Te caut din toata inima...

04 septembrie 2016

The Ultimate Gift 2006 (Cel mai de preţ dar)

" Atunci când bunicul său bogat Howard „Red” Stevens (James Garner) a trecut în nefiinţă, Jason (Drew Fuller) a crezut că nu va primi absolut nimic din averea uriaşă deoarece n-a avut o relaţie prea bună cu el din cauza faptului că tatăl său a murit lucrând pentru el. Cu toate acestea, a existat o moştenire pentru el, dar aceasta vine cu o condiţie. Jason trebuie să îndeplinească 12 misiuni în decurs de un an pentru a putea primi averea. Fiecare misiune este centrată asupra unui „cadou” care să-l conducă în final spre misteriosul „cadou suprem” pe care i l-a pregătit bunicul său prin testament.
El este ghidat să o ia pe calea dictată de bunicul său de către avocatul familiei, Hamilton (Bill Cobbs) şi secretara acestuia, Hastings (Lee Meriwether), dar acest lucru se dovedeşte a fi mai greu de realizat decât credeau ei deoarece Jason este un răsfaţat care n-a trebuit să muncească vreodată cu adevărat pentru a obţine ceva. De exemplu, pentru a îndeplini prima misiune, el trebuie să călătorească în Texas şi se aşteaptă să aibă bilet la clasa întâi în avion, enervându-se la culme atunci când descoperă că are la clasa economic.
Când se întoarce acasă de la Texas unde şi-a îndeplinit prima misiune, el descoperă brusc faptul că tot ce avea de valoare i-a fost luat – apartamentul de lux, maşina şi toţi banii. Iubita lui fiţoasă, Caitlin (Mircea Monroe), îl părăseşte atunci când cartea lui de credit este respinsă la un restaurant de fiţe şi îi cere ei să plătească nota. După ce mama lui (Donna Cherry) îi spune că nu îl poate ajuta deoarece asta face parte din înţelegerea cu bunicul său, el hoinăreşte prin oraş fiind pentru prima oară cu adevărat singur şi vulnerabil."

Continuarea e impresionanta! 
Vizionare placuta

29 august 2016

Mesajele lui Isus pentru Sr. Maria a Sfintei Treimi si pentru noi


Sa ma lasati sa traiesc in voi inseamna sa va umpleti inima de abandonul pruncilor si sa ma ascultati;inseamna sa va folositi de toata inteligenta voastra ca sa intelegeti caile mele de a actiona, ca sa le imitati; inseamna sa aveti aceleasi sentimente ca si mine si sa-mi impartasiti dorintele; inseamna sa va mentineti cu toata puterea vointei voastre, cu orice pret , in orice clipa, in orice imprejurare, in adevar.

*****

Lumea e in intristare, in angoasa si durere pentru ca traieste in pacat.
Smulgeti sufletele pacatului, prin bucuria voastra,voi care traiti in harul meu.
Eliberati-va, eliberati-va de ceea ce stanjeneste viata spiritului, si oferiti lumii oarbe bucuria voastra, ca o lumina irezistibila.
Caci nu ca sa condamn sufletele, ci ca sa le mantuiesc traiesc eu printre voi, in voi.

*****

- Domnul meu Isus, spune-mi ce pot face ca sa te fac iubit si cunoscut?

" Daruieste-mi tot sufletul tau, totul intreg, si fara sa te razgandesti niciodata, si mereu mai mult. Nimic nu doresc mai mult decat sufletele, pentru ca le-am rascumparat cu mare pret.
Cea mai mare parte a calugarilor imi dau lucrarile si talentele lor.Am destule talente la dispozitie. Ce-mi doresc eu - e sufletul, ca sa-mi fac in el locul meu de odihna si de munca, si prin el sa traiesc din nou in omenire.
Da, locul meu de munca: o, cum as folosi un suflet care mi s-ar da fara rezerve, spre slava lui Dumnezeu si a Bisericii , pentru mantuirea sufletelor, intr-o masura care depaseste imaginatia voastra!
Micuta mea, da-mi tot sufletul tau!"

*****

Atrag sufletele pe nesimtite- dar pe cat de incet, tot pe atat de sigur.
Orice actiune adevarata e profunda, ascunsa inlauntrul vostru. Scapa simturilor.
Cand actionati, credeti ca stiti de ce, insa nu stiti ce a provocat intelegerea si hotararea voastra. E lucrarea mea imperceptibila in adancul sufletului vostru.
Eu am inspirat, sugerat, solicitat concursul liberei voastre vointe.
Iata responsabilitatea voastra: sa primiti harul meu, sa-i corespundeti.
Nu-mi impun dorintele. De-abia daca imi exprim clar dorintele de generozitate suplimentara. Cei care se iubesc isi ghicesc dorintele unii altora. La fel e intre mine si sufletul care ma iubeste.
Cea mai delicata bucurie mi-o produce sufletul care ghiceste ce doresc de la el, inca inainte ca eu sa i-o fi cerut. Inima mea se reflecta intr-a lui ... 
Sufletele trebuie sa vina singure la mine.

*****

Cand ti se pare ca sunt ascuns, foarte departe, cauta-ma in blandete, blandetea fata de altii, fata de tine insati, fata de mine. O daca ai sti cat de blanda e Fecioara Maria, si cat de bine ma simt printre cei blanzi!Ei m-au vrajit... Unde e blandete, acolo e si surasul lui Isus al tau.

