Ai credinta?

 Tu ai credinta? Un film interesant care iti ofera o alta PERSPECTIVA asupra credintei .

http://www.filmeonline2013.biz/ai-credinta-2015/

Vizionare placuta!

Padre Pio - frumoasa rugaciune -

”Ajuta-ma, Doamne,ca ochii mei sa fie milostivi,ca sa nu suspectez niciodata,nici sa nu judec dupa aparentele exterioare,ci sa discern frumusetea in sufletul aproapelui meu si sa-i vin in ajutor.

Ajuta-ma,Doamne,ca urechea mea sa fie milostiva,ca sa ma aplec asupra nevoilor aproapelui meu si sa nu raman indiferenta la durerile si la plangerile sale.Ajuta-ma,Doamne,ca limba mea sa fie milostiva,ca sa nu vorbesc niciodata de rau pe aproapele meu,ci sa am pentru fiecare,un cuvant de mangaiere si de iertare.

Ajuta-ma,Doamne,ca mainile mele sa fie milostive si pline de fapte bune,ca sa stiu sa fac bine aproapelui meu si sa iau asupra mea sarcinile cele mai grele si cele mai neplacute.Ajuta-ma ,Doamne,ca picioarele mele sa fie milostive,ca sa ma grabescin ajutorul aproapelui meu,dominandu-mi propria oboseala si plictiseala.

Adevarata mea odihna este sa-l slujesc aproapele meu.

Ajuta-ma,Doamne,ca inima mea sa fie milostiva,ca sa simt troate suferintele aproapelui meu.Nu voi refuza nimanui inima mea.Ii voi frecventa cu sinceritate chiar si pe aceia care,stiind asta,vor abuza de bunatatea mea,iar eu ma voi inchide in Inima preamilostiva a lui Isus.

Voi tainui propriile mele suferinte.

Fie ca milostivirea Ta sa salasluiasca in mine,o, Dumnezeule.Amin” 

(Padre Pio)

Ascunsa in Dumnezeu cu Cristos

Catre Parintele Chevingard

Cucernice Parinte,

Bunul Dumnezeu, care "randuieste toate lucrurile dupa sfatul vointei Sale", a vrut sa se intalneasca sufletele noastre, asa cum spuneti, ca sa primeasca mai multa iubire, adoratie si laude.Trebuie deci sa ne ajutam prin rugaciune si nu va pot spune ce miscare puternica ma aduce spre dumneavoastra in timp ce va pregatiti de prima Liturghie.Intr-adevar, sunt in reculegere, " ascunsa in Dumnezeu cu Cristos", si Il rog pe Cel pe care Ecaterina de Siena Il numea " dulce Adevar" sa realizeze in sufletul dumneavoastra dorinta pe care i-o exprima Tatalui in rugaciunea lui suprema:

"Sfinteste-i in adevar ... Cuvantul Tau este adevarul ... ".

Sfantul Paul , in epistola lui catre Romani, spune ca " pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, Dumnezeu i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau". Mi se pare ca este vorba tocmai de dumneavoastra aici: doar sunteti cel hotarat, ales de Cel Vesnic sa fie preotul Sau; si cred ca in activitatea Lui de iubire, Tatal se apleaca asupra sufletului dumneavoastra, pe care l-a creat cu mana Sa divina, cu atingerea Lui delicata,pentru ca asemanarea cu Idealul divin sa creasca tot mai mult pana in ziua cea mare, cand Biserica va va spune: "Tu es sacerdos in aeternum". Atunci totul in dumneavoastra va fi o copie a lui Isus Cristos,Pontiful Suprem, si Il veti putea imita neincetat in fata Tatalui Sau si inaintea sufletelor.

Ce maretie! Aceasta este " puterea nemarginita a lui Dumnezeu" care se revarsa in fiinta dumneavoastra ca sa o transforme si sa o divinizeze.

Cata reculegere, cata atentie indragostita fata de Dumnezeu presupune aceasta opera sublima!

 Sfantul Ioan al Crucii spune " ca sufletul trebuie sa ramana in tacere si singuratate absoluta pentru ca Preainaltul sa-si poata realiza dorintele in el; atunci El poarta sufletul precum o mama care-si ia copilul in brate si, ocupandu-se El insusi de indrumarea lui personala,domneste in el linistea si pacea pe care El le raspandeste din plin".

Va felicit ca o aveti pe Maica Bunului Sfat la odajdii; mi se pare ca pe Fecioara Sfanta trebuie sa o invoce si sa o priveasca preotul intotdeauna.

Fie ca ea sa va dobandeasca aceasta aceasta" cunostinta a luminii lui Dumnezeu raspandita pe fata lui Cristos" despre care vorbeste Apostolul 

(2 Corinteni 4,6).Sa mergem sa o cerem cu staruinta alaturi de ea , in linistea rugaciunii.

Domnul sa fie cu dumneavoastra, sa ne faca "adevarati de adevarul Sau", astfel incat sa fim inca de pe pamant " lauda gloriei Lui".

         Sr.M.Elisabeta.a Sfintei Treimi

sursa:Elisabeta a Sfintei Treimi " Opere Complete" , vol. 2

Suntem ceea ce ne rugam

Putem spune ca suntem ceea ce ne rugam.

