"Cine poate întelege raiul? Il poate întelege în parte cine poarta în el pe Duhul Sfant, pentru ca raiul este imparatia Duhului Sfant, si Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este."
Sf.Siluan Athonitul
Dar în ce fel îl voi invoca eu pe Dumnezeul meu, pe
Dumnezeul şi pe Domnul meu? Fiindcă oricum îl voi invoca, îl voi
chema în mine, întru totul pe El însuşi, însă care ar putea să fie locul din
fiinţa mea în care să poată veni întru mine Dumnezeul meu; în care loc să vină
întru mine Dumnezeu, Dumnezeul care a făcut cerul şi pămîntul?
O, Doamne, Dumnezeule al meu, există oare în fiinţa mea ceva atît de mare,
care să Te poată cuprinde?
Dar oare cerul şi pămîntul, pe care Tu le-ai făcut,
şi în care Tu şi pe mine m-ai zidit, Te cuprind ele oare?
Dar, întrucît fără Tine nimic din tot ceea ce există n-ar
putea să existe, ar fi cu putinţă oare ca ceea ce există să poată să Te
cuprindă? Fiindcă la fel sînt şi eu: de ce îţi cer eu să vii întru mine, eu,
care n-aş putea să exist dacă Tu n-ai fi întru mine?
Deoarece eu, chiar şi
la cei de jos de mă voi duce, Tu eşti totuşi pînă şi acolo; iar de voi cobori la iad, Tu
iarăşi eşti prezent. Aşadar, o, Dumnezeule al meu, eu n-aş putea să
fiu, n-aş putea în nici un fel să exist, dacă Tu n-ai fi întru mine. Or, aş
putea eu oare să exist, dacă n-aş fi întru Tine, Cel datorită Căruia sînt
toate, prin care sînt toate şi în care sînt toate?
Chiar aşa,
o, Doamne, chiar aşa! în ce loc să Te chem deci, de vreme ce eu sînt întru
Tine; sau Tu, de unde anume să vii întru mine? Căci unde m-aş putea eu retrage
în afara cerului şi a pămîntului, pentru ca Dumnezeul meu să vină întru mine de
acolo, El, Care a zis:
Eu umplu şi cerul, şi pămîntul.
Tu pe toate le umpli
Aşadar, Te cuprind oare cerul şi pămîntul, de vreme ce
Tu le umpli pe ele cu făptura Ta? Oare Tu le
umpli şi încă mai rămîne pe afară, deoarece ele nu sînt în
stare să Te cuprindă? Şi încotro mai reverşi Tu ceva, care prisoseşte din Tine,
după ce şi cerul şi pămîntul s-au umplut de Tine? Nu simţi oare nevoia să fii
conţinut de ceva, Tu, Care le conţii pe toate, fiindcă pe cele pe care le
umpli, Tu le umpli conţinîndu-le? Căci nu vasele care sînt pline de Tine Te
fac neschimbător; deoarece ele, chiar dacă s-ar sfărîma, Tu tot nu Te-ai revărsa,
iar cînd Te vei revărsa peste noi, Tu nu vei rămîne la pămînt, ci ne vei ridica
şi pe noi, şi nici Tu nu Te vei împrăştia, ci ne vei aduna.
Dar Tu, Cel Care le umpli pe toate, le umpli cu totalitatea
Ta? Ori poate că întregul nu Te poate cuprinde în întregime şi atunci el cuprinde
numai o parte din Tine? Şi toate cuprind în acelaşi timp aceeaşi parte din
Tine, ori fiecare parte conţine numai cîte ceva din Tine, şi anume, părţile mai
mari pe cele mai mari, şi părţile mai mici pe cele mai mici? Aşadar, există
vreo parte a Ta mai mare şi alta mai mică, sau Tu eşti. totul în toate părţile
şi nici un lucru nu Te poate cuprinde în întregime?
Ce anume eşti, o, Dumnezeule?
Aşadar, ce anume eşti, o, Dumnezeule al meu, Te întreb
ce anume eşti, dacă nu Domnul Dumnezeu? Dar cine ar putea să fie Domn, în
afară de Domnul, sau cine ar putea să fie Dumnezeu, în afară de Dumnezeul nostru?18O, Tu, Preaînaltule, Preabunule, Preaputernicule, Atotputernicule,
Preamilostive, Preadreptule, Preataini-cule şi Preaprezentule! Tu, Cel
Preafrumos şi Cel Prea-tare! Tu, Care eşti statornic şi de necuprins! Tu, Cel
neschimbat, Care le schimbi pe toate! Tu, Care nu eşti niciodată nou şi
niciodată vechi! Tu, Cel Care le înno-ieşti pe toate şi Care pe cei trufaşi îi
readuci la vechea lor stare, şi ei nici măcar nu ştiu! Tu, Cel întotdeauna
activ şi întotdeauna paşnic; Tu, Cel Care mereu aduni,
dar Care nu ai nevoie de nimic; Tu, Cel Care aduci şi Care
umpli! Tu, Cel Care ocroteşti; Tu, Cel Care naşti şi hrăneşti, şi duci totul pînă
la capăt, căutînd atunci cînd Ţie nimic nu-Ţi lipseşte!
