Te caut din toata inima...

24 august 2019

24 august 2019 - "La multi ani , drag frate in Cristos"

"Astazi inca de dimineata, sufletul meu este atins de Dumnezeu.
Dupa Sfanta Impartasanie, am fost un moment in comuniune cu Tatal ceresc.Sufletul mi-a fost atras in focul insusi al iubirii, am inteles ca nicio fapta exterioara nu poate fi comparata cu iubirea pura a lui Dumnezeu...
Am vazut bucuria Cuvantului Intrupat si am fost cufundata in Dumnezeiasca
Treime. Cand mi-am revenit, dorul mi-a cuprins sufletul,
tanjeam sa ma unesc cu Dumnezeu.

O iubire atat de fierbinte fata de Tatal ceresc m-a invadat, incat pot numi aceasta zi extaz neintrerupt de iubire.

Intregul univers mi-a aparut ca o mica picatura in comparatie cu Dumnezeu.
Nu este fericire mai mare ca atunci cand Dumnezeu ma face sa cunosc in interior ca fiecare bataie a inimii mele Ii este placuta si atunci cand imi arata ca El ma iubeste in mod special.
Aceasta convingere interioara in care Dumnezeu imi comfirma iubirea pe care mi-o poarta si cat Ii este de placut sufletul meu, imi aduce adancul pacii in suflet.

In ziua aceea n-am putut sa mananc nimic, ma simteam saturata de iubire."

Sfanta Faustina -"Mic Jurnal- Milostivirea lui Dumnezeu in sufletul meu" (1121)


Ceea ce a trait Sfanta Faustina in aceea zi iti doresc, din nou, din toata inima, 
sa traiesti si tu azi si in fiecare zi a vietii tale!



27 iulie 2019

... ... ...

Când totul se sfârșea, deși abia-ncepuse,
Când sufletu-mi tăcea-speranțele apuse -
Atunci eu Te-am zărit, cuprins de grea mulțime,
Mergeai însingurat - mă așteptai pe mine.


Ca melcul mă topeam, în mersul său alene,
Voiam să mă ascund de fețele viclene
Ce aspru mă priveau, dar Tu mă așteptai;
Cum să ajung la Tine, o, fiule de rai?!

Cuvânt nu am, nici stare să fiu luată-n seamă;
Cu sângele curgându-mi, cu viața numai rană,
Cum să străbat la Tine, prin lumea-n îmbulzire,
De ce mă chemi pe mine, ascunsă rătăcire?

Voiam să intru-n țărnă, să pier în nimicire;
Cum să ating cu sânge curata Ta iubire?
Tu, însă, mă chemai, era a Ta voință
Să îți reverși puterea-n ocean de neputință.

Sfârșită, tremurând de teamă și rușine,
La glasul Tău de tunet, sădit adânc în mine,
În negura din suflet văzut-am licărire:
Speram să îmi dai viață, Tu-aveai doar nemurire.

De dor fiind cuprinsă, dincolo de dorință,
Pășeam spre Tine sigur, purtată de credință;
Un singur țel având, un singur crezământ,
S-ating în taină poala curatului veșmânt.

Tu, însă, m-ai vădit, nu mai eram uitare,
Ci fiica Ta eram - în mine numai soare,
Doar Tu și eu eram, în mare de mulțime, 
Tu mă priveai zâmbind, eu mă uimeam în Tine.

autor Pr. Gabriel Marian Marincas

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...