*****

Priveste la Mama mea: tacere, ascundere.
Ce a spus ea? Nu se cunosc decat cateva cuvinte de-ale ei.A vorbit prin fapte.
Ce a facut?Datoria ei zilnica, obisnuita, fara zgomot.
A adus slava nemasurata lui Dumnezeu pentru ca a fost.A primit sa fie ceea ce Dumnezeu vroia.
Ajunge sa fii.
Fereste-te de a te face observata, de a incerca sa te explici, de a te justifica, de a te face cunoscuta, daca apare o gresala.
Ajunge sa fii.Doar acest lucru ramane in fata lui Dumnezeu si a vesniciei.

*****

Eu sunt Cel ce Sunt.
Eu sunt adevarul. Sunt realitatea.
Ispitele sunt iluzii care va inconjoara si cauta sa va desparta de Adevar.Trebuie neaparat sa va sfasii iluziile ca sa ma arat voua... Binecuvantati-i pe aceia care, dintre fratii si surorile voastre, va distrug iluziile si va despoaie si va lasa sa saraciti, dar adevarati in fata lui Dumnezeu.
Ai curajul sa fii in fata oamenilor ca in fata lui Dumnezeu, ca ei sa-ti sfarame iluziile, si ca sa fii mereu in adevar.

*****

 Da, cer o armata de victime raspandite pretutindeni,pentru ca peste tot raul este amestecat cu binele: in organizarea statelor ca si in cea a comunitatilor religioase; in familii ca si in orice suflet.Cer ca cei care ma iubesc sa se ofere ca victime ca sa aduca reparare acolo unde se gasesc,invingand raul prin bine.
Ele sa se consacre acestei reparari imitand-o pe cea care o savarsesc eu in viata mea euharistica:
prin tacere;
oferindu-mi pentru fiecare ocazie o fapta opusa raului pe care l-au vazut;
necerand nimic de la altii, ci de la ele insele;
dobandind de la Dumnezeu biruinta adevarului.
 
*****

Sa nu existe in fiinta ta nici macar o singura fibra care se opune iubirii.In sufletul tau sa nu fie nici un regret, nici un resentiment, nici o umbra de amaraciune sau antipatie.Iubeste-ma prin ele; iar lucrurile si imprejurarile iubeste-le ca expresii ale actiunii si vointei mele.
Cu aceeasi intensitate uraste-i si evita-i pe dusmanii mei.Ti i-am spus o data:
minciuna,
ipocrizia,
galagia,
agitatia,dezordinea.
Trebuie sa le urasti ca sa le alungi departe de tine cand se prezinta; dar nici sa nu te gandesti la ele.Stabileste ordinea in tine;
de la sine dezordinea va disparea in jurul tau.
Trebuie sa depasesti raul prin bine.
 
*****
 
sursa: " Uniti de aceeasi iubire. Sora Maria a Sfintei Treimi. Viata si mesajul ei." autor  Louisa Jaques 
 
Puteti cumpara aceasta minunata carte de aici:

28 august 2016

War Room (2015) - un film BUN!

Azi va invit sa vizionati un film  excelent care ne invata cum sa luptam , cum sa invingem!


"Elizabeth si Tony Jordan par sa duca viata perfecta: locuri de munca bine platite, o fiica minunata de care sunt mandri, o casa de vis, nimic nu pare sa le lipseasca. Cu toate acestea, in ultima vreme, casnicia lor a inceput sa scartaie. Viata lor ia o intorsatura neasteptata in momentul in care Elizabeth intalneste o noua clienta, pe domnisoara Clara. Aceasta din urma o provoaca sa se lupte sa isi salveze casnicia. Cum? Prin rugaciune. Domnisoara Clara ii arata lui Elizabeth un dulap special dedicat rugaciunii pe care l-a botezat camera ei de razboi. Domnisoara Clara este de parere ca pentru a lupta impotriva dusmanilor trebuie sa te asezi in genunchi si sa te rogi."

http://www.filmehdonline.org/war-room-2015/

https://ok.ru/video/41846639322
https://ok.ru/video/41846639322

17 august 2016

PS Florentin la Nicula - Adormirea Maicii Domnului 2016

Prima parte din Cuvântul de învăţătură al Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla la Sfânta Liturghie celebrată în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului - cu ocazia Pelerinajului tradiţional greco-catolic în cinstea Preasfintei Fecioare Maria.



 Partea a II-a din Cuvântul de învăţătură al Preasfinţiei Sale Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla la Sfânta Liturghie celebrată în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului - cu ocazia Pelerinajului tradiţional greco-catolic în cinstea Preasfintei Fecioare Maria. 