Tu iubeşti şi nu devii pătimaş; eşti gelos şi eşti în
siguranţă; Te căieşti şi totuşi nu regreţi; Te mînii, dar eşti liniştit; Tu
schimbi lucrările mîinilor Tale şi totuşi, planul nu Ţi-l schimbi; Tu primeşti
ceea ce găseşti şi niciodată nu arunci nimic de la Tine; Tu, Care nu eşti
niciodată sărac, dar care Te bucuri de cîştiguri; Care nu eşti niciodată avar,
dar Care ceri totuşi dobînzi; Tu, Căruia i se dă din belşug, ca să nu pretinzi
datorii, şi totuşi, cine posedă ceva şi acel ceva nu este al Tău? Tu dai
înapoi datoriile, fără să rămîi cuiva dator; dai înapoi datoriile, nepierzînd
nimic. Şi ce am mai putea spune, o, Dumnezeule al meu, Tu, viaţa mea, Tu,
Dulcele meu cel Sfînt? Sau ce ar mai putea să spună cineva, cînd ar încerca să
vorbească despre Tine? Dar vai de aceia care păstrează tăcerea cu privire la
Tine, fiindcă, deşi vorbăreţi, ei tot muţi sînt.
Voi muri, ca să nu mor
Cine-mi va da mie posibilitatea să mă odihnesc întru
Tine? Cine-mi va da mie puterea ca Tu să vii în inima mea? Şi oare, dacă vii, o
vei îmbăta astfel încît eu să pot uita relele mele şi să Te îmbrăţişez pe Tine,
Tu, singurul meu bun? Ce anume eşti Tu pentru mine? Ai milă de mine, ca să pot
vorbi! Ce anume sînt eu însumi pentru Tine, ca Tu să porunceşti să fii iubit de
mine, şi, dacă nu voi face aceasta, să Te mînii pe mine şi să mă ameninţi cu
suferinţe cumplite? Cît de mici, sau cît de mari ar fi aceste suferinţe, dacă
eu nu Te-aş iubi? Vai mie! Spune-mi prin milostivirile Tale, o, Doamne, Dumnezeule
al meu, ce eşti Tu pentru mine?
Spune sufletului meu: mintuirea ta sînt Eu! Spune aşa, ca să aud!
Iată, urechile inimii mele sînt înaintea Ta, o, Doamne;
deschide-le şi spune inimii mele:
Eu sînt mîntuirea ta.
Voi alerga după
glasul acesta şi Te voi înţelege. Să nu ascunzi de mine faţa Ta; voi muri, ca
să nu mor spre a o vedea.
Strimt este lăcaşul inimii mele, dar, ca Tu să poţi veni
în el, se cuvine să fie lărgit de Tine; ruinat este el, Tu refă-l! Are lucruri
care ar putea răni ochii Tăi, ştiu şi mărturisesc. Dar cine va curaţi lăcaşul
acesta? Sau către cine altul voi striga eu în afară de Tine: curăţeşte-mă
pe mine de tăinuirile mele, Doamne, şi cruţă pe robul Tău de cele străine. Cred, din care cauză şi vorbesc; Tu ştii aceasta, o,
Doamne! N-am mărturisit eu, oare, în faţa Ta şi împotriva mea, păcatele
mele, o, Dumnezeule al meu, şi Tu ai iertat necredinţa inimii mele23?
Nu merg la judecată cu Tine, Care eşti adevărul; iar eu nu
vreau să mă înşel pe mine însumi, pentru ca nu cumva nedreptatea mea să se
înşele pe sine însăşi.
Aşadar, nu merg eu la judecată cu
Tine, fiindcă, dacă Tu ai observa nedreptăţile, o, Doamne, Dumnezeule,
cine va mai îndrăzni să susţină contrariul?
Draga mea Maria, sufletelul meu te cauta,inimioara mea te doreste... vino... mi-e dor de tine frumusete minunata.
