Gravitatea pacatului de moarte

"Hranit-am fiii si i-am crescut, dar ei s-au razvratit impotriva Mea" ( Is. 1,2)

Punctul 1

Ce face acela care savarseste un pacat de moarte? Il ofenseaza pe Dumnezeu, Il necinsteste si-L amaraste.

In primul rand pacatul de moarte este o mare ofensa pe care o facem lui Dumnezeu.Gravitatea unei ofense, zice sf. Toma, se apreciaza in raport cu persoana lezata si cu persoana care o savarseste.

Ofensarea unui taran este o fapta rea; dar mai mare calcator de lege este acela care ofenseaza un domn mare si de vaza; si este chiar crima de lezmajestate , daca ofensezi un domnitor.

Dumnezeu ce este? 

El este Domnul domnilor si Imparatul imparatilor ( Apoc.17,14). 

Dumnezeu este maiestatea nemarginita, in comparatie cu Care toti principii lumii , si toti sfintii si ingerii sunt chiar mai putin decat un fir de nisip:

"O picatura de apa pe marginea unei galeti" ( Is. 40,15).

 Tot profetul Isaia zice ca toate creaturile, in comparatie cu Dumnezeu, sunt atat de neinsemnate de parca n-ar exista:

"Toate popoarele sunt ca o nimica n fata Lui (40,17)

Acesta este Dumnezeu.

Omul ce este? "Un sac plin de viermi, o mancare pentru viermii care in curand o vor mistui", raspunde sfantul Bernard.

"Ticalos, sarac, orb si gol "( Apoc. 3,17)

Un vierme ticalos este omul, pentru ca nu-i in stare sa faca nimic; orb, pentru ca nu poate vedea nimic; sarac si gol,pentru ca nu are nimic.Si acest vierme ticalos vrea sa-L ofenseze pe Dumnezeu!

"Un fir de praf atat de neinsemnat, cuteaza sa provoace mania unei maiestati atat de puternice!", zice tot Sf. Bernard.

Asadar are dreptate Sf. Toma cand spune: 

"Pacatul contine o rautate nemarginita, pentru ca  nemarginita este si maiestatea divina ofensata. "

De asemenea si Sf. Augustin considera  pacatul o astfel de" rautate nemarginita", intrucat : daca toti oamenii impreuna cu toti ingerii s-ar oferi sa suporte moartea sau chiar sa se nimiceasca total, tot n-ar putea face destul, nici macar pentru compensarea unui singur pacat.

Dumnezeu insusi pedepseste pacatele mai putin decat ar merita, zic unii teologi, pentru ca Dumnezeu desi pedepseste pacatele de moarte prin chinurile infricosatoare ale iadului, si desi oricat de cumplit le-ar pedepsi in iad, totusi nu le pedepseste dupa cat ar merita.

Ca intr-adevar , ce strasnica pedeapsa merita un vierme, care cuteaza sa-l atace pe Domnul sau! 

Caci Dumnezeu este domn peste toate" Toate iti sunt supuse Tie, pentru ca toate le-ai creat Tu". Si de fapt toate creaturile asculta de Dumnezeu:

"Vanturile si marea asculta de El "(Mat.8,27 )

"Focul , grindina, zapada, gheata , viforul... implinesc cuvantul Lui"(Ps.148,8).

Dar omul, el ce face cand pacatuieste? 

El zice catre Dumnezeu:

 Doamne, eu nu vreau sa ma supun Tie si sa-ti slujesc Tie:

 Ca din vechime am sfaramat jugul tau si am zis: "Nu voi sluji Tie ( Ier. 2,20).

Cand Domnul porunceste : Nu te razbuna!

Omul raspunde: Vreau sa ma razbun.

Nu te atinge de bunul altuia!,

-Nu vreau sa renunt .

Pacatosul raspunde lui Dumnezeu , ca Faraon lui Moise, cand acesta ii aduce la cunostinta porunca lui Dumnezeu de a slobozi poporul sau:

"Cine este Domnul acela , ca sa-I ascult glasul ... Nu-L cunosc Domnul

 ( Ex, 5,2).

Aceasta zice si pacatosul:

Doamne , nu Te cunosc, eu vreau sa fac ce-mi place.

Scurt: fara cea mai mica teama, nu-I da cinstea ce I se cuvine, Ii intoarce spatele; caci pacatul de moarte tocmai in aceasta consta, ca omul se intoarce de catre Dumnezeu , de catre bunatatea  care nu se poate inlocui( Sf. Toma).  Despre aceasta , insusi Domnul se plange profetului Ieremia:

"Pentru ca tu m-ai parasit si te-ai intors inapoi , de aceea ... te voi pierde ".

