" Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu"

Pildă

În miezul unei nopți de primăvară, un tânăr creștin-ortodox, care se ruga în fața unui altar, în genunchi, lângă câteva icoane și cărți sfinte, într-o cămăruță mică foarte sărăcăcioasă, atât de umilă, încât avea o gaură mare în tavan şi era neîncălzită și neelectrificată, printre lacrimi, aprinzând 7 lumânări, deznădăjduit din cauza faptului că niciodată nu L-a putut simți pe Dumnezeu, deși dintotdeauna L-a căutat, a început să se roage timid: „Doamne, dacă într-adevăr exiști, permite-mi să Te simt, să Te întâlnesc, să Te găsesc; Doamne, vorbește-mi!” Afară a început să plouă; picăturile de ploaie acompaniau suav o pasăre, care s-a oprit din zbor în dreptul ferestrei camerei băiatului, cântând, însă băiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!
Neauzind nimic, tânărul s-a rugat iar: „Doamne, vorbește-mi!” Și pasărea a ciocănit de trei ori geamul, atât de puternic, încât sunetul a răsunat în toată cămăruța lui, dar băiatul nu a ascultat-o. Era prea concentrat să audă doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oară.
Cu durere în suflet tânărul a murmurat în tihnă: 

„Doamne, Te implor, vorbeşte-mi!”. Vântul a început să bată lin, afară, părând a fi o adevărată simfonie, la pătrunderea lui printre crăpăturile ferestrei măcinate de trecerea timpului, dar băiatul nu i-a dat importanţa cuvenită, ci l-a tratat cu ignoranță. Se aștepta la altceva. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” pentru a treia oară!
Stingând 3 lumânări, trist, tânărul a spus cu voce parcă lipsită de viaţă: „Doamne, arătă-mi-Te, vreau să Te văd!”. Pasărea a zburat de la geamul lui. Un fulger a brăzdat toată bolta cerească, dar tânărul nu a observat măreția lui. Dumnezeu, astfel, i s-a „arătat”!
Nedumerit, tânărul a început să strige fierbinte, printr-o rugă lăuntrică: „Doamne, Dumnezeul meu, lasă-mă să Te miros!”. O floare de pe icoana Sfintei Treimi a căzut lângă genunchii băiatului, iar nectarul ei s-a împrăştiat pe hainele lui. El, însă, nu i-a perceput mirosul îmbietor. Aştepta altceva. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „mirosit”.
Stingând încă 2 lumânări, tânărul continuă să converseze cu Dumnezeu: „Până când mă vei lăsa zadarnic, să Te chem, oare vrei puțina credinţa-n Tine să mi-o pierd? Doamne, vreau să Te întâlnesc, să Te găsesc, să pun mâna pe Tine, să Te ating!”. Prin gaura din tavanul cămăruţei sale, dintr-un stup, din podul casei, veni pe aripile aerului o albină şi se puse pe umărul drept al băiatului, dar el a lovit-o cu mâna stângă; a gonit fragila insectă. Dumnezeu, astfel, S-a lăsat „atins”!
Apăsat de o profundă povară, pe băiat l-a cuprins somnul, dar în ultimul moment a apucat să stingă încă o lumânare și să mai spună câteva cuvinte, înainte să adoarmă: 

„Doamne, Doamne, Doamne, lasă-mă să Te gust!”.

Adormi, ghemuit fiind lângă altar, cu capul sub candela care ardea pâlpâind. O picătură de untdelemn din candelă s-a scurs ușor și a căzut pe obrazul lui. S-a prelins și a ajuns în gura băiatului. Pulsul inimii lui s-a accelerat, iar tânărul s-a trezit având în gură un gust dulce parfumat, dar nu l-a simțit, pentru că s-a grăbit să se pună în pat, pentru a-și continua somnul. Dumnezeu,