Azi suntem multi cei care te sarbatorim, cei care trimitem spre Tine suave sclipiri de iubire sperand ca vom intrezarii surasul tau duios...
O,fascinanta
splendoare a frumusetii cat de mult as vrea sa-ti vad surasul,sa las
miresmele lui misterioase sa-mi inroureze fiinta, sa ma transforme
intr-o gingasa picatura a Puritatii pe care sa o absoarba Inima Ta.
O,frumusete a splendorii,cat as vrea ca privirile sufletului meu sa poata contempla armonia nepatrunselor taine care-ti lumineaza chipul !
Mama mea...iubita mea mama...ia-ma
de mana, imbratiseaza-mi inimioara inlacrimata si primeste aceste
lacrimi cristaline prin care iti daruiesc cel mai dulce si mai pur "Te
iubesc",
pe care nu l-am daruit niciodata ,nimanui... simti? imi simti palma tremuranda sub atingerea ta delicata?
e acum un fragil boboc de trandafir care se deschide pentru a ti se daruii...
e floarea fiintei mele...primeste-ma...imbratiseaza-ma...
sunt fiica ta cea mica si vulnerabila ,
am atata nevoie de tandretea si gingasia bratelor Tale... ...e atat de bine aici, e atat de vie si de blanda prezenta micului Isus,
surasul Lui imi e asternut inimii obosite;
duiosia Ta-mi patrunde fiecare fibra intristata de lume... Azi , de ziua Ta, darul pe care ti-l ofer sunt chiar "eu",micuta ta copila... ma daruiesc cu Totul Inimii Tale minunate, iti daruiesc toate sufletele care au citit aceste soapte de iubire,
toate fiintele pe care le iubesc,
cele pe care le cunosc si cele pe care nu le cunosc,
toate fiintele triste si indurerate pentru care nu se mai roaga nimeni si cu care imi unesc acum inimioara,
dar mai ales iti daruiesc toate fiintele care te-au jignit,te-au insultat,
pe toate cele care nu te iubesc
sau nu te cunosc ,
precum si suspinul unui alt suflet minunat care te-a iubit nespus...
asculta-l draga mea,
e soptit si de inimioara mea ... e pentru Tine Maria ! e pentru Tine draga mea draga ! :)
"Harfa Preacuratei" de Ioan Andrei Tu-ai facut Stapana,din inima meao harfa
sa-ti cante puterea si-ai pus in surdina ecoul din ea sa nu-ti profaneze tacerea.
Stau mutele buze ca jertfa de miei
doar lacrima-iti canta robia, si singure muze pe coardele ei: Iubirea, Durerea, Pustia.
Iubirea vapaie iti canta cuvant, iubirea virtutea eterna, si fierul se-nmoaie de focul ei sfant in roua de pace interna.
Iubirea-viata o flacara-n zel, n-au marile ape s-o stinga, nici ziduri de ghiata nici porti de otel nici moartea nu poate s-o-nvinga!
Iubirea martira sub gratii si chei iti mladie strune din bare, si canta din lira pe coardele ei viata-ntr-un imn de-adorare!
Durerea pe cruce-ntre cuie si spini
potir iti da inima-nfranta, in suflet aduce lumina si crini si-n lanturi te binecuvanta!
Durerea ce-adapacu fiere si otet e-o raza de sange spre Tine, cu spinii ei sapa in suflet incet Efigia Fetei divine !
Durerea ce arde ca fierul topit prin jertfa-nmieste iubirea adora din coarde pe Cel Rastignit si-ti lauda Neprihanirea. Pustiul ce tace sub boltile reci isi bantuie-n valuri neantul,
din suflet iti face podoaba de veci
cum taie-un artist diamantul. Pustia-n robie se mistue mut si sta-n rastignire uitata, ca Domnul sa-i fie nespusul avut prin Inima Imaculata!
Pustia ce plange prin viduri-abis, pe buze mi-a pus poezia, cu slove de sange pe suflet mi-a scris suavul tau nume : MARIA !... Cum candela-aprinsa se mistuie-n dar,
cum canta desertul cand tace, si harfa mea-atinsa iti schimba pe-altar durerea-n iubire si pace."
Dragii mei prieteni,
daca chiar doriti sa-mi oferiti o bucurie in aceasta minunata zi,
va rog din tot sufletelul meu nu-mi urati mie:
" La multi ani!"...
asterneti cateva soapte de iubire pentru
Preacurata Fecioara Maria...
daruiti-i un suras...o lacrima ...un suspin...o imbratisare...sau toata inima voastra :) Maria, splendoare a frumusetii , si , frumusete a splendorii : Te Iubesc!