( 15, 6 )

Dumnezeu s-a declarat un dusman fatis al pacatului, deci nu poate sa nu-l urasca pe cel care pacatuieste:

"Caci Dumnezeu uraste deopotriva si pe nelegiuiti si nelegiuirile lor

 ( Int. 14 , 9 ). 

Si omul , cand face pacatul indrazneste sa se faca dusman a lui Dumnezeu, sa se masoare cu El :

"Fiindca a indraznit sa-si indrepte mana impotriva lui Dumnezeu si sa faca pe viteazul fata de cel Atotputernic ( Iov 15, 25).

Ce-ai zice vazand ca o furnica il taca pe un soldat inarmat? Dumnezeu este o putere care doar cu un semn a creat , din nimic , cerul si pamantul - " Ca din ce n-a fost le-a facut pe ele Dumnezeu" ( 2 Mac. 7,28); si daca vrea , cu un alt semn poate nimici toata lumea -

 "Pe toata lumea intr-o clipa poate s-o piarda"( 2 Mac. 8,18)

Pacatosul,in clipa in care se invoieste la pacat, isi intinde mainile impotriva lui Dumnezeu; isi ridica fruntea darz - ce superbie ! - si incepe sa-l injure pe Dumnezeu. Se inarmeaza cu prostii, in capul lui gras ( caci grasimea e simbolul prostiei), si le debiteaza pacatuind:

De fapt ce am  facut eu? Pacatul pe care l-am facut , de ce sa fie considerat un rau atat de mare? Dar Dumnezeu este indurator.

El, desigur ii iarta pe pacatosi.

Ce ofensa, ce indrazneala, ce orbire!!

 Simtaminte si rugaciuni

Priveste, Doamne , la picioarele Tale; priveste- l pe omul cel razvratit , cel indraznet , care de atatea ori a cutezat sa-Ti intoarca spatele , sa-si piarda respectul fata de Tine; priveste-l - acum iti cerseste mila! Tu ai zis: 

"Striga catre Mine ca Eu iti voi raspunde
 ( Ier. 33,3).

Iadul este o pedeapsa prea mica pentru mine - o recunosc- dar sa stii ca eu mai tare ma caiesc pentru vatamarile ce Ti le-am cauzat Tie, o indurare nemarginita, decat daca mi-as fi pierdut toate bunurile , inclusiv viata.

Dumnezeul meu, iarta-ma! si nu ma lasa sa te mai ofensez. 

Tu m-ai pazit ca sa pot preamari in veci milostivirea Ta, si sa Te pot iubi.Da , inca de acum Te iubesc si Te preamaresc, si avand incredere in meritele lui Isus Hristos, eu sper ca nu voi fi despartit de iubirea Ta.

Iubirea Ta m-a pazit de iad, ea ma va pazi in viitor si de pacate.

Iti multumesc Doamne, pentru aceasta lumina si pentru dorinta pe care mi-o insufli de a Te iubi in veci.Ia sub stapanirea Ta toate ale mele ; sufletul si trupul meu,facultatile mele : mintea , vointa si libertatea.

Al Tau sunt ; salveaza-ma! Tu , care esti unicul meu bun, Tu , singurul vrednic de iubire, fii si iubirea mea unica! 

Fa-ma sa Te iubesc cu ravna nemarginita.

Te-am ofensat peste masura, de aceea nici nu pot sa Te iubesc destul.

Dar  doresc sa Te iubesc din toate puterile mele, ca despagubire pentru ofensele pe care Ti le-am cauzat.

De la Tine, Cel ce esti Atotputernic, astept sa-mi dai capacitatea necesara spre a Te iubi.

Aceasta o sper si prin rugaciunile Tale , o Marie, caci ele sunt atotputernice in fata lui Dumnezeu.

sursa: Alfons Maria de Liguori " Pregatirea pentru moarte"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Duhului Sfant!

Pasi spre smerenie

Acum aproximativ 9 ani aveam o problema in a fi cu adevarat smerita( din pacate nici acum nu sunt) , imi doream  insa din tot sufletul sa devin asa( inca imi doresc , mult mai mult decat atunci), sa reusesc sa spun cu sinceritate despre mine ca sunt un nimic( fara Harul Domnului ) si sa cred sincer acest lucru.Nu intelegeam cum marii sfinti a caror viata o citeam puteau sa creada sincer despre ei ca sunt Nimic in timp ce eu ii consideram EXTRAORDINARI. Cu timpul insa Domnul s-a indurat de mine si mi-a purtat pasii inimii pe Calea pe care am aflat ca fara Harul Lui suntem cu adevarat " scame-n vant" cum frumos s-a exprimat Cezarina Adamescu, si tot ce e frumos in noi e doar Darul Lui , doar EL.

Amintindu-mi cat de dificil a fost drumul meu si gandindu-ma ca unii dintre voi doresc sincer sa dobandeasca SMERENIA( si constientizarea propriilor pacate) m-am gandit ca ne-ar face bine tuturor urmatorul exercitiu spiritual al Sfantului Ignatiu de Loyola care ne provoaca  sa ne punem intrebari importante si sa constientizam raspunsuri care ,cu siguranta, vor zdruncina si vor anihila  increderea pe care o avem in noi demonstrandu-ne  ca Increderea in Dumnezeu e singura noastra forta.

"Rugaciunea pregatitoare este sa cer de la Dumnezeu,Domnul nostru, harul ca toate intentiile, faptele si lucrarile mele sa fie oranduite numai si numai intru slujirea si lauda Maiestatii Sale Dumnezeiesti.

Apoi incercam sa-L contemplam pe Domnul nostru Isus Cristos  si sa cerem ceea ce vrem: aici va fi sa cer lumina si durere crescanda si puternica si lacrimi pentru pacatele mele.

Primul punct este inlantuirea pacatelor, si anume,aducerea aminte a tuturor pacatelor vietii, privind din an in an sau din timp in timp;la aceasta sunt de folos trei lucruri: primul este sa privesc locul unde am trait; al doilea,discutiile purtate cu altii; al treilea, slujba avuta.

Al doilea punct.Sa-mi cantaresc pacatele, privind uraciunea si rautatea pe care orice pacat de moarte(trufia, avaritia, invidia, mania, necuratia, lacomia si lenea) savarsit le are in  sine, chiar si daca nu ar fi fost oprit 
[de Dumnezeu].

Al treilea punct.Sa privesc cine sunt eu, micsorandu-ma, prin exemple: mai intai,ce sunt eu in comparatie cu toti oamenii;in al doilea rand, ce sunt oamenii in comparatie cu toti ingerii si sfintii din paradis, in al treilea rand, sa privesc ce este toata creatia in comparatie cu Dumnezeu;daramite numai eu? ce pot fi? In al patrulea rand, sa privesc la toata stricaciunea si uratenia mea trupeasca; in al cincilea rand,sa privesc la mine ca la o rana purulenta de unde au iesit atatea pacate si rautati si o otrava atat de josnica.

Al patrulea punct.Sa cuget cine este Dumnezeu, impotriva caruia am pacatuit, dupa insusirile Lui, comparandu-le cu cele opuse lor, din mine: intelepciunea Lui cu necunoasterea mea, atotputernicia Lui cu neputinta mea;dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunatatea Lui cu rautatea mea.

Al cincilea punct.Un strigat de uimire insotit de o afectiune crescanda, cugetand la toate creaturile, privind la felul in care m-au lasat si m-au tinut in viata; ingerii, care sunt sabia dreptatii dumnezeiesti, cum m-au rabdat, m-au pazit si s-au rugat pentru mine; sfintii, cum  au mijlocit si s-au rugat pentru mine; iar cerurile, soarele, luna, stele,stihiile, roadele, pasarile, pestii, animalele: cum de nu s-a deschis pamantul ca sa ma inghita, facand iaduri noi, ca sa ma chinuiasca pe veci in ele.

Dialog. Sa se incheie cu un dialog al indurarii, cugetand si aducand multumiri lui dumnezeu, Domnul nostru, pentru ca mi-a dat viata pana acum, punandu-mi in gand indreptarea cu harul Sau, pe viitor.

Tatal Nostru (ne rugam) ".

Dumnezeu sa va binecuvanteze !

Exercitii spirituale - impreuna cu Sfantul Ignatiu de Loyola

"Exercitii spirituale pentru a se invinge pe sine insusi si a-si orandui viata fara a se hotara din cauza vreunei inclinatii care ar fi neoranduita.

22.Pentru ca atat cel care propune exercitiile spirituale,cat si cel care le primeste sa se ajute si sa traga foloase mai mult,este de presupus ca orice crestin bun trebuie sa fie gata mai degraba sa apere spusa aproapelui sau, decat sa o condamne; iar daca nu o poate apara, sa incerce sa afle cum o intelege [aproapele sau] ;si daca acela o intelege gresit , sa-l indrepte cu dragoste; si daca nu e indeajuns, sa caute toate mijloacele potrivite ca , intelegand bine, sa se mantuiasca.

Principiul si fundamentul

23.Omul este creat ca sa-l laude, sa I se inchine si sa-I slujeasca lui Dumnezeu ,Domnul nostru, si, prin aceasta, sa-si mantuiasca sufletul; iar celelalte lucruri de pe fata pamantului sunt create pentru om si ca sa-l ajute in urmarea menirii pentru care a fost creat.Prin urmare omul trebuie sa se foloseasca de ele in masura in care slujesc menirii sale si sa se lepede de ele in masura in care ii sunt o piedica in calea acesteia.De aceea, trebuie sa devenim indiferenti fata de toate lucrurile create, in tot ceea ce este ingaduit libertatii liberului nostru arbitru

si nu-i este oprit.In asa fel incat sa nu iubim si sa nu vrem,in ceea ce ne priveste, mai mult sanatatea decat boala, bogatia decat saracia, cinstea decat ocara, viata lunga decat cea scurta, si asa mai departe despre toate celelalte lucruri, ci sa dorim si sa alegem doar pe acelea care ne calauzesc spre menirea pentru care suntem creati.

Cercetarea particulara si zilnica.Cuprinde trei timpi si trebuie facuta de doua ori pe zi .

24.Primul timp este cel de dimineata, in care de indata ce omul se trezeste,trebuie sa-si puna in gand sa se pazeasca cu grija de acel pacat anume  sau de acea lipsa, pe care doreste sa-l corecteze si sa-l indrepte.

25 Al doilea, dupa masa [de pranz] sa ceara de la Dumnezeu, Domnul nostru, ceea ce vrea, adica harul de a-si aminti de cate ori a cazut in acel pacat anume sau in acea lipsa si ca  de aici inainte, sa-l inlature; si , prin urmare sa faca cea dintai cercetare, cerand socoteala sufletului sau tocmai in legatura cu anumitul lucru pe care vrea sa-l indrepte si sa-l inlature , chibzuind din ora in ora sau din timp in timp, incepand cu ceasul de la care s-a trezit si pana in ceasul cercetarii de fata;; sa se insemneze in primul rand al tabelului atatea puncte de cate ori  a cazut in acel pacat anume sau slabiciune, iar apoi sa-si propuna iarasi sa-l inlature pana cand va face a doua cercetare.

26.Al treilea timp.Dupa cina se face a doua cercetare, tot la fel, ora cu ora, incepand cu prima cercetare pana la  cea de-a doua, cea de fata, si se insemneaza pe al doilea rand al tabelului atatea  puncte de cate ori a cazut in acel pacat anume sau defect.

27.Urmeaza patru adaugiri pentru inlaturarea mai grabnica a  acelui pacat sau acelei lipse anume.

Prima adaugire. Ori de cate ori omul cade intr-un pacat sau intr-o lipsa anume, sa-si puna mana pe piept, cu parere de rau ca a cazut; lucru care se poate face chiar in fata mai multora, fara ca acestia sa-si dea seama ce face.

28.A doua. De vreme ce primul rand din tabel inseamna prima cercetare si al doilea rand a doua cercetare, sa se uite seara daca e vreo indreptare in al doilea rand fata de primul, adica in a doua cercetare fata de prima.

29.A treia.Sa se confrunte a doua zi cu cea dintai, adica cele doua cercetari ale zilei prezente cu cele doua cercetari ale celei de dinainte, si sa vada daca s-a indreptat de la o zi la alta.

30.A patra adaugire.Sa confrunte o saptamana cu alta si sa vada daca s-a indreptat in aceasta saptamana fata de saptamana de dinainte.

 ...

32.Cercetarea generala a cugetului pentru a se curati si pentru a se spovedi mai bine.

Presupun ca in mine exista trei feluri de ganduri, si anume, unul al meu propriu, care vine din libertatea si vointa mea, si altele doua, care vin din afara, unul care vine de la spiritul cel bun, iar celalalt de la cel rau.

33.Despre gand

Exista doua feluri de a dobandi merite in fata gandului celui rau care vine din afara: de exemplu, vine gandul de a face un pacat de moarte, gand caruia ii tin piept pe data iar acesta ramane invins.

34.Al doilea fel de a dobandi merite este atunci cand imi vine acelasi gand rau iar eu ii tin piept, si tot vine iar si iar, si eu ii tin piept mereu, pana ce gandul pleaca invins; iar acest al doilea fel este de mai mare merit decat cel dintai.

35.Se face un pacat lesne- iertator atunci cand vine acelasi gand de a face un pacat de moarte, iar omul isi pleaca urechea,zabovind putin sau primind  vreo desfatare a simturilor, sau atunci cand ar fi [din partea omului respectiv] vreo neatentie in izgonirea unui astfel de gand.

36.Exista doua moduri de a face un pacat de moarte: cel dintai este atunci cand omul incuviinteaza gandul cel rau, pentru a-l face imediat asa cum l-a incuviintat sau pentru a-l infaptui daca ar putea.

37.Al doilea mod de a face pacat de moarte este atunci cand acel pacat este infaptuit; si este mai mare [decat primul] din trei motive: in primul rand, din pricina unui timp de comitere  a pacatului mai indelungat, in al doilea rand din pricina intensitatii mai mari, in al treilea rand din pricina relelor mai mari facute celor doua persoane."

sursa: cartea "Ignatiu de Loyola- Istorisirea pelerinului ;Jurnalul miscarilor launtrice; Exercitii spirituale "