Treapta credintei noastre e treapta pe care ne aflam in rugaciune; forta sperantei noastre este forta rugaciunii; caldura caritatii e caldura rugaciunii noastre.Nici mai mult, nici mai putin.

Rugaciunea noastra a avut un inceput pentru ca noi am avut un inceput; dar nu va avea sfarsit, si ne va insoti in vesnicie, si va fi respiratia contemplarii noastre extatice a lui Dumnezeu, cantecul fericirii noastre vesnice.Rugaciunea e un  cuvant care se schimba continuu, chiar daca este repetata la nesfarsit cu aceleasi silabe si cu aceeasi intonatie a vocii. Ceea ce se schimba e duhul Domnului care o anima; si acesta nu se repeta niciodata, e intotdeauna nou.

Sfanta Bernadette Soubirous nu stia sa spuna decat Bucura-te , Marie;un mare mistic nu mai era capabil sa repete decat monosilabicul DIO ( Dumnezeu).Rugaciunea lor era cea mai variata si mai personala care se poate imagina, pentru ca in spatele acelui unic cuvant se afla , deplin, duhul lui Isus, care este duhul Tatalui.

Ca sa intelegem bine rugaciunea trebuie sa ne dam seama ca vorbim cu Dumnezeu.

Sunt doi poli: unul mic-mic, slab-slab: sufletul meu; altul imens si atotputernic : Dumnezeu!

Aici e prima surpriza: ca El, atat de mare, a vrut sa stea de vorba cu mine, atat de mic; El,Creatorul,cu mine, creatura.

Nu eu am vrut rugaciunea; El a vrut-o.

Nu eu L-am cautat pe El, ci El m-a cautat mai intai.In van ar fi fost cautarea mea daca inainte de toate timpurile nu m-ar fi cautat El pe mine.

Speranta, pe care se bazeaza rugaciunea mea, sta in aceea ca El imi vrea rugaciunea.

Si daca merg la intalnire, este pentru ca El e deja acolo si ma asteapta.

sursa: Carlo Carretto "Iubire in tacere.Ganduri pentru fiecare zi ."

 

Spirit abandonat

"Rugăciunea cea mai fierbinte este cu adevărat cea mai potrivită şi mai puternică pentru a obţine orice lucru, iar cea mai nobilă dintre toate lucrările este cee zãmislitã de un spirit abandonat. Cu cât spiritul este mai abandonat, cu atât rugăciunea si lucrarea sunt mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de laudã şi desãvârsite. Spiritul abandonat poate totul.
Dar ce este un spirit abandonat? Un spirit abandonat este acela care nu se tulbură de nimic, care nu este legat de nimic, care nu şi-a legat binele său suprem de nimic altceva, care nu ia câtuşi de puţin în seamă ceea ce este al său, care este complet cufundat în voinţa divină şi ieşit din sine însuşi. Nimeni nu poate îndeplini vreodată o lucrare, oricât de umilă ar fi ea, dacă nu primeşte de acolo putere şi tãrie.
Omul trebuie să se roage atât de înfocat, încât să dorească nespus ca toate membrele, toate puterile sale, ochii, urechile, gura, inima şi toate simţurile sale să-şi dea osteneala în rugăciune şi nu trebuie să înceteze rugăciunea mai înainte de a simţi cum se uneşte cu cel care este prezent şi la care se roagă: Dumnezeu. "

  "Dacă tu te ataşezi de Dumnezeu, tot binele se va ataşa de tine.
Caută-l pe Dumnezeu şi îl vei găsi pe Dumnezeu şi tot binele. Într-adevăr, într-o asemenea stare de spirit, chiar dacă vei călca pe o piatră, va fi o lucrare cu mult mai divină, decât dacă te vei gândi doar la tine însuţi şi vei fi ataşat doar de tine însuţi atunci când primeşti trupul Domnului nostru. Căci Dumnezeu şi toate virtuţile se ataşează de cel ce se ataşează de Dumnezeu. Şi ceea ce căutai înainte, te caută acum; ceea ce urmăreai înainte, te urmează acum şi de ceea ce doreai să te îndepărtezi înainte, se depărtează acum de tine. Iată de ce, acela care se ataşează într-un chip foarte nobil de Dumnezeu, toate lucrurile divine se ataşează de el şi tot ceea ce este departe şi străin de Dumnezeu se îndepărtează de el."

Meister Eckhart

Privirea LUI

Priveste-ma,Doamne! Priveste-ma cu privirile Tale induratoare!

Oare cum ma priveste Dumnezeu? 

Inchid ochii si astept... constientizez prezenta Privirii Sale in afara si in launtrul meu.

Ma priveste din exterior si din interior.Daca Privirea "din afara" imi era familiara, cunoscuta, fireasca, Privirea "din launtru" ma copleseste si ma poarta pe nebanuite cai descoperindu-mi  prezenta Privirii in fiecare celula a fiintei mele, in fiecare spatiu din mine.

Dumnezeu ma priveste din launtrul celulei! 