******* Cu blandul Isus sa va binecuvanteze Fecioara de Sus!
O,Marie, aurora lumii celei noi, maică a celor vii,
ţie îţi încredinţăm cauza vieţii:
priveşte, o, mamă, la numărul nemărginit
de copii care sunt împiedicaţi să se nască,
de săraci cărora le este greu să trăiască,
de bărbaţi şi femei victime ale violenţei inumane,
de bătrâni şi bolnavi ucişi de indiferenţă
sau de o presupusă milă.
Fă ca toţi cei care cred în Fiul tău
să ştie să vestească cu tărie şi iubire
oamenilor timpului nostru evanghelia vieţii.
Obţine-le harul de a-l primi ca dar mereu nou,
bucuria de a-l celebra cu recunoştinţă
în toată viaţa lor
şi curajul de a-l mărturisi cu tenacitate,
pentru a construi,
împreună cu toţi oamenii de bunăvoinţă,
civilizaţia adevărului şi a iubirii,
spre lauda şi gloria lui Dumnezeu,
Creatorul şi Iubitorul vieţii.
Papa Ioan Paul al II-lea
Sfanta Fecioara sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sa Speciala si Materna!
„Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri” (Mt 10,32-33)
Acesta este un Cuvânt de mare mângâiere şi un stimul pentru noi creştinii.
Prin el, Isus ne îndeamnă să ne trăim credinţa cu coerenţă, deoarece de atitudinea pe care am avut-o faţă de el în timpul vieţii noastre pământeşti depinde destinul nostru veşnic. Dacă am dat mărturie pentru el în faţa oamenilor, îi vom da motiv să dea mărturie pentru noi în faţa Tatălui său; din contra, dacă l-am renegat în faţa oamenilor, ne va renega şi el în faţa Tatălui.
«Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri»
Isus vorbeşte despre premiul sau despre pedeapsa care ne aşteaptă după această viaţă, pentru că ne iubeşte. El ştie, aşa cum spune un Părinte al Bisericii, că uneori teama de o pedeapsă este mai eficientă decât o promisiune frumoasă. De aceea alimentează în noi speranţa fericirii fără de sfârşit şi în acelaşi timp, numai să ne mântuiască, trezeşte în noi teama de condamnare.
Ceea ce îl interesează este să ajungem să trăim pentru totdeauna cu Dumnezeu. Este, de altfel, singurul lucru care contează; este scopul pentru care am fost chemaţi la viaţă: într-adevăr, numai cu el vom atinge completa realizare de noi înşine, împlinirea tuturor aspiraţiilor noastre. De aceea Isus ne îndeamnă să „dăm mărturie pentru el” încă de aici de pe pământ. Dacă, însă, nu vrem să avem de a face cu el în această viaţă, dacă acum îl renegăm, atunci când va trebui să trecem în cealaltă viaţă, ne vom trezi despărţiţi de el pentru totdeauna.
La sfârşitul drumului nostru pământesc Isus nu va face altceva decât să confirme, în faţa Tatălui, alegerea făcută pe pământ de fiecare dintre noi, cu toate consecinţele. Iar prin referinţa la judecata din urmă El ne arată toată importanţa şi seriozitatea deciziei pe care noi o luăm aici pe pământ: este în joc, într-adevăr, veşnicia noastră.
«Oricine va da mărturie pentru mine înaintea oamenilor, voi da şi eu mărturie pentru el înaintea Tatălui meu cel din ceruri. Însă oricine mă va renega înaintea oamenilor, îl voi renega şi eu înaintea Tatălui meu cel din ceruri»
Cum să scoatem profit din acest avertisment al lui Isus? Cum să trăim acest Cuvânt al său?
O spune el însuşi: „Oricine va da mărturie…”
Să ne hotărâm, atunci, să dăm mărturie pentru el în faţa oamenilor cu simplitate şi curaj
Să învingem respectul omenesc. Să ieşim din mediocritate şi din compromis, care golesc de autenticitate viaţa noastră chiar ca şi creştini.
Să ne amintim că suntem chemaţi să fim martori ai lui Cristos: El vrea să ajungem la toţi oamenii cu mesajul său de pace, de dreptate, de iubire, tocmai prin intermediul nostru.
Să dăm mărturie despre el oriunde ne-am afla din motive de familie, de muncă, de prietenie, de studiu sau datorită diferitelor circumstanţe ale vieţii. Să dăm această mărturie în primul rând prin comportamentul nostru: prin onestitatea vieţii, prin puritatea obiceiurilor, prin dezlipirea de bani, prin participarea la bucuriile şi suferinţele celuilalt.
