DESPRE
EUHARISTIE
[Nov.
18, 1947]1
ISUS:
Asculta
bine, Maria, aceasta este o mare lectie: Cea mai corecta denumire a
Liturghiei ori Jertfei din Altar, asa cum voi toti o numiti acum,
este "Frangerea Painii". In primul rand, pentru ca
Liturghia isi are originea in seara Joii Sfinte. Si in al doilea
rand, pentru ca Liturghia este amintirea perpetuua a iubirii Mele ce
se extinde dincolo de acel ceas si acel moment.
Patimirea
Mea, Rastignirea si Moartea au fost ceasul si momentul istoric al
iubirii Mele, dar Euharistia este
manifestarea perpetua
a iubirii Mele pentru
voi toti. Litughia este
jertfirea
lui Cristos – contemplata nu doar in implinirea materiala a
jertfei Mele, cu suferintele Mele, ranile, bataile, crucificarea si
moartea: cauzate
de oameni si suferite de Mine de buna voie din
ascultare
fata de Vointa Tatalui Meu, pentru mantuirea lumii. Liturghia este,
de asemenea, jertfirea de buna voie a lui Dumnezeu: a Cuvantului care
se frange pe El Insusi, cu scopul de a se da pe Sine ca Paine, ca
Hrana pentru oameni,
umilindu-se pe Sine chiar mai mult decat prin moartea Sa pe Cruce.
"
Umilitor" nici nu este un cuvant potrivit. Gandeste-te, Maria,
la cei care uneori Ma primesc pe Mine, cei inlauntrul carora Ma
pogor: Eu, Dumnezeu, Neprihanitul, Sfantul. Am inceput la masa Cinei
celei de Taina, de a Ma uni (contopi) cu sacrilegi (nelegiuti – n.tr), cu pacatosi, cu rebeli impotriva celor Zece Porunci de
pe Sinai si a celor Doua Porunci ale iubirii date de Mine.
Am
inceput aceasta contopire a Mea cu pacatosii, pogarandu-Ma in Iuda.
De atunci, Eu, Sfantul sfintilor, Neprihanitul neprihanilor, cel mai
Desavarsit, am fost "intampinat" de buze necurate, calde
inca de pofta, de buze ce-L balsfemiaza pe Tatal Meu, de inimi
ucigase, de cei in febra concupiscentei, de fiinte in care exista
negarea, erezia, negotul cu Iadul, cu tot putregaiul omului decazut,
toate duplicitatile sentimentelor false, toate calculatiile etalarii
unei credinte
false, care in ei nu este credinta adevarata. Doar
Dumnezeu si cei care sunt cu El in Ceruri, stiu ororile petrecute la
altar. Iar aceste orori, sunt mult mai mari, imens mai mari decat
valurile de sacrilegii ale Vinerii Sfinte....
Da,
Maria. Liturghia este Frangerea Painii, jertfa Euharistica, ce
aminteste de Jertfa de pe Calvar. Pentru ca la masa Cinei celei de
Taina, deja contempland Trupul jertfit si Sangele Meu varsat pentru
oameni, am spus: Acesta este Trupul Meu, acesta este Sangele Meu, al
noului si vesnicului Legamant, care
pentru voi si pentru multi se
varsa spre iertarea pacatelor." Dar inainte de toate, Liturghia
este jertfa iubirii Mele, amintirea si perpetuarea iubirii Mele
patimase, dumnezeiesti si prin urmare infinite, pentru oameni.
Aceasta
a fost Frangerea Painii (sau "Liturghia" daca preferi asa),
pe care ai vazut-o, Maria, in viziunea sarbatoririi Pastelui
suplimentar, cand Eu Insumi, l-am invatat pe episcopul Bisericii lui
Cristos si pe Episcopul Ierusalimului: Petru si Iacob al lui Alfeu. 2
Dupa
cina cu fratii, a venit consumarea Trupului si Sangelui Meu: lasat de
infinita iubire in Mancarea si Bautura salvarii. Prin harul lui
Dumnezeu, preotii Mei pot convoca din Cer Trupul si Sangele Meu;
Trupul si Sangele nu refuza acea convocare preoteasca. Ei le pot
convoca cu scopul ca Painea si Vinul sa se transubstantieze 3
in Trupul si Sangele lui Isus Cristos: viu, adevarat, complet,
prezent in Speciile consacrate, acum transubstantiate 3
in Sfantul Trup si Sange, Sufletul si Dumnezeirea Cuvantului lui
Dumnezeu, una cu Tatal si cu Iubirea.