 Nu-mi priveste celula , e PREZENT in ea.Ce constientizare minunata!Sa te scalzi in Lumina, in infinita Lumina, in Lumina creatoare! Chipul si asemanarea Lui! Lumina din Lumina!

Privirea Lui - lumina pura - prezenta in fiecare clipa , in fiecare fibra a fiintei mele! Sa devii un alt Isus devenind lumina.E nevoie doar sa te abandonezi Privirii milostive si sa traiesti in Lumina Ei, sa-i permiti sa traiasca in tine si sa-ti conduca pasii; sa respire, sa lumineze , sa iubeasca , sa fie VIE in tine! Sa te umple!Sa te cuprinda si sa nu lase nici un spatiu gol, niciun loc in care mizeria , pacatul , intunericul, sa patrunda! Ce binecuvantare!

O, Isuse, vreau, te implor, priveste-ma in fiecare moment, din launtru si din afara, ajuta-ma sa-mi traiesc viata pamanteasca sub Privirea Ta, in Lumina Ta!

Absoarbe-ma in Tine! Fa-ma Lumina din Lumina-ti pura!

Vreau sa-ti fiu nedespartita!

Cand Dumnezeu ma priveste ma cufund in El, ma scald in pacea , bucuria si iubirea Lui! 

Si ce as mai putea dori?

Priveste-ma , Doamne! Din afara, dar mai ales, din launtru...

 Vreau sa ma privesti atent, sa ma privesti din fiecare celula, din fiecare fibra, 

din fiecare gand, din fiecare respiratie.

Priveste-ma si umple-ma de Tine!

Privirea Ta e lumina si va alunga intunericul din mine.

Privirea necreata 

Prezenta necurmata

In inima curata.

Acesta e aerul pe care il respir ...

"This is the air I breathe
This is the air I breathe
Your holy presence living in me
This is my daily prayer
This is my daily prayer Your very word spoken to me
And I, I'm desperate for you
And I, I'm lost without you..."

                               

Cine mai traieste castitatea?

Castitatea este, într-adevăr, o alegere grea, dar, cum spune Sf. José Maria Escriva:

„Dacă vei lua decizia fermă de-a duce o viaţă curată, castitatea nu va fi o povară: va fi o încununare a triumfului.”

Precum ne îndeamnă şi Isus în Evanghelia după Ioan, capitolul 16:32-33: El ne spune că în lume avem greutăţi, dar să îndrăznim, deoarece El a biruit lumea!
Şi, totuşi, sunt sigură că doriţi să cunoaşteţi modele ale acestei vieţi, să vedeţi cu ochii voştri!
Noi, personal, cunoaştem mai multe cupluri în cercul nostru de prieteni, dar iată cupluri şi indivizi în lumea vedetelor şi în lumea ispitelor, care ne împărtăşesc fericirea sublimă de a trăi o viaţă castă:

Ricardo Kaka şi Carolina

Ea avea 15 ani, el 18, când s-au întâlnit. El a plecat în Italia la AC Milan, iar ea a trebuit să rămână, să-şi termine studiile. S-au căsătorit la 21 de ani, amândoi virgini: „Am făcut multe sacrificii amândoi şi cred că asta a contribuit mult la fericirea pe care o avem în căsătorie.” Kaka este printre cei mai buni fotbalişti din lume şi nu ezită să-şi arate dragostea pentru Dumnezeu pe stadion (cu siguranţă i-aţi văzut tricourile cu mesaje precum: „I belong to Jesus”).
Când top modelul Giselle Bundchen a declarat într-o revistă că este imposibil să interzici şi contracepţia, şi avortul, deoarece abstinenţa nu funcţionează, Kaka i-a răspuns printr-un interviu dat în aceeaşi revistă, spunând că abstinența este posibilă, deoarece a practicat-o, cu Carolina, timp de mai mulţi ani.

Philip şi Tiffany Rivers

El are 30 de ani, este quarterback la San Diego Chargers şi se află printre cei mai buni quarterbacks din NFL. Tiffany, care are aceeaşi vârstă, i-a fost prietenă din clasa a VII-a şi s-au căsătorit de îndată ce au ajuns la facultate. După șapte ani de căsătorie, au șase copii pe care speră să-i crească cu valorile pe care le-au avut și ei. Antrenându-se în castitate de când era adolescent, Philip Rivers are acum puterea să spună „nu” şi fetelor Playboy care vin la meciurile echipei şi care mereu îi lansează invitaţii pentru petreceri la Playboy mansion, conform obiceiului în fotbalul american.

Eduardo Verastegui

Actor şi cântăreţ mexican – supranumit „Brad Pitt-ul Mexicului” şi actorul principal al filmului „Bella”, care a câştigat premiul principal la Festivalul de Film din Toronto (2006), Eduardo a avut o convertire profundă la vârsta de 30 de ani, după ce şi-a trăit toată tinereţea pe scenă, pe lângă femei, avere şi faimă. Vorbeşte mereu despre redobândirea darului castităţii. Vorbeşte despre goliciunea din inimă după atâţia ani de succes şi despre bucuria şi împlinirea pe care le-a găsit folosindu-şi darurile pentru a contribui în mod pozitiv în lume. Eduardo spune: „Eu am două surori, am verişoare, am mătuşi; ele sunt înţelepte, sunt inima familiei... nu sunt obiecte.” A declarat că, de când s-a convertit, a făcut un jurământ: că nu va mai săruta o femeie până când se va căsători. Castitatea i-a dat libertatea de a putea vedea valoarea femeii şi de a înțelege cât de sacru este sexul.

Jason și Crystalina Evert .. şi toată echipa chastityproject.com:

Cuplul care a revoluţionat „educaţia sexuală” la liceeni şi nu numai. Crystalina şi-a pierdut virginitatea la vârsta de 15 ani, după care a continuat o viaţă de desfrânare, cu droguri, alcool şi sex, până când a auzit primul ei „chastity talk” (sau discurs despre castitate). În acel moment, a hotărât nu numai că vrea, ci că trebuie să se schimbe, dacă îşi doreşte să fie fericită şi să mai poată visa la o relaţie de durată, înrădăcinată în dragoste, pe care să poată întemeia o familie. Nu credea că ar fi vreun bărbat curat care să accepte o femeie cu un trecut ca al său, dar iată că l-a întâlnit pe Jason Evert –„chastity speaker” şi virgin. După o serie de seminarii făcute ca logodnici în Statele Unite timp de un an, s-au căsătorit în 2003 și au cinci copii, iar apostolatul lor pentru tineri şi pentru castitate a ajuns să atingă milioane de inimi în jurul lumii. Pe pagina lor de Facebook puteţi citi o mulţime de mărturii ale tinerilor care şi-au schimbat viaţa în urma acestor discursuri.
ChastityProject.com, în sine, este o comunitate de tineri care trăiesc pentru a răspândi acest mesaj. Printre ei se află şi un fost model, Leah Darrow, dar şi un fost ateu, devenit apologetic catolic, Matt Fradd.
Aceasta nu este o listă completă; sunt doar câteva exemple. La noi în ţară, „Ortodoxia Tinerilor” a lansat campania „Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie”. Au strâns deja peste 100 de mărturii ale tinerilor care şi-au schimbat viaţa sau care sunt pe această cale.
Da, societatea vrea să ne convingă că este imposibil, că este anormal, însă din ce în ce mai mulţi tineri redescoperă adevărul şi frumuseţea iubirii autentice, care aşteaptă şi învăluie în mister tot ce este mai frumos şi mai preţios!
Îndrăzniţi, Isus a biruit lumea!

sursa: http://castitate.ro/blog/0-marturie-cine-traieste-castitatea/

NU-MI ACOPERITI MORMANTUL!

Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire;
Nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire
Căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare,
Dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare.

Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată;
Eu am fost născut din ceruri ca să nu mor niciodată.
Nici să nu-mi spuneți adio, ci-mi spuneți la revedere;
Mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Eu mi-am pregătit o cruce și un loc de-nmormântare;
Crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt, ci numai pare.
Pot muri în orice vreme și-ngropat pot fi oriunde
Cu o cruce sau și fără, – nici o groapă nu m-ascunde.

Voi trăi în orice cântec, orice frunză-mi va fi soră
Orice fir de iarbă prieten, orice seară auroră,
Orice foşnet frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
Căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.

Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce,
Drumul meu spre cealaltă l-a plătit Hristos pe Cruce.
Naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută,
Naşterea spre nemurire mi-e-n Lumina neştiută.

Nici o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare
Părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare.
Nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată
Viaţa ce-a trecut prin soare cu Hristos împreunată.

Traian Dorz

O invatatuta extraordinara despre celebrarea Sfintei Liturghii si a Euharistiei data de Domnul Isus Mariei Valtorta

DESPRE EUHARISTIE

[Nov. 18, 1947]¹

ISUS:

Asculta bine, Maria, aceasta este o mare lectie: Cea mai corecta denumire a Liturghiei ori Jertfei din Altar, asa cum voi toti o numiti acum, este "Frangerea Painii". In primul rand, pentru ca Liturghia isi are originea in seara Joii Sfinte. Si in al doilea rand, pentru ca Liturghia este amintirea perpetuua a iubirii Mele ce se extinde dincolo de acel ceas si acel moment.

Patimirea Mea, Rastignirea si Moartea au fost ceasul si momentul istoric al iubirii Mele, dar Euharistia este manifestarea perpetua a iubirii Mele pentru voi toti. Litughia este jertfirea lui Cristos – contemplata nu doar in implinirea materiala a jertfei Mele, cu suferintele Mele, ranile, bataile, crucificarea si moartea: cauzate de oameni si suferite de Mine de buna voie din ascultare fata de Vointa Tatalui Meu, pentru mantuirea lumii. Liturghia este, de asemenea, jertfirea de buna voie a lui Dumnezeu: a Cuvantului care se frange pe El Insusi, cu scopul de a se da pe Sine ca Paine, ca Hrana pentru oameni, umilindu-se pe Sine chiar mai mult decat prin moartea Sa pe Cruce.

" Umilitor" nici nu este un cuvant potrivit. Gandeste-te, Maria, la cei care uneori Ma primesc pe Mine, cei inlauntrul carora Ma pogor: Eu, Dumnezeu, Neprihanitul, Sfantul. Am inceput la masa Cinei celei de Taina, de a Ma uni (contopi) cu sacrilegi (nelegiuti – n.tr), cu pacatosi, cu rebeli impotriva celor Zece Porunci de pe Sinai si a celor Doua Porunci ale iubirii date de Mine.

Am inceput aceasta contopire a Mea cu pacatosii, pogarandu-Ma in Iuda. De atunci, Eu, Sfantul sfintilor, Neprihanitul neprihanilor, cel mai Desavarsit, am fost "intampinat" de buze necurate, calde inca de pofta, de buze ce-L balsfemiaza pe Tatal Meu, de inimi ucigase, de cei in febra concupiscentei, de fiinte in care exista negarea, erezia, negotul cu Iadul, cu tot putregaiul omului decazut, toate duplicitatile sentimentelor false, toate calculatiile etalarii unei credinte false, care in ei nu este credinta adevarata. Doar Dumnezeu si cei care sunt cu El in Ceruri, stiu ororile petrecute la altar. Iar aceste orori, sunt mult mai mari, imens mai mari decat valurile de sacrilegii ale Vinerii Sfinte....

Da, Maria. Liturghia este Frangerea Painii, jertfa Euharistica, ce aminteste de Jertfa de pe Calvar. Pentru ca la masa Cinei celei de Taina, deja contempland Trupul jertfit si Sangele Meu varsat pentru oameni, am spus: Acesta este Trupul Meu, acesta este Sangele Meu, al noului si vesnicului Legamant, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor." Dar inainte de toate, Liturghia este jertfa iubirii Mele, amintirea si perpetuarea iubirii Mele patimase, dumnezeiesti si prin urmare infinite, pentru oameni.

Aceasta a fost Frangerea Painii (sau "Liturghia" daca preferi asa), pe care ai vazut-o, Maria, in viziunea sarbatoririi Pastelui suplimentar, cand Eu Insumi, l-am invatat pe episcopul Bisericii lui Cristos si pe Episcopul Ierusalimului: Petru si Iacob al lui Alfeu. ²

Dupa cina cu fratii, a venit consumarea Trupului si Sangelui Meu: lasat de infinita iubire in Mancarea si Bautura salvarii. Prin harul lui Dumnezeu, preotii Mei pot convoca din Cer Trupul si Sangele Meu; Trupul si Sangele nu refuza acea convocare preoteasca. Ei le pot convoca cu scopul ca Painea si Vinul sa se transubstantieze ³ in Trupul si Sangele lui Isus Cristos: viu, adevarat, complet, prezent in Speciile consacrate, acum transubstantiate ³ in Sfantul Trup si Sange, Sufletul si Dumnezeirea Cuvantului lui Dumnezeu, una cu Tatal si cu Iubirea.

Dupa agapa frateasca⁴, a venit unirea Fratelui lor Dumnezeiesc cu fratii Sai de pe Pamant, cu fratii sfinti, pe care iubirea ii facea egali, chiar daca erau si mai mari acolo: preotii; si cei mici: credinciosii – uniti cu Cel care doar El stie cum sa iubeasca, si care cere iubire si unire cu cei iubiti ai Lui.

Nevoia de instruire: trebuie sa stim faptul ca faptul ca Apostolii , diaconii si preotii primului veac al erei crestine erau in situatia de a-i instrui pe pagani, pe cei care erau cu adevarat nestiutori in Sfanta Religie. Aceasta nevoie de instruire a cauzat completari la Frangerea Painii – ea in sine, atat de simpla si scurta. Aceste completari instruiau pe cei care aspirau la crestinism,

care se straduiau sa intre in staulul lui Cristos: cunoscand Pastorul si Intelepciunea, cunoscand Legea vesnica staveche si Cuvantul Invatatorului. Prin urmare, a fost introdusa citirea epistolelor apostolice si a Evangheliei. In primele timpuri, doar la inceput, in loc de aceste lecturi, a fost predicarea directa: care era reamintirea timpurilor vechi, sau sfaturi ale apostolilor, sau instruirea prin viu grai dn cartile intelepciunii. Si astfel avea loc povestirea faptelor Mele din cei trei ani ai vietii Mele publice si despre Nasterea, Moartea si Invierea Mea.

Mai tarziu, pe masura ce Biserica crestea, numarul martorilor oculari adevarati deevenise insuficient – de ex. Apostoli si ucenici – fata de numarul crescand al bisericilor. Mai mult decat atat, desi ucenicii erau plini de bunavointa in repetarea episoadelor lucrarilor si vietii Mele, ei erau tottusi supusi neajunsurilor omenesti: la variatii involuntare ale acestor episoade precum si la interpretari arbitrare ale acestora. Desi aceasta se facea cu un scop drept, se facea intr-un mod...omenesc. Prin urmare, capii preotilor au vrut ca la intruniri sa fie citite texte fixate si apoi sa fie explicate catecumenilor, in acea parte care preceda Frangerea Painii si a rugaciunii Tatal nostru: asa cum Eu am rostit-o la prima Frangere a Painii, si la Pastele suplimentar – in prezenta credinciosilor si dupa consumarea Speciilor.

