din moartea atât de înfricoşătoare!
Am început prin a simţi cum creştea în mine dorinţa de a sta mai mult timp cu El şi de a şterge din faţa ochilor mei toate ocaziile rele, depărtându-mă de ele ca să-l iubesc pe Domnul.
Simţeam că-L iubesc, dar nu înţelegeam încă, cum ar fi trebuit să fac, în ce consta să-L iubesc cu adevărat.
Nu terminasem încă bine să-L servesc că El mă şi copleşea cu noi haruri, luptându-se, parcă, cu mine pentru a mă convinge să accept ceea ce alţii se chinuiesc să obţină cu mare dificultate. În acei ani chiar, mă umplea de bucurii şi plăceri spirituale. Aceste lucruri nu mi-am permis niciodată să i le cer, nici măcar să-mi îngăduie tandreţe de devoţiune, ci doar harul de-a nu-L supăra şi de a-mi ierta păcatele mele cele mari. Îmi păreau atât de mari că nu aveam curajul să-mi doresc bucurii şi plăceri; bunăvoinţa şi milostivirea pe care El le folosea pentru a mă chema şi a-mi permite să stau în faţa Lui, era deja prea mult.
Dacă El însuşi nu m-ar fi inspirat, în mod sigur eu nu aş fi făcut-o.
Totuşi Domnul mă ajuta ca să mă eliberez. Deja de mult timp El căuta în mine buna dispoziţie. Găsind-o, în sfârşit, m-a copleşit cu favoruri în maniera pe care o descriu acum: lucru inedit pentru că El obişnuieşte să acorde harurile sale numai celui care trăieşte cu cea mai mare curăţie de conştiinţă...
Dumnezeu este adevăr.
Acest Adevăr divin mi s-a prezentat într-un mod foarte viu. Nu ştiu să spun nici cum, nici în ce fel, dar mi-a impresionat sufletul în aşa măsură încât respectul pentru Dumnezeu a crescut, iar puterea şi maiestatea Lui mi-au insuflat o cunoaştere într-adevăr extraordinară. De aceea cred că această ilustrare este una dintre cele mai mari.
Mi-a rămas un mare vis de a nu dori să vorbesc decât de lucruri adevărate, superioare obişnuitelor conversaţii ale lumii, în care trăirea începuse să-mi devină un chin. Am rămas, în schimb, cu o mare gingăşie, bucurie şi umilinţă.
Deşi nu i-am înţeles maniera, mi se pare că, cu acel har, Dumnezeu mi-a dat multe altele fără ca măcar să-mi treacă prin minte bănuiala că a fost o iluzie. Nu am văzut nimic, dar am înţeles cât e de avantajos să nu ţii cont decât de ceea ce ne apropie cel mai mult de Dumnezeu; am înţeles, într-un cuvânt, ce înseamnă pentru un suflet să păşească în adevăr în prezenţa Adevărului însuşi. Şi am văzut, prin harul său, că Dumnezeu este adevăr.
Tot ceea ce am spus mi-a fost comunicat ba prin cuvinte, ba fără cuvinte, dar cu înţelesuri mult mai clare decât ale cuvintelor. În lumina acestei realităţi, am înţeles adevăruri foarte înalte, mai bine decât dacă mi le-ar fi explicat mulţi înţelepţi, pentru că nu cred că aceştia ar fi putut să mi le încrusteze în suflet şi astfel convingându-mă de vanitatea lumii.
Adevărul care a binevoit să se dezvăluie sufletului meu este Adevărul prin esenţă, fără început şi fără sfârşit. De acest Adevăr depind toate celelalte adevăruri, precum din această Iubire toate celelalte iubiri, iar din această Măreţie toate celelalte măreţii.
Dar cât de confuz este ce spun eu în faţa transparenţei cu care Dumnezeu m-a făcut să înţeleg.
Cât e de mare puterea acestei maiestăţi care într-un timp atât de scurt ştie să îmbogăţească inimile cu comori indescriptibile, imprimând în ele adevăruri atât de sublime!
O Măreţie şi Maiestatea mea! Ce faci, Domnul meu atotputernic? Te gândeşti la cel căruia îi dăruieşti cu generozitate haruri atât de mari! Nu-ţi aminteşti că din cauza mea am fost un abis de minciună, un ocean de vanitate, mincinoasă în foarte multe lucruri, în ciuda aversiunii înnăscute pentru minciună pe care mi-ai dat-o? Cum e posibil, Dumnezeul meu, cum e posibil să reverşi atâtea haruri asupra celei care s-a arătat atât de nedemnă de ele?"
sursa, si mai multe ganduri alte Sfintei Tereza le gasiti chiar aici

O ,Sfanta Tereza de Avila, prietena mea draga, roaga-te Bunului Dumnezeu pentru sufletelul meu si pentru toti cei dragi ai mei...



Mai multe lucruri despre viata Sfintei Tereza de Avila puteti citi aici...

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale !

Rugaciunea Sfintei Tereza de Avila

Înţelepciune veşnică

Înţelepciune veşnică, Înălţime inaccesibilă,

Domn al sufletului meu,

nu te supăra dacă inima mea,

care-şi uită nimicnicia ei,

astăzi ar dori să-ţi înalţe un dulce imn de iubire:

Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

M-am născut pentru Tine,

pentru tine e inima mea:

Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Ce doreşti, o Domnul meu, să facă

pentru Tine acest suflet al meu,

atât de incapabil să opereze, atât de mizerabil păcătos şi rău?

Iată-mă aici la picioarele tale,

singura mea Dragoste:

Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

Viaţa mea, inima mea, corpul şi sufletul,

tot ceea ce eu sunt,

Doamne, totul la picioarele tale, dulcele meu Mire,

totul depun şi dăruiesc,

Ca jertfă de iubire mă consacru Ţie.

Spune-mi ce vrei de la mine, spune Doamne!

sursa:http://www.carmelitanisnagov.ro/ro/rugaciunile-sfintilor/sfanta-tereza-de-avila/

13 octombrie 2009

Mesajul Sfintei Fecioare Maria de la Medjugorje din 25 septembrie 2009

Mesajul Sfintei Fecioare MARIA de la Medjugorje


„ Dragi copii, cu insistenţă şi cu bucurie lucraţi la convertirea voastră. Oferiţi toate bucuriile şi tristeţile voastre Inimii mele Imaculate ca să vă poate conduce pe toţi la Fiul meu Preaiubit astfel încât în inima Sa să găsiţi bucuria. Sunt cu voi pentru a vă învăţa şi pentru a vă conduce către eternitate.

Vă mulţumesc că aţi răspuns chemării mele.”

25 SEPTEMBRIE 2009

" Dragi copii, când privesc spre voi inima mea se strânge de durere. Unde mergeţi, copilaşilor? Sunteţi atât de afundaţi în păcat încât nu vă mai puteţi opri? Trăind în păcat, vă justificaţi păcatele. Îngenunchiaţi în faţa Crucii şi priviţi-L pe Fiul meu. El a învins păcatul şi a murit pentru ca voi, copilaşilor, să puteţi trăi. Daţi-mi voie să vă ajut să nu muriţi ci să trăiţi în veşnicie cu Fiul meu. Mulţumesc."


Mesaj 2 octombrie 2009.

Psalm 23


Psalmul 23- Marcel Iures
Asculta mai multe audio Diverse


Domnul este Pastorul meu:
nu voi duce lipsa de nimic.

El ma paste in pasuni verzi,
si ma duce la ape de odihna;

imi invioreaza sufletul,
si ma povatuieste pe carari drepte,
din pricina Numelui Sau.

Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei
mortii,
nu ma tem de nici un rau, caci Tu esti cu mine.
Toiagul si nuiaua Ta ma
mangaie.

Tu imi intinzi masa in fata potrivnicilor mei;
imi ungi capul cu untdelemn,
si paharul meu este plin d
e da peste el.

Da, fericirea si indurarea Ta ma vor insoti
in toate zilele vietii mele,
si voi locui in Casa Domnului pana la sfarsitul zilelor mele.

11 octombrie 2009

A suferi surazand


"Zice Biblia:
"Nu te abandona tristetii, nu te turmenta cu gandurile tale.

Bucuria inimii este viata pentru om...

Gelozia si mania scurteaza zilele, preocuparea anticipeaza batranetea"
(Sir 30, 21-22,24).
Pare dificil de a putea trai in continua sarbatoare,
pentru ca orice lucru contrar contribuie sa ne intristeze, sa ne abata ,
sa stinga surasul de pe buzele noastre,
care ar vrea sa se exprime cu un vesnic suras.

Totusi Apostolul Paul, chinuit si persecutat fara incetare, a putut sa scrie:
"sunt plin de consolare, inundat de bucurie in orice necaz".(Cor 7,4)
Deja am zis si nu trebuie sa repetam:durerea suportata si acceptata cu dispozitiile de suflet descrise, se poate schimba
si se schimba ,de fapt, intr-un izvor de nespusa bucurie.
Si pentru tine!
Nu vei reusi niciodata a indeparta cuvantul durere din existenta ta pamanteasca, dar vei putea , cu ajutorul lui Dumnezeu,
sa ajungi la fericitul scop final de a o transforma in bucurie!

Si daca deja ai reusit si ai gustat inconfundabilul gust pe care o are ,
fa-o sa vada toti.

Fa sa constate cei care sufera langa tine,
si care sunt departe de luminoasa ta cucerire,
ca si durerile cele mai grave si nenorocirile cele mai oprimante
au aspectul lor pozitiv, satisfactiile lor, avantajele lor, bucuria lor.
Fa sa se inteleaga ca nimic nu este pierdut cand durerea ne cuprinde,
pentru ca este chiar durerea cea care, realizand miracolul descoperirii de noi, ne dezvaluie izvoarele ignorate ale celei mai naturale fericiri.

Surasul este revelarea unei lumi
si impreuna o generoasa punte lansata in jur,
pentru descoperirea universului celorlalti.

Cu surasul tau deschizi marea cortina
care tine gelos ascunse nestiutele tale tezaure de iubire si de pace.
Zice un proverb indian:

"invata lectia de la copac.
El suporta toata caldura soarelui si da altora racoarea umbrei."

Arata colegilor tai de suferinta chipul si caracaterul autenticei bucurii,
care izvoraste din intimitatea unei inimi purificate de incercare
si care poarta un sigiliu de absoluta garantie: Dumnezeu!

Surade mereu,
chiar si cand nu ai dorinta:

surasul pe buzele unui bolnav
este cel mai minunat act de credinta!


Surade cu toti,
in special cu cei care nu surad niciodata,
dar poate asteapta lumina care se aprinde pe fata ta:

surasul este un foarte dulce si admirabil act de caritate!

Surade cu cine are sufletul nelinistit
si nimic nu mai spera de la oameni si de la viata:

surasul tau va putea intotdeauna
sa faca sa se iveasca un salutar act de speranta!

Continua sa surazi in fiecare zi,
in fiecare ora a acestei zile, si seara prosterneaza-te la picioarele Crucii
pentru a obtine puterea care iti este necesara
pentru a putea cu generozitate continua a surade inca!"

Don Novello Pederzini-"Pentru a suferi mai bine, pentru a suferi mai putin "


Mica, mica si fragila...

Azi ma simt atat de mica...

mica, mica ....si fragila....

glasul mi se stinge-ncet
de teama de a nu fi
zdrobita de propriile soapte....

Simti adierea suava care-ti mangaie sufletul?

te indeamna sa pasesti cu incredere chiar AICI...

daca ai sufletul deschis , vei descoperii o nepretuita comoara ale carei nestemate stralucesc atat in postare cat si in comentarii...