Să dăm mărturie în mod deosebit prin iubirea noastră reciprocă, prin unitatea noastră, în aşa fel încât pacea şi bucuria adevărată, promise de Isus celui care este unit cu el, să ne inunde sufletul încă de pe pământ şi să se reverse asupra celorlalţi.
Şi oricui ne va întreba de ce ne comportăm astfel, de ce suntem atât de senini, deşi trăim într-o lume atât de frământată, să-i răspundem, cu umilinţă şi sinceritate, acele cuvinte pe care ni le va sugera Duhul Sfânt, dând astfel mărturie pentru Cristos şi prin cuvânt, şi pe planul ideilor.
Atunci, poate, mulţi dintre cei care îl caută, îl vor putea găsi.
Alte ori vom putea fi neînţeleşi, contrazişi, vom putea deveni obiect de derâdere, poate de aversiune şi de persecuţie.
Isus ne-a avertizat şi despre aceasta: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi” (In 15,20).
Încă o dată suntem pe drumul cel bun. Să continuăm să dăm mărturie pentru el cu curaj, chiar şi în mijlocul încercărilor, chiar cu preţul vieţii. Ţinta care ne aşteaptă o merită: este Cerul, acolo unde Isus, pe care-l iubim, va da mărturie pentru noi în faţa Tatălui său pentru toată veşnicia.
"Dragi copii! Azi vă invit la bine. Fiţi purtători de pace şi de bunătate în această lume. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să vă dea puterea astfel încât în inima voastră şi în viaţa voastră să domnească întotdeauna speranţa şi mândria că sunteţi fii ai lui Dumnezeu şi purtători ai speranţei Sale în această lume care este fără bucurie în inimă şi fără viitor pentru că nu are inima deschisă către Dumnezeu, salvarea voastră.Mulţumesc că aţi răspuns chemarii mele!"
25 IULIE 2012
"Dragi copii! Cu mare speranţă în inimă, vă invit şi azi la rugăciune. Dacă vă rugaţi copilaşi, voi sunteţi cu mine, căutaţi voia Fiului meu şi o trăiţi. Fiţi deschişi şi trăiţi rugăciunea; ea să fie în fiecare moment mireasma şi bucuria sufletului vostru. Eu sunt cu voi şi intermediez pentru voi toţi pe lângă Fiul meu Isus.Mulţumesc că aţi răspuns chemarii mele!"
25 IUNIE 2012
(aniversarea a 31 ani de apariţii)
“Dragi copii! Şi astăzi vă chem la convertire şi sfinţenie. Dumnezeu doreşte să vă dăruiască bucurie şi pace prin rugăciune, însă voi, copilaşilor, sunteţi încă departe, legaţi de lume şi de lucrurile lumeşti. De aceea vă chem din nou: deschideţi-vă inimile şi privirile către Dumnezeu şi către lucrurile lui Dumnezeu şi bucuria şi pacea vor domni în inimile voastre.Mulţumesc că aţi răspuns chemarii mele!"
25 MAI 2012
"Dragi copii! Şi astăzi vă invit la rugăciune şi la deschiderea inimii voastre către Dumnezeu, copilaşi, la fel cum se deschide o floare către căldura soarelui. Eu sunt cu voi şi intermediez pentru fiecare dintre voi.Mulţumesc că aţi răspuns chemarii mele!"
25 APRILIE 2012
"Dragi copii! Şi astăzi, cu bucurie, doresc să vă dau binecuvântarea mea de mamă şi să vă invit la rugăciune. Să devină pentru voi rugăciunea o necesitate (o nevoie) pentru ca în fiecare zi să creşteţi mai mult în sfinţenie. Lucraţi mai mult la convertirea voastră, căci sunteţi departe copilaşi. Mulţumesc că aţi răspuns chemarii mele!"
2012 – ANUL PREGĂTIRII PENTRU MARELE
AVERTISMENT - AUGUST
”Voi fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în
care nu vă gândiţi!” (Mt.24,44)
A 95-a întâlnire lunară de
rugăciune în Nuşfalău pe muntele Sfintei Treimi
Din Sfânta Scripturăsă medităm în fiecare zi
şi să tratăm ca mesaj dumnezeiesc capitolul care ni se arată în faţa ochilor, acolo unde s-a deschis Cartea după
ce am făcut semnul crucii pe Ea.
Mottoul lunii: „Fiţi temple ale Spiritului Sfânt!”
Intenţia comună de rugăciune:Să ispăşiţi în fiecare
zi pentru conducătorii muntelui Sfintei Treimi, iar noi ne vom ruga pentru
intenţiile voastre!
Sarcina noastră concretă va fi:Să mergem cu
regularitate în Casa Domnului!
Mesajul Fecioarei Maria în august
2012
„Dragii Mei
copii ispăşitori!Luna trecută v-am rugat să nu treacă o duminică sau sărbătoare fără
Sfântă Liturghie, nici în timpul concediului. Ar fi foarte bine dacă am trăi
spusele psalmistului: 'Mă bucur, căci am auzit că
mergem în Casa Domnului!'
În această lună
aş dori să vă învăţ în continuare prin intermediul bisericii.
Din
păcate sunt ţări unde există biserici distruse! Dacă nu veţi eradica ura din inimile voastre, aceasta
oricând se poate întrupa în distrugere, devastare, ucidere. Persoanele care trăiesc în păcat de moarte amintesc
de bisericile distruse. Aveţi grijă, deoarece chiar şi un singur păcat de
moarte pentru care nu v-aţi căit vă poate duce spre osândă. Ca Mamă a voastră
vă rog să ispăşiţi în fiecare zi pentru convertirea celor aflaţi pe calea
osândirii!
Din
păcate mai există şi biserici care sunt netencuite, murdare în interior, pline
de pânze de păianjen, sunt neîngrijite. Aşa arată acele sufletele care-şi mai îngăduie
greşeli şi păcate mai mici. Gândiţi-vă la Sfânta Tereza cea Mică, care în
fiecare zi a vieţii ei a ocolit păcatele mici şi a făcut şi micile faptele
bune. La întâlnirea noastră, Eu şi Fiul Meu, vrem să vă vedem foarte frumoşi şi
curaţi.
Slavă
Domnului, în lumea voastră există şi biserici minunate, care sunt
îngrijite şi frumoase pe interior şi exterior! Nu-i aşa că şi voi admiraţi o
biserică frumoasă şi aranjată? Şi pe Noi ne încântaţi cei care sunteţi minunate
Temple ale Spiritului Sfânt!
Ce vă mai învăţ
prin intermediul bisericii?
Pe
turlele bisericilor se află crucea! Fiul Meu vă spune şi astăzi:'Cine vrea să Mă urmeze, să se lepede de sine în
fiecare zi, să-şi ia crucea şi aşa să Mă urmeze!' Oare acceptaţi şi oferiţi toate greutăţile vieţii
voastre pentru convertirea omenirii şi eliberarea sufletelor din Purgator? În ultimele timpuri cele mai mari haruri le puteţi
obţine prin suferinţa trăită bine!
Pe
turlele bisericilor se află şi ceasul, care vă atrage atenţia asupra
scurgerii timpului. Oricare clipă a celor 24 de ore poate fi pentru voi clipa
în care trebuie să îi părăsiţi pe cei dragi ai voştri şi bunurile materiale. Sunteţi
întotdeauna pregătiţi pentru întâlnirea cu Noi? Turnul este îndreptat
către Cer! Aşa să fie şi viaţa voastră! Să trăiţi astfel încât fiecare cuvânt,
gând şi faptă ale voastre să fie îndreptate către Cer!
Clopotele îi cheamă pe cei vii, îi plâng pe cei morţi şi
sparg fulgerele! Auziţi voi oareduminica şi de sărbători sunetul clopotelor?Faceţi fapte bune mergând la înmormântarea celor
dragi ai voştri? Trăiţi în familiile voastre ca fulgerul care loveşte sau ca
paratrăsnetul care înlătură fulgerele?Acoperişul bisericii să vă amintească
de Providenţa Divină. Dacă v-aţi făcut partea, nu vă îngrijoraţi! Dumnezeu vă
iubeşte şi are grijă de voi. E adevărat că nu potrivit dorinţelor, ci a
necesităţilor voastre!
Biserica
se construieşte pe stâncă! Cel ce-şiconstruieşte viaţa pe
Evanghelia Fiului Meu va rămâne veşnic. Cel ce construieşte pe nisip, fără
Dumnezeu, se va nărui în necazuri şi nevoi! În lumea voastră sunt puţine
suflete puternice din cauză că sunt puţini cei care construiesc pe stâncă, pe
Dumnezeu şi Poruncile Lui!
Biserica
este alcătuită din cărămizi şi piatră!Şi pentru voi este foarte importantă
unitatea, solidaritatea. Trăind fără Dumnezeu, să nu vă mire dacă viaţa voastră
personală şi de familie se destramă. Trăind cu Dumnezeu nici cutremurul nu vă
poate dăuna.