Intr-adevar am facut Comuniunea (Impartasania) sa preceadaTatal nostru. Acum, de secole se face invers, si tu, omule, crezi ca faci bine. A face asta, nu este un pacat, dar reflecteaza: ce este Tatal nostru? Este rugaciunea lui Isus catre Tatal. Rugaciunea Dumnezeiasca pe care am dat-o oamenilor. Rugaciunea desavarsita. Daca ar exista doar acea rugaciune si nimic altceva, dar spusa bine, oh, omule, ai avea toate pentru spiritul si carnea ta. Si i-ati da lui Dumnezeu ceea ce L-ar multumi, daca ati trai Tatal nostru.

Am spus: "Tatal nostru". Perfect infreptatit puteam spune primei Persoane: "Tata". Dar voi...cu toate ca Dumnezeu este Tatal vostru, puteti spune cu mult mai putin indreptatit. Deoarece, prea rar se reflecta in voi insiva si in faptele voastre, asemanarea divina cu Tatal vostru. Pacatele si inclinatiile voastre desfigureaza imaginea Tatalui in voi, uneori chiar anuland-o.

Dar vedeti: Eu insumi Ma transfuzez in voi. Eu vin la voi. Eu insumi Ma contopesc cu voi. Va indumnezeiesc prin contactul cu Mine. Vin in Specii si Eu sunt in voi. Iar voi – glasul omului, fuzionat (contopit - n.tr) cu glasul Fiului lui Dumnezeu, si cu mintea aprinsa de iubirea pe care am adus-o cu Mine – sunteti altar sfintit (vorbesc de unul care mananca Painea Cereasca fara a comite un sacrilegiu), care canta si este placut mirositor de la Holocaustul ( ofranda, aredere-de-tot, jertfa – vezi DEX. - n.tr.) ce radiaza asupra voastra: Trupul Mielului lui Dumnezeu - si asa, puteti spune Tatalui, cu tot dreptul "Tata", pentru ca aveti in voi pe Fiul Tatalui, Fratele vostru. Va puteti ruga, stiind ceea ce spuneti. Puteti oferi si cere cu o putere deplina: Eu va dau puterea Mea ce traieste in voi.

Tatal nostru este o rugaciune sfanta: deoarece in momentul harului – Cristosul – face Trupul si Sangele Sau ca hrana, asa cum a El a transubstantiat-o ³ in Trupul si Sangele, Sufletul si Dumnezeirea Sa. Astfel, Speciile Euharistice sunt transformate in voi: in sangele vostru, in carnea voastra. Voi traiti prin Mine, chiar si in trupul vostru muritor....Acesta est motivul pentru care Viaticum pentru muribunzi intotdeauna este Viata, chiar daca uneori, nu este prelungita viata celui aflat in pragul mortii. (Viaticum – defineste un termen special folosit de Biserica Catolica pentru Impartasania administrata, cu sau fara mirungerea bolnavilor, unei persoane muribunde. Cuvantul Viaticum, cuvant latin, inseamna "provizii pentru o calatorie", Euharistia fiind privita ca hrana ideala ce intareste o persoana muribunda pentru calatoria din aceasta lume in viata de dupa moarte. n.tr. - sursa: Wikipedia). De aceea, Maria, suflet al Meu ⁵, Euharistia este in voi viata, ce va tine in viata. Eu sunt uleiul vostru, ce se revarsa in candela trupului vostru istovit si va tine in viata. Eu sunt Medicul vostru. Eu sunt Donatorul vostru de sange. Eu sunt Domnul vostru Cel ce vrea ca voi sa fiti: candela Mea, ecoul Meu in aceasta lume epuizata, rece, intunecata in care vocile binecuvantate sunt amutite.

Celelalte parti ale Liturghiei sunt adaptari, uneori necesare, rezultate din erezii aparute de-a lungul veacurilor, impotriva carora a trebuit luptat. Adaptari anxioase (ingrijorate) – oh!-aceste adaptari, toate bune, facute de slujitorii Mei! Dar din tendinta specifica omului de a amplifica, de a incalci, de a face lucrurile mai grele, slujitorii Mei au adaugat, amplificat, au facut mai dificil, si chiar au incalcit- mai ales pentru sufletele simple- acea atat de frumoasa, simpla, Frangere a Painii initiala, si Intrunirile din catacombe atat de dumnezeiesc inspirate. Dar au facut-o dorind sa Ma cinsteasca, sa Ma iubeasca si sa faca sa fiu iubit. Si,prin urmare, au facut o treaba buna, desi nu este necesar sau util pentru Ritul Euharistic.

Aceste adaptari sunt superstructuri din timpuri de pace religioasa. Credeti, ca voi, crestinii de astazi, nu sunteti in timpuri de pace religioasa, doar pentru ca sunteti calomniati si batjocoriti? Si pentru ca unii preoti au cazut sub influenta furiei fiului lui Satana? Oh! Voi nu stiti! Cand vremurile profetite vor veni, aceia care sunt credinciosi si cunosc semnele timpurilor, vor fi in masura sa spuna: "ei au avut pace, noi avem un razboi atroce." Si acele superstructuri nu vor mai fi posibile. Nu vor rezista loviturilor Satanei. Nici credinciosii nu vor avea timp sa le refaca, atunci cand vor fi cazuti.