Bucura-te de ea si de aceasta zi binecuvantata ...





Rugaciune

Vesnice Parinte,
Iti ofer Preasfanta inima a lui Isus,
cu toata iubirea Sa, cu toate suferintele si meritele Sale infinite:

Mai intai, pentru a ispasi pe deplin toate pacatele si greselile facute de mine, si de toti cei dragi,astazi, in acesti ani si in intreaga noastra viata.Marire Tatalui si Fiului si Spiritului Sfant , si acum si pururea si in vecii vecilor Amin.

Pentru a purifica tot binele rau facut de mine, si de toti cei dragi, astazi, in acesti ani si in intreaga noastra viata. Marire Tatalui si Fiului si Spiritului Sfant si acum si pururtea si in vecii vecilor Amin.

Pentru a suplini tot binele omis de mine si de cei dragi astazi, in acesti ani si in intreaga noastra viata.Marire Tatalui si Fiului si Spiritului Sfant si acum si pururea si in vecii vecilor Amin.

PREASFANTA INIMA A LUI ISUS, fiindca eu nu-L pot adora pe Dumnezeu in timpul somnului, Te rog ofera Tu Preasfintei Treimi :

-tot atatea acte de adoratie de cate ori voi respira,

-tot atatea scantei de dragoste de cate ori va bate inima mea. Amin.

09 octombrie 2009

Sa ne amuzam :)

Scrisori către Dumnezeu

scurtă explicaţie: fragmentele de mai jos sunt din lucrări la ora de religie, ale unor copii americani.
  1. Dragă Dumnezeule,
    Eşti într-adevăr invizibil sau este doar o şmecherie?
    Lucy

  2. Dragă Dumnezeule,
    Ai vrut Tu să faci girafa aşa sau a fost doar un accident?
    Norma

  3. Dragă Dumnezeule,
    În loc să laşi oamenii să moară şi să trebuiască să faci alţii, n-ar fi mai simplu să îi păstrezi pe cei de acum?
    Jane
  4. Dragă Dumnezeule,
    Îţi mulţumesc pentru frăţiorul mai mic, dar ceea ce ţi-am cerut eu a fost o păpuşă.
    Joyce
Bancuri "religioase"
  1. - La voi cum se îngroapă morţii?
    - Cu popa. Dar la voi?
    - La noi popa rămâne afară.

  2. Un preot intră vinerea într-un restaurant şi întreabă pe ospătar:
    - Aveţi carne de balenă?
    - Nu.
    - Dar carne de rechin?
    - Nu.
    - Mulţumesc. Mi-eşti martor în faţa lui Dumnezeu că am vrut să mănânc carne de peşte vineri, dar nu aveţi. Daţi-mi un cotlet de porc.
La ora de cateheză, părintele întrebă:
- Copii, ştiţi voi ce trebuie să faceţi mai întâi de toate, pentru ca Dumnezeu să vă ierte păcatele?
- Da, răspunse un copilaş, mai întâi trebuie să păcătuim.

La ora de cateheză părintele l-a întrebat pe Fănică ce ştie să spună despre primele pagini ale Bibliei, despre creaţie. Acesta răspunse:
- Dumnezeu a făcut mai întâi lumea şi s-a odihnit. A făcut apoi bărbatul şi iarăşi s-a odihnit. În cele din urmă a făcut şi femeia, însă de atunci nu s-a mai odihnit nimeni...

- Câte porunci există?
- Depinde!
- Cum aşa?
- Pentru bărbaţi zece, iar pentru femei nouă.
- ?!
- Pentru femei nu există porunca: "Să nu pofteşti femeia aproapelui tău".

La o lecţie de catehism parohul i-a întrebat pe copii:
- Cine ştie să-mi spună ce-au gândit despre Isus invitaţii la nunta din Cana când au văzut că a schimbat apa în vin?
Unul dintre copii a răspuns:
- Cred că şi-au zis: Iată un om care trebuie invitat şi la alte nunţi.


La ora de catehism Petrică a fost întrebat:
- Poţi să-mi spui ce au făcut evreii după ce-au trecut Marea Roşie?
- Cred că au stat să se usuce, a răspuns Petrică hotărât.

- De ce Petru l-a trădat pe Isus?
- Pentru că i-a vindecat soacra.

În ajunul căsătoriei, Lucian a mers la spovadă. A primit dezlegarea, dar spre surprinderea lui preotul nu ia dat nici o pocăinţă.
- Părinte, nu-mi daţi pocăinţă?
Surâzând preotul îi spune:
- Mergi în pace, dragul meu, vei avea timp să faci toată viaţa.
(Lucian se numeste si sotul meu, oare el o fi :D ?)

Un preot întâlneşte un copil care plângea.
- De ce plângi băieţaş?, îl întrebă părintele.
- Mi-a dat mămica o monedă de o mie de lei şi am pierdut-o.
Părintele îi dă o mie de lei, dar băieţelul plânge şi mai tare.
- Ei, acum de ce mai plângi?
- Dacă nu pierdeam moneda aceea aveam acum două mii de lei.

Preotul: Moş Tudorache, ascultă-mă, lasă-te de băuturică, căci acesta este duşmanul dumitale cel mai mare.
Moş Tudorache: Bine, părinte, dar nu predici şi dumneata că trebuie să ne iubim duşmanii?
Preotul: Să-i iubim, moşule, însă legea nu ne porunceşte să-i înghiţim.

Într-o parohie de oraş intrase un obicei urât. Femeile veneau la biserică fardate, machiate şi rujate. Unele se apropiau aşa şi de sfânta Împărtăşanie. Parohul s-a gândit că trebuie să i-a măsuri. Nu ştia cum să procedeze. A început prin a atrage atenţia indirect la predică, apoi prin a le spune mai direct că la biserică trebuie să avem o ţinută demnă de casa lui Dumnezeu. Totul în zadar.
Într-o duminică, pe când distribuia sfânta Împărtăşanie a zărit în rând o femeie rujată. Când a ajuns să o împărtăşească, părintele în loc de "Trupul lui Cristos" a spus: "Atenţie Isuse! Proaspăt vopsit."

La restaurant, strecurându-se printre mese, un vagabond întinde mâna:
- Fie-vă milă de un orb!
- Bine mă, dar văd că nu eşti orb, îl apostrofează cineva.
- Eu nu, dar cer pomană pentru tovarăşul meu orb, care este afară.
- Şi ce face el acolo?
- Se uită să nu vină poliţia.

Compozitorul: 15 ani mi-au trebuit să scriu acest cântec de leagăn.
Editorul: De ce atât de mult?
Compozitorul: Pentru că totdeauna mă adormea.

sursa:aic
i











Mohammed intra in clasa I
- Cum te numesti? intreaba invatatoarea.
- Mohammed…. raspunde copilul.
- Aici suntem in Paris, nu exista Mohammed.
De acum inainte numele tau va fi Francois, ii raspunde invatatoarea.
Seara, ajunge Mohammed acasa.
- Cum a fost prima zi de scoala, Mohammed? il intreba mama.
- Numele meu nu este Mohammed, suntem in Franta,
iar numele meu, de acum inainte, este Francois.
- Aoleu, iti este rusine de numele tau,
vrei sa iti faci de ras parintii, mostenirea ta, religia ta? Sa iti fie rusine Mohammed!!! Dupa care ii trage o mama de bataie.
Apoi mama il cheama pe sotul ei,
pentru a-i trage si acesta o mama de bataie.
Merge a doua zi Mohammed la scoala.
Cand il vazu invatatoare cu atatea vanatai pe el, il intreba:
- Ce-ai patit micutul meu Francois?
- Ei bine, doamna invatatoare,
la nici doua ore dupa ce am devenit francez
am fost atacat de doi arabi!…

sursa: aici


LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...