01 iulie 2016

Victimă a unui accident, față în față cu Isus





















În 2011, Natalie Saracco, regizoare franceză, a suferit un accident, în timp ce conducea în Normandia. Mașina ei, lovită de un camion, a fost proiectată cu viteza de 130 km/oră în parapetul central. Natalie a trăit o experiență de moarte iminentă, regăsindu-se în fața lui Hristos „care plângea și suferea martiriul”. Interviul de mai jos a fost realizat de site-ul Aleteia.fr
Cum ați ajuns în fața lui Isus?
Eram ghemuită în mașină și simțeam cum energia, viața, căldura mă părăsesc, începând de la picioare, ca un recipient spart. Totuși, eram deplin conștientă în acest timp, încastrată în mașina din care pompierii încercau să ne extragă, pe mine și pe prietena mea. Unul din ei mă tot chema pe nume, pentru că vedea că mă duc. Deodată, m-am regăsit într-un loc în care toate convențiile noastre umane au dispărut:  fără timp, fără spațiu, fără niciun decor. Totul era alb, iar Isus era în fața mea, cu chip de om. Fiind credincioasă, nu am fost surpinsă să-l întâlnesc. Nu numai că mă așteptam, dar și speram aceasta! Dar acolo unde eram fixată, m-am întâlnit față în față cu Domnul plângând, suferind martiriul.
Cum a transformat viața dvs. această întâlnire?
Mai mult decât cu Hristos, m-am întâlnit cu Inima Lui. În acea perioadă, nu cunoșteam nimic despre Preasfânta Inimă a lui Isus, cu excepția bazilicii de pe Montmartre. Și, datorită acestui accident, m-am întâlnit față în față cu această Inimă însângerată: Isus care plânge și suferă martiriul. Acest lucru m-a șocat total.
După ce puteați vedea că suferă?
Isus plângea cu lacrimi fierbinți și tremura din cauza unei suferințe îngrozitoare. Îmi arăta Inima sa, care era ca și ieșită din pieptul său. Era atât de mare, atât de corporală… Inima lui roșie era înconjurată de o cunună de spini și vărsa ca niște lacrimi de sânge. Alte lacrimi îi desfigurau chipul. Unii mă întreabă uneori ce culoare au ochii lui. Glumiți, oameni buni? Nu știu nimic despre asta! Eram copleșită, absorbită de suferința lui. Era insuportabil pentru mine să-l văd pe Hristos și să simt fizic durerea lui… Voia în mod vizibil să o împărtășesc cu El.
Cum ați reacționat în fața acestui spectacol dureros?
L-am întrebat: „Dar de ce plângi, Domnul meu?” Răspunsul Lui, care se adresează întregii omeniri, m-a lăsat fără cuvinte: „Plâng pentru că mi-am dat viața pentru voi, pentru voi toți, copiii mei iubiți, pentru că nu știu ce să mai fac pentru voi și pentru că în schimb nu primesc decât răceală, dispreț și indiferență”. Vă puteți da seama? În acea perioadă nu știam de Paray-le-Monial, iar când am povestit unor preoți acest dialog, la ceva timp după aceea, am descoperit că era mesajul pe care Hristos îl dăduse deja Sfintei Margareta-Maria Alacoque. Când am cumpărat cartea care relatează acestea, am izbucnit în plâns. Erau unele pasaje în care Domnul îi încredințase cuvânt cu cuvânt ceea ce îmi spusese mie!
Ce altceva v-a mai spus?
„Plâng pentru că mi-am dat viața pentru voi și vă iubesc până la nebunie. Nu știu ce să mai fac pentru voi, iar în schimb nu am decât răceală, dispreț și indiferență. Plâng pentru că Inima mea se consumă cu o Iubire nebunească pentru voi toți, oricine ați fi”. Și, în timp ce vorbea, m-a făcut să simt fizic iubirea Lui pentru mine, pentru noi toți… Depășește orice înțelegere! Ce putere și ce bucurie! Nu ne vom plictisi în Paradis, credeți-mă! Vom fi cufundați în Iubirea lui, El va fi în noi, și noi, în El, va fi extazul fără de sfârșit.
În cartea dvs. descrieți faptul că trăiți un dialog permanent cu Hristos după accidentul dvs…. Puteți sta de vorbă cu El în mod direct, ca și cu orice altă persoană?
Absolut! Această întâlnire cu Inima lui Isus nu a fost un sfârșit, ci un nou început. Savurez și mă delectez de drumul pe care mă face să-l trăiesc în brațele lui, într-o întâlnire din ce în ce mai personală, pot spune, o întâlnire de iubire cu El.
Această bucurie și pace care radiază pe chipul dvs vin deci direct de la El?
Mă rog două ore pe zi, cu siguranță asta lasă ceva urme! Chiar dacă nu sunt propriu-zis o convertită, pentru că înainte de acest accident credeam deja, întâlnirea mea cu Hristos a fost cu adevărat o renaștere a credinței mele. Interlocutorii mei sunt suprinși de modul în care vorbesc despre Domnul, ca și cum ar fi iubitul meu! Relația cu acest Dumnezeu-Iubire ține într-adevăr de ceea ce este personal, dar cum îl port în mine, această relație lasă să transpară ceva ce mă depășește. Asta nu face din mine o sfântă, Dumnezeu singur este Sfânt și Fecioara Maria este Neprihănita Zămislire; noi suntem cu toții păcătoși, iar pentru mine, convertirea ține până la finalul vieții…De altfel, nu ar trebui să ne numin „ființe umane”, ci „ucenici umani”! Suntem aici ca să ne construim umanitatea.
Înainte de acest accident, cum era viața dvs de credință?
Am fost crescută de o mamă foarte credincioasă, care a fost întotdeauna un exemplu de caritate și iubire. Ea și-a dat seama despre ce e vorba! Tatăl meu era medic la Levallois, iar mama îi aducea pe cei fără adăpost să doarmă peste noapte în sala de așteptare a cabinetului și le ducea mâncare. A avut inteligența de a ne vorbi despre Dumnezeu, fără ca să ne impună ceva vreodată. A fost foarte inteligent din partea ei. Iar când aveam 14 ani, deși nu sunt o persoană matinală, îmi luam bicicleta – iar mai târziu, motoreta - și, înainte să mă duc la școală, mă duceam din Levallois până la bazilica Sacré-Cœur de pe Montmartre pentru a participa la Sfânta Liturghie de la ora 7, împreună cu călugărițele. Aceste surori mi-au devenit de fapt prietene: m-au văzut crescând și au cunoscut toată evoluția mea artistică.
Ce a schimbat această întâlnire cu Domnul?
Această întâlnire cu Inima lui Isus a schimbat totul, pentru că m-a făcut să trec de la o idee intelectuală despre Dumnezeu, de la o tradiție, la o adevărată întâlnire a inimii, și asta schimbă totul! Am început să-l iubesc cu toată ființa mea, cu spiritul meu, cu inima mea, cu carnea mea, cu fiecare por, cu fiecare fir de păr…cu tot ceea ce sunt! Îl iubesc din interior, cu sângele meu: asta înseamnă femeia îndrăgostită!
Acest mesaj se adresează doar catolicilor din secolul XXI?
Acest mesaj al lui Hristos este pentru acum! Evident, este pentru orice perioadă, dar astăzi se realizează în întregime actualitatea sa. Umanitatea noastră o ia razna, se distruge din cauză că are nevoie să fie iubită. Noi nici nu mai știm măcar că soluția la suferința noastră este Iubirea lui Dumnezeu. Viețile noastre nu mai au sens, pentru că l-am redus la tăcere pe Dumnezeu în societățile noastre. Și, între timp, Isus suferă martiriul, pentru că Inima Lui e consumată de o Iubire nebunească pentru noi toți. La el, nu există selecție! Chiar și ultima canalie, cel mai rău dintre pedofili, este un copil iubit al Domnului, pe care El vrea să îl salveze. Fiecare suflet care se pierde este o picătură de sânge care se scurge din Inima lui Hristos. Este insuportabil pentru El, care ne iubește pe toți atât de mult!
Iar lumea nu conștientizează…
Cu cât avansez în întâlnirea mea personală cu Inima Lui Preasfântă, cu atât am impresia că asist la o întâlnire de dragoste ratată cu Domnul, care și-a dat viața Lui pe Cruce pentru noi și continuă să se dea nouă în Euharistie. Avem, pe de o parte, un Dumnezeu care ne iubește până la nebunie, și pe de cealaltă parte, noi – care murim pentru că nu ne știm iubiți: este ca o întâlnire de dragoste ratată dintre Dumnezeu și oameni.
Traducere și adaptare: Oana Viviana Dimcev
Sursa:it.aleteia.org