Dupa
agapa frateasca4, a
venit unirea Fratelui lor Dumnezeiesc cu fratii Sai de pe Pamant, cu
fratii sfinti, pe care iubirea ii facea egali, chiar daca erau si mai
mari acolo: preotii; si cei mici: credinciosii – uniti cu Cel care
doar El stie cum sa iubeasca, si care cere iubire si unire cu cei
iubiti ai Lui.
Nevoia
de instruire: trebuie sa stim faptul ca faptul ca Apostolii ,
diaconii si preotii primului veac al erei crestine erau in situatia
de a-i instrui pe pagani, pe cei care erau cu adevarat nestiutori in
Sfanta Religie. Aceasta nevoie de instruire a cauzat completari la
Frangerea Painii – ea in sine, atat de simpla si scurta. Aceste
completari instruiau pe cei care aspirau la crestinism,
care
se straduiau sa intre in staulul lui Cristos: cunoscand Pastorul si
Intelepciunea, cunoscand Legea vesnica staveche si Cuvantul
Invatatorului. Prin urmare, a fost introdusa citirea epistolelor
apostolice si a Evangheliei. In primele timpuri, doar la inceput, in
loc de aceste lecturi, a fost predicarea directa: care era
reamintirea timpurilor vechi, sau sfaturi ale apostolilor, sau
instruirea prin viu grai dn cartile intelepciunii. Si astfel avea
loc povestirea faptelor Mele din cei trei ani ai vietii Mele publice
si despre Nasterea, Moartea si Invierea Mea.
Mai
tarziu, pe masura ce Biserica crestea, numarul martorilor oculari
adevarati deevenise insuficient – de ex. Apostoli si ucenici
– fata de numarul crescand al bisericilor. Mai mult decat atat,
desi ucenicii erau plini de bunavointa in repetarea episoadelor
lucrarilor si vietii Mele, ei erau tottusi supusi neajunsurilor
omenesti: la variatii involuntare ale acestor episoade precum si la
interpretari arbitrare ale acestora. Desi aceasta se facea cu un scop
drept, se facea intr-un mod...omenesc. Prin urmare, capii preotilor
au vrut ca la intruniri sa fie citite texte fixate si apoi sa fie
explicate catecumenilor, in acea parte care preceda Frangerea Painii
si a rugaciunii Tatal nostru: asa cum Eu am rostit-o la prima
Frangere a Painii, si la Pastele suplimentar – in prezenta
credinciosilor si dupa consumarea Speciilor.
Intr-adevar
am facut Comuniunea (Impartasania) sa preceadaTatal nostru.
Acum, de secole se face invers, si tu, omule, crezi ca faci bine. A
face asta, nu este un pacat, dar reflecteaza: ce este Tatal
nostru? Este rugaciunea lui Isus catre Tatal. Rugaciunea
Dumnezeiasca pe care am dat-o oamenilor. Rugaciunea desavarsita.
Daca ar exista doar acea rugaciune si nimic altceva, dar spusa bine,
oh, omule, ai avea toate pentru spiritul si carnea ta. Si i-ati da
lui Dumnezeu ceea ce L-ar multumi, daca ati trai Tatal nostru.
Am
spus: "Tatal nostru". Perfect infreptatit puteam spune
primei Persoane: "Tata". Dar voi...cu toate ca Dumnezeu
este Tatal vostru, puteti spune cu mult mai putin indreptatit.
Deoarece, prea rar se reflecta in voi insiva si in faptele voastre,
asemanarea divina cu Tatal vostru. Pacatele si inclinatiile voastre
desfigureaza imaginea Tatalui in voi, uneori chiar anuland-o.
Dar
vedeti: Eu insumi Ma transfuzez in voi. Eu vin la voi. Eu insumi Ma
contopesc cu voi. Va indumnezeiesc prin contactul cu Mine. Vin in
Specii si Eu sunt in voi. Iar voi – glasul omului, fuzionat
(contopit - n.tr) cu glasul Fiului lui Dumnezeu, si cu mintea
aprinsa de iubirea pe care am adus-o cu Mine – sunteti altar
sfintit (vorbesc de unul care mananca Painea Cereasca fara a comite
un sacrilegiu), care canta si este placut mirositor de la Holocaustul
( ofranda, aredere-de-tot, jertfa – vezi DEX. - n.tr.) ce
radiaza asupra voastra: Trupul Mielului lui Dumnezeu - si asa,
puteti spune Tatalui, cu tot dreptul "Tata", pentru ca
aveti in voi pe Fiul Tatalui, Fratele vostru. Va puteti ruga, stiind
ceea ce spuneti. Puteti oferi si cere cu o putere deplina: Eu va dau
puterea Mea ce traieste in voi.