În
fiecare biserică cel mai important este Fiul Meu, prezent în
Euharistie! Învăţaţi să trăiţi astfel încât Fiul Meu să se simtă
întotdeauna bine în inimile voastre!Aceasta este condiţia de bază a fericirii voastre! Fii
mei preoţi celebrează zilnic în biserică jetfa Sfintei Liturghii! Sigur
ştiţi că Cerul este a celor care aduc jertfe zilnic pentru Dumnezeu, pentru
sufletul propriu şi al altora! În biserică se rosteşte Cuvântul Lui Dumnezeu!Sunt minunate acele suflete care ascultă Cuvântul
Domnului, îl pun în practică şi depun mărturie despre El. Şi scaunul de
spovadă se găseşte în biserică! Prin căinţă şi iertarea păcatelor, puteţi deveni
adevăraţi ispăşitori!
În
biserică se află icoaneleşi statuile sfinţilor! Ei vă insuflă să
fiţi sfinţi, să tindeţi spre culmi, deoarece numai aşa veţi deveni nemuritori
şi după moartea voastră pământească.
Fântâna baptismală din biserică să
vă amintească de botezul prin care aţi devenit copiii Sfintei Treimi! Puteţi continua
meditaţia când mergeţi la biserică!
În încheiere vă spun: când aruncaţi o privire prin biserică
duminica şi vedeţi suflete năruite, suflete murdare şi suflete minunate, voi să
încercaţi ca înainte de Marele Avertisment să deveniţi suflete minunate!
Sfânta Treime vă
binecuvântează prin Mine cu harul aprecierii Sfintei Liturghii!!!”
RETROSPECTIVA
LUNII IULIE 2012
Cum să se raporteze ispăşitorii la Sfântul Sânge al
lui Isus, la Sfintele Răni şi la Preasfânta Inimă?
-Ispăşitorii
preţuiesc Jertfa pe Cruce a lui Isus şi sunt capabili de orice sacrificiu pe
care Domnul Isus îl cere de la ei!
-Ispăşitorii
luptă împotriva tuturor ispitelor celui Rău prin Sfântul Sânge al lui Isus!
-Ispăşitorii
se hrănesc cu regularitate cu Sfântul Trup şi Sânge al lui Isus, datorită cărora
se raportează în mod corect atât la propriul trup şi suflet, cât şi la ale
altora.
-Ispăşitorii
ispăşesc cu bucurie în cinstea Sfintei Treimi, împreună cu toţi Îngerii şi
Sfinţii, pentru păcatele întregii omeniri.
-Ispăşitorii
formează „mici comunităţi", pentru ispăşirea în cinstea Sfintelor Răni
unde, la întâlnirile săptămânale, nu doar se roagă împreună, ci se şi ajută
reciproc, ca primii creştini ai secolului XXI.
-Ispăşitoriifac novene în cinstea Sfântului Sânge al lui
Isus. Prin Sfântul Sânge cer haruri şi se oferă pe sine în totalitate Domnului.
-Ispăşitorii
cred cu tărie că se purifică, câştigă îndurare, sunt protejaţi, ajung la
izbândă, se sfinţesc şi obţin viaţa veşnică prin cinstirea Sfântului Sânge al
lui Isus.
-Ispăşitoriise prosternează în suflet zilnic la
picioarele Crucii şi cer revărsarea Sfântului Sânge asupra persoanei proprii,
asupra familiei, a lumii întregi şi asupra sufletelor din Purgator!
Cum poate deveni plin de har
concediul nostru?
Doar dacă învăţăm să evităm orice nerăbdare, iscarea
tensiunilor, comentariile lipsite de iubire, lăsarea lui Dumnezeu la o parte,
zgârcenia, excesele (băutură, TV), munca fizică, psihică sau sufletească
istovitoare... adică orice formă a păcatului! Aşa concediul nostru va fi plin
de har!
Ce legătură a avut + Mama
Eva cu Muntele Sfintei Treimi?
Casa lor a fost acolo. Şi-a trăit acolo copilăria.
Acolo a trăit toată iubirea şi tensiunea unei familii cu părinţi, fraţi,
bunici.Acolo a primit primele noţiuni de credinţă de la mama ei.Ea a trăit acolo cel
mai frumos Crăciun, atunci când, în ciuda coşului gol, a ajuns să-şi preţuiască
cu adevărat mama.
Acolo a trăit sărăcia de nedescris, dar şi ajutorul Providenţei Divine.Acolo a experimentat
că cel Rău poate fi învins cu rugăciune.După moartea mamei sale, a moştenit
Muntele, l-a oferit Sfintei Treimi şi atunci Cei din Ceruri au preluat
conducerea acestuia!Locul de pelerinaj de pe Muntele Sfintei Treimi s-a
format pe baza viziunilor şi mesajelor primite de +Mama Eva. În prezent Muntele
Sfintei Treimi este proprietatea privată a părintelui Cs. János şi a V. Ilona
şi prin conducerea lor se dezvoltă în continuare!
În ce privinţă m-au întărit
cei din Cer în perioada trecută?
-Sfânta
Fecioară ne-a dezvăluit că cel Rău a cerut pentru sine persoanele ierarhice şi
comunitatea de ispăşire. De aceea trebuie să luăm foarte în serios rugăciunile
de eliberare, postul şi novenele oferite pentru preoţi! Nu ne este teamă de
viitor deoarece ştim că puterea lui Dumnezeu e mai presus de toată puterea Iadului.
Să nu ne pese nici dacă cel Rău dansează în jurul nostru,să avem doar grijă să nu-i permitem să intre
în sufletul nostru prin păcate.
-Ispăşitorii
să accepte şi să ofere pe lângă post, rugăciune, pelerinaje, şi suferinţele
pentru convertirea lor şi a lumii întregi! Domnul a permis să ajungem la spital
pentru a putea depune mărturie despre Muntele Sfintei Treimi, despre
comunitatea de ispăşire, despre apa vindecătoare şi în mod special despre
rostul suferinţei.
-Am
rememorat data de 1 ianuarie, când apa a fost binecuvântată şi am meditat la
faptul că unii se vor purifica şi vindeca prin apă, iar alţii prin suferinţă!
Ne-am întărit în convingerea că suferinţa este un semn al celor aleşi de Cer! În
suferinţă am primit şi încurajare cerească: „Nu te teme, doar crede!!! Eu sunt
cu voi în fiecare situaţie a vieţii voastre!” - a spus Sfânta Fecioară.
-Am
văzut la spital cât de mici, umili, credincioşi şi abandonaţi lui Dumnezeu îi
face suferinţa pe bolnavi. Acolo nu mai vedem bolnav mândru şi cu nasul pe sus!
Acolo, cei mai mulţi cer ajutorul Cerului cu cartea de rugăciuni în mână. În
spital există şi foarte multe posibilităţi ca bolnavii să se ajute reciproc!
-Din
cauza judecăţii şi atacurilor unora, am reuşit din nou să pun în practică
mottoul:
"Eu am voie doar să iubesc
şi să fiu bun!"
-În
spital Sfânta Fecioară îi îmbărbătează pe cei disperaţi şi prin alţi bolnavi.
Acolo orice cuvânt de încurajare este foarte bine venit. La spital am înţeles
că nici Domnul Isus, nici Sfânta Fecioară, nici sfinţii, nici vizionarii
locurilor de pelerinaj… nu au fost scutiţi de suferinţă. Tot aşa, şi aleşii Cerului
din zilele noastre trebuie să accepte suferinţa.
-Am
mai înţeles că Sfânta Fecioară poate uşura suferinţa noastră lăsând o
partedin ea şi familiei noastre.Aşa am dus împreună crucea urmându-L pe Isus
care poartă Crucea. Suferinţa trăită bine ne-a unit în spital şi iubirea ne-a
transformat într-o mare familie!
Temă de casă pentru luna august:
„DĂ DOAMNE SĂ DEVENIM ŞI ÎN EXTERIOR ŞI ÎN INTERIOR
TEMPLE CURATE ALE SFINTEI TREIMI!”
Privire în viitor
pentru luna septembrie 2012:
-În
luna septembrie programele de ispăşire pe Muntele Sfintei Treimi vor avea loc
în zilele de 1-2; 6-7de la ora15.00! Pe 1 septembrie, prima sâmbătă a lunii, va avea loc pe
Muntele Sfintei Treimi vindecarea arborelui genealogic şi ne putem din nou
aştepta la haruri deosebite.
-Vom
sărbători cu recunoştinţă încheierea
novenei, creşterea comunităţii de ispăşire şi dezvoltarea Muntelui Sfintei
Treimi. În viitor, fiecare ispăşitor să facă o novenă pentru episcopul şi
parohul său! – aceasta este cererea Celor din Cer!
(Mesajele
le primim în Nuşfalău, prin intermediulpr.Janos Cs. şi al V.Ilona)
Mesajele
din Nuşfalău în limba română le găsiţi pe internet
la:www.muntelesfinteitreimi.ro,