astfel, S-a lăsat „gustat”!
Ajuns în pat şi continuându-şi somnul, băiatul a avut un vis: S-a visat pe el însuşi, în faţa altarului, în genunchi, vorbind cu Dumnezeu, şi spunându-i: „Nu Te simt, Doamne, nu Te întâlnesc, nu Te găsesc, cred că nu exişti, sau dacă exişti m-ai părăsit, nu mă mai iubeşti”. Cuvintele lui au fost urmate de un vuiet puternic. Dintr-o dată un înger frumos foarte, a apărut stând lângă singura lumânare, care încă mai ardea, şi i-a spus, privindu-l: „Băiatule, eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile oamenilor dreptcredincioși şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt. Am fost trimis la tine de Cel Preaînalt. Nu te teme! Eu îţi voi spune ce-mi este îngăduit, iar tu vei păstra toate cuvintele mele în inima ta. Binecuvântează-l pe Dumnezeu, slăveşte-L şi cunoaşte slava Lui; mărturiseşte înaintea tuturor celor vii ce a făcut El pentru tine. Dar ce a făcut El pentru tine, în această noapte? La toate rugăciunile ţi-a răspuns, dar tu nu ţi-ai dat seama. De ce? Nu ţi-ai lăsat inima și trupul să-L simtă pe Dumnezeu, doar pentru că mintea ta nu a înţeles felul în care El ţi s-a făcut cunoscut. L-ai fi simţit dacă ai fi avut iubire și credinţă puternice, în inimă și suflet, pentru că cel care iubeşte și crede în El, cu adevărat, nu are cum să nu-L simtă, de vreme ce Dumnezeu este iubire. Dar tu ai avut îndoieli și, mai mult decât atât, ai îndrăznit chiar să ceri semne de la Dumnezeu, ispitindu-L. Le-ai primit pe toate, băiatule, dar, chiar şi așa, tu nu le-ai înțeles. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu, însă, este mare. Priveşte către icoana Sfintei Treimi”. Tânărul, vizibil uimit de cuvintele Sfântului Înger, se uită către icoană. O voce blândă şi-a făcut simţită prezenţa, rezonând din spatele icoanei, care era total învăluită într-un nor de lumină albă-aurie: „Fiule, îi zise vocea, nu te teme, Eu ştiu demult că inima ta geme. Eu sunt Dumnezeu, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul, Cel dintâi și Cel de pe urmă; Eu exist! Nu te-am uitat, nu te-am părăsit. Să nu crezi că aş putea să te uit vreodată, că aș putea să te părăsesc. Lângă tine stă mereu unul dintre îngerii Mei, la fiecare pas al tău. Să nu te simţi singur niciodată, ai toată dragostea Mea”. Pe băiat îl bufni plânsul. Dumnezeu continuă să-i vorbească: „ Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fii plăcut Mie, căci cine se apropie de Mine trebuie să creadă că Eu exist şi că Mă fac răsplătitor celui care Mă caută „. Dar ce este credința, Doamne, întrebă băiatul, căci eu am trăit tot timpul cu senzația că am credință în Tine?!

„ Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute. Altfel spus este încrederea sau crezarea în ceva nevăzut ca și cum ar fi văzut, şi dorirea şi sperarea celor aşteptate ca şi cum ar fi de faţă, ca și cum ar fi primite. Oh, fiule, credința ta în Mine a fost prea mică și nestatornică. Te-ai îndoit de existența Mea. Să știi că dacă aş fi dorit, Eu aş fi putut pur şi simplu să apar în faţa ta, în trecut, pentru a demonstra că exist, însă dacă aş fi făcut acest lucru, tu nu ai mai fi avut nevoie de credinţă. Fericiți sunt cei ce nu au primit nicio dovadă a existenţei Mele, dar au crezut în Mine!
Fiule, există o mulţime de dovezi cu privire la existenţa Mea. Biblia, Cuvântul Meu, spune: „ Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă „ (Psalmul 19:1,2). Aşadar, minunăţiile naturii demonstrează existenţa Mea, tocmai de aceea Eu ţi-am trimis pasărea, albina, fulgerul...; semnele de la Mine. Prin ele M-am revelat ție, dar tu nu te-ai așteptat la o altfel de revelație, tocmai de aceea nici nu le-ai luat în seamă. Nu Mă poți vedea, înțelege, fiule, pentru că Eu locuiesc în lumină neapropiată. Pe Mine nu M-a văzut niciun om, niciodată, nici nu M-a înțeles. A încerca să Mă vezi, să Mă înțelegi, să Mă atingi, îți este și îți va fi întotdeauna cu neputință. Acum știi că Eu exist, însă. Credința ta prea mică în Mine s-a transformat în convingere. 

Cunoaşte-Mă și vorbește despre Mine prin antinomie, pe cale apofatică și pe cale catafatică. Calea apofatică înseamnă să Mă cunoşti prin negaţie, evitând să gândești și să spui ceva despre Mine, din toate ce nu pot fi gândite și spuse. Eu sunt necuprins, nemărginit, necunoscut pe calea raţiunii, căile Mele sunt necercetate şi nepătrunse. 

Calea catafatică înseamnă să recunoști și să susții existenţa Mea prin afirmaţii: Dumnezeu este bun, atotputernic, înţelept, milostiv și așa mai departe. Eu, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, adică Cel viu, Singurul, dar în trei ipostasuri: Tatăl şi Fiul şi Sfântul Duh, Care lucrez în creaţia Mea, Eu, Care M-am revelat lui Moise, în rugul aprins, Mă fac cunoscut prin opera Mea, prin tot ce există şi am creat numai de natură pozitivă, căci nu Eu am creat răul, dar sunt de necunoscut în fiinţa Mea. Prin opera Mea, Eu pot fi numit creator, dar prin fiinţa Mea nu am nume grăit, pentru că sunt de negrăit. Apropie-te întotdeauna de Mine, în mister divin, fiind mulţumit să Mă întâlnești şi să realizezi, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a Mă înţelege. Te iubesc!”.
Vocea şi norul de lumină aurie dispărură. Îngerul Rafael a zâmbit, a stins ultima lumânare aprinsă, cea de-a șaptea, şi, îndată, visul băiatului a luat sfârșit.
Era dimineaţă! Trezit din somn, tânărul şi-a adus aminte de visul pe care l-a avut și se simţea pe deplin fericit că Dumnezeu i-a vorbit. Cuprins de o iubire de nedescris, s-a dat jos din pat, s-a spălat pe faţă, s-a îmbrăcat şi a început să facă metanii în faţa altarului, în semn de recunoștință. 

Era convins de existența Celui pe Care l-a căutat mult timp și pe Care l-a întâlnit tot de atâtea ori, însă fără să realizeze. În timpul celei de-a treia metanii a observat Biblia deschisă, deşi tot timpul era închisă, pentru că așa obișnuia să o lase. S-a oprit, şi a început să citească: „De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.

Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri” (Matei 4:17; 5:44,45,48; 6:19-21; 7:21). Emoțiile l-au invadat. O lacrimă i s-a scurs din ochiul drept, gâdilându-i și umezindu-i pielea uscată. A închis gentil Biblia, a pus-o pe altar, şi a deschis fereastra, ca să admire frumuseţea dimineţii. O adiere de vânt l-a mângâiat. A închis fereastra şi, din nou, a observat Biblia deschisă. A luat-o în braţe şi a început să citească: 

”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta". 

Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua e aceasta:

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 

Mai mare decât acestea nu este altă poruncă” (Marcu 12:30,31). Uluit de ce a citit, a închis Biblia, a pus-o pe altar şi a plecat afară, contemplând la cele citite. Ajuns afară un gând îi tot reverbera insistent în minte:

„întoarce-te în camera ta, degrabă, întoarce-te”. S-a întors şi a observat pentru a treia oară consecutiv Biblia deschisă. S-a pus în genunchi, fiind oarecum speriat de ce i se întâmpla, şi a început să citească: „Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde; iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine îl va afla. Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale „ (Matei 16:24-27). Un fior cald l-a traversat din cap până în picioare. Atunci a înţeles că Dumnezeu a făcut în așa fel, încât Biblia să se deschidă în numele Sfintei Treimi, ca el să citească unele dintre cele mai importante versete, cu scopul de a-și da seama ce să facă mai departe cu viaţa lui.
Emoţionat fiind, negăsindu-şi cuvinte de slavă, ca să-L laude pe Dumnezeu, a închis Biblia şi a deschis-o la întâmplare, pe la sfârşit, sperând că va găsi acolo cuvintele prin care să-și poată arăta recunoștința față de nemăsurata bunătate a lui Dumnezeu; şi le-a găsit, cu îngăduița Lui: 

„Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut” (Apocalipsa 4:11).
Din acel moment băiatul și-a predat inima în mâinile lui Dumnezeu și, ducând o viață bineplăcută Lui, s-a mântuit ajungând în Raiul în care ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor, cu toate cereştile puteri, Îl laudă pe Dumnezeu, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta ".

sursa : " Te caut, nu Te simt, dar Te întâlnesc mereu " - pildă extrasă din lucrarea electronică "Mulțumesc pentru iubirea Ta"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu  Pacea , Iubirea  si Bucuria Sa! 

Cuvântul Vieţii Octombrie 2011

"Urmează-mă!"
(Mt 9,9) 

În timp ce ieşea din Cafarnaum, Isus a văzut un perceptor de taxe, pe nume Matei, aşezat la biroul lui de vameş.  Matei avea o meserie care îi atrăgea ura oamenilor şi îl punea în categoria cămătarilor şi a speculanţilor care se îmbogăţeau de pe urma altora.  Scribii şi farizeii îi socoteau totdeauna păcătoşi publici, până să-I reproşeze lui Isus că este „prieten al vameşilor şi al păcătoşilor” şi că stă la masă cu ei.

Isus, în opoziţie cu orice convenţie socială, îl cheamă pe Matei să-L urmeze şi acceptă să meargă să ia masa în casa lui, aşa cum avea să facă mai târziu cu Zaheu, şeful vameşilor din Ierihon.

Cerându-I-se să-Şi explice atitudinea Isus avea să răspundă că a venit să-i vindece pe bolnavi şi nu pe cei sănătoşi, să-i cheme nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi. Chemarea Sa, şi de această dată, îi era adresată tocmai unuia dintre aceştia:

"Urmează-mă!" 

Isus mai adresase acest cuvânt şi lui Andrei, lui Petru, lui Iacob şi lui Ioan la ţărmul lacului. Aceeaşi chemare, în alte cuvinte, i-a adresat-o şi lui Pavel, pe drumul Damascului. Dar Isus nu se opreşte la           aceştia; de-a lungul secolelor, El a continuat să-i cheme la Sine pe bărbaţi   şi pe femei din toate popoarele şi naţiunile. Şi astăzi face la fel: trece prin viaţa noastră, ne întâlneşte în diferite locuri, în moduri diferite şi ne face să-i auzim din nou chemarea de a-L urma.

Ne cheamă să stăm cu El, pentru că vrea să avem un raport personal şi în acelaşi timp, ne invită să colaborăm cu El la marele plan al unei omeniri noi. Nu Îi pasă de slăbiciunile noastre, de păcatele noastre, de mizeria noastră. El ne iubeşte şi ne alege aşa cum suntem. Iubirea Sa va fi aceea care ne va transforma şi ne va da puterea să-I răspundem şi curajul să-L urmăm, aşa cum a făcut Matei.

Şi pentru fiecare are o iubire, un plan de viaţă, o chemare particulară. Aceasta se vădeşte în inimă printr-o inspiraţie a Duhului Sfânt sau prin împrejurări anume, ori printr-un sfat, o îndrumare din partea cuiva care ne iubeşte... Deşi se manifestă în cele mai felurite moduri, răsună acelaşi cuvânt:

 "Urmează-mă!" 

Îmi amintesc că am auzit şi eu această chemare a lui Dumnezeu. Era într-o dimineaţă geroasă, la Trento. Mama a rugat-o pe sora mea mai mică să meargă după lapte la doi kilometri depărtare, dar cum e atât de frig, nu-i vine să se ducă; refuză şi cealaltă soră. Atunci m-am oferit zicând: „mă duc eu, mamă”, şi am luat sticla. Am ieşit din casă şi, la jumătatea drumului, s-a întâmplat un lucru deosebit: ca şi cum Cerul s-a deschis şi Dumnezeu m-a chemat să-L urmez. Am auzit în inimă: „Dăruieşte-Mi-te Mie cu totul”.

Era o chemare explicită la care am vrut să răspund imediat. Am vorbit despre acest fapt cu părintele spiritual care mi-a dat încuviinţarea să mă dăruiesc lui Dumnzeu pentru totdeauna. Era 7 decembrie 1943; nu voi putea niciodată descrie ce s-a petrecut în inima mea în ziua aceea: mă căsătorisem cu Dumnezeu. Puteam să mă aştept la orice din partea Lui.

"Urmează-mă!" 

Acest cuvânt nu priveşte numai momentul hotărâtor al alegerii în viaţă. Isus continuă să ni-l adreseze în fiecare zi.  „Urmează-Mă” pare să ne sugereze în faţa celor mai simple îndatoriri de fiecare zi: „urmează-Mă” în acea încercare pe care s-o îmbrăţişăm, în acea ispită pe care să o depăşim, în acel serviciu pe care să-l facem...

Cum să-I răspundem concret? Făcând ceea ce vrea Dumnezeu de la noi în prezent, care poartă întotdeauna în sine un har special.  Angajarea noastră în această lună va fi deci acum să ne dăruim voinţei lui Dumnezeu cu hotărâre; să ne dăruim fratelui sau surorii pe care trebuie să-i iubim, să ne dăruim muncii, studiului, rugăciunii, odihnei, activităţii pe care trebuie să o împlinim.

Să învăţăm să ascultăm în adâncul inimii glasul lui Dumnezeu care vorbeşte şi cu glasul conştiinţei: ne va spune ce vrea de la noi în fiecare clipă, gata să sacrificăm totul ca să-L iubim.

„Dă-ne, Doamne, darul să Te iubim nu doar mai mult în fiecare zi, pentru că, poate, nu vom mai avea mult de trăit, dar dă-ne harul să te iubim în fiecare clipă din toată inima, din tot sufletul şi din toate puterile, în ceea ce reprezintă voinţa Ta”. Acesta este cel mai bun mod de a-L urma pe Isus.

"Urmează-mă!"

“Cuvântul Vieţii”, publicație lunară a Mișcării Focolarelor.

Text de: Chiara Lubich, iunie 2005

Acest comentariu al Cuvântului Vieții este tradus în 96 de limbi și dialecte,
și ajunge la milioane de persoane în toată lumea imprimat,

prin intermediul radioului, televizorului sau via internet.
Pentru mai multe infomații, accesați: www.focolare.org

Acest PPS, în diferite limbi, este publicat pe www.santuariosancalogero.org

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale! 

Filmul rusesc "Pilde"

3 scurt metraje, inspirate din literatura patristica ortodoxa, ce au caracter moralizator-catehetic.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu cele mai pretioase haruri si daruri !

Mesajul Sfintei Fecioare de la Medjugorje din 2 octombrie 2011

"Dragi copii, si astazi inima mea materna va invita la rugaciune,

la un raport personal cu Dumnezeu Tatal.

Dumnezeu Tatal nu va este departe si nici nu va este necunoscut.

El s-a aratat voua prin intermediul Fiului meu, si v-a daruit viata 

care este insasi Fiul meu.

De aceea, copilasii mei, nu va lasati invinsi de incercarile care vor sa va indeparteze de Dumnezeu Tatal.

Rugati-va!

Nu cautati sa aveti familii si o societate in care El este absent.

Rugati-va! Rugati-va, astfel incat bunatatea care vine numai de la Fiul meu,

care este adevarata bunatate, sa invadeze inimile voastre.

Numai inimile pline de bunatate il pot intelege si primi in ele pe Dumnezeu Tatal.

Eu voi continua sa va conduc.

In mod special, va rog sa nu-i judecati pa pastorii vostri (pe preotii vostri).

Copilasii mei, uitati voi, oare, ca Dumnezeu Tatal i-a chemat?

Rugati-va!

Va multumesc!"

***** 

Mirjana: "Niciodata nu v-am spus nimic pana acum, dar de data asta o fac, voi suntei constienti, fratilor si surorilor, ca Maica Domnului a fost aici cu noi? fiecare dintre noi ar trebui sa se intrebe: sunt demn de asta? Spun acest lucru deoarece este dificil pentru mine sa o vad pe Maica Domnului indurerata pentru ca fiecare dintre noi este in cautarea unui miracol, dar nu face nimic ca miracolul sa se intample in inima sa."

Preasfanta Fecioara sa va binecuvanteze cu Binecuvantarea Sa Speciala si Materna !

Un DAR pretios, o veste MINUNATA :sunt din nou INSARCINATA ! - a 6 oara ...

Dragii mei ,cum as putea sa nu impartasesc cu voi acest DAR ???

 Initial doream doar sa va spun simplu:

Un DAR pretios, o veste MINUNATA :sunt din nou INSARCINATA !

...insa inainte de a ma aseza la calculator , m-am rugat Spiritul Sfant si l-am rugat pe Dumnezeu sa-mi arate ce doreste sa scriu.Apoi , am luat "Micul Jurnal" al Sfintei Faustina si l-am deschis "la intamplare".Cand am citit ceea ce mi se oferea privirii lacrimi  infiorate de fericire mi-au scaldat trupul si sufletul luminandu-le si inlaturand orice urma de tristete pe care rautatea anumitor persoane ...si am inteles ca trebuie sa va povestesc ceea ce mi s-a intamplat tocmai pentru a va dezvalui importanta fiecarui "Act de Iubire" pe care il oferim Domnului.

Pe scurt:

Anul acesta , in data de 7 iulie 2011, am vandut Parohiei  noastre 23 de ari de teren pe care Parintele a spus ca doreste sa se construiasca Biserica noastra.In ziua de 14 septembrie, de "Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci" ,prin prezenta Spiritului Sfant invocat de o multime de Superiori , Preoti , si credinciosi,acest teren s-a sfintit si a fost pusa "Piatra de temelie" a noii Biserici.

In groapa, langa piatra, fiecare dintre superiori  si preotul nostru au pus putin beton, iar eu , deoarece doream sa fie la temelia Bisericii si ceva din partea mea, i-am rugat sa-mi dea voie sa pun si eu si au fost de acord.Dupa terminarea ceremoniei de sfintire am fugit pana acasa si am scris pe o coala urmatoarele rugaciuni pe care le-am infoliat si cu permisiunea vicarului le-am pus in betonul inca neintarit deoarece doream ca la temelia Bisericii sa se afle un "Act de Iubire" pe care asezandu-l acolo , l-am rugat pe Dumnezeu ca de fiecare data cand v-a privi spre aceast loc sa-si aminteasca ca il iubesc , chiar daca sunt o mare pacatoasa , si il rog ca de fiecare data sa salveze cat mai multe suflete.

Ei bine dragii mei , ce credeti ca s-a intamplat?

Dumnezeu in Intelepciunea Sa stie ca , candva, zidurile vor disparea, insa sufletele nu o vor face, asa ca , chiar in acea seara, mi-a facut un DAR pretios , am ramas insarcinata, mi-a daruit un copilas  care , cu siguranta ,ii va aminti mult mai des , si in vesnicie, de daruirea mea(asa imperfecta cum e ea), 

de "Actul meu de Iubire".

Rugaciunile pe care le-am scris sunt:

Actul de Iubire

Isuse, Maria,
Va iubesc !
Mantuiti
sufletele preotilor,
mantuiti sufletele.
Va rugam cu umilinta
si ajutati-ne
sa putem repeta
acest
ACT DE IUBIRE DE MII DE ORI
cu fiecare respiratie,
cu fiecare bataie a inimii.

si 

"O, Isuse, iarta-ne pacatele, fereste-ne de focul iadului, condu la Ceruri toate sufletele, mai ales pe acelea care au mai mare nevoie de Indurarea Ta.

Dumnezeul  meu ,cred in Tine, ma inchin ,te ador , sper si te iubesc, iti cer iertare pentru toti aceia care nu cred , nu ti se inchina, nu nadajuiesc si nu te iubesc.Amin"

Si acum , bucurati-va impreuna cu mine de mesajul pe care Isus ni l-a transmis prin "Micul Jurnal " al Sfintei Faustina:

777  ( 27.11.1936) Astazi am fost in duh in cer si am vazut frumusetile sale de neinchipuit si fericirea care ne asteapta dupa moarte.Am vazut cum toate creaturile Ii aduc necontenit cinste si slava lui Dumnezeu; am vazut cat e de mare fericirea in Dumnezeu, care se revarsa asupra tuturor creaturilor, facandu-le fericite, si orice slava si cinste provenind din fericirea primita ravin la Sursa, si toate fapturile intra in adancurile Dumnezeiesti si contempla viata interioara a lui Dumnezeu Tatal , Fiul si Duhul Sfant, pe care niciodata ele nu o vor intelege, nici nu o vor patrunde.

Aceasta sursa de fericire este neschimbata in esenta  sa, dar mereu noua , abundand de fericirea oricarei fapturi.

Il inteleg acum pe Sfantul Paul care a spus:

"Ceea ce ochiul n-a vazut, ccea ce urechea n-a auzit, ceea ce nu s-a suit la inima omului, tot ce a pregatit Dumnezeu pentru toti cei care Il iubesc .

778. -Si Dumnezeu mi-a facut cunoscut singurul lucru care are in ochii Sai o valoare infinita, este iubirea de Dumnezeu, iubirea, iubirea si inca o data iubirea - si nimic nu poate fi comparat cu un ACT DE IUBIRE CURATA fata de Dumnezeu.Oh, ce atentii de neconceput are Dumnezeu fata de sufletul care il iubeste sincer.

Oh, fericit este sufletul care se bucura deja de pe pamant de atentiile Sale speciale, iar acestea sunt suflete mici si smerite".

NU-i asa ca e MINUNAT???

O, Doamne, cat esti de bun, de iubitor, de milostiv !

Iti multumesc cu toata inima mea care daruieste acest mic sufletel Inimii Tale!

Dumnezeu sa fie in sufletele voastre fratii mei in Cristos...Isus sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale! 

Rugaciune catre Tatal Ceresc pentru familii

Parinte vesnic, Creatorul si Sustinatorul neamului omenesc, Tu ai sfintit unirea stramosilor nostri in Paradis si i-ai binecuvantat cu iubirea Ta pentru a se inmulti si a stapani pamantul.

Te rugam, Parinte preabun, priveste cu milostivire spre familiile din lumea intreaga si le binecuvanteaza.Fa ca in sanul lor sa domneasca 

mereu unitatea si pacea Ta sfanta.

Parinte bland si indurator, indeparteaza din sanul famiilor

orice neintelegere, dezbinare sau cearta.

Fa ca persoanele, in sanul familiilor lor, sa aiba rabdare unele 

fata de altele si in numele iubirii sa poata intotdeauna 

sa se ierte necondionat si fara resentimente.

Revarsa asupra tuturor familiilor harul 

de a trai in iubire si de a ramane mereu uniti.Ajuta familiile sa fie pilda buna unele pentru altele, ajuta-i pe parinti sa fie exemple vii de urmat pentru copiii lor si da-le harul sa-i creasca in sfanta frica fata de Tine.

Parinte bun si iubitor,intareste membrilor familiilor noastre credinta in Tine, fa sa le fie mereu vie speranta mantuirii in Cristos; inflacareaza-le cu focul Spiritului Sfant tot mai mult iubirea.

Binecuvanteaza-i sa poata sa implineasca mereu vointa Ta preasfanta si prin intreaga lor viata sa-Ti poata aduce neincetat marire,

cinste si inchinare in vecii vecilor.

Amin. 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale!

O scrisoare FASCINANTA !!!

Isus sa fie in sufletele voastre fratii mei in Cristos!

Ieri am recitit aceasta fascinanta scrisoare al carei autor este 
Sfantul Ioan al Crucii.
Am descoperit in ea lucruri atat de profunde in ceea ce priveste desavarsirea fiecaruia incat am hotarat sa vi-o daruiesc si voua.

"Unui calugar carmelitan descult

Segovia, 14 aprilie 1589?

Pacea lui Isus Cristos sa fie , fiule, mereu in sufletul vostru.

Scrisoarea Cuviosiei Voastre am primit-o, scrisoare in care imi spuneti despre marea dorinta pe care v-o trimite Domnul Nostru de a va ocupa vointa numai cu el, iubindu-l mai presus de toate, si-mi cereti ca pentru a dobandi aceasta sa va dau cateva sfaturi.

Ma bucur ca Dumnezeu v-a dat dorinte atat de sfinte, si ma voi bucura si mai mult daca le veti pune in practica.Pentru care este nevoie sa aratam cum toate placerile, bucuriile si pasiunile din suflet sunt cauzate mereu de vointa si de dorinta lucrurilor trecatoare, care vi se ofera ca fiind bune si necesare si placute, fiind dupa parerea dumneavoastra atragatoare si pretioase; si urmand pasiunea si placerile lucrurilor trecatoare, sufletul se altereaza si se nelinisteste.

Dar pentru a risipi si mortifica aceste atractii si placeri fata de tot ce nu este Dumnezeu, Cuviosia Voastra trebuie sa observe ca tot ceea ce poate bucura vointa este mai ales suav si incantator, parandu-i-se placut; si niciun lucru incantator si suav, in care ea se poate bucura si delecta nu este Dumnezeu, pentru ca , dupa cum Dumnezeu nu poate cadea sub intelesurile celorlalte puteri, nici nu poate cadea sub atractiile si placerile vointei; caci in aceasta viata, cum sufletul nu poate afla gustul lui Dumnezeu, in mod esential, tot astfel intreaga suavitate si delectare pe care ar gusta-o, oricat de inalta ar fi, nu poate fi Dumnezeu; pentru ca de asemenea , tot ceea ce vointa poate gusta si savura in mod distinct este in masura in care se cunoaste prin cutare sau cutare obiect.