28 iunie 2016

Lucrul cel mai pretios


" Lucrul cel mai preţios pe lume e să cunoaştem pe Dum­nezeu şi să înţelegem, măcar în parte, voia Lui.

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu trebuie să se pre­dea întru toate voii lui Dumnezeu şi să trăiască înaintea Lui în frică şi în iubire: în iubire, pentru că Domnul este Iubire; în frică, pentru că trebuie să ne temem să nu în­tristăm pe Dumnezeu prin vreun gând rău.
O, Doamne, fă ca prin puterea harului Sfântului Duh să vieţuim după sfânta Ta voie..."
Sfantul Siluan Athonitul

*******

„Dumnezeu – o iubire de care nu te poţi sătura”
Mintea mea s-a oprit în Dumnezeu şi am încetat să scriu...
Cât de limpede îmi este că Domnul ne conduce. Fără El n-am putea nici măcar gândi binele; de aceea trebuie să ne predăm cu smerenie voii lui Dumnezeu, fiindcă Domnul ne călăuzeşte.
Toţi ne chinuim pe pământ şi căutăm libertatea, dar puţini sunt cei ce ştiu în ce anume stă libertatea şi unde se găseşte ea.
Şi eu doresc libertatea şi o caut zi şi noapte. Am înţeles că ea este la Dumnezeu şi e dată de Dumnezeu inimilor smerite care s-au pocăit şi şi-au tăiat voia proprie înaintea Lui. Celor ce se pocăiesc Domnul le dă pacea Lui şi libertatea de a-L iubi. Şi nu e nimic mai bun pe lume decât a iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele. In aceasta îşi găseşte sufletul odihna şi bucuria.
Noroade ale pământului, cad în genunchi înaintea voastră şi vă rog cu lacrimi:
„Veniţi la Hristos! Eu cunosc iubirea Lui pentru voi. O cunosc şi de aceea strig întregului pământ. Dacă nu cunoşti ceva, cum vei vorbi despre aceasta?”
 Sfantul Siluan Athonitul

*******

 
" Când harul e cu noi, mintea noastră e puternică; dar când pierdem harul, atunci vedem neputinţa noastră; vedem că fără Dumnezeu nu putem nici măcar gândi ceva bun. Milostive Dumnezeule, Tu ştii neputinţa noastră. Mă rog Ţie: dă-mi duh smerit pentru că, după milostivirea Ta, Tu dai sufletului smerit puterea de a vieţui după voia Ta şi-i descoperi toate tainele Tale, dându-i să cunoască cât de nesfârşit ne iubeşti..."
Sfantul Siluan Athonitul

*******

  " Cum ştii dacă vieţuieşti după voia lui Dumnezeu?
Iată un semn: dacă te întristezi pentru un lucru oareca­re, înseamnă că nu te-ai predat pe deplin voii lui Dumne­zeu, chiar dacă ţie ţi se pare că vieţuieşti după voia Lui.
Cine vieţuieşte după voia lui Dumnezeu, acela nu se în­grijeşte de nimic.
Şi dacă are nevoie de vreun lucru, se predă pe sine în­suşi şi lucrul de care are nevoie lui Dumnezeu. Şi chiar dacă nu-l dobândeşte, rămâne la fel de liniştit, ca şi cum l-ar avea.
Sufletul care s-a predat voii lui Dumnezeu nu se teme de nimic: nici de furtună, nici de tâlhari, de nimic. Şi orice i s-ar întâmpla, el spune: „Aşa i-a plăcut lui Dumne­zeu”. Dacă e bolnav, gândeşte: „înseamnă că am nevoie de boală, altfel Dumnezeu nu mi-ar fi trimis-o”.
Şi aşa se păstrează pacea în suflet şi în trup.
Cine-şi face griji pentru sine însuşi, acela nu se poate preda pe sine voii lui Dumnezeu astfel ca sufletul lui să aibă pace în Dumnezeu.
Dar sufletul smerit se predă voii lui Dumnezeu şi vieţu­ieşte înaintea Lui cu frică şi iubire: cu frică, ca să nu întris­teze cu nimic pe Dumnezeu; cu iubire, căci sufletul ştie cât de mult ne iubeşte Domnul..."
Sfantul Siluan Athonitul

Ascultati continuarea aici :


27 iunie 2016

Tie ..