Dar esentialul va ramane neschimbat: Frangerea Painii, Adunarea (Intrunirea) laolalta a credinciosilor. Pentru ca acelea vin de la Mine si de la Duhul Sfant, care i-a inspirat pe Apostoli. Si, ceea ce vine de la Noi, este vesnic.

Aceasta este invatatura, Maria.

Vei da aceste pagini noului Isaac⁶ , exact asa cum am fost ele scrise la dictarea Mea, pastrand pentru tine spre a le copia conform instructiunilor⁷. Ii vei spune [ lui Isaac] sa le copieze la masina de scris, si sa iti trimita o copie de la la Roma, si astfel poti sa o transcrii si sa urmezi intructiunile⁷. Si astfel va vedea ca il iubesc, si ca atunci cand ti-am dictat si ti-am dat puterea sa Ma urmezi – uneori nu ti-am dat-o pe deplin din motivele Mele de nepatruns – nu ai gresit in nici un cuvant.

Acum odihneste-te intr-o dubla caldura: a iubirii tale pentru Mine si a febrei tale⁵. Ramai in pace, suflet al Meu.

Veți afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări: promisiunile lui Isus

2 iunie 2015. „O inimă prea sfântă bate în tăcere, pentru totdeauna, la umbra altarelor, o inimă de carne, simbol eficace şi viu al Iubirii Eterne a lui Dumnezeu pentru noi, sursă veridică şi imediată a oricărui har: Inima stăpânului nostru nevăzut şi prezent, tresărind în pieptul său. Ea ne vorbește despre iubirea întrupată a lui Dumnezeu, inima Omului-Dumnezeu, târât pentru noi în mizeriile vieţii de rând, ale unei existenţe chinuite, ale unei pasiuni cumplite, ale unei morţi reale (…) 
Iar noi vedem aceasta taină a iubirii infinite concentrată în inima ce a gustat, simţit şi trăit toate acestea." Prin această reflecție, fericitul Vladimir Ghika încerca să trezească în credincioși conștientizarea prezenței vii a lui Isus la altare, printr-o inimă pulsantă de iubire, blândă și smerită, pe care biserica o cinstește în mod deosebit în luna iunie.



Isus însuși ne îndeamnă la evlavie față de inima Sa, descrisă în Litania prin care este cinstită cu imagini deosebit de sugestive și pătrunzătoare, precum "locuinţă sfântă a lui Dumnezeu", "chivotul celui preaînalt", "casa lui Dumnezeu şi poarta cerului", "focar arzător al dragostei", "noianul tuturor virtuţilor".
Era într-o zi din luna iunie a anului 1675, când Mântuitorul Isus i-a apărut într-o viziune călugăriţei Margareta Maria Alacoque (1647-1690), în timp ce se afla în rugăciune și adorație în fața  Preasfântului Sacrament.
"Priveşte la această inimă care a iubit atât de mult pe oameni încât nu a cruţat nimic şi s-a jertfit cu totul spre a le dovedi dragostea ce le-o port", i-a spus Isus călugăriței Margareta Maria Alacoque, din congregația vizitandinelor.
Cuvintele lui Isus continuă, impregnate de amărăciunea adevărului despre ingratitudinea noastră, spunând: "Drept răsplată, din partea celor mai mulţi oameni nu primesc decât nerecunoştinţă, prin lipsa lor de respect şi prin sacrilegiile ce le săvârşesc, prin răceala şi dispreţul faţă de prezenţa mea în taina sfântă a Euharistiei... ".
Însă, există posibilitatea răscumpărării, a reparării jignirilor aduse lui Isus, modalitatea fiind indicată chiar de Mântuitorul în aceiași viziune, în care solicită: "Pentru aceasta îţi cer ca prima vineri după a opta zi de la sărbătoarea Trupului şi Sângelui meu (Joia Verde) să fie dedicată cinstirii Inimii mele, prin primirea Sfintei Împărtăşanii şi îndeplinirea unui act de reparare a ofenselor aduse onoarei mele, adeseori rănită de purtarea nedemnă faţă de Preasfântul Sacrament al altarului. Îţi promit că Inima mea va revărsa din belşug darurile iubirii sale divine asupra tuturor acelora care îmi vor aduce această cinstire, şi vor căuta ca şi alţii să facă acest lucru".
Ne apropiem de sărbătoarea Preasfânta Inimă a lui Isus, celebrată vineri, 12 iunie, la opt zile după Joia Verde, celebrată pe 4 iunie. Totodată, vinerea următoare, 5 iunie, este și prima vineri din lună, Isus promițând că va revărsa mari haruri asupra acelora care vor face actul de reparație și vor primi Sfânta Împărtăşanie în prima vineri din fiecare lună, precum şi asupra acelora care în diferite feluri vor cinsti în mod deosebit Inima Sa Preasfântă.
Având convingerea că oferirea merindelor trebuincioase pentru suflet nu sunt niciodată de prisos, reluăm în acest material lista Promisiunilor lui Isus către credincioșii care cinstesc Inima Sa Preasfântă:
Le voi dărui toate harurile necesare stării lor de viaţă;
Voi dărui pace în familiile lor;
Îi voi mângâia în suferinţă;
Voi fi scutul  lor sigur în viaţă şi mai ales în ceasul morţii;
Voi binecuvânta cu îndestulare toate planurile lor;
Cei păcătoşi vor afla în Inima Mea un ocean nemărginit de îndurări;
Sufletele care zac în lâncezeală vor deveni pline de zel;
Sufletele pioase vor ajunge la o mare desăvârşire;
Voi binecuvânta casele unde se afla şi se cinsteşte icoana Inimii mele;
Preoţilor le voi da daruri care să mişte inimile cele mai împietrite;
Numele celor care răspândesc această devoţiune vor fi scrise în Inima mea şi nimic nu le va şterge de acolo.
Tuturor celor care se vor împărtăşi nouă luni de-a rândul, în fiecare primă vineri a lunii, le promit harul statorniciei în bine până la sfârşit. Ei nu vor muri lipsiţi de harul meu, nici fără a primi sfintele sacramente. În ceasul din urmă, Inima mea le va fi scăpare sigură.
R.V./A.M.

sursa: http://ro.radiovaticana.va/news/2015/06/02/preasf%C3%A2nta_inim%C4%83_a_lui_isus/1148436 

 

NU-I BINE CA OMUL SĂ SE LASE COPLEŞIT DE DEZNĂDEJDE ATUNCI CÎND SE ÎNTÎMPLĂ SĂ CADĂ ÎN UNELE GREŞELI

1. Fiul meu, mai plăcute îmi sînt răbdarea şi smerirea sufletului tău la ananghie, decît dulceaţa şi evlavia lui în clipele fericite. Pentru ce te întristezi dacă ţi se aduce dojană pentru un lucru de nimic? Chiar de-ar fi fost un lucru mai însemnat, şi încă nu s-ar fi cuvenit să te tulburi. Acum însă, lasă-l să treacă. Nu-i prima nici ultima oară cînd aşa ceva se întîmplă, căci aceasta-i viaţa. Te arăţi viteaz, nimic de spus, atîta timp cît nu întîmpini împotrivire. Ba chiar eşti priceput la sfaturi şi ştii să-i îmbărbătezi din gură pe alţii; de îndată însă ce necazul vine să bată pe neaşteptate la uşa ta, te părăsesc şi sfatul şi puterea. Vezi, aşadar, cît eşti de şubred după cum se arată, atît de des, în asemenea lucruri de mică însemnătate; totuşi spre mîntuirea şi binele tău se fac acestea toate, ori de cîte ori prilejurile se ivesc.

2. Nu pune la inimă şi, dacă durerea şi mîhnirea te ating, nu le lăsa să te biruie sau să te stăpînească. Dacă vezi că nu poţi răbda cu voioşie, rabdă cel puţin cu resemnare. Chiar dacă urechile-ţi aud lucruri mai puţin îmbucurătoare şi simţi cum eşti gata să te aprinzi, păstrează-ţi cumpătul şi nu da drumul la vorbe nesăbuite, ca nu cumva cei mai mici decît tine să găsească pricină de sminteală. Zbuciumul tău nu va întîrzia să se domolească şi amărăciunea sufletului se va preface în dulce alinare a harului. Sînt viu şi stau alături de tine, spune Domnul, gata să-ţi întind o mînă de ajutor şi să-ţi aduc prisos de mîngîiere: încrede-te în mine şi cheamă-mă cu evlavie.

3. Păstrează-ţi cumpătul şi pregăteşte-te să dai piept cu încercări şi mai mari încă. Totul nu-i pierdut, chiar dacă ţi se pare că, mai des, eşti încercat de amărăciune şi ispită. Om eşti, nu Dumnezeu; eşti trup făcut din carne, nu înger. Cum îţi închipui că ai putea rămîne nestrămutat în virtute, atunci cînd de acest dar n-au avut parte nici îngerii din ceruri, nici primii noştri părinţi în Paradis? Eu îi mîngîi şi-i îmbărbătez pe cei întristaţi, Eu îi înalţ la cunoaşterea dumnezeirii mele pe cei care-şi recunosc şubrezenia.

4. Fie binecuvîntat cuvîntul tău, Doamne, mai dulce decît mierea fagurelui (Ps 18, 11) pe cerul gurii mele. Ce m-aş face în mijlocul atîtor amărăciuni şi ananghii fără oblăduirea şi îmbărbătarea sfintelor tale cuvinte? Măcar să mă văd ajuns la porţile mîntuirii, căci de pătimirile drumului nu-mi pasă. Dăruieşte-mi, te rog, un sfîrşit bun, o trecere fericită din lumea aceasta. Adu-ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, îndrumă-mi paşii pe cărarea dreaptă ce duce la împărăţia ta. Amin.

sursa:  " Imitaţiunea lui Cristos" Thomas de Kempis