Deci, cum vointa nu l-a putut gusta niciodata pe Dumnezeu asa cum este, nici nu l-a cunoscut sub intelesul apetitului, si in consecinta nu stie care este Dumnezeu, nu poate sa-i stie gustul, oricare ar fi, nici nu pot fiinta si gustul sau  sa ajunga sa stie sa-i placa lui dumnezeu, caci aceasta ii depaseste orice capacitate;si astfel este clar ca niciunul din diferitele lucruri de care se poate bucura vointa nu este Dumnezeu.

Si de aceea, pentru a se uni cu el, trebuie sa se goleasca si sa se desprinda de orice afectiune dezordonata a dorintei si placerii, de tot ceea ce poate produce bucurie, atat in diferitele lucruri de sus cat si in cele de jos, lucruri spirituale sau trecatoare, pentru ca , purificata si curatata de orice placere, bucurie si atractie dezordonate, vointa intreaga , cu afectele sale sa se preocupe sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Pentru ca , daca intr-un anumit fel vointa poate patrunde intelesul lui Dumnezeu si se poate uni cu el, aceasta nu se poate produce prin vreun mijloc de intelegere al placerii, ci prin iubire;si cum delectarea si suavitatea si orice placere care poate cadea in incidenta vointei nu este iubire, observati in consecinta ca niciunul dintre sentimente nu poate fi mijlocul potrivit pentru ca vointa sa se uneasca cu dumnezeu, ci lucrarea vointei, pentru ca lucrarea vointei este foarte diferita de sentimentul sau:

prin lucrare se uneste cu Dumnezeu si se finalizeaza in el, care este iubire, si nu prin sentimentul dorinta sa, care se aseaza in suflet ca scop si termen.

Sentimentele pot servi doar ca motive de a iubi, si nu mai mult daca vointa vrea sa mearga inainte; si astfel sentimentele savuroase nu duc ele insele sufletul spre Dumnezeu, mai curand il fac sa zaboveasca in ele.

Lucrarea vointei este a-l iubi pe Dumnezeu; doar in el isi pune sufletul atasamentul, bucuria , placerea, satisfactia si iubirea, lasand in urma toate si iubindu-L mai presus de toate.

De unde, daca cineva doreste sa-l iubeasca pe dumnezeu nu prin suavitatea pe care o simte, lasa deja in urma suavitatea aceasta, si isi pune dragostea in Dumnezeu, pe care nu-l simte; caci , daca ar putea dragostea in suavitatea si placerea pe care le simte, oprindu-se si zabovind in ele, asta ar insemna ca le-ar pune intr-o faptura sau intr-un lucru al ei, si ar transforma motivarea lui in scop si sfarsit, si , in consecinta, lucrarea vointei ar fi vicioasa.

Deci pentru ca Dumnezeu este de neinteles si inaccesibil, vointa, pentru a-si pune lucrarea sa de iubire in  Dumnezeu, nu trebuie sa o puna in ceea ce poate atinge si intelege prin poftele ei, ci in ceea ce nu poate intelege si nici ajunge cu ele.Si in felul acesta vointa iubeste cu siguranta si in adevar dupa gustul credintei, de asemenea in despuiere si intunecimea sentimentelor sale, mai ales a celor pe care le poate simti cu intelegere si inteligenta sa, crezand si iubind peste ceea ce poate intelege.

Si astfel, foarte nestiutor ar fi cel care, lipsindu-i suavitatea si delectarea spirituala, ar gandi ca din aceasta cauza ii lipseste Dumnezeu, si cand l-ar avea , s-ar bucura si delecta, gandind ca pentru asta tine la Dumnezeu.

Si inca mai nestiutor ar fi daca ar porni sa caute aceasta suavitate in Dumnezeu si s-ar bucura si s-ar opri in ea; caci astfel nu ar mai merge in cautarea lui Dumnezeu cu vointa bazata pe despuierea credintei si iubirii, ci cu placerea si suavitatea spirituala, care este faptura, urmandu-si placerea si dorinta; si astfel, nu-l va mai iubi curat pe Dumnezeu  mai presus de orice, adica punandu-si toata puterea vointei in el, caci atasandu-se si sprijinindu-se in acea faptura cu dorinta, vointa nu se ridica la Dumnezeu, care este inaccesibil; este imposibil ca vointa sa poata atinge suavitatea si delectarea unirii divine, nici sa imbratiseze , nici sa simta dulcile si iubitoarele brate ale lui Dumnezeu, daca nu o face in despuiere si golita de dorinta oricarui gust, atat in cele de sus cat si de jos; caci asta a vrut sa spuna David cand a spus:

"Dilata os tuum, et implebo illud" (Ps 80, 11).

