Te caut din toata inima...

27 februarie 2015

Despre treptele pacatelor , post si judecata cu Pr. Calistrat

" Treapta a I a pacatului - fapta buna facuta cu mandrie, sau fapta la vedere, numita fapta buna trambitata.
 

Treapta a II - a a pacatului - fapta buna facuta cu scop rau.
Chiar daca savarsim o fapta buna, ea poate avea in spatele ei un scop.
Scopul faptelor crestine!
 

Treapta a III-a a pacatului.
Daca scopul faptei este bun, fapta este buna, daca scopul faptei este rau atunci si fapta este rea.
 

Treapta a IV-a a pacatului!
Lupta in minte a pacatului si cautarea prilejului de a pacatui.
 

Treapta a V-a a pacatului - Invoiala cu gandul
Constiinta activa care te mustra ca este pacat atunci cand gresesti si constiinta pasiva sau adormita:
- " Si ce daca gresesc, nu sunt singurul!"
- " Au mai gresit si altii. "
 

Treapta a VI-a a pacatului - cautarea prilejului de a pacatui
Imaginatia, curiozitatea, lipsa de experienta, lipsa de cunostinta, lipsa de credinta si educatie spirituala.
 

Treapta a VII a, a VIII a, si a IX a, a pacatului.
Caderea in pacat, repetarea pacatului, placerea pacatului, dorinta de a pacatui, neinfranarea si patima - nestapanirea de sine.
- Nu ma pot lasa de pacat
- Imi place, nu ma pot opri.
Betia, fumatul, drogurile, destrabalarea..etc
 

Treapta a X-a si a XI a a pacatului.
Lupta in fire cu pacatul. Daca ascetul atinge mintea cea inalta a vederii duhovnicesti, pacatosul atinge partea cea mai inalta a pacatului.
Adormirea constiintei sau contemplarea intunericului demonic.
Demonizarea! Si chiar demonizarea trupeasca urmata intotdeuna de lipsa de vointa si deznadejde.
 

Treapta a XII a a pacatului. - SINUCIDEREA
Atunci cand am pierdut reperul si nu mai avem nici un ghid de valori morale, mandria si sfatul satanei, ne indeamna sa devenim victime si actori in fata societatii.
In modul acesta vom putea atrage atentia sau vom putea arata ca am existat."

Parintele Calistrat 

   

 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Intelepciunea Sa!

21 februarie 2015

Originea devotiunii Calea Crucii

In timpul tuturor acestor dezbateri, Mama lui Isus, Magdalena si Ioan se tinusera deoparte intr-un colt al forului, privind si ascultand cu o adanca durere in suflet.In timp ce Isus era dus la Irod, Ioan a calauzit-o pe Sfanta Fecioara si pe Magdalena pe drumul facut de Isus.
Ei s-au reintors astfel din nou la Caiafa, la Ana, in Ofel, in Gradina Ghetsimani, in Gradina Maslinilor si in toate locurile in care Isus cazuse ori suferise, se opreau in tacere, plangeau si sufereau impreuna cu El.
   Sfanta Fecioara s-a prosternat de mai multe ori si a sarutat pamantul in locurile in care cazuse Fiul ei. Magdalena isi frangea mainile, Ioan plangea si le mangaia, le ridica, le calauzea mai departe.
In acest mod s-a practicat pentru prima data devotiunea Sfintei Cai a Crucii si a cinstirii Patimii lui Isus, inceputa chiar inainte ca Patima lui Isus sa se fi desavarsit.Meditatiile Bisericii asupra suferintelor Mantuitorului au fost incepute de cea mai sfanta floare a omenirii, de Mama- Fecioara a Fiului Omului.
Inca din acel moment, cand El nu era decat la jumatatea durerosului Sau drum, Mama Domnului cea plina de har, stropea cu lacrimile sale si venera urmele pasilor Fiului  si Dumnezeului ei.
Oh, cat a suferit impreuna cu El!
Cu cata violenta ii strapungea inima sabia taioasa si ascutita a durerii!
Ea- al carei binecuvantat trup Il purtase, al carei binecuvantat san Il alaptase,ea, Prea fericita care simtise  in chiar  realitatea si substansa sa Cuvantul lui Dumnezeu, pe Dumnezeu  Insusi al inceputurilor, pe are Il concepuse si Il pastrase timp de noua luni sub inima ei plina de har, pe care Il purtase si Il simtise traind intr-insa mai inainte ca oamenii sa-I fi primit binecuvantarea,invatatura si mantuirea - impartasea toate suferintele lui Isus, inclusiv dorinta Lui fierbinte de a rascumpara pe oameni, prin durerile si moartea Sa.
In acest fel inaugura pentru Biserica Fecioara Prea Curata si fara pata Calea Crucii, pentru a aduna din toate locurile, ca pe niste margaritare, inepuizabilele merite ale lui Isus Cristos, spre a le culege ca pe niste flori din drum si a le oferi Tatalui Ceresc, pentru cei care au credinta.
Tot ceea ce a fost  si va fi vreodata sfant in omenire, toti cei care au suspinat dupa mantuire, toti cei care au venerat vreodata cu compasiune respectuoasa dragostea si suferintele Mantuitorului, facea acest drum cu Maria, se intristau, se rugau, se ofereau drept  jertfa de ispasire in inima Mamei lui Isus , care este o mama duioasa si pentru toti fratii Lui reuniti prin credinta in sanul Bisericii.
Din pricina crancenei sale dureri, Magdalena parea ca si iesita din minti.Ea nutrea o imensa si sfanta dragoste pentru Isus. Dar cand voia sa-si puna sufletul la picioarele Sale, asa cum Ii turnase candva uleiul de nard pe cap, o prapastie adanca se deschidea intre ea si prea iubitul sau.
Cainta si recunostinta sa erau nesfarsite, dar cand voia sa-si inalte, ca pe un parfum de tamaie, inima ei catre El, Il vedea pe Isus maltratat, dus la moarte din cauza pacatelor ei, pe care El le luase asupra Sa.
Atunci , aceste pacate pentru care Isus avea atat de suferit o umpleau de oroare; se cufunda in cea mai mare parere de rau, fara s-o poata epuiza ori stapani.Se simtea din nou coplesita de dragostea pentru stapanul si Invatatorul ei si Il vedea supus celor mai cumplite chinuri.
Astfel, sufletul ei era sfasiat de cruzime si tras in directii opuse, intre sentimentele de dragoste, cainta, recunostinta si vederea nerecunostintei poporului ei, iar toate aceste sentimente se manifestau in exterior prin felul in care mergea, prin cuvintele si miscarile sale.
Ioan iubea si suferea.El o conducea pentru prima oara pe mama Invatatorului si Dumnezeului sau - care si ea Il iubea si suferea pentru el - pe acest traseu al Caii Crucii pe care si Biserica va trebui sa-l parcurga  si i-a aparut viitorul.

sursa: Clemens Bretano " Dureroasa Patima a Domnului nostru Isus Cristos "
( dupa meditatiile  Fericitei Ana Caterina Emmerich )

Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa-si straluceasca Fata peste voi!

12 februarie 2015

Mărturie despre viaţă


Chiar dacă au fost trei sarcini cu complicaţii, ea a refuzat să avorteze. Viol, părăsire, cancer... Descoperiţi curajul unei femei care, împotriva multor încercări şi greutăţi, de fiecare dată a ales viaţa.
La 22 ianuarie 2015, 15.000 de tineri catolici s-au adunat pe marele stadion Verizon din Washington pentru a participa la întâlnirea tinerilor şi la sfânta Liturghie care a precedat Marşul pentru Viaţă, organizat anual în capitala americană.


Un tânăr preot, de 28 de ani, Mario Majano (foto 1), din arhidieceza gazdă, la un moment dat, la momentul predicii, a luat microfonul pentru a da o mărturie (se vedea că ere foarte marcat de ceea ce spune). El a explicat că eroismul nu înseamnă să ai puteri supraomeneşti, aşa cum ne gândeam când eram copii, văzând desenele animate cu super-eroi, însă "adevăratul erou este acela care nu lasă pe nimeni şi nimic, mare sau mic, să-l împiedice să apere ceea ce ştie că este bun, să-i apere pe cei mai mici, să apere ceea ce vine de la Dumnezeu". Mărturia despre eroismul care l-a impresionat este acela al unei femei... nu contează care.


Prima sarcină a fost din cauza unui viol. Pe când era studentă, această tânără a fost violată şi a rămas însărcinată. "Familia sa e exclus-o. Se simţea absolut singură - explică tânărul preot. O prietenă a încercat să o convingă să întrerupă sarcina: «Eşti într-o situaţie imposibilă şi, de aceea, cel mai indicat ar fi să scapi de acest copil». Dar ea a răspuns: «Nu aş putea să-mi închipui viaţa mea ştiind că am suprimat viaţa cuiva». A păstrat copilul şi i-a dat viaţă".

În timpul celei de-a doua sarcini a fost părăsită. Mai târziu a rămas din nou însărcinată, dar, de data aceasta, cu un bărbat pe care ea îl iubea... dar el nu a vrut nicicum să încheie o căsătorie şi a părăsit-o. Ba mai mult, ea fiind studentă, şi-ar fi dorit să continue cursurile, dar, având deja doi copii, acestea deveneau imposibil de urmat. Familia sa făcea mari presiuni ca ea să întrerupă această sarcină spunându-i că sigur nu va putea creşte doi copii fără tată. Familia s-a oferit chiar să plătească toate cheltuielile pentru un avort. "Era puţin important dacă oferta familiei era bine intenţionată, chiar dacă ea ştia cât de greu îi va fi în viitor, dar ea a spus tare şi răspicat: nu. Ea zis NU avortului şi DA vieţii" - continuă părintele Majano.

A treia sarcină cu chimioterapie şi risc de malformaţii. Au trecut treisprezece ani. În sfârşit, această femeie era căsătorită şi fericită, dar într-o zi s-a îmbolnăvit. A aflat că are cancer şi a început tratamentul de chimioterapie. Şi totuşi, în această perioadă grea, ea rămâne din nou însărcinată. Medicii au venit imediat cu propunerea unui avort, asigurând-o că acest copil "nu va avea nici o şansă să se nască normal". Dar ea a răspuns: "Normal sau nu, eu nu-l voi avorta; e ceva ce nu pot face şi nici nu o voi face vreodată!" Părintele Majano, concluzionează: "Acest gen de eroism nu este apreciat de societate, dar noi trebuie să o facem. Acestei femei, pentru curajul de a fi rămas totdeauna fermă în hotărârea ei, pentru faptul că şi-a centrat viaţa pe iubire, eu îi spun simplu: «Mulţumesc, mamă, mulţumesc din toată inima!»"


O emoţie imensă a copleşit întregul stadion Verizon, în timp ce 15.000 de tineri, un mare număr de episcopi şi cardinali, printre care şi nunţiul apostolic în Statele Unite ale Americii, s-au ridicat în picioare pentru a o aplauda pe mama tânărului preot, Rosa (foto 2), în vârstă de 53 de ani, prezentă pe stadion, care plângea de emoţie... asemenea multora dintre participanţi. Rosa are patru fiice şi un fiu... care acum e preot. "El este acum diploma mea universitară - a mărturisit ea când i s-a oferit microfonul. Nu m-aş fi gândit niciodată că el va deveni preot. Acum am dovada clară că Dumnezeu l-a ales încă din sânul meu".

Mario este rodul celei de-a doua sarcini.
Tuturor femeilor care se află într-o situaţie dificilă, Rosa le lasă un mesaj: "Nu renunţaţi! Dumnezeu are un plan. El are totdeauna un plan. Dumnezeu nu vă va lăsa niciodată singure!"

08 februarie 2015

Lumina contopita cu Iubirea...

" Cu adevarat sunt uluit sa nu vad tresaltand de bucurie si exultand inimile, spunand:
<< Lauda Domnului!A sosit Cel asteptat! Binecuvantat Cel ce vine in numele Domnului!>>, Cel care revarsa haruri si binecuvantari, pace si vindecare, si ne cheama la Imparatie,deschizandu-ne calea, Acela , mai ales, care emana iubire prin orice gest si cuvant, prin orice privire, prin orice suflare.
Ce va fi fiind dara lumea aceasta de este oarba inaintea Luminii care traieste intre noi?Ce fel de lespezi, mai grele inca decat pietrele de la gurile mormintelor - va fi avand zidite peste ochii sufletului de nu vede asta Lumina? Ce fel de munti de pacate va fi avand asupra-i de este atat de sufocata, dezbinata, orbita, asurzita, inlantuita, slabanogita in asa chip incat ramane nemiscata inaintea Izbavitorului?

Ce este Izbavitorul?Este Lumina contopita cu Iubirea...

Eu va spun sa iubiti.
Nu este vreo virtute mai mare si mai asemanatoare Firii sale. De veti iubi, veti practica fara osteneala toate celelalte virtuti, incepand cu aceea a curatiei.Atunci nu veti simti ca este o povara faptul de a trai in curatie, pentru ca, iubindu-l pe Isus, nu veti mai iubi in chip nestapanit pe nimeni altcineva. Veti fi smeriti, pentru ca veti vedea in El nesfarsitele-i desavarsiri cu ochii celui care iubeste si , prin urmare, nu va veti trufi cu cele marunte ale voastre. Veti fi si credinciosi.Cine nu crede in acela pe care-l iubeste?
Veti fi framantati de durerea izbavitoare,pentru ca durerea voastra va fi dreapta, avand voi a patimi din cauza suferintei pricinuite Lui, iar nu pentru ca v-ati facut voi vrednici de suferinta. Veti fi puternici.O,da! Uniti cu Isus, suntem tari! Suntem puternici impotriva a orice. 
Veti fi plini de nadejde pentru ca nu va veti indoi de Inima inimilor care va iubeste cu toata Fiinta sa.
Fi-veti intelepti. Veti fi tot ce vreti. Iubiti-l pe acela care va vesteste fericirea cea adevarata, care propovaduieste izbavirea, care umbla neostenit peste munti si vai, chemand turma sa se adune, pe a carui cale este Pacea, dupa cum pacea este intru Imparatia sa care nu-i din lumea aceasta, dar care exista cu adevarat, dupa cum cu adevarat exista Dumnezeu.

Parasiti orice cale care nu este calea sa. Eliberati-va de orice negura.Duceti-va la Lumina.

Nu fiti precum lumea care nu vrea sa vada Lumina, care nu vrea a o cunoaste, ci mergeti la Tatal nostru - care este Parintele luminilor, care Lumina nesfarsita este - prin Fiul care - este Lumina lumii - pentru a va bucura de Dumnezeu intru imbratisarea Paracletului - care este strafulgerarea Luminilor intr-o singura fericire a iubirii - care ii uneste pe Cei trei intr-Unul singur.

Nesfarsit ocean al Iubirii, far' de furtuni, far' de intuneric, primeste-ne! Pe toti! Pe cei nevinovati ca si pe cei care se intorc spre bine! Pe toti! Intru pacea ta! Pe toti! Pe vecie.
Primeste-ne pe toti , pe Pamant, ca sa te iubim pe Tine, Dumnezeule, si pe aproapele , dupa cum vrei Tu.
Primeste-ne pe toti, in Cer, pentru ca iarasi sa va iubim, si asta pururea, nu doar pe Tine si pe cei care salasluiesc in Cer, dar si pe fratii care inca se lupta pe Pamant intru asteptarea pacii si , ca niste ingeri de iubire, sa-i aparam si sa-i sprijinim in lupte si in ispite pentru ca mai apoi sa poata fi cu Tine intru pacea ta, spre vesnica marire a Domnului nostru Isus, Izbavitorul, Cel care-l iubeste pe om pana la hotarul fara de hotar al sublimei nimiciri de sine".

sursa: Maria Valtorta" Evanghelia asa cum mi-a fost revelata", vol 5.
 
 
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toate Harurile si Darurile Spiritului Sfant!

03 februarie 2015

Dumnezeu cunoaste ranile adanci ale inimii noastre si raspunde cu bunatate

Convorbirea lui Dumnezeu milostiv cu sufletul pacatos

- Isus: Nu te teme de Mantuitorul tau, suflet pacatos, fac eu primii pasi, caci stiu ca tu nu esti in stare prin tine insuti sa te ridici pana la Mine. Copile, nu fugi de Tatal tau, vino sa vorbesti, intre patru ochi, cu Dumnezeul tau plin de milostivire care vrea El Insusi sa-ti spuna un cuvant de iertare si sa te copleseasca cu harurile Sale. Oh, cat de drag imi este sufletul tau. Te-am scris pe mainile Mele.Iar tu te-ai intiparit in inima Mea ca o rana adanca.

- Sufletul: Doamne, aud glasul Tau care ma cheama ca sa ma indepartez de calea cea rea, dar nu am nici curajul nici forta.
- Isus: Eu sunt forta ta, iti voi da putere sa lupti.
- Sufletul: Doamne, cunosc sfintenia Ta si ma tem de Tine.
- Isus: De ce te temi , copilul Meu, de Dumnezeul milostivirii? Sfintenia Mea nu ma impiedica sa fiu milostiv fata de Tine. Priveste, suflete, pentru tine am intemeiat tronul milostivirii pe pamant, acest tron este tabernacolul, si de pe acest tron al milostivirii Eu doresc sa cobor in inima ta. Priveste , nicio suita nu ma inconjoara, nicio, straja, ai acces la Mine in orice moment, la orice ora din zi vreau sa vorbesc cu tine si doresc sa-ti acord haruri.
- Sufletul: Doamne, ma tem ca nu-mi vei ierta un numar atat de mare de pacate, mizeria mea ma umple de spaima.
- Isus: Milostivirea Mea este mai mare decat mizeria ta si cea a lumii intregi.Cine a masurat bunatatea Mea? Pentru tine Eu am coborat din cer pe pamant, pentru tine M-am lasat pironit pe cruce, pentru tine am permis ca Preasfanta Mea Inima sa fie deschisa cu o lovitura de sulita si Ti-am deschis astfel izvorul milostivirii; vino si scoate harurile din acest izvor cu vasul increderii.Eu nu resping niciodata o inima smerita, mizeria Ta s-a scufundat in abisul milostivirii Mele.De ce ar trebui sa porti o disputa cu Mine despre mizeria ta?
Fa-mi placerea , abandoneaza-mi Mie toata saracia si mizeria ta, iar Eu te voi coplesi cu o comoara de haruri.
- Sufletul: Ai invins,o, Doamne, inima mea de piatra, prin bunatatea Ta; si iata: cu incredere si umilinta ma apropii de tribunalul milostivirii Tale, da-mi Tu insuti iertarea prin mana celui care Iti tine locul. O, Doamne, simt cum harul si pacea s-au revarsat in sarmanul meu suflet. Simt milostivirea Ta,Doamne, m-a strabatut dintr-o parte in alta. M-ai iertat mai mult decat as fi indraznit sa sper sau decat as fi fost in stare sa gandesc. Bunatatea Ta a depasit toate dorintele mele.Si acum Te invit in inima mea , cuprins de recunostinta pentru atatea haruri. Ma ratacisem ca fiul risipitor parasind calea dreapta, dar Tu n-ai incetat sa fii un Tata pentru mine.Inmulteste in mine milostivirea Ta, caci vezi cat sunt de slab.
- Isus: Copile, nu mai vorbi despre mizeria ta, caci Eu am uitat-o deja. Asculta, copilul Meu, ce doresc sa-ti spun: cuibareste-te in ranile Mele si scoate din izvorul vietii tot ce poate dori inima ta.Bea cu inghitituri lungi din izvorul vietii si nu te vei opri din drum. Contempla stralucirea milostivirii Mele si nu te teme de dusmanii mantuirii tale. Da slava milostivirii Mele.

sursa: Sfanta Faustina " Mic jurnal. Milostivirea lui Dumnezeu in sufletul meu" (1485)
 
 Dumnezeu sa va binecuvanteze cu nesfarsitele comori ale milostivirii Sale!

06 ianuarie 2015

Iubirea ...


Sa asculti Tacerea ... sa-i permiti sa te calauzeasca prin misterul propriei fiinte, sa descoperi izvorul Cerului, izvorul Frumusetii, izvorul Iubirii , izvorul oricarei vieti: IZVORUL !

Sa curga Cerul prin inima ta, sa-ti pastrezi inima in Cer, sa-i simti curgerea prin si dincolo de tine ... sa-i simti curgerea in alta inima , sa patrunzi in misterul ei ...


IUBIREA: ape limpezi intre inimi, ape ce se daruiesc revarsandu-se una-ntr-alta intr-o tandra si tainica imbratisare !




 
Domnul sa te binecuvanteze si sa te pazeasca !
Domnul sa faca sa lumineze Fata Lui peste tine si sa Se indure de tine !
Domnul sa-Si inalte Fata peste tine si sa iti dea pacea !
Amin

17 decembrie 2014

De dragul Tau


De dragul Tau am semanat tacere
In sufletu-mi avid de cald si dor,
Am dezradacinat dorinte rele
Ce ma intunecau cu focul lor.


De dragul Tau am frant emotii tandre
Ce rataceau al spiritului drum,
Printre tenebre cu gust de cadavre
Teribile fantasme, irespirabil fum.


De dragul Tau renunt la al meu Sine
Sfidand iluzii-nfierbantate ce ma vor,
Si distrugand imagini cristaline
Ma contopesc cu-al inimii fior.



De dragul Tau fii , Doamne, TOTU-n mine.

mmary  


24 noiembrie 2014

Cautarea Adevarului ... si ... despre Rugaciunea launtrica


" Multi sunt aceia care cauta viata intreaga Adevarul, fara a izbuti sa-l afle.Acestia par niste smintiti care ar dori sa vada, cu toate ca-si lasa peste ochi o viziera de bronz si orbecaie cautand tulburati astfel incat tot mai tare se indeparteaza de Adevar sau il ascund mai tare aruncand asupra-i lucruri pe care in nebuneasca lor cautare le urnesc din loc si le fac sa cada. Nici nu se poate intampla altminteri cu ei, cata vreme cauta Adevarul acolo unde acesta nu poate fi gasit.

Pentru a afla Adevarul, este de trebuinta ca omul sa ingemaneze mintea cu iubirea si sa priveasca lucrurile nu doar cu ochii intelepciunii, ci si cu cei ai bunatatii.Aceasta pentru ca bunatatea pretuieste mai mult decat intelepciunea. Cel care iubeste pana la urma tot afla o urma a Adevarului de la care o poate porni la drum.

A iubi nu inseamna a te bucura de trupul cuiva sau a-ti imbucura trupul.Aceea nu este iubire, ci aplecare spre simturi.Iubirea este dragostea unui suflet pentru alt suflet, prietenia a ceea ce este mai presus intr-un om pentru ceea ce este mai presus intr-alt om, drept pentru care in tovarasa sa de viata barbatul nu trebuie sa vada o roaba, ci pe cea care-i naste fii, si nimic mai mult, adica jumatatea care alcatuieste impreuna cu barbatul intregul care este in stare a zamisli viata, o data, de mai multe ori; adica tovarasa care este mama si sora si fiica a barbatului, care este mai slaba decat un nou-nascut sau mai puternica decat un leu, dupa caz, si care, in calitate de mama , sora , fiica trebuie iubita cu o cinstire plina de incredere si ocrotire. Ceea ce este altceva decat spun Eu nu este iubire, ci patima, neducand la cele inalte, ci la cele josnice, nu la Lumina , ci la Intuneric, nu spre stele, ci spre glod.Este necesar ca barbatul sa iubeasca femeia pentru a invata sa-si iubeasca aproapele pentru a invata sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Iata cum se poate afla calea Adevarului.Aici se afla Adevarul, o, oameni care-l cautati. Adevarul este Dumnezeu. Cheia de patrundere a cunoasterii aici este.Invatatura cea fara gres este numai aceea a lui Dumnezeu.Cum ar putea afla omul raspuns la intrebarile sale de n-ar fi Dumnezeu acela care sa-i dea raspuns? Cine i-ar putea dezvalui tainele fapturii - nimic mai mult decat acestea - daca nu Fauritorul suprem care a creat faptura toata? Cum am putea patrunde minunea cea vie care este omul insusi, o fiinta in care se ingemaneaza desavarsirea animala cu acea desavarsire nemuritoare care este sufletul viu, adica liber de pacatul care ar injosi si un dobitoc, dar pe care totusi omul  il savarseste, ba chiar laudandu-se ca il savarseste? ...

Daca nu se sprijina pe Dumnezeu, cunoasterea devine gresala, care nu doar ca nu inalta, ci chiar injoseste.Cunoasterea nu perverteste daca este ingemanata cu credinta.Cel care cunoaste lucrurile intru Dumnezeu nu cade nicidecum, caci isi presimte demnitatea,pentru ca el crede in viitoru-i vesnic.Este insa de trebuinta ca omul sa-l caute pe adevaratul Dumnezeu, iar unii au niste fantasme care nu sunt Dumnezeu, ci simple aiureli ale oamenilor inca infasati in necunoasterea spirituala, drept pentru care in religiile lor nu este nici urma de intelepciune si in credintele lor niciun strop de adevar.

Niciodata nu e prea tarziu ca omul sa se intelepteasca.
De ajuns este bunavointa de a afla Adevarul si, mai devreme ori mai tarziu, acesta se va lasa gasit.Insa, vai de acela care, odata ce afla Adevarul , nu merge pe calea lui, urmand pilda incapatanatilor din Israel care,cu toate ca au la indemana firul calauzitor ca sa-l poata gasi pe Dumnezeu - adica toate lucrurile care se spun despre Mine in Carte -   nu vor sa se incredinteze Adevarului si-l urasc, adunand in mintea si inima lor slabiciunea urii si a formulelor, nestiind ca, din pricina prea marii greutati, pamantul are sa caste hau sub pasul lor, pe are ei il cred pas biruitor, cata vreme in fapt nu este decat pasul unui rob al formalismului , al pizmei, al egoismului, iar ei fi-vor inghititi,rostogolindu-se acolo unde se duc cei care se fac in chip constient vinovati de un paganism inca mai vinovat decat acela pe care l-au plasmuit unele popoare pentru a avea si ele o religie potrivit careia sa-si calauzeasca viata.

Nu, asa cum Eu nu-i indepartez de la Mine pe aceia care se caiesc dintre fiii lui Israel, la fel nu-i indepartez de la Mine nici pe acesti idolatri care cred in ceea ce le-a fost dat lor sa creada si ca inlauntrul lor,in ei insisi, gem: << Dati-ne Adevarul!>> "

sursa: Isus in " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa de Maria Valtorta

*******

Cu drag, va daruiesc o extrem de frumoasa conversatie despre rugaciunea launtrica, conversatie purtata de Preasfanta Fecioara Maria si Maria Magdalena la putin timp dupa convertirea ei , in cartea "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa sub dictare de Maria Valtorta:

" Pentru a ajunge la cei doi apostoli au trecut prin apropierea tufisului unde s-a retras Isus ca sa se roage.

" Fiul meu afla tihna in rugaciune", spune incet Maria.

Magdalena raspunde:

" Cred ca si este pentru El neaparat trebuincios sa se retraga ca sa-si pastreze minunata stapanire pe care o are si pe care lumea o pune la grea incercare.Stii, Maica? Am facut tot ce mi-ai spus.In fiece noapte ma retrag mai mult sau mai putin indelung pentru a putea reaseza in mine linistea pe care multe lucruri o tulbura.Ma simt mult mai  puternica mai apoi".

"Acum te simti mai tare, mai apoi ai sa te simti ferice.Crede-ma,Maria, ca atat in bucurie, cat si in durere, atat intru pace, cat si intru lupta, spiritul nostru are trebuinta sa se scufunde cu totul in oceanul meditatiei, pentru a reconstrui ceea ce lumea si intamplarile vietii darama si pentru a recapata o reinnoita putere ca sa suim tot mai sus.
Noi, cei din Israel, intrebuintam, chiar peste masura, rugaciunea din buze.Nu vreau prin aceasta nicidecum a spune ca aceasta ar fi zadarnica ori neplacuta inaintea lui Dumnezeu.Vreau sa spun insa ca spiritului ii este mult mai de folos inaltarea mintii spre Dumnezeu, meditatia, in care contempland dumnezeiasca sa desavarsire si nimicnicia noastra, ori aceea a sarmanelor suflete - nu pentru a le critica, ci pentru a le privi cu ingaduinta si a le intelege si pentru a vadi recunostinta inaintea Domnului pentru ca ne-a iertat nelasandu-ne in caderea noastra - ajungem la a ne ruga cu adevarat, adica la a iubi.

Aceasta deoarece rugaciunea, pentru a fi cu adevarat rugaciune, trebuie sa fie iubire.

Altminteri este numai o bolboroseala a buzelor din care lipseste sufletul".

"Dar ne este oare ingaduit sa-i vorbim lui Dumnezeu atunci cand mai avem inca buzele murdare de atatea vorbe profane? Eu, in ceasurile mele de reculegere, pe care le traiesc asa cum m-ai invatat tu,apostolul meu bland, imi silesc inima, care ar voi sa-i spuna " Te iubesc..." lui Dumnezeu, sa taca".

"Nu! De ce faci asta?"

"Pentru ca imi pare ca as savarsi o sacrilega ofranda daruindu-i inima mea...".

"Sa nu faci una ca aceasta, fiica mea.Sa nu faci aceasta.Intai de toate, inima ta este din nou sfintita de iertarea Fiului meu,iar Tatal nu vede altceva decat aceasta iertare. Dar chiar si daca Isus nu te-ar fi iertat iar tu, intr-o nestiuta de nimeni singuratate, care ar putea fi atat trupeasca , precum si sufleteasca, ai striga inspre Dumnezeu: << Eu te iubesc, Parinte. Tu iarta-mi pacatele, pentru ca eu ma caiesc de ele din pricina durerii pe care acestea ti-o aduc>>, afla Maria, ca Dumnezeu Tatal te-ar ierta El insusi si draga i-ar fi strigarea iubirii tale.Incredinteaza-te, incredinteaza-te cu totul in mainile iubirii.Nu ii pune stavilar,ci, dimpotriva, ingaduie-i sa creasca asemenea unei pale de foc mistuitoare.Focul mistuie tot ceea ce este trupesc, dar nu distruge nici macar o farama de vazduh, pentru ca acesta este netrupesc. Mai mult, curata vazduhul de orice mica necuratie pe care o aduc aici vanturile, facandu-l mai usor. Acelasi lucru il face si iubirea cu spiritul: mistuie mai iute trupul omului, daca Dumnezeu ingaduie acest lucru,insa nu distruge spiritul.Dimpotriva, ii da mai multa viata,facandu-l curat si mai iute in suirea-i catre Dumnezeu.

Il vezi tu pe Ioan? El e numai un baietandru, dar, cu toate acestea, este precum un vultur.
El este cel mai puternic dintre toti apostolii, pentru ca a inteles care este taina tariei si a formarii spirituale:  meditatia plina de iubire".






















Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

12 august 2014

Iubire si sacrificiu


Iubire si sacrificiu: doua cuvinte splendide si teribile, trainic unite in sufletul si viata lui Isus, scrise cu litere de sange in multe pagini din Evanghelie.Se poate vorbi de iubire fara a vorbi de cruce?

 Suferinta este una din insusirile cele mai impresionante, mai autentice ale iubirii perfecte.

"Sine dolore, non vivitur in amore" ( Imitatiunea.c.3,cap.5)- fara durere nu se poate trai in iubire.
Vai! Cate suflete inselate de aparente, pretind ca-l urmeaza pe Invatatorul, mergand pe cai largi si inflorite, uitand cu voia calea ingusta si stancoasa a Calvarului.Si totusi, ingusta este calea ce duce la viata ( Mat.7,14).
Intre sacrificiu si iubire, exista legaturi stranse de inrudire, armonii divine, pe care e bine sa le meditam, pentru a ne lumina credinta si a ne intari generozitatea.

Sacrificiul va fi dovada, lucrarea si alimentul prieteniei noastre profunde cu Cristos.

***

Nelinistiti, ne intrebam cateodata daca-l iubim pe Dumnezeu.Ca-l iubim, ca vrem sa-l iubim, noi i-o spunem neincetat.Dar, la drept vorbind, ce se ascunde sub aceste frumoase formule si marturisiri de fidelitate? Desigur, noi suntem sinceri, dar suntem noi adevarati?

Dovada - indiscutabila - despre realitatea si perfectiunea iubirii noastre, o gasim in spiritul de sacrificiu.Pentru a-i dovedi prietenia, stim noi sa ne devotam si sa ne jertfim pentru Cristos? 
Da. Nici un dubiu posibil, afectiunea noastra este de buna calitate, declaratiile noastre nu sunt nici amagire , nici minciuna.

Putem suspecta acele iubiri omenesti, care nu se exprima decat prin surasuri superficiale si cereri de servicii.Pentru unii, prietenia este numai o exploatare.Dar nu ne putem indoi de o inima care , uitandu-se pe sine, stie sa duca devotamentul pana la eroism. " Mai mare dovada de dragoste nu este, spune Mantuitorul, decat a-si da viata pentru prietenii sai". Iar in ajunul Patimilor sale:
"Pentru ca sa cunoasca lumea ca  iubesc pe Tatal si cum mi-a poruncit asa fac, sa mergem de aici" ( Io. 14,31).
Dimpotriva, " nu merita deloc numele de prieten cine refuza sa sufere. 
La chemarea iubirii, trebuie sa stim imbratisa orice suferinta, oricat de aspra si amara ar fi ".

" Vai! Usor este a iubi in bucurie! Dar a iubi suferind, este greu si este ceea ce mi se pare a fi adevaratul semn al iubirii".
" Iubirea, zice Sfantul Alfons, este comparata in  scriptura cu focul: Foc am venit sa aduc pe pamant. Focul are doua proprietati: el rezista la toate si este activ.Iata tocmai cele doua semne  dupa care putem recunoaste daca avem sfanta iubire a lui Dumnezeu, activitatea si suferinta...

Iata intr-adevar,iata semnul cel mai sigur, cel mai incontestabil al adevaratei iubiri a lui Dumnezeu, rabdare, rabdare! Sa suferim pentru Dumnezeu orice necaz".

Domnul Cristos spunea Sfintei Ecaterina de Siena:
" Imi mai ramane acum sa-ti spun dupa care semn se vede ca sufletul a ajuns la iubirea perfecta.Domnul este acela care s-a vazut in Apostoli, cand primira pe Spiritul Sfant.Ei iesira din Cenacol, si fara nici o teama vesteau cuvantul meu... Departe de a se  teme de suferinte, ei se laudau cu suferintele lor... Suferiti cu barbatie pana la moarte, va fi pentru mine semnul ca ma iubiti".

" Dovada iubirii sunt lucrarile, iar o dovada superioara, suportarea necazurilor".

Asa spune si Sfantul Ioan al Crucii: " A suferi pentru Dumnezeu este semnul distinctiv al iubirii divine".

***

Sacrificiul nu este semnul caracteristic al iubirii, decat numai pentru ca este prima conditie si opera cea mai frumoasa a ei.

Prietenia cu Cristos nu se cladeste decat pe ruinele omului vechi; ea atrage dupa sine lupta generoasa si zilnica impotriva a tot ce-i ameninta existenta sau activitatea: pacat, lancezeala, egoism. O astfel de lupta nu se da fara rani sau lovituri.Ca sa traiesti pentru Cristos, trebuie mai intai sa mori pentru tine insuti. 

A iubi desavarsit pe Mantuitorul, inseamna a despuia de tot ce nu este El , si a renunta la tot ce e creat. Or, cum s-ar putea practica o atare jupuire si inviorare a inimii, fara a-i produce sangerare.

Cine iubeste trebuie sa se conformeze in toate, pretutindeni si totdeauna la Sfanta vointa a lui Dumnezeu, sa se abandoneze la toate oranduirile Providentei... 

Un astfel de program se poate realiza, in afara a o multime de mici renuntari si a unei solide abnegatii?...

A iubi suferind, inseamna a oferi cateva picaturi din sangele sau in potirul inimii, unde marele insetat isi va inmuia buzele cu bucurie.

"Doamne, intreba odata Sfanta Getruda, ce pot eu sa-ti ofer mai placut? .

Fiica mea, tu nu-mi poti face placere mai mare, decat suportand cu rabdare toate crucile, care le intalnesti in viata ta".

sursa:L. Collin, c.ss.r. " Reculegere despre prietenia cu Isus Cristos" - Meditatii pentru zece zile de exercitii spirituale -



Doamne, Dumnezeul nostru, da-ne HARUL de a te iubi asa cum te-a iubit Apostolul Ioan ! ... si iubeste-ne asa cum l-ai iubit pe el !

09 august 2014

Zece moduri pentru a te îndrăgosti de Preasfânta Euharistie

Sfinţii l-au iubit enorm pe Isus. Au trăit pe pământ, iar acum sunt în Paradis iubindu-l pe Dumnezeu pentru veşnicie. În acest articol vom da o listă cu ceea ce au spus unii sfinţi într-un exces de iubire faţă de Preasfânta Euharistie. Apoi, vom oferi zece chei pentru a deschide tezaurul de mărgăritare pentru a iubi mai mult Preasfânta Euharistie în vieţile noastre. Să citim şi să medităm asupra pasiunii sfinţilor pentru Preasfânta Euharistie.

“Preasfânta Împărtăşanie este cea mai scurtă şi cea mai sigură cale către Cer” (Sf. Pius al X-lea).

“Dacă îngerii ar putea fi invidioşi pe oameni, ar fi dintr-un singur motiv: Preasfânta Împărtăşanie” (Sf. Maximilian Kolbe).

“Într-o singură zi Euharistia vă va face să realizaţi mai multe lucruri pentru slava lui Dumnezeu decât într-o viaţă întreagă fără ea” (Sf. Petru Iulian Eymard).

“Cât de mult iubesc sărbătorile!… În mod special iubeam procesiunile în cinstea Preasfântului Sacrament. Ce bucurie era pentru mine să arunc flori la picioarele lui Dumnezeu!… Nu am fost niciodată mai fericită ca atunci când vedeam cum trandafirii mei atingeau sfânta Monstranţă” (Sf. Teresa de Lisieux).

“Când priveşti Crucifixul, înţelegi cât de mult te-a iubit Isus atunci. Când priveşti Preasfânta Taină, înţelegi cât de mult te iubeşte Isus acum” (Fer. Tereza de Calcutta).

“Din Euharistie vine puterea de a trăi viaţa de creştin şi zelul de a împărtăşi această viaţă şi cu ceilalţi” (Sf. Ioan Paul al II-lea).

“Aceasta este pâinea vieţii veşnice care susţine esenţa sufletului tău” (Sf. Ambrozie).

“Cu cât stai mai mult timp departe de Preasfânta Împărtăşanie, cu atât mai mult sufletul tău devine slab, iar într-un final vei deveni primejdios de indiferent” (Sf. Ioan Bosco).

“Preasfânta Euharistie este culmea întregii vieţi spirituale” (Sf. Toma d’Aquino).

Iar acum să vedem cele zece chei de aur care pot deschide tezaurul infinit de mărgăritare astfel încât să dobândim nenumărate haruri şi binecuvântări de la cel mai mare Dar pe care l-a făcut Isus întregii omeniri: Sfânta Liturghie şi Preasfânta Împărtăşanie, Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Sa!

Credinţa. Imploră-l pe Domnul să-ţi dea o mai mare credinţă în misterul sublim al Preasfintei Euharistii. Să spunem şi noi cu Sfântul Apostol Toma: “Domnul meu şi Dumnezeul meu”. Să ne rugăm şi noi, asemenea bărbatului din Evanghelie: “Cred. Vino în ajutorul necredinţei mele!”

Vizitele la Preasfântul Sacrament. Fă-ţi un obicei să vizitezi Preasfântul Sacrament cât de des este posibil. Să sperăm că atunci când vom muri, Isus nu ne va dojeni: “Ori de câte ori trec pe lângă o biserică, mă opresc pentru a face o vizită la Preasfântul Sacrament, astfel încât atunci când voi muri, Domnul să nu spună: ‘Cine eşti tu?’ Prieteni se întâlnesc pentru a discuta şi a se bucura fiecare de compania celuilalt; aşa trebuie să facem şi noi, vizitându-l şi vorbind frecvent cu Isus.”

Împărtăşania spirituală. Este foarte recomandată de Sf. Alfons de Liguori dar şi de Papa Benedict al XVI-lea, în Exortaţia sa apostolică Sacramentum Caritatis, practica frecventă a Împărtăşaniei spirituale. Se poate face într-un mod simplu, şi ori de câte ori doreşte inima. Poţi recita această simplă rugăciune: “Isuse, eu cred că Tu eşti cu adevărat prezent în Tabernacol cu Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea Ta. Acum nu te pot primi în mod sacramental, dar vino cel puţin în chip spiritual în inima mea”. Apoi intră în inima ta, mulţumeşte-i, laudă-l şi iubeşte-l pe Domnul care a venit în chip spiritual în sufletul tău. Aceasta poate intensifica flacăra iubirii pentru Domnul nostru din Preasfânta Euharistie.

Citeşte Evanghelia Sf. Ioan, capitolul 6. Capitolul 6 din Evanghelia lui Ioan are trei părţi: Isus înmulţeşte pâinile, umblă pe apă şi apoi ţine un discurs sublim despre Preasfânta Euharistie; de fapt este o profeţie euharistică. În ceea ce este cunoscut ca “Discursul despre Pâinea Vieţii”, Isus promite să ne dea Pâinea Vieţii. De asemenea, Isus subliniază în termeni clari că mântuirea noastră veşnică depinde de faptul de a mânca Trupul Său şi a bea Sângele Său, care se referă clar la Preasfânta Împărtăşanie. Citeşte şi meditează intens asupra acestui capitol!

Un sfert de oră. Există o mică broşură cu titlul “Un sfert de oră”. Este o mică comoară în care Isus invită cititorul să intre într-un simplu dar profund dialog cu El. În esenţă, Isus doreşte să ne fie cel mai bun Prieten şi ne cheamă să-i destăinuim cele mai ascunse secrete ale inimilor noastre, deoarece doar El poate înţelege cu adevărat secretele, rănile şi misterele care se află în inimă. Citeşte şi roagă-te cu ajutorul acestei broşuri, dacă este posibil în faţa Preasfântului Sacrament!

Ora Sfântă. Fă să îţi intre în obiceiul de zi cu zi o Oră Sfântă în care să stai în faţa Preasfântului Sacrament. Viaţa ţi se va transforma dacă perseverezi în a practica această Oră Sfântă. Slujitorul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Fulton J. Sheen, care şi-a împlinit cu fidelitate această Oră Sfântă timp de mai bine de cincizeci de ani, a numit-o ORA PUTERII!

Împodobeşte şi înfrumuseţează bisericile şi Preasfânta Euharistie. O femeie a revărsat parfumul ei scump pe picioarele lui Isus; plângând, lacrimile ei au căzut pe picioarele lui Isus; în fine, i-a şters picioarele cu părul ei (Luca 7,36-50). Arhiepiscopul Fulton Sheen sublinia că aceasta simbolizează gesturile de iubire şi atenţie pe care noi trebuie să le manifestăm prin împodobirea şi înfrumuseţarea bisericilor şi a tabernacolelor în care locuieşte Isus. Cunoscut pentru spiritul său de pocăinţă, post şi sacrificiu, parohul de Ars călătorea pe distanţe lungi şi cheltuia sume mari de bani pentru a cumpăra ce este mai bun pentru mica sa biserică. De ce? Din simplul motiv că Isus, Regele Regilor şi Domnul Domnilor, locuieşte în tabernacol şi coboară din cer în mâinile preotului în fiecare Ostie consacrate. “Veniţi să-l adorăm!”

Liturghia şi Împărtăşania. Bineînţeles, cel mai măreţ act din tot universul este celebrarea Sfintei Jertfe şi Liturghiei. Cel mai mare gest pe care o fiinţă umană îl poate realiza este acela de participa la Liturghie şi de primi Preasfânta Împărtăşanie cu credinţă, evlavie, adoraţie şi veneraţie, dar mai ales cu o iubire înflăcărată. Ori de câte ori este posibil, participă şi peste săptămână la Sfânta Liturghie. Vino mai repede la biserică pentru a te pregăti. Oferă intenţiile tale particulare. Participă la Liturghie pe deplin, activ şi conştient. Primeşte Preasfânta Împărtăşanie ca şi cum ar fi prima ta Împărtăşanie, şi ca şi cum ar fi ultima şi singura ta Împărtăşanie. Fii extrem de recunoscător pentru credinţa ta în acest măreţ mister. Nu te grăbi să ieşi din biserică după ce se termină Sfânta Liturghie, ca şi cum ceva ar fi luat foc! Mai degrabă petrece câteva momente după Sfânta Liturghie pentru a-i mulţumi din suflet lui Isus pentru un dar atât de sublim. De fapt cuvântul “Euharistie” înseamnă ADUCERE DE MULŢUMIRE! Ce dar măreţ, primit gratuit. Singura condiţie este să ai o credinţă vie şi o inimă inundată de iubire faţă de Isus, cel mai iubit dintre toţi!


Cele patru scopuri principale ale jertfei liturgice. Primul este adoraţia. Principalul scop al Sfintei Liturghii este acela de a-l adora pe Dumnezeu Tatăl, prin jertfa lui Isus, prin puterea Duhului Sfânt. Al doilea este căinţa. Inimile noastre trebuie să fie căite şi smerite pentru numeroasele noastre păcate. Este o practică extraordinară să oferim participarea noastră la Sfânta Liturghie şi împărtăşirea noastră pentru ispăşirea păcatelor noastre, ale familiilor noastre, dar şi pentru ispăşirea păcatelor întregii lumi. “Pentru dureroasa Sa pătimire, ai milă de noi şi de întreaga lume”. Al treilea este aducerea de mulţumire. Tot ce avem în această viaţă – cu excepţia păcatelor noastre – este un dar de la Dumnezeu. De aceea, trebuie să fim plini de recunoştinţă. Să ne rugăm împreună cu psalmistul: “Aduceţi mulţumire şi binecuvântaţi numele Lui, căci Domnul este bun; îndurarea Lui ţine pe vecie”. Al patrulea este implorarea. Cu alte cuvinte, să oferim rugăciuni fierbinţi de mijlocire pentru nevoile acestei lumi: pentru lumea întreagă, pentru Biserică, pentru convertirea păcătoşilor, pentru bolnavi, pentru muribunzi, pentru nevoile familiilor noastre, pentru sufletele din Purgator, şi pentru multe altele…
Misionarismul euharistic. Aşa cum Preasfânta Fecioară Maria l-a primit pe Isus la Buna Vestire şi l-a dus imediat la verişoara sa, Elisabeta, şi noi trebuie să îl ducem pe Isus la ceilalţi şi pe ceilalţi la Isus. Acest lucru se poate face foarte concret prin încurajarea catolicilor care rătăcesc în pustiu să se întoarcă înapoi în turmă. Găseşte-ţi timpul, modul, osteneala şi iniţiativa de a invita câteva suflete rătăcite – catolici nepracticanţi – înapoi în Biserică. Să sperăm că vor face o Spovadă bună şi vor reveni la a primi Preasfânta Împărtăşanie şi la îmbrăţişarea iubitoare a lui Dumnezeu Tatăl. Toate acestea pot avea loc dacă ai pur şi simplu încredere în Dumnezeu şi iei iniţiativa de a-l primi înapoi! Dumnezeu este atât de bun şi iubitor! Împărtăşeşte Vestea cea Bună întregii lumi!




Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!

20 iulie 2014

Calea Iubirii - o evocare extraordinara

"Insa Mielul lui Dumnezeu, preadulcele Miel care si-a parasit luminoasa locuinta din Cerurile in care este Foc al lui Dumnezeu intr-o imbratisare de foc - ah, vesnica nastere de catre Tatal care-l concepe cu Gandu-i netarmuit si preasfant pe Cuvantul sau , atragandu-l in Sine si savarsind o fuziune a iubirii intru care se ingemaneaza Puterea si Intelepciunea! - insa Mielul lui Dumnezeu care a parasit preapura-i si netrupeasca-i forma pentru a-si inchide puritatea nesfarsita , sfintenia, natura dumnezeiasca intr-un trup muritor, stie ca noi nu suntem curatati de Har, ca inca nu suntem astfel si stie ca nu vom putea, ca si vulturul care este Ioan (Botezatorul) , sa ne avantam intru inaltimi, pe piscul unde se gaseste Dumnezeu cel Unul si Intreit.Noi suntem pasaruicile de pe acoperis si de pe cale, suntem niste randunele care ating azurul, dar se hranesc cu insecte, suntem niste ciocarlii care vor sa cante pentru a imita ingerii, cantul nostru fiind insa fata de al lor un freamat discordant de greier varatic.

Mielul lui Dumnezeu, venit pentru a ridica pacatele lumii, stie aceasta.Aceasta pentru ca, daca El nu mai este Spiritul infinit din Ceruri,inchizandu-se pe Sine intr-un trup muritor, infinitatea sa nu este prin aceasta miscorata; el stie totul , intelepciunea ramanandu-i tot infinita.

Si iata ca El ne invata calea sa, calea iubirii.El este Iubirea care din indurare fata de noi se intrupeaza.Iata asadar ca aceasta Iubire milostiva ne deschide calea pe care pana si cei mici o pot sui.Iar El o urmeaza cel dintai, nu pentru ca ar avea trebuinta de aceasta, ci pentru a ne invata pe noi.El nici macar n-ar avea nevoie sa-si desfaca aripile pentru a se contopi iarasi cu Tatal.Spiritul lui, v-o jur, este inchis aici pe sarmanul Pamant, dar se gaseste tot cu Tatal, deoarece lui Dumnezeu toate ii sunt cu putinta, iar el Dumnezeu este.Insa El merge inainte, lasand in urma miresmele sfinteniei sale, aurul si focul iubirii sale.
Priviti la calea sa.Ah, aceasta atinge arcul cel mai de sus, dar este atat de impacata si nesovaitoare! Aceasta nu merge in linie dreapta, ci in spirala.Asa este mai lunga, iar jertfirea sa din iubire milostiva se descopera in aceasta, El vrand a ramane vreme mai indelungata din iubire fata de noi , cei slabi.Asa este mai lunga, dar mai potrivita pentru mizeria noastra.

A sui  catre Iubire, catre Dumnezeu este un lucru la fel de  simplu precum iubirea.Dar este deopotriva lucru adanc,deoarece Dumnezeu este precum un abis de neatins as spune daca El nu ar cobori pentru a ne face sa ajungem la El,pentru ca El sa simta sarutarea sufletelor indragostite de El ( vorbind , Ioan plange, iar gura-i surade in extazul in care a cazut descoperindu-l altora pe Dumnezeu).Lunga este calea cea simpla a Iubirii, deoarece Abisul care este Dumnezeu este nesfarsit de adanc, iar fiecare poate sui atata cat vrea.
Insa Abisul acesta minunat cheama sarmanul nostru abis.Il cheama cu luminile sale, spunand : " Veniti catre Mine !".
Ah, aceasta chemare a lui Dumnezeu , aceasta chemare a Tatalui!

Ascultati!Ascultati! Din Cerurile care au ramas deschise, caci Cristos le-a deschis larg portile - punandu-i sa le tina astfel pe ingerii Indurarii si ai Iertarii,pentru ca in asteptarea Harului asupra oamenilor sa se reverse cel putin lumini, miresme, cantari si raze senine, in stare sa atraga intru sfintenie inimile umane - vin catre noi cuvinte preablande. Glasul lui Dumnezeu este cel care vorbeste , iar acest glas spune:

"Sunteti voi ca niste prunci? Dar acesta va este tot castigul! Eu as vrea ca voi sa deveniti mici de tot pentru ca in voi sa fie smerenia, sinceritatea si iubirea pruncilor, iubirea increzatoare pe care o au copiii fata de tatal lor.Sunteti neputinciosi? Dar aceasta este marirea mea!
Ah, veniti! Nici macar nu va cer sa incercati de unii singuri sunetul pietrelor celor bune si al celor rele. Dati-mi-le mai degraba Mie!  Am sa le aleg eu , iar voi va veti recladi.
Vreti sa aflati scara catre desavarsire? O , nu, copilasii mei. Iata-l aici si acum pe Fiul meu, fratele vostru, suiti alaturi de El, cu mana-n mana lui..."

Sa suim! Sa venim catre Tine, vesnica Iubire! Sa ne asemanam tie, adica sa dobandim Iubirea! A iubi, iata care este taina! ... A iubi! A ne darui ... a iubi ! A ne nimici ... a iubi! A ne mistui ... Ce inseamna trupul? Nimic. Ce inseamna durerea ? Nimic. Ce inseamna timpul? Nimic. Pacatul insusi nu este nimic daca eu il topesc in focul tau, Dumnezeul meu! Numai Iubirea exista. Iubirea! Iubirea care ni l-a dat pe Dumnezeul cel intrupat are sa ne dea iertarea desavarsita. Or, nimeni nu stie iubi mai bine ca pruncii si nimeni nu este iubit mai mult decat un prunc.

O , tu, care nu stiu cine esti, dar care vrei a cunoaste Binele pentru a-l osebi de Rau, pentru a dobandi azurul, cerescul soare, tot ceea ce inseamna bucuria dincolo de fire, iubeste si ai sa le dobandesti.
Iubeste-l pe Cristos. Vei muri astfel pentru aceasta viata, dar ai sa invii intru spirit.Dobandind un spirit nou, nemai avand trebuinta sa folosesti pietrele, vei fi pe vecie un foc ce nu moare.flacara suie.
Nu avem trebuinta nici de scari si nici de aripi pentru a sui.
Dezrobeste-ti eul de orice edificiu, aseaza in tine Iubirea si ai sa iei foc. Ingaduie ca aceasta sa se intample fara a pune oprelisti. Mai mult, inteteste flacara aruncand in ea, ca sa o faci mai mare, intregul tau trecut cu patimile si cunoasterea sa.Are sa se mistuie in flacara ceea ce este mai putin bun, iar ceea ce este metal de pret are sa se purifice.Arunca-te , frate, intru iubirea  lucratoare si aducatoare de bucurie a Treimii.Ai sa intelegi ceea ce acum iti pare de neinteles, deoarece ai sa-l intelegi pe Dumnezeu, Cel care poate fi inteles numai de catre aceia care  se daruiesc in chip nemasurat  focului sau ce inseamna jertfa.Ai sa te statornicesti in cele din urma intru Dumnezeu intr-o imbratisare a flacarii, rugandu-te pentru mine , copil al lui Cristos, care am indraznit a-ti vorbi despre Iubire."

sursa: "Evanghelia asacum mi-a fost revelata"  de Maria Valtorta
Textul de mai sus reda primul discurs al sfantului Apostol Ioan in fata multimii.



Dumnezeu sa va binecuvanteze cu infinita Sa Iubire!
 

16 iunie 2014

Dor de Inviere

In arsita gandurilor mele
Infinge-ti spinii , Doamne,
Nu lasa ca dogoarea lor
Sa ofileasca rozele si crinii.

Iar buzele, cu ale lor dorinte,
Incremeneste-le in Rana Coastei Tale,
Sa-si astampere setea
La izvoarele Milostivirii.

Cu Patimile Iubirii-ndurerate
Inraureste-mi tainicele-adancuri,
Sa reinvie , bucurandu-se,
De mangaierea Glasului Tau.

.......................

Te chem, desi traiesc in Tine,
M-aduni, desi plecata nu-s,
Ma-mbratisezi cu-a Ta iubire
Pastrandu-ma in Cel de Sus.

                                           mmary

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...