Ti-as darui Eternul Rasarit
Dar tu il porti in piept mai mult ca mine,
Chemarea blanda a Celui Preaiubit
Mi-a rasarit in inima prin tine.

Ti-as darui curajul de-a razbi
Printre tenebrele inselatoare
Care din crucea-ti sfanta ar ciunti
Doar ca sa pieri departe de Cel Mare.


Ti-as pune-n inima un foc imens
Sa mistuie ce-n cale-ti sta-mpotriva,
Dar cum sa-l pun cand eu doar scanteiez
Iar tu esti torta pururea arzanda?


Te iau cu mine-n Rana de sub Coasta
Unde Milostivirii i-a tasnit izvorul,
Si te cufund in apa racoroasa
Sa te imbratisezi Ziditorul.


Traind necontenit in Cel ce Este,
Nedespartit de vesnica-i Lumina,
Iubeste, iarta, traieste si vesteste
Imparatia care va sa vina.


mmary 


23 iunie 2016

Eşti toată a mea - Ludovic M. Grignion de Montfort (1673 - 1716)



Te salut, Marie, Fiică preaiubită a Tatălui veşnic,
Te salut, Marie, Mamă admirabilă a dumnezeiescului Fiu.
Te salut, Marie, Mireasă credincioasă a Duhului Sfânt.
Te salut, Marie, mama mea dragă,
stăpâna mea iubitoare, puternica mea împărăteasă.
Te salut, bucuria mea, slava mea, inima mea şi sufletul meu!

Tu eşti toată a mea, din îndurare,
iar eu sunt cu totul al tău, după dreptate,
dar încă nu sunt îndeajuns:
ţie, deci, mă dăruiesc, din nou, în întregime...

Dacă zăreşti în mine ceva ce nu e al tău,
ia-l de la mine chiar în acest moment, te implor!
Distruge în mine, dezrădăcinează, nimiceşte
tot ceea ce îi displace lui Dumnezeu
şi sădeşte, ridică şi lucrează în mine
tot ceea ce îi va fi pe plac.

Lumina credinţei tale să risipească întunericul spiritului meu.
Profunda ta smerenie să se substituie orgoliului meu.
Sublima ta contemplare să pună frâu imaginaţiei mele vagabonde.
Vederea ta neîntreruptă a Divinității să umple mintea mea de Prezenţa Sa.
Incendiul carităţii inimii tale să lărgească şi să aprindă inima mea atât de lâncedă şi rece.
Virtuţile tale să ia locul păcatelor mele.
Meritele tale să fie podoaba mea înaintea Domnului.

... Eu nu îţi cer nici viziuni, nici revelaţii,
nici gusturi, nici plăceri, nici măcar spirituale.
Partea mea aicea jos, nu doresc să fie alta
decât ceea ce tu ai avut pe pământ, adică:
să cred curat, fără a gusta sau vedea ceva;
să sufăr cu bucurie, fără mângâiere de la creaturi;
să mor în continuu şi fără pauză, pentru mine însumi;
să lucrez mult pentru Fiul Tău, până la moarte, fără nici un interes...

Singurul har pe care cer să-l primesc, din pură îndurare,
e ca, în toate momentele vieţii mele, să spun
„Amin. Aşa să fie!” la tot ce ai făcut tu în timpul vieţii pământeşti;
„Amin. Aşa să fie!” la tot ceea ce faci acum în Cer;
„Amin. Aşa să fie!” la tot ceea ce faci în inima mea,
pentru ca să fii Tu cea care îl preamăreşti în mine pe Isus,
în mod desăvârşit, în timp şi în veşnicie.
Amin