Tatal
nostru este o rugaciune sfanta: deoarece in momentul harului –
Cristosul – face Trupul si Sangele Sau ca hrana, asa cum a El a
transubstantiat-o 3 in
Trupul si Sangele, Sufletul si Dumnezeirea Sa. Astfel, Speciile
Euharistice sunt transformate in voi: in sangele vostru, in carnea
voastra. Voi traiti prin Mine, chiar si in trupul vostru
muritor....Acesta est motivul pentru care Viaticum pentru muribunzi
intotdeauna este Viata, chiar daca uneori, nu este prelungita
viata celui aflat in pragul mortii. (Viaticum – defineste un
termen special folosit de Biserica Catolica pentru Impartasania
administrata, cu sau fara mirungerea bolnavilor, unei persoane
muribunde. Cuvantul Viaticum, cuvant latin, inseamna "provizii
pentru o calatorie", Euharistia fiind privita ca hrana ideala ce
intareste o persoana muribunda pentru calatoria din aceasta lume in
viata de dupa moarte. n.tr. - sursa: Wikipedia). De aceea, Maria,
suflet al Meu 5,
Euharistia este in voi viata, ce va tine in viata. Eu sunt uleiul
vostru, ce se revarsa in candela trupului vostru istovit si va tine
in viata. Eu sunt Medicul vostru. Eu sunt Donatorul vostru de sange.
Eu sunt Domnul vostru Cel ce vrea ca voi sa fiti: candela Mea, ecoul
Meu in aceasta lume epuizata, rece, intunecata in care vocile
binecuvantate sunt amutite.
Celelalte
parti ale Liturghiei sunt adaptari, uneori necesare, rezultate din
erezii aparute de-a lungul veacurilor, impotriva carora a trebuit
luptat. Adaptari anxioase (ingrijorate) – oh!-aceste adaptari,
toate bune, facute de slujitorii Mei! Dar din tendinta specifica
omului de a amplifica, de a incalci, de a face lucrurile mai grele,
slujitorii Mei au adaugat, amplificat, au facut mai dificil, si
chiar au incalcit- mai ales pentru sufletele simple- acea atat de
frumoasa, simpla, Frangere a Painii initiala, si Intrunirile din
catacombe atat de dumnezeiesc
inspirate. Dar au facut-o dorind sa Ma cinsteasca, sa Ma
iubeasca si sa faca sa fiu iubit. Si,prin urmare, au facut o
treaba buna, desi nu este necesar sau util pentru Ritul
Euharistic.
Aceste
adaptari sunt superstructuri din timpuri de pace religioasa.
Credeti, ca voi, crestinii de astazi, nu sunteti in timpuri de pace
religioasa, doar pentru ca sunteti calomniati si batjocoriti? Si
pentru ca unii preoti au cazut sub influenta furiei fiului lui
Satana? Oh! Voi nu stiti! Cand vremurile profetite vor veni, aceia
care sunt credinciosi si cunosc semnele timpurilor, vor fi in
masura sa spuna: "ei au avut pace, noi avem un razboi atroce."
Si acele superstructuri nu vor mai fi posibile. Nu vor rezista
loviturilor Satanei. Nici credinciosii nu vor avea timp sa le
refaca, atunci cand vor fi cazuti.
Dar
esentialul va ramane neschimbat: Frangerea Painii, Adunarea
(Intrunirea) laolalta a credinciosilor. Pentru ca
acelea vin de la Mine si de la Duhul Sfant, care i-a inspirat pe
Apostoli. Si, ceea ce vine de la Noi, este vesnic.
Aceasta
este invatatura, Maria.
Vei
da aceste pagini noului Isaac6 ,
exact asa cum am fost ele scrise la dictarea Mea, pastrand pentru
tine spre a le copia conform instructiunilor7.
Ii vei spune [ lui Isaac] sa le copieze la masina de scris, si sa iti
trimita o copie de la la Roma, si astfel poti sa o transcrii si sa
urmezi intructiunile7. Si
astfel va vedea ca il iubesc, si ca atunci cand ti-am dictat si ti-am
dat puterea sa Ma urmezi – uneori nu ti-am dat-o pe deplin din
motivele Mele de nepatruns – nu ai gresit in nici un cuvant.
Acum
odihneste-te intr-o dubla caldura: a iubirii tale pentru Mine si a
febrei tale5. Ramai in pace,
suflet al Meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu