Te caut din toata inima...

31 martie 2011

Catre toti oamenii din lume : azi la ora 12 !!!





Va rog sa trimitem rugaciuni si cuvinte de iubire si recunostinta, catre apa din reactoarele nucleare de la Fukushima.
La 16 zile de la cumplitul cutremur din Japonia, peste 10.000 de oameni sunt dati disparuti.

Dar un lucru si mai rau este acela ca apa din reactoarele de la Fukushima au inceput sa se scurga si sa contamineze oceanul, apa si aerul din zonele invecinate. Singurul lucru care se face este sa se toarne apa pe reactoare. Oare sa nu mai fie altceva de facut? Eu cred ca este. In timpul celor peste 20 de ani de cercetari, am vazut ca apa devine pozitiva, atunci cand primeste vibratia pura a rugaciunii umane, indiferent cat de departe sunt oamenii care se roaga.
Formula lui Einstein E=MC2 inseamna, de fapt, ca Energia = numarul de oameni si patratul constiintei acestora.
Acum a venit momentul sa-i intelegem adevaratul sens. Sa ne unim in ceremonia rugaciunii, ca cetateni ai planetei Pamant. Vreau sa-i chem pe toti oamenii din toata lumea sa se uneasca, pentru a gasi un mod de rezolvare a crizei planetei.


Iata care este procedura pentru rugaciune:
DATA SI ORA: 31 martie (joi) la ora 12 locala, din fiecare tara.
Va rog sa spuneti urmatoarea fraza:

APA DIN REACTOARELE NUCLEARE DE LA FUKUSHIMA, NE PARE RAU CA TE FACEM SA SUFERI. TE ROG SA NE IERTI.
ITI MULTUMIM SI TE IUBIM!


Va rugam sa rostiti aceste cuvinte cu voce tare sau in gand. Repetati-le de trei ori, tinand mainile in pozitie de rugaciune. Faceti-o cu sinceritate.

Va multumesc din inima.

Cu iubire si recunostinta.
 Masaru Emoto, Mesager al apei.


Tradarea lui Iuda


Teologia Patimilor (3)

Isus: "Eu sunt Cel pururi tradat in Biserica Mea, de urmasii lui Iuda.Meditati Evanghelia cu paginile cutremuratoare despre tradarea lui Iuda, si despre teribila ei actualitate in continuatorii lui prin veacuri...

M-a indurerat peste masura apatia si slabiciunea Apostolilor in general si a lui Petru , Ioan si Iacob in special, dar tradarea lui Iuda a fost infinit mai crunta si mai dureroasa pentru Inima Mea Dumnezeiasca.

Unul dintre alesii Mei, dintre prietenii Mei, dintre Apostolii Mei, care trebuia sa fie  impreuna cu ceilalti martor al Vietii, Patimii, Mortii si Invierii Mele in lume,Columna a Bisericii, devine tradator, vanzatorul Meu:

Iata s-a apropiat ceasul si Fiul Omului Se da in mainile pacatosilor.Sculati-va sa mergem: iata s-a apropiat cel ce M-a vandut.

Impietrirea lui Iuda in fata multimii inarmate cu sabii si sulite , trimisa de arhierei si de batranii poporului, Mi-a sfasit Inima de durere amara, simtita in Iubirea Mea nemasurata .
Am cautat pana in ultima clipa sa-i schimb vointa de tradator, amintindu-i ca poate sa fie inca prietenul Meu, ca Eu nu Mi-am schimbat Planul cel vesnic cu el ca sa fie Apostolul Meu pe Pamant si incununat cu cununa de Apostol si de martir in Cerul Gloriei Eterne!
Desi Mi-a dat sarutul tradarii, Eu cu blandete 
si cu bunatate divina i-am spus:

"Prietene! pentru ce ai venit?Iuda cu sarutare vinzi tu pe Fiul Omului? " 

Totul a fost zadarnic!
Cu imensa durere si tristete a contemplat Inima Mea interiorul lui Iuda.
Era noapte de infern, Lumina dragostei infinite nu mai putea patrunde in sufletul sau:
tradarea era consumata si definitiva din partea lui.

Si totusi, daca dupa ce si-a dat seama ca a vandut "Sange Nevinovat", s-ar fi intors la Mine cu umilinta si pocainta , l-as fi primit ca pe Petru si l-as fi reintegreat in slujba de Apostol.
Dar tradarea isi are logica ei teribila, infernala, si sfarsitul lui Iuda nu e zadarnic avertisment pentru fiecare ompana la sfarsitul veacurilor.

Dusmanii ii raspund:
"Ce ne pasa?"Tu vei vedea".

Iar el, aruncand argintii in templu...mergand , s-a spanzurat...

Soarta lui Iuda e rezultatul unei patimi careia nu i s-a impotrivit cu fermitate.Iata necesitatea ascezei divine.

O, inima indurerata! Cati Iuda nu cunoaste istoria Bisericii Mele! Dar cati cunoaste Judecata Mea, Tribunalul Meu Divin? 
Cati M-au dat si Ma dau in mainile pacatosilor care sunt ei insisi? Cati apostati sunt in lume? Vai de sufletul lor!

Oamenii se revolta impotriva tradarii lui Iuda.Dar oricine face un pacat de moarte si orice apostaziaza de la credinta, lovind Biserica Mea, este tradator ca Iuda, fiindca dintr-o patima a sa, din mandrie, necuratie, lacomie, invidie si frica...Ma da mortii in sufletul sau.Ma rastigneste a doua oara in viata sa...
Azi, Biserica , adica Eu, in Trupul Meu Mistic,cunoaste cu durere pe Iuda in atatia si atatia, care sub diferite forme consuma crima de inalta tradare pactand cu dusmanii Mei de moarte, fie direct, fie indirect, printr-o viata nedemna, pacatoasa...

Tu ce faci in fata acestei tradari in masa? 
Uneste-te tot mai mult cu Mine si ispaseste faradelegile iuzilor!"

Divinule tradat prin veacuri!

Tradarea lui Iuda ma inspaimanta si ma indurereaza in acest veac douazeci.
Doamne! Vreau sa ispasesc prin iubire si adorare toate tradarile.

APROBARE,

Raman uimit de ceea ce lucreaza Isus in sufletul cunoscut de mine inca din 1949, cand am fost numit de Sfantul Scaun Apostolic, DIRECTORUL SPIRITUAL AL SOREI MARIA IONELA,in plina prigoana.
Cu adevarat este DUMNEZEU Cel care vorbeste , si atat eu cat si Episcopul Ioan Suciu mort martir la inchisoarea din Sighet si altii nu ne inselam in constatarile noastre.
De aceea cu draga inima si cu toata puterea pe care o am de la Isus bunul nostru Mantuitor,aprobam si binecuvantam volumul  
"TEOLOGIA PATIMILOR" ,
si doresc sa rodeasca in suflete cum rodeste in sufletul meu.

Bucuresti 26 octombrie, 1980, Sarbatoarea Divinei Fondatoare.
Episcop Ioan Dragomir

sursa : "Teologia Patimilor",
Editura C.I.N.


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu harurile prin care veti deveni fideli Iubirii Lui !

30 martie 2011

Isus si Apostolii in timpul Agoniei din Ghetsimani

Teologia Patimilor ( 2)




*** Ora Sfanta  ***

Isus: " Eu sunt vesnicul cersetor al colaborarii Apostolilor Mei la Opera Rascumpararii omenirii din toate timpurile.
Dupa ce i-am facut Preoti deplini si i-am impartasit cu Trupul si Sangele Meu, i-am dus pa Apostoli cu Mine in Ghetsimani ca sa-i fac partasi la suferintele Mele din Agonie.
Stiam insa ca nu pot sa suporte privelistea zguduitoare a Agoniei.
De aceea, cu un Plan Divin, am luat dintre ei pe Petru , pe Iacob si pe Ioan, cei care vazusera Gloria Mea Divina in transfigurarea de pe Tabor, ca sa fie cu Mine, sa fie mai aproape de Agonia Mea : sa auda cuvintele Mele adresate lor si lumii intregi pentru toate generatiile:  

Intristat este sufletul Meu pana la moarte: ramaneti aici cu Mine si priveghiati.

Simteam nevoia de a-i avea prieteni de cruce, de suferinta.
Pe Petru ca destinat a fi Vicarul Meu in pasterea intregii Mele Turme.
Pe Ioan ca intim al Inimii Mele.
Pe Iacob ca aprins de zel pentru venirea Imparatiei Mele intre oameni.
Dar nu am aflat de la ei ceea ce asteptam.Loviti de somn, tristete si oboseala, au adormit si ca prin vis  au auzit rugaciunea Mea catre Tatal : 

Parinte ! Inlatura de la Mine acest  pahar! Dar nu voia Mea , cu Voia Ta sa fie.

Mustrarea Mea blanda si avertismentul adresat in primul rand lui Petru:

Asa, nu ati putut priveghe un ceas cu Mine!Priveghiati si va rugati ca sa nu intrati in ispita, caci sufletul e gata de jertfa, dar trupul e slab,
nu i-a trezit la realitatea divina a Operei Rascumpararii si la realitatea primejdiilor care ii asteptau.Negraita a fost durerea Mea pentru slabiciunea lor si lipsa lor de veghere , de rugaciune
si de participare la suferintele agoniei Mele.

O, de cate ori, in Agonia Mea din Biserica, nu fac Eu apel la Conducatorii Bisericii, urmasii lui Petru si ai celorlalti Apostoli, la intimii si favorizatii Inimii Mele, la misionarii zelosi ai Bisericii Mele:
Asa , nu ati putut priveghea un ceas cu Mine!

Ora sfanta e nespus de placuta Inimii Mele Euharistice si Insangerate.Dar nu ca o simpla comemorare din trecut, ci ca o  adorare perpetua , ca o traire permanenta in adorarea Mea Euharistica.
Eu vreau ca Apostoli si colaboratori treji si plini de iubire, acum in agonia Mea prezenta din Biserica.Si nu o ora sfanta , ci toata viata sfanta...

Supremul Pontif, Episcopii, Preotii, calugarii si calugaritele, toate sufletele intime Inimii Mele, toti misionarii, dar mai ales adoratorii Euharistiei Mele Insangerate in care se inoieste Misterul Agoniei Mele, vreau sa privegheati, sa va rugati Tatalui impreuna cu Mine si sa suferiti impreuna cu Mine.

Inima indurerata! Tu cunosti si traiesti Mieterul Agoniei Mele si participi la durerea Mea pentru apostolii Mei.
Tu ce faci pentru a Ma mangaia in agonia Mea dureroasa din gradina omenirii, din gradina secolului douazeci, cand oamenii Ma neaga: 
Tu dormi sau te rogi Mie? Dormi ori Ma adori in Euharistie , pe Mine Negatul , pe Mine Insangeratul, pe Mine Rastignitul, rascumparatorul lumii?

Fii insotitoarea Mea prin adoratie perpetua.
Vegheza-Mi Euharistia! Nu dormi! Fii tare in credinta si marturiseste adevarul.Pe Mine, Dumnezeu , Calea , Adevarul  si Viata, Fericirea ta"

Divinule Indurerat pentru Apostoli!

Uneste-ma si mai mult cu Tine in acest Mister sublim si da-mi spiritul privegherii si al rugaciunii pentru Apostolii Tai din toate timpurile.
Vreau sa fac Ora Sfanta , ca toata viata mea sa fie cu adevarat sfanta.

APROBARE,

Raman uimit de ceea ce lucreaza Isus in sufletul cunoscut de mine inca din 1949, cand am fost numit de Sfantul Scaun Apostolic, DIRECTORUL SPIRITUAL AL SOREI MARIA IONELA,in plina prigoana.
Cu adevarat este DUMNEZEU Cel care vorbeste , si atat eu cat si Episcopul Ioan Suciu mort martir la inchisoarea din Sighet si altii nu ne inselam in constatarile noastre.
De aceea cu draga inima si cu toata puterea pe care o am de la Isus bunul nostru Mantuitor,aprobam si binecuvantam volumul  
"TEOLOGIA PATIMILOR" ,
si doresc sa rodeasca in suflete cum rodeste in sufletul meu.

Bucuresti 26 octombrie, 1980, Sarbatoarea Divinei Fondatoare.
Episcop Ioan Dragomir

sursa : "Teologia Patimilor",
Editura C.I.N.


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu spiritul privegherii si al rugaciunii, cu iubirea , Pacea , Indurarea si Bucuria Sa!

29 martie 2011

Mesajul Fecioarei Maria de la Medjugorje 2 martie 2011

 

Mesajul din 02 Martie 2011 - (Mirjana Dragicevic)

 Dragi copii, Inima Mea maternă suferă mult când îi văd pe copiii Mei care cu încăpățânare pun ceea ce este uman înaintea a ceea ce este Divin, pe copiii Mei care în ciuda a tot ceea ce îi înconjoară și în ciuda tuturor semnelor care li se trimit, gândesc că pot merge fără Fiul Meu. Nu pot! Merg spre pierzarea veșnică. De aceea vă adun pe voi care sunteți dispuși să îmi deschideți inima voastră, care sunteți dispuși să fiți apostolii iubirii Mele, ca să mă ajutați, pentru ca trăind iubirea lui Dumnezeu să fiți un exemplu pentru cei care nu îl cunosc. Fie ca postul și rugăciunea să vă dea putere pentru aceasta, iar Eu vă binecuvântez cu binecuvântarea Mea maternă în Numele Tatălui și a Fiului și al Sfântului Spirit. Vă mulțumesc.

*****



Mesajul din 25 Martie 2011 - (Marija Pavlovici)

 

 Dragi copii, astăzi într-un mod special doresc să vă invit la convertire. Fie ca  de astăzi să înceapă o viață nouă în inima voastră. Copiilor, doresc să văd  “da-ul” vostru și ca viața voastră să fie a trăi cu bucurie voia lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții voastre. Astăzi în mod special Eu vă binecuvintez cu binecuvântarea mea maternă de pace, de iubire și de unire în Inima Mea și în Inima Fiului meu Isus. 

Mulțumesc că ați răspuns la chemarea Mea.

sursa : http://www.reginapacis.ro/

Rugăciune către Regina Păcii :

Marie, Mama lui Dumnezeu şi Mama noastră, Regina Păcii, Tu ai venit ca să ne conduci la Dumnezeu. Dă-ne harul nu numai de a spune „Fie mie după cuvântul Tău!”, ci şi să-l trăim aşa cum ai făcut-o Tu. Noi ne punem mâinile în mâinile Tale pentru ca să ne poţi conduce la Dumnezeu prin amărăciunile şi necazurile vieţii. Prin Cristos, Domnul nostru.






“O Maria zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine şi pentru aceia care nu aleargă, mai ales pentru duşmanii Bisericii şi pentru cei încredinţaţi ţie prin mila lui Dumnezeu.Amin."


Preasfanta Fecioara sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sa Speciala si Materna !

Teologia Patimilor (1) "Agonia lui Isus in Ghetsimani "


Isus : "Eu iti vorbesc, o, suflet indurerat, despre Misterul Patimilor si mortii Mele, ca sa-l traiesti si tu in lumina si dragostea Mea.
Vreau sa innoiesc acest Mister in viata ta, pentru a face mai usoara intelegerea Teologiei Patimilor din partea oamenilor.De aceea tot ce iti impartasesc tie doresc sa transmiti Bisericii si omenirii.
S-a scris si s-a vorbit mult despre Patimile Mele.Nici un om nu a fost invrednicit ca Mine - Omul Dumnezeu - sa fie meditat, compatimit si plans in patimile sale, cum sunt Eu de catre milioane de oameni din toate secolele Crestinismului.
Eu, Rastignitul, sunt Centrul istoriei.
Dar voiesc sa fiu meditat si urmat in Patimile si moartea Mea ca pururea prezent si actual in viata, in patimile si moartea tuturor oamenilor.
Nu este suficient sa Ma considerati in Patimile si moastea Mea din trecut, caci Eu sunt vesnic Acelasi.
In Mine nimic nu e trecator.Eu sunt actual cu Patimile si moartea Mea in Biserica si omenire: in Corpul Meu Mistic.
Patimile si moartea Mea nu sunt mantuitoare pentru oameni decat daca ei devin madularele Mele care patimesc si mor in unire cu Mine , ca sa traiasca viata Mea, prin triumful Invierii si al Inaltarii in glorie.
Eu innoiesc Misterul patimilor si mortii mele Mele in Euharistiei, ca prin ea in chip deosebit, oamenii sa fie mereu uniti cu Mine si intre ei sa fie unitatea aceluiasi Trup Mistic.
Acesta este si Scopul Euharistiei Insangerate.
De acea , aceasta Teologie a Patimilor trebuie sa aiba ca rod principal nu admiratia si compatimirea Mea, ci imitatia  si patimirea personala a fiecaruia ca madular care vrea sa se conformeze Mie, Capul Corpului Mistic.Asa astept sa faci in primul rand tu , si vei primi multe lumini si o viata noua.
Tu ce faci in aceasta privinta? Ma meditezi rastignit in Biserica si in martirii Mei? Ma contempli patimind in marturisitorii credintei? In fiii Bisericii Mele , care indura prigoana , batai , insulte , molestari pentru Mine?

Meditatia nu este recitare a unui subiect, nici un punct mort.Ea este traire adanca, participare serioasa la toate Patimile Mele din trecut si din prezent.
A Ma medita pe Mine si tot ce am indurat in viata, cu tot ce am suferit, inseamna a trai viata Mea, a simti  durerea Mea si a Ma purta in sufletul tau asa cum sunt Prezent in Euharistie si in Biserica Mea, Mireasa rastignita a Inimii Mele.
Deci iata Misterul Teologiei Patimilor, realitatea permanenta a vietii Mele Euharistice in Biserica si in lume.
Tu trebuie sa fii constienta de tot ce faci, de valoarea Patimilor Mele, de acest tezaur teologic din care inveti cum sa traiesti in viata , cum sa te comporti in societate, cum sa suferi si sa induri totul pentru Mine ca sa te sfintesti, cum sa fii o calugarita si o contemplativa sfanta si mai presus de toate cum sa Ma adori.
Invata Teologia Patimilor Mele nu in teorie, ci in practica.Toata fiinta ta sa fie patrunsa de aceasta stiinta divina, necesara pentru sufletul tau de victima, si vei fi un suflet plin de har si de zel, cu adevarat  o inima constienta de menirea ta de ispasitoare a greselilor proprii si a pacatelor lumii.
Mica mea ofranda de iubire, te binecuvantez! "

Divinul meu Teolog!

A invata Teologia Patimilor  Tale inseamna a suferi, a patimi cu Tine si peentru Tine.
Te ascult cu drag si Te urmez cu hotarare...


*****

Agonia lui Isus in Ghetsimani

Isus:"Eu sunt in agonie perpetua in gradina omenirii pana la sfarsitul veacurilor.De aceea  invit toate sufletele din toate secolele, asa cum i-am indemnat pe cei trei Apostoli alesi ca martori ai agoniei Mele :

Intristat este sufletul meu pana la moarte, ramaneti aici cu Mine si priveghiati impreuna cu Mine.

Agonia Mea este pentru voi, pentru mantuirea voastra.Si cine ramane strain fata de suferintele Mele sin Agonie, le face inutile pe cele din agonia sa.Meditati si patrundeti prin harul Meu, in misterul agoniei din Ghetsimani.
Pentru ce e intristat sufletul Meu pana la moarte?Sufletul Meu contempla pe Tatal, Infinit in Fiinta, Lumina, Bunatatea , Iubirea si Puterea Lui nemarginita.Contempla apoi omenirea coplesita de Dragostea Tatalui cu nesfarsite daruri naturale si supranaturale.Si ce vede? Pacatul stramosesc al lui Adam si toate pacatele oamenilor care au facut zadarnice aceste daruri, ba mai mult, le-au intors impotriva bunatatii Sale,prin cea mai neagra nerecunostinta fata de Sfintenia Divina!

Contrastul acesta:

pacatul care sta orgolios in fata Perfectiunii, neantul care se masoara cu Cel ce Singur este de la Sine, intunericul care se prefera Luminii, egoismul care se substitue Iubirii creatoare si daruitoare de Sine,acesta este primul motiv al Agoniei Mele.
O sfasiere abisala a Inimii Mele pentru sfarsirea armoniei dintre om si Dumnezeu, pentru ruperea omului de Dumnezeu.
Numai sfasierea, numai ruperea Inimii unui Dumnezeu in trup omenesc poate repara si reface armonia tuturor inimilor omenesti cu Dumnezeu.
Sufletul Meu mai contempla si tradarea, prinderea, batjocorirea, judecarea si condamnarea la moarte, drumul Crucii,rastignirea si moartea Mea pe Cruce.
Dupa un Plan al Providentei Tatalui,sensibilitatea Sufletului Meu lasata sa simta la nesfarsit tot ceea ce poate afecta firea omeneasca in fata dramei Calvarului, prevazuta si anticipat traita in toate amanuntele, este al doilea motiv al Agoniei.

Iubirea fata de Tatal si fata de suflete pe de o parte, si aversiunea si groaza fata de pacat si fata de suferintele sufletesti si trupesti pe de alta parte, dilata si strang Inimas Mea in asa masura ca sudoarea Mea ca picaturi mari de Sange picura pe Pamant...

Iata inima indurerata, ce trebuie sa meditezi despre Agonia Mea din Ghetsimani.Sa traiesti in contemplarea Tatalui impreuna cu Mine si sa ti se rupa inima de durere pentru ruperea omenirii de Dumnezeu.
Sa iei parte la tristetea fara margini a sufletului Meu si cand suferintele tale te duc la zbucium de agonie, sa unesti agonia ta cu Agonia Mea, caci in Agonia Mea este sfintita si valorificata agonia tuturor oamenilor care se unesc cu MIne.
Asa ai facut pana acum?...
Te trec prin mii de agonii pentru mii de agonizanti, caci aceasta este legea pentru privilegiatii din Corpul Meu Mistic.

Divinule Agonizant!

Cata lumina si puterea de dragoste contine Misterul Agoniei Tale in viata oamenilor, in mine, in Biserica si in lume !
Eu experimentez de zeci de ani agonia Ta in mine, pe care acum o inteleg mai bine.
Doamne! Valorifica agonia tuturor oamenilor!
Patrunde-ma de dragoste fata de toti agonizantii din lume, din fiecare clipa.Trimite-le lumina si harul unirii cu Tine.

*****

Rugaciunea din timpul Agoniei


Isus: "Eu sunt rugatorul neintrerupt al Tatalui, nu numai in agonia Mea, ci in agonia tuturor oamenilor.
Precum noteaza Evanghelistii, Eu am cazut cu fata la pamant si M-am rugat : Parinte, de voiesti, inlatura de la Mine acest pahar, dar nu voia Mea, ci voia Ta sa fie!
Este rugaciunea care lumineaza toata Teologia Patimilor , incepand cu agonia din Ghetsimani.

Firea omeneasca fuge de Cruce, de suferinta, iar Eu am voiat sa raman si sa Ma arat cu adevarat Om in agonie si in tot restul Patimilor, desi ca Dumnezeu as fi putut ridica Omul sa infrunte fara teama , fara zbucium, fara tristete, orice forma de suferinta, Crucea si moartea.
Dar atunci nu as fi fost fratele vostru, modelul si sprijinul chiar al celui mai tulburat, mai trist si mai zdrobit dintre oameni in fata mortii sau in situatii de agonie sufleteasca.
Dupa Agonia Mea si dupa rugaciunea Mea:
Parinte, daca voiesti, inlatura de la Mine acest pahar, Eu nu am scutit pe nimeni de calvar in viata de pe pamant, de agonie si de aceasta rugaciune!

Dardaca Eu am voit sa fiu cel mai intristat, zbuciumat si inspaimantat in suferintele Agoniei Mele, cuprinzand in aceasta toate agoniile oamenilor de peste veacuri, voiesc deasemenea ca si voi sa Ma urmati in abandonarea in voia Tatalui : 

Dar nu voia Mea , ci Voia Ta sa fie !

Acesta este Misterul Agoniei Mele si al agoniei adevaratilor crestini: tristetea, zbuciumul, groaza, care cutremura si ravasesc din adancuri sensibilitatea sufletului, nu impiedica vointa ajutata de Puterea Divina - simbolizata prin Ingerul care M-a intarit si pe Mine in Ghetsimani - sa se lase cu umilinta, cu incredere si cu desavarsita dragoste in Voia lui Dumnezeu.
Este suprema expresie a pietatii si iubirii filiale: nu sunt singur ! Tatal este cu Mine! Agonia aceasta este spre preamarirea Sa si spre salvarea eterna a sufletelor!

Asadar tristetea, zbuciumul, insotite de frica si de suferinte, nu trebuie sa fie osandite si judecate de nimeni,indiferent de persoana care le indura, caci atunci Ma judeca si Ma dispretuieste pe Mine.
In aceeasi persoana pot locui impreuna tristetea insuportabila si abandonarea totala.Insa numai prin Harul Divin al Agoniei Mele...

Iata, suflet indurerat, cum trebuie sa te rogi in unire cu Mine in marile tale suferinte.
Asa ai facut pana acum? Asa faci in clipa de fata? Asa vei proceda si de aici inainte?
In ce si prin ce te asemeni cu Mine? In suferinta te rogi? Dar in agonia ta sufleteasca si exterioara? Cum iti petreci timpul cand treci prin durere si chinuri interioare? Ce rugaciuni inalti catre Tatal ceresc? Dar catre MIne, Rastignitul? Catre Spiritul Iubirii Sfintitorul? Catre Maica Indurerata, Mijlocitoarea harurilor si Ajutorul crestinilor, al agonizantilor, Mangaietoarea celor ce alearga la ajutorul Ei matern?

Daca  ne ai pe noi, posezi totul!
Viata ta e in continua crestere spirituala, in continua daruire si sacrificare.
Te poarta Iubirea Crucii, Puterea Induratoare".

Divinule rugator in agonii!!

Tu ma cuprinzi in abisul de durere, dar si in acela de putere al agoniei Tale.Suferinta declansata in mine este un dar al Tau.Iti multumesc pentru el.
Invata-ma sa sufer si sa patimesc impreuna cu Tine, dar pentru Tine, lasand totul in voia Ta.
Isuse! Agonia Ta in a mea, imi da lumina si iubire fara margini! Fie Voia Ta!
Fa din mine ce doresti Tu: Un strigat de iubire! Un elan de rugaciune, o invocatie permanenta a Numelui Tau.Fie!

APROBARE,

Raman uimit de ceea ce lucreaza Isus in sufletul cunoscut de mine inca din 1949, cand am fost numit de Sfantul Scaun Apostolic, DIRECTORUL SPIRITUAL AL SOREI MARIA IONELA,in plina prigoana.
Cu adevarat este DUMNEZEU Cel care vorbeste , si atat eu cat si Episcopul Ioan Suciu mort martir la inchisoarea din Sighet si altii nu ne inselam in constatarile noastre.
De aceea cu draga inima si cu toata puterea pe care o am de la Isus bunul nostru Mantuitor,aprobam si binecuvantam volumul  
"TEOLOGIA PATIMILOR" ,
si doresc sa rodeasca in suflete cum rodeste in sufletul meu.

Bucuresti 26 octombrie, 1980, Sarbatoarea Divinei Fondatoare.
Episcop Ioan Dragomir

sursa : cartea "Teologia Patimilor",
Editura: C.I.N.


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Sale in numele Tatalui , al Fiului si al Spiritului Sfant!

28 martie 2011

39 de ani de la prima aparitie de la Dozule



Azi se implinesc 39 de ani de cand a avut loc aceasta aparitie la Dozule.

Sa ii multumim Domnului rugandu-ne azi  cu inima insufletita de iubire :

Rugaciunea de la Dozule

 

"-Ai mila , Dumnezeul meu, de toti cei care Te blestema,
iarta-i ca nu stiu ce fac.

-Ai mila, Dumnezeul meu, de cei ce se invrajbesc,
scapa-i de spiritul satanei.

-Ai mila , Dumnezeul meu, de cei care Te evita, fa-i sa simta gustul pentru Sfanta Euharistie.

-Ai mila, Dumnezeul meu,de cei care vor veni sa se caiasca la picioarele Crucii Tale Glorioase, ca ei sa gaseasca acolo Pacea si Bucuria in Dumnezeu, Mantuitorul nostru.

-Ai mila, Dumnezeul meu,fa ca Imparatia Ta sa vina, dar salveaza-i, mai este inca timp pentru asta, caci timpul se apropie si ...
 
IATA CA EU VIN.
AMIN!

Vino, Doamne Isuse ! 

 

"Doamne, revarsa asupra lumii intregi comorile nesfarsitei Tale Milostiviri"

**** 




***

29 martie 2008

ISUS: Copila Mea, ascultă Cuvântul Meu şi poartă-l ca pe o Comoară către ceilalţi, la cei care îl aşteaptă, dar spune-le aşa: „Eu vi-l dau aşa cum mi-a fost dat mie. Purtaţi-l aşa cum vi-l dau eu, fără să schimbaţi ceva în înţelesul său.”
Şi iată că Eu vin. Amin, vino Doamne ISUSE.
Ceea ce vreau să-ţi spun este, fără îndoială, ceva nou: scrie pe măsură ce-ţi dictez. Scrierile pe care ţi le dau vor rămâne, chiar dacă timpul trece prea repede din cauza celor care se vor îndoi de faptul că Dumnezeu este cu voi în orice lucru care se petrece.
Acum, şi în toate vremurile a fost aşa. Dumnezeu printre oameni în cele nevăzute, ca şi în cele nevăzute, Eu sunt acolo.
Astăzi, când toate lucrurile sunt gata să se schimbe, care fiinţă poate rămâne insensibilă la ceea ce Domnul vă transmite pentru binele vostru? Când se apropie furtuna, voi ştiţi, datorită semnelor, că ea se îndreaptă spre voi. Dar în această zi, nimeni nu poate prevedea când va sosi furtuna insuportabilă, antrenând totul în calea ei. Căci nimic nu vă va indica aceasta.
Tot astfel, Domnul vrea să vă protejeze de acest dezastru subit şi doreşte ca voi să luaţi la cunoştinţă aceasta, căci Dumnezeu nu rămâne indiferent la nimic din ceea ce vă preocupă pe voi. Doar infidelitatea voastră la adresa Cuvântului Meu vă plasează în afara sferei informaţiilor Mele.
Când aceasta va veni, nu vă întoarceţi din drumul care se va desfăşura în faţa voastră, căci Eu vă voi conduce fără ca voi să Mă vedeţi. Eu voi fi Prezent printre voi. Distanţele vi se vor părea scurte, în ciuda lungimii şi oboselii care nu se vor mai resimţi. Căci fiecare va avea lângă el pe Îngerul său Păzitor. Binecuvântaţi-l.
Copila Mea, în acest timp şi în aceste ore care se scurg, bărbaţii, femeile şi copiii vor fi preveniţi deja de a nu se îndepărta unii de alţii. Eu vă voi reuni, dar fiţi convinşi că nimic nu se poate face fără răbdare. 
Dumnezeu este Răbdător şi, când vă spun Pregătiţi-vă, aceasta nu înseamnă că trebuie să vă precipitaţi, dar trebuie să luaţi la cunoştinţă că nu trebuie să-L supăraţi pe Domnul vostru niciodată, pentru că El vă iubeşte şi vrea să vă salveze de pericolele din care nu mai puteţi scăpa. Căci vor fi multe voci contrarii care se vor ridica pentru a vă face să le urmaţi: fugiţi de necunoscut. Vocea Mea, voi o veţi recunoaşte mereu, căci Eu Mă voi face cunoscut de către fiecare dintre voi.
          Eu nu vă cer să ştiţi data, ci să ascultaţi atunci când va sosi clipa. Ceea ce vă pot spune o ştiţi deja: Vegheaţi şi rugaţi-vă, Ceasul este aproape.
          Nimeni nu va fi insensibil la Chemarea Mea, căci, aşa cum cel căit merge la drum cu bagajul făcut în inima lui, Eu Însumi vă voi da, în inima voastră, tot ceea ce este necesar pentru acest drum care nu vi se va mai părea nici lung, nici obositor, nici primejdios, deşi va fi întocmai. Oriunde veţi merge, capcanele nu vor înceta dar, cu Dumnezeu, distanţa va fi precum Timpul lui Dumnezeu: mare, dar accesibil copiilor lui Dumnezeu, căci nimic nu este măsurat în Împărăţia lui Dumnezeu. El se întinde la infinit, iar parcurgerea lui se aseamănă cu Alfa şi Omega: totul se reuneşte, căci totul a fost creat de Dumnezeu care este Începutul şi Sfârşitul tuturor lucrurilor.

Biserica Mea nu va fi decât Una,
precum Dumnezeu este Unul în Trei Persoane.
Precum fiecare dintre voi este Unic pentru Dumnezeu.

          Eu voi boteza acest Templu aşteptat în Inima Mea Sfântă. Eu îi voi primi pe membrii săi în El. TOŢI vor trece de porţile sale care vor rămâne deschise zi şi noapte şi TOŢI vor veni la Mine, recunoscând pe Mântuitorul şi Dumnezeul lor.


Tu Mă întrebi cum va fi aceasta. Dar copila Mea, Timpul lui Dumnezeu nu este al vostru. Când veţi intra în acest Templu rezervat pentru această sublimă Întâlnire a Cerului cu Pământul, veţi vedea că Timpul, încă înţeles greşit de voi, cei de pe Pământ, vine să vă primească în Voinţa Celui Preaînalt care este vârful Împărăţiei lui Dumnezeu unde Gândul Celui Preaînalt îndeplineşte toate lucrurile bune şi favorabile lui Dumnezeu şi întregii Sale Creaţii.
Aşadar, veţi vedea aceste lucruri pe care gândirea omenească încă nu le poate concepe din viaţa aceasta pământească. Iar toate lucrurile noi pe care Dumnezeu le face sunt pentru voi, în această Veşnicie Preafericită, rodul tuturor suferinţelor voastre şi durerilor voastre transformate în aceste Daruri pe care Domnul le pregăteşte tuturor copiilor Săi care Îl cheamă deja ca să devină mai buni, perfecţi şi generoşi, pentru a-şi merita toate Darurile lui Dumnezeu care este Tatăl tuturor şi al fiecăruia.

O, Vicar al Meu, păstrează-ţi credinţa intactă cu tot ceea ce Eu îţi dau. Şi mergi mai departe pe drumul care mai este de străbătut, neschimbând nicio Lege pe care am pus-o în inima ta, căci tu eşti ultimul Avraam. Şi să te răpesc curând în Cerul Meu de Glorie cu toţi copiii Mei chemaţi.

Cerul şi Pământul vor fi acelaşi Paradis.

Veţi vedea ceea ce Dumnezeu vă pregăteşte
în Iubirea Sa şi Atotputernicia Sa infinită.

În Preasfânta Treime,
        ISUS, Mântuitorul oamenilor.

*** 


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Iubirea , Pacea si Indurarea Sa!

Neajunsurile barfirii


Cel ce vorbeste de rau manânca suflet de om.

Ca sa se înspaimânte, Pavel a zis: 

“Daca va mâncati între voi si va sfâsiati unii pe altii, bagati seama sa nu va distrugeti laolalta”. 

N-ati înfipt dintii în carnea altuia, ci i-ati înfipt bârfirea în suflet, ati sfâsiat prin relele voastre judecati, ati pricinuit mii de rele – si voua însiva si celui bârfit si multor altora.

Caci, defaimând pe aproapele, ati înrait pe cel ce va asculta; daca-i pacatos, numaidecât îsi va afla tovaras întru pacat; daca-i un drept, trufia îl va încalzi, greseala altuia îi va sta prilej, gata, sa se amageasca de mândrie. Mai mult, veti strica prin aceasta însasi obstei Bisericii, caci cei care va asculta, nu vor judeca numai pe cel care a pacatuit, ci îsi vor extinde dojanele asupra întregii obsti crestinesti.

Nu auzim pe cei necredinciosi zicând ca acela sau celalalt este nerusinat si stricat?

In loc de a învinui pe cel ce a furat, ei au banuieli asupra tuturor crestinilor,   între   altele,   pricina   sunteti   ca   slava   lui Dumnezeu este batjocorita. Pe cât buna noastra purtare slaveste numele Domnului, pe atât greselile noastre 

Il batjocoresc si-L jignesc. Apoi, ati necinstit pe cel despre care vorbiti de rau, si facându-vi-l dusman. Pe urma, v-ati învrednicit de pedeapsa si amestecându-va în treburi care nu va privesc de loc.

Sa nu veniti sa-mi spuneti:

“Sunt bârfitor doar când spun lucruri neadevarate”. 

Chiar de veti spune adevarul, vorbind de rau de altul, tot greseala este. Fariseul din evanghelie spunea adevarul, vorbind rau de vames, dar aceasta nu-i aducea nici o acoperire…

Si nu ma adresez numai bârfitorilor.

Pe cei care aud pe altii bârfind, îi rog sa-si astupe urechile si sa mearga pe urma vorbelor profetului, care zice: “Pe cel ce în taina vorbea rau de aproapele lui, l-am alungat”. 

Ziceti aproapelui nostru: “Vreti sa dati cuvânt de încuviintare cuiva sau sa-i aduceti lauda? Iata deschid urechile mele ca sa va primesc cuvintele, ca pe o buna mireasma. Ci, de vreti sa spuneti de rau, nu mai las cuvintele sa intre, caci nu pot primi gunoiul si tina”.

Ce am învata daca aflu ca acela sau altul e rau? Pentru ca aceasta nu poate decât sa-mi strice si sa-mi aduca o grea paguba.

Asadar, sa ne îndeletnicim cu treburile noastre, caci vom avea de dat socoteala de greselile noastre – vietii noastre însine sa-i dam bagarea noastra de seama, iscoditoare si cercetatoare. Care va fi acoperirea noastra, si la ce bunavointa vom fi îndreptatiti, daca în faptele noastre ne pripim îndeletnicindu-ne cu cercetarea faptelor celorlalti?

Sa te apleci trecând, ca sa privesti în casa straina, ispitind ce se petrece în ea, e lucru de rusine si nedemn, e tot ce poate fi mai josnic.

Ceea ce e înca si mai ciudat, e ca acel ce se poarta astfel si nu-si vad de loc de ale lor, când zic o vorba pe care n-ar fi trebuit s-o spuna, poftesc pe cei ce asculta, sa nu cumva sa spuna acestea altora si-l pun chiar sa jure. Prin aceasta ei lasa bine sa se vada ca a savârsit o fapta vrednica de ocara. Caci daca doresti ca cineva sa nu spuna altuia ceea ce a auzit de la tine, cu mai mult temei trebuie sa deprinzi discretia.

Tineai taina bine dosita – si numai când ai tradat-o, cugeti ca trebuie sa fie bine pastrata. Daca vreti sa nu fie data în vileag, nu o spuneti voi mai întâi. 

Când ai spus secretul altcuiva, te trudesti zadarnic cerându-i, sub juramânt, sa vegheze bine asupra celor spuse de tine (…)

E cu neputinta ca un bârfitor, ispitind faptele altuia, sa ia seama vreodata asupra propriei lui purtari. Tot zelul îl pune sa afle lucruri despre altii, iar treburile proprii sunt lepadate nepasarii si izbelistei.

Daca, fara încetare, cugetam la pacatele altuia, când mai avem vreme sa ne îndeletnicim cu ale noastre?

Sfantul Ioan Gura de Aur

 
 
 
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate harurile si Darurile de care aveti mai mare nevoie !

27 martie 2011

Rugaciunea de comuniune, de uniune cu Domnul


Rugaciunea, la inceputurile sale,
este poarta prin care avem acces la Domnul si prin care 
Domnul vine la noi pentru a ne trezi si pentru a indrepta contiinta noastra, pentru a ne exorta sa il primim in viata noastra si sa aderam la El pentru totdeauna, pentru o viata vesnica.
De aceea , la inceput, rugaciunea cere un efort considerabil,
indreptat impotriva naturii carnii si a eu-lui pamantesc, care nu vor sa piarda nici una din placerile lumii acesteia doar in vederea unei alte vieti, care nu le va aduce lor nici un avantaj.
Daca rugaciunea e perseverenta si ajunge sa supuna spiritului 
natura carnii, astfel incat orice tentativa a celei din urma de a fugi , de a se sustrage prin lene, de a amana sau de a rezista la chemarea Duhului, 
sa fie franta prin rugaciune, aceasta da marturie cu certitudine despre victoria spiritului si despre domnia deplina a lui Dumnezeu in suflet.

Rugaciunea devine atunci semnul evident ca s-a realizat cu succes o comuniune cu Domnul si inceputul unei uniuni cu El, la nivelul vointei Sale, al dorintei si al ascultarii Sale totale fata de Tatal.
Aceasta comuniune, uniune se manifesta printr-o iubire care nu dispretuieste suferintele, pana la moarte.
Rugaciunea de comuniune sau de uniune cu Domnul 
nu face parte dintre lucrarile acestei lumi.
Si timpul pe care cineva i-l consacra nu face parte dintre orele acestei lumi: e vorba de fugare sclipiri in care omul poate deja sa se bucure,
anticipat, de Imparatia lui Dumnezeu si in care percepe in interior, cu certitudine, prezenta spirituala a Domnului Isus: 
ca o viata eterna care se revarsa in toata fiinta sa, 
ca o lumina ce straluceste in mijlocul tenebrelor, al intunericului patimilor, tentatiilor lumii, al rautatii omului si al stapanirii diavolului.
Astfel de momente spirituale sunt , de fapt, 
 ceasul divin despre care Isus a spus: 

"Vine ceasul si acesta este , in care mortii vor auzi glsul lui Dumnezeu si cei care il vor fi ascultat vor trai" (In 5,25).

Spunand "vine ceasul", El indica timpul eshatologic al eternitatii, in care se gasesc pastrate pentru noi darurile eterne ale lui Dumnezeu, de care ne separa la momentul actual  valul obscur al pacatului.
Si adaugand "aceasta este", indica in mod clar ca , in timpul rugaciunii, El sfasie acest val si invadeaza existenta noastra temporala: lumina lui Cristos se revarsa in inima celui ce se roaga , in ciuda lumii si a spiritului intunericului si a opozitiei carnii.
Astfel arata rugaciunea invierii,rugaciunea vesniciei, semnificata de "ceasul' lui Cristos si practicata de copiii Sai, de cei care atunci cand aud vocea Sa nu-si impietresc inima lor, ci se ridica imediat- in toata vremea - la rugaciune si lauda, fara a obosi niciodata.

Rugaciunea e mai puternica decat pacatul

Rugaciunea e mai puternica decat pacatul.Pacatul distruge fortele fizice si morale ale omului, dar nu poate distruge puterea indurarii si a iubirii lui Dumnezeu.

"Dumnezeu e mai puternic decat oamenii"(1Cor 1, 25).

Dumnezeu continua sa iubeasca omul mereu: inainte de pacat, in timp ce pacatuieste si dupa pacat.

Rugaciunea, deoarece este relatie intre om si Dumnezeu, ne pune in relatie cu indurarea, care iarta chiar si cele mai grave pacate.
Prin natura ei, rugaciunea este o manifestare a pocaintei si a intoarcerii la Dumnezeu.
Iar Dumnezeu este mereu dispus sa primeasca pe cei ce se intorc la El, pentru ca El nu doreste moartea pacatosului, ci ca acesta sa se converteasca si sa traiasca(cf.Ez 18,23).
Daca e adevarat ca pacatul distruge mare parte din puterea dobandita prin rugaciune, nu poate totusi sa dezradacineze complet ceea ce omul a putut obtine prin rugaciune.
Daca dupa ce ne-am rugat, cadem - indiferent care ar fi pacatul - noi pastram totusi in noi insine o ramasita din puterea dobandita prin rugaciune.
Si aceasta putere sfarseste prin a pune din nou stapanire pe noi.
Chiar si dupa pacatele cele mai grave, ramane totusi in constiinta  omului un fond de putere spirituala, care s-a format in el prin rugaciunea oferita lui Dumnezeu cu o inima sincera si cu o constiinta care refuza pacatul.
Prin rugaciunea asidua omul dobandeste in mod prograsiv o comoara de putere spirituala care in final nu doar ca ajunge sa anuleze orice pacat , ci sa si purifice constiinta sa de starea de rau provocata de acesta.
Bucuria iertarii si a mantuirii vine sa inlocuiasca tristetea si durerea cauzate de pacat.Rugaciunea se reveleaza astfel a fi deplina vindecare a sufletului.
Toate acestea insa, nu se implinesc intr-o zi si nici intr-un an.
Doar de-a lungul si multor ani, rugaciunea realizeaza opera sa de maturizare, lenta dar continua, care tinteste la a distruge dorinta de pacat si la a purifica progresiv constiinta.
Cand viata de rugaciune este  suficient de matura, lumina mantuirii incepe sa straluceasca cu intensitate in interiorul sufletului, intr-un mod neasteptat, cu o bucurie de nedescris ce se extinde asupra intregii fiinte interioare.
Aceasta lumina interioara, care apare abia tarziu si care pare ceva neasteptat, este de fapt rezultatul multor ani [de staruinta] 
si rodul a mii de rugaciuni.

Rugaciunea, schimb de iubire cu Dumnezeu

Oricare ar fi aspectul ei de intristare si cainta, si oricare ar fi sentimentul pe care omul il are: de mediocritate si de a fi nedemn sa dialogheze cu dumnezeu din cauza greselilor sale si a numeroaselor pacate, rugaciunea este, dincolo de toate acestea, expresia unei iubiri profunde care curge intre om si Dumnezeu; iubirea lui Dumnezeu s-a manifestat prin aceea ca a atras inima omului in prezenta Sa, iar iubirea omului a constat in a-i prezenta lui Dumnezeu inima Sa, fie chiar si numai sub aspectul intristarii 
si al parerii de rau.
Rugaciunea este o manifestare de iubire, timida la inceput, astfel incat omul nu reuseste sa o exprime prin cuvinte de iubire, ci mai degraba de regret, de pocainta si de parere de rau.
Maturitatea in rugaciune este semnul manifest al maturitatii in iubire.
Cand ai ajuns la aceasta din urma nu iti va mai fi greu sa iti exprimi iubirea prin cuvinte de dragoste.

Dumnezeu e iubire, numai iubire.El e originea si izvorul oricarei iubiri.




Daca inima omului nu se deschide iubirii divine, ramane departe de Dumnezeu, privata de favorurile naturii Sale radioase.
Primul semn ca inima omului a fost atinsa de iubirea lui Dumnezeu este aspiratia de a se indrepta spre Dumnezeu pentru a dialoga cu El: ori tocmai aceasta este rugaciunea.
Rugaciunea este deci prima manifestare a efuziunii iubirii divine in inima omului.
Daca e adevarat ca la inceputul experientei sale de rugaciune omul e inclinat mai ales sa isi acuze propriile pacate, aceasta e pentru simplul motiv ca iubirea divina -care a invitat si atras inima sa la rugaciune - este o iubire extrem de pura, care nu poate face compromisuri cu pacatul.

De aceea intaiul efect al acestei iubiri este o rugaciune de pocainta si de convertire, cu scopul de a purifica inima si de a o pregati pentru schimbul de iubire dintre ea si Dumnezeu.
Rugaciunea ce exprima regretul si parerea de rau si care frange inima este deci,in acelasi timp, un prim efect al iubirii divine si o pregatire a inimii pentru a-L primi pe Cel preaiubit in persoana.
Isus Cristos in Evanghelie ne indeamna sa ne convertim pentru a fi vrednici de Imparatia Cerurilor(cf.Mt 4,17).
In rugaciune, datorita prezentei lui Cristos in persoana, Imparatia cerurilor se apropie foarte mult de noi.
De aceea dorinta de convertire creste in rugaciune, intr-atat incat omul ajunge sa fie dispus sa sacrifice tot, chiar si viata sa, ca ispasire pentru pacatele sale.
Impulsul misterios care il impinge la aceasta este puterea iubirii pe care Cristos o revarsa tainic ininima noastra in timpul rugaciunii.
Aceasta putere a iubirii are capacitatea de a reinvia cu o nebanuita forta, ardoarea rugaciunii noastre.
Cantarea Cantarilor poate afirma atunci pe buna dreptate ca " iubirea e tare ca moartea"(Cant 8,6)
Rugaciunea este ocazia pentru Dumnezeu de a revarsa Duhul Sau de iubire in inima omului .
Odata revarsat, acest Duh actioneaza in inima si produce multiple efecte: incepe prin a dezvalui pacatul, apoi il condamna si in final il iarta.
Primind, acceptand aceste efecte ale Duhului in rugaciune, omul primeste iubirea divina .
Rugaciunea este astfel, mijlocul de a dobandi Duhul iubirii si de a se supune lucrarii Sale purificatoare.

Rugaciunea, act de ascultare

Aceasta supunere fata de Duhul iubirii si fata de actiunea Sa purificatoare in interiorul inimii in timpul rugaciunii, este cea dintai si cea mai importanta manifestare a ascultarii de Dumnezeu, a supunerii fata de iubirea Sa.
Docilitatea prompta cu care omul primeste cea dintai chemare la rugaciune pe care o simte in inima, reprezinta de fapt raspunsul generos al unei ascultari atente la vocea iubirii divine: iubirea divina invita omul la rugaciune si inima se supune acestei chemari.
Criteriul sinceritatii in rugaciune - ca si ascultare fata de aceasta invitatie de iubire - este dat de prezenta sentimentelor de cainta si de convertire pentru fiecare pacat comis, indiferent cat de nesemnificativ, deoarece convertirea este primul efect al iubirii divine.

Rugaciunea sincera este , in sine, un act de ascultare fata de Dumnezeu.
Asiduitatea in rugaciune, solicititudinea in a observa timpii ce ii sunt consacrati, precum si exigentele sale, denota intr-adevar fidelitate in ascultarea de Dumnezeu.
Omul care se straduieste sa se roage cu si mai multa fidelitate in fiecare zi, este acela care este mai fidel in ascultarea fata de Dumnezeu.

sursa : Matta el Meskin "Sfaturi pentru ca rugaciunea sa-ti transforme fiinta"
editura Galaxia Gutenberg


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cel mai pretios DAR : cu Iubirea Sa infinita!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...