19 iunie 2016

Mintea și inima trebuie păzite de toate gândurile


Închizând intrările în inimă, punând acolo strajă mintea dezbrăcată de toată închipuirea și cugetarea, dar înarmată cu rugăciunea și cu numele Iisus Hristos, nevoitorul intră în luptă cu toată înrâurirea și cu tot gândul ce vine din afară. În aceasta constă esența trezviei minții. Țelul îi este lupta cu patimile. Într-un înțeles mai larg și mai cuprinzător biruința asupra patimilor se dobândește prin paza poruncilor lui Hristos; dar în cazul de față vorbesc despre chipul anume al trezviei nevoinței, care începe după ce nevoitorul, trecând prin cunoscutele etape ale dezvoltării duhovnicești, părăsește rugăciunea închipuirii cea după primul chip, iar apoi și pe a doua, văzând prin cercare nedesăvârșirea ei.
Paza minții și a inimii de toate gândurile se însoțește de o lungă luptă, deosebit de grea și de subțire. Omul, trăind în mijlocul unei nesfârșite mulțimi de înrâuriri și impresii dintre cele mai felurite, ca urmare a neîncetatelor lor schimbări nu ajunge să le înțeleagă nici firea, nici puterea. Nevoitorul însă, luptătorul liniștirii minții, îndepărtându-se de toate cele din afară, străduindu-se de-a lungul zilelor și nopților a restrânge numărul impresiilor ce vin din afară până la minimul posibil, îndepărtându-se, drept aceea, de la a cauta asupra lumii din afară din curiozitate, de a auzi convorbiri străine, de a citi cărți a – se adună asupra ființei sale lăuntrice cu toată puterea și acolo intră într-o luptă corp la corp cu gândul. Numai astfel îi poate cunoaște firea și puterea, uneori uriașă. Omul ce nu destul ia aminte la cele din lăuntru, ușor cade pradă gândului și i se face rob. Plecandu-și voia către gând, omul se aseamănă, ba chiar se identifică duhovnicește cu duhul a cărui energie era cuprinsă în gând. Primind în suflet gândul pătimaș, care foarte adesea este rezultatul înrâuririi diavolești, omul se face unealtă lucrării diavolești.
Mintea ce adânc se roagă simte uneori apropierea din afară a vreunui duh, dar dacă rugăciunea atentă nu se întrerupe, acela se va îndepărta neprimit, astfel încât omul nu va putea spune, după rugăciune, cine, pentru ce și cu ce venise.
Uneori, în vremea unei rugăciuni adânci se întâmplă ceva greu de lămurit. Pe lângă minte trec uneori fenomene luminoase ce încearcă să atragă la sine privirea minții; iar dacă mintea nu se întoarce către dânsele, atunci ele grăiesc, cum ar fi, minții: «Eu îți aduc înțelepciune și înțelegere, iar dacă tu nu mă primești numaidecât, poate niciodată de acum înainte nu o să mă mai vezi». Însă mintea cercată nicicum nu se întoarce către ele, iar ele se îndepărtează nu numai neprimite, ci și necunoscute. Nu știe sigur mintea nici dacă acela fusese cumva un vrăjmaș sau un înger bun; știe însă din cercare că, oprindu-se și cercând ceea ce gândul strălucit adusese, își va pierde rugăciunea, iar apoi va trebui să o caute din nou printr-o grea trudă. Experiență a arătat că în ceasul rugăciunii nu trebuie să te pleci nici chiar asupra gândurilor ce par bune, căci astfel mintea neapărat va întâlni și altele și, precum zicea Starețul, «curată nu va ieși». Pierderea rugăciunii curate este o pagubă pe care nimic nu o poate înlocui.
Luptând spre a-și păstra libertatea, nevoitorul duce o luptă atât de încordată cu gândul, încât cel ce nu a cercat-o din experiență nu-și poate da seama. În această luptă lăuntrică cu gândul, în această împotrivire față către față, în care sufletul începătorului nu arareori suferă în parte o înfrângere, dar uneori mai și biruiește, nevoitorul are putința de a observa caracterul gândului până la o uimitoare subțirime; astfel încât, deși nu va săvârși în faptă păcatul ce-i fusese pus înainte, va cunoaște totuși lucrarea (energia) fiecărei pătimi cu mult mai adânc și mai amănunțit decât cel ce este stăpânit de ea. Acesta din urmă poate observa asupra sa și asupra celorlalți ivirea energiei unei anume patimi, însă spre a ajunge la o mai adâncă cunoaștere a ei neapărat va trebui să atingă locul duhovnicesc unde petrece cel ce se roagă după al treilea chip al rugăciunii și vede fiece patimă din însăși zămislirea ei.
Cunoașterea patimilor dobândită prin biruirea lor duce la străvederea din cercare. Dar trebuie spus că străvederea ce vine ca urmare a experienței unei îndelungate lupte cu patimile nu poate ajunge la desăvârșirea pe care o are darul străvederii cel după osebita lucrare a harului. Cea dintâi, după anumite mișcări, după față, după unele cuvinte, după felul tăcerilor sau al convorbirilor, după atmosferă psihică pe care o răspândește omul, află cele despre starea lui duhovnicească; cu toate acestea cel mai sigur temei pentru a judeca cele despre om este convorbirea cu el, deoarece din cuvântul său iese la iveală și măsura adevăratei sale experiențe duhovnicești, și ceea ce nu este decât urmărea învățăturii din afară. A doua însă, adică străvederea după har, toate le cunoaște prin rugăciune și nu are nevoie de prezența omului.

Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie, traducere din limba rusă Ierom. Rafail (Noica), editura Reîntregirea, Alba Iulia – 2009



17 iunie 2016

Despre smerenie,despre pace cu Sfantul Siluan Athonitul

" Mare lucru este a invata smerenia lui Hristos.Cu ea viata e usoara si bucuroasa si toate se fac dragi inimii.Numai celor smeriti li se arata pe sine Domnul prin Duhul Sfant, dar daca nu ne smerim nu vom vedea pe Dumnezeu."

" Pentru a cunoaste pe Domnul nu avem nevoie nici de bogatii, nici de invatatura, ci e nevoie sa fim ascultatori si infranati, sa avem duh smerit si sa-l iubim pe aproapele si Domnul va iubi un asemenea suflet si se va arata pe Sine Insusi sufletului si-l va invata iubirea si smerenia si-i va da tot ceea ce are nevoie pentru a-si gasi odihna in Dumnezeu. Oricat am invata e cu neputinta sa-l cunoastem pe Domnul daca nu vom vietui dupa poruncile Lui.Pentru ca nu prin stiinta ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Domnul." Sfantul Siluan Athonitul

02 iunie 2016

ROZARIUL de reparație și de încredere în INIMA DIVINĂ A LUI ISUS

Prezentarea din partea autorului

Contemplând ani de zile Preasfânta Inimă a lui Isus şi citind în special scrierile Sfintei Margareta Maria Alacoque, ale Sfântului Claudiu de la Colombière, ale Sfintei Faustina Kowalska şi ale Servului lui Dumnezeu [acum Venerabil, n.t.] Don Francesco Mottola, a apărut inspiraţia unei rugăciuni contemplative care să rezume toate aceste frumoase spiritualităţi, actuale pentru vremurile noastre.

Rozariul de reparaţie şi de încredere în Inima Divină a lui Isus ne introduce în misterul Iubirii Divine, al infinitei sale milostiviri, al iertării sale totale şi în deplina abandonare cu care inima credinciosului se poate adăposti, cu încredere deplină, în Inima Mântuitorului.

Prin acest act deplin de reparaţie şi de încredere în Iubirea lui Cristos, recitând cu devoţiune acest sfânt Rozariu, vom primi infinite haruri spirituale şi materiale din Inima Divină a Mântuitorului.

Pr. Pietro Cutuli OSC
Famiglia degli oblati e delle oblate del Sacro Cuore

ROZARIUL INIMII DIVINE A LUI ISUS

Rugăciune de început

Doamne Isuse Cristoase, care te-ai revelat ca infinită Iubire şi Milostivire, prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei primeşte actul de reparaţie al nostru, sărmani păcătoşi, pentru toate blasfemiile, sacrilegiile euharistice şi ofensele aduse Divinei tale Iubiri şi iubirii fraterne. Prin această rugăciune ne consacrăm şi ne abandonăm voinţei tale sfinte, prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei, în toate situaţiile vieţii, şi aşezăm în Inima ta Divină, cu deplină încredere, toate aşteptările şi speranţele noastre, pentru a fi plăcute Tatălui Ceresc şi a obţine astfel toate harurile materiale şi spirituale necesare pentru mântuirea noastră veşnică, în comuniunea fericită a sfinţilor. Amin.

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Primul mister

În primul mister contemplăm pe Isus care cheamă la sine întreaga omenire pentru a o alina cu Iubirea sa Divină.

În vremea aceea, Isus a zis: «Veniţi la mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi alina. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi alinare sufletelor voastre. Căci jugul meu e plăcut şi povara mea, uşoară.» (Mt 11, 28-30)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al doilea mister

În al doilea mister contemplăm pe Isus care lasă ucenicilor săi porunca cea nouă a iubirii fraterne.

În vremea aceea, Isus a zis: «Precum m-a iubit pe mine Tatăl şi Eu v-am iubit pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, precum Eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu.» (In 15, 9-12)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al treilea mister

În al treilea mister contemplăm pe Isus care la ultima cină instituie Sfânta Euharistie.

Când a venit ceasul, s-a aşezat la masă, şi apostolii împreună cu El. Şi le-a spus: «Cu dor am dorit să mănânc cu voi acest Paşte mai înainte de pătimirea mea. Căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când nu va fi împlinit în Împărăţia lui Dumnezeu.» Apoi, primind un potir şi aducând mulţumire, a spus: «Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi; căci vă spun: nu voi mai bea de acum înainte din rodul viţei, până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.» Apoi, luând pâine şi aducând mulţumire, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: «Acesta este trupul meu, care se dă pentru voi; faceţi aceasta în amintirea mea.» La fel şi potirul, după cină, zicând: «Acest potir este legământul cel nou, în sângele meu, care se varsă pentru voi.» (Lc 22, 14-20)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al patrulea mister

În al patrulea mister contemplăm pe Isus care, din înălţimea crucii, este însetat de iubire şi de mântuirea sufletelor, iar pentru ele străpunge Inima sa Divină, vărsând tot Sângele său.

​După aceea, ştiind Isus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a zis: «Mi-e sete!» Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura lui. Deci, când a luat oţetul, Isus a zis: «S-a săvârşit». Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

Deci iudeii, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână pe cruce trupurile sâmbăta, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie luaţi jos. Au venit, aşadar, ostaşii şi celui dintâi i-au zdrobit picioarele, apoi ale celuilalt răstignit cu El. Dar, venind la Isus, când au văzut că deja murise, nu i-au mai zdrobit picioarele, ci unul dintre ostaşi i-a străpuns coasta cu suliţa şi a ieşit îndată sânge şi apă. Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi. (In 19, 28-35)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...
 
V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)
 
Slavă Tatălui...
 
V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.
 
V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Al cincilea mister

​În al cincilea mister contemplăm pe Isus înviat care confirmă în credinţă pe Toma şi pe toţi ucenicii săi.

Toma, unul din cei doisprezece, zis Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Deci i-au spus ceilalţi ucenici: «L-am văzut pe Domnul!» El însă le-a spus: «Dacă nu voi vedea în mâinile lui urma cuielor şi nu îmi voi pune degetul în urma cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!»

​Şi peste opt zile, iarăşi erau înăuntru ucenicii lui, şi Toma împreună cu ei. A venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: «Pace vouă!» Apoi i-a zis lui Toma: «Adu-ţi degetul aici şi vezi mâinile mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios». I-a răspuns Toma şi a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!» I-a zis Isus: «Pentru că m-ai văzut ai crezut; fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut!» (In 20, 24-29)

Tatăl nostru...
Bucură-te, Marie...

V. Inimă Divină a lui Isus,
R. mă încred şi nădăjduiesc în tine! (de zece ori)

Slavă Tatălui...

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. fă inima noastră asemenea cu Inima ta.

V. Inimă Neprihănită a Mariei,
R. roagă-te pentru noi!

Bucură-te, Regină

Bucură-te, Regină, Maica milei, viaţa, dulceaţa şi nădejdea noastră, bucură-te! Către tine strigăm, surghiuniţii fii ai Evei; către tine suspinăm, gemând şi plângând în această vale de lacrimi.

Aşadar, Mijlocitoarea noastră, întoarce spre noi ochii tăi cei milostivi şi, după surghiunul acesta, arată-ni-l nouă pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tău. O, milostivă, o, blândă, o, dulce Fecioară Marie!

Litania Preasfintei Inimi a lui Isus

​Doamne, miluieşte-ne!
Cristoase, miluieşte-ne!
Doamne, miluieşte-ne!
Cristoase, auzi-ne!
Cristoase, ascultă-ne!

Tată din cer, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Duhule Sfânt, Dumnezeule,
miluieşte-ne pe noi!
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu,
miluieşte-ne pe noi!

Inima lui Isus,
Fiul Tatălui cel veşnic, miluieşte-ne pe noi! (*)
Inima lui Isus,
plăsmuită de Sfântul Duh în sânul Mamei pururea fecioară, *
Inima lui Isus,
unită întru fiinţă cu Cuvântul lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus,
nemărginită întru maiestate, *
Inima lui Isus,
locuinţă sfântă a lui Dumnezeu, *
Inima lui Isus,
chivotul Celui Preaînalt, *
Inima lui Isus,
casa lui Dumnezeu şi poarta cerului,*
Inima lui Isus,
focar arzător al dragostei, *
Inima lui Isus,
sălaşul dreptăţii şi al iubirii, *
Inima lui Isus,
plină de bunătate şi de dragoste,*
Inima lui Isus,
noianul tuturor virtuţilor, *
Inima lui Isus,
preavrednică de toată lauda, *
Inima lui Isus,
regele şi centrul tuturor inimilor, *
Inima lui Isus,
în care sunt toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei, *
Inima lui Isus,
în care locuieşte toată plinătatea dumnezeirii, *
Inima lui Isus,
în care Tatăl a binevoit, *
Inima lui Isus,
dorul munţilor veşnici, *
Inima lui Isus,
răbdătoare şi preamilostivă, *
Inima lui Isus,
darnică faţă de toţi cei care te cheamă, *
Inima lui Isus,
izvorul vieţii şi al sfinţeniei, *
Inima lui Isus,
împăcare pentru păcatele noastre, *
Inima lui Isus,
săturată de ocări, *
Inima lui Isus,
zdrobită pentru fărădelegile noastre, *
Inima lui Isus,
ascultătoare până la moarte, *
Inima lui Isus,
străpunsă de suliţă, *
Inima lui Isus,
izvorul a toată mângâierea, *
Inima lui Isus,
viaţa şi învierea noastră, *
Inima lui Isus,
pacea şi împăcarea noastră, *
Inima lui Isus,
jertfa păcătoşilor, *
Inima lui Isus,
mântuirea celor ce nădăjduiesc în tine, *
Inima lui Isus,
nădăjdea celor ce mor întru tine, *
Inima lui Isus,
fericirea tuturor sfinţilor, *

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
iartă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
ascultă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii,
miluieşte-ne pe noi!

V. Isuse cu Inima blândă şi smerită,
R. Fă inima noastră asemenea cu Inima ta.
Să ne rugăm:
O, Dumnezeule Tată, care în Inima preaiubitului tău Fiu ne dai bucuria de a preamări marile opere ale iubirii sale pentru noi, fă ca din acest nesecat izvor să atragem abundenţa darurilor tale. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Rugăciune de sfârşit

​ Doamne Isuse, Tu care eşti începutul şi sfârşitul întregii creaţii şi al istoriei umane, Tu care te-ai făcut om pentru a aduce înapoi la Inima Tatălui Ceresc omenirea risipită şi ţi-ai dat viaţa jertfind-o din iubire pentru noi pe lemnul Crucii iar înviind ne-ai dat speranţa vieţii veşnice, continuă, din tronul tău de glorie, să reverşi peste lume şuvoiul de milostivire care a ţâşnit din coasta ta străpunsă. Continuă să ne faci auzită dorinţa pe care o aveai pentru vieţile noastre, când ai zis: «Mi-e sete!» Fă ca inimile noastre împietrite să se deschidă dorinţei tale de iubire, iar noi să putem întoarce jertfa vieţii tale în jertfa vieţii noastre, din iubire pentru tine şi pentru fraţii noştri.

Euharistia să fie centrul vieţii noastre spirituale. Inima ta plină de iubire şi de viaţă din Preasfânta Euharistie să fie cea mai dorită hrană a spiritului nostru, astfel încât, hrănindu-ne cu supremă iubire şi respect faţă de tine, să putem repara infinitele sacrilegii, nerecunoştinţe şi răceala pe care mulţi discipoli de-ai tăi şi oameni fără credinţă le au faţă de Trupul tău şi Sângele tău, iar astfel să obţinem acele infinite haruri spirituale şi materiale pe care Inima ta Euharistică le cuprinde.

Preasfânta Fecioară Maria, duioasa Mamă a ta şi a noastră, să primească în Inima ei Neprihănită aceste intenţii ale noastre şi să le prezinte înaintea ta, astfel ca Tu să le primeşti şi să le împlineşti. Amin.
 

27 mai 2016

De dragul Tau

Ce dor frumos, ce Rai ne leagă!
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini
De dragul Tău mi-e lumea dragă,
că-n ea Te văd și-n flori și-n spini.

În crinii albi Ți-e sărutarea,
în maci văd sânge pe Calvar.
De dragul Tău mi-e dragă marea
și cerul fără de hotar!


În bulgări reci Te văd cum sameni
și-n spini văd pașii sângerați.
De dragul Tău iubesc pe oameni;
azi sunt străini, mâini, poate frați!


Când turme trec ducându-și dorul
și spune-un fluier: "Sunt cu voi!"
de dragul Tău mi-e drag păstorul
ce-și pune pieptul pentru oi!


În cei aleși Îți văd iubirea,
cu ei cântându-Ți psalmi în văi...
De dragul Tău le sorb privirea;
pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!


Și cât mi-e dat să nu-Ți văd fața,
dorit de stele ca un mag,
de dragul Tău mi-e dragă viața,
și moartea nu-i decât un prag... 


Costache Ioanid

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...