Trebuie deci stiut ca dorinta este gura vointei, care se dilata atunci cand nu este ocupata sau impiedicata de vreo imbucatura sau vreun gust; caci cand dorinta se pune in ceva , in acel ceva se strange,pentru ca in afara de Dumnezeu totul este stramt.Si astfel, pentru ca sufletul sa reuseasca sa mearga la Dumnezeu si sa se uneasca cu el,trebuie sa aiba gura vointei deschisa doar catre Dumnezeu , goala si lipsita de orice imbucatura a dorintei , pentru ca Dumnezeu sa o umple si sa indestuleze de iubire si dulceata, si sa ramana cu foamea si setea doar de Dumnezeu, fara sa vrea sa-si satisfaca altceva, caci lui Dumnezeu aici nu-i poate sti gustul; si ceea ce-i poate placea ( daca exista dorinta, spun) de asemenea il impiedica.

Asta ne-a invatat Isaia (55,1) cand a spus : "Toti cei insetati, veniti la apa... ; unde-i invita pe toti cei insetati doar de Dumnezeu , la belsugul apelor divine ale unirii cu Dumnezeu.

Mult deci, se cuvine sa-i intereseze Cuviosiei voastre sa-si dea intreaga vointa lui Dumnezeu daca doreste sa se bucure de multa pace in suflet si sa atinga desavarsirea, pentru ca astfelsa se uneasca cu el, si sa nu si-o ocupe cu lucrurile josnice si marunte ale pamantului.

Cel Preainalt sa va faca desavarsit spiritual si Sfant precum doriti.

Din Segovia, 14 aprilie.

Fratele Ioan al  Crucii"

sursa : "Opere minore" de Sfantul Ioan al Crucii

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Pacea , Iubirea si Bucuria Sa!

O, tu blanda Maria, tu noua frumusete...

O, tu blanda Maria, tu noua frumusete, tu cea mai draga si adorata frumusete! Vino , in ajutorul meu,astfel  ca uratenia mea sa fie spalata si ca dragostea mea sa fie tot mai aprinsa!

Frumusetea ta imprumuta capului trei lucruri.

Mai intai o memorie curata, pentru ca vorbele lui Dumnezeu sa poata intra mai usor, in al doilea rand, cele auzite sa fie retinute cu bucurie, iar in al treilea rand, cuvintele retinute sa fie cu zel si cu drag duse si raspandite aproapelui, pentru a-l ajuta in cunoasterea lui.

Frumusetea ta daruieste inimii trei lucruri.

Mai intai, ia greaua povara a trandaviei daca contempli dragostea si umilinta ta.

In al doilea rand, ea daruieste ochilor lacrimi daca privesc saracia si rabdarea ta.

In al treilea rand, ea da inimii jarul placut al dragostei daca-ti aduci aminte de bunatatea si blandetea ta.

O, doamna mea, tu esti in adevar frumusetea cea mai de pret, tu esti frumusetea care atragi, deoarece tu esti ajutorul celor slabi, mangaierea celor suferinzi si mediatoarea tuturor.

Atunci , lasa-i pe toti cei care au auzit ca te vei naste si care nu stiu ca te-ai nascut (8 septembrie), sa strige : 

"Vino, tu cea mai senina frumusete si lumineaza intunericul nostru! Vino tu cea mai pretioasa frumusete si elibereaza-ne de batjocura!

Vino, tu frumusetea de neinchipuit si alina durerea noastra amara!

Vino, tu cea mai puternica frumusete si elibereaza-ne din prizonierat!

Vino, tu sublima frumusete si elibereaza-ne din necuratia noastra ingrozitoare!

Binecuvantata sa fie frumusetea ta,o , scumpa Maria pe care toti  patriarhii au dorit s-o vada, pe care au prezis-o si toti alesii lui Dumnezeu se bucura de tine. "

Mama raspunse:

"Binecuvantat fii tu , Dumnezeu, frumusetea mea, 

care ti-a insuflat, sa vorbesti asa!

Din aceasta cauza, iti spun ca cel mai varstnic si vesnic, cel mai frumos, care m-a creat, te va intari; cel mai nobil si totusi noua frumusete care innoieste totul, care a fost cu mine si pe care l-am nascut, te va invata lucruri minunate ; frumusetea cea mai atragatoare, care bucura tot ceea ce a creat, iti va aprinde sufletul cu dragostea lui.

Ai incredere deplina in Dumnezeu!

Cand frumusetea cereasca se va arata, atunci frumusetea pamanteasca se va rusina si va fi considerata gunoi".

Apoi vorbi Fiul lui Dumnezeu cu mama lui : 

" O, binecuvantata mama, tu esti ca un bijutier care pregateste o capodopera. Toti care vad opera se bucura si jertfesc aur sau pietre pretioase pentru ca opera sa poata fi terminata.Asa imparti  tu , mama, tuturor ajutor, si anume celor care incearca sa ajunga pana la Dumnezeu, si tu nu lasi pe nimeni sa duca lipsa de mangaierea ta, caci asa cum organele trupului primesc viata si putere de la sange, tot asa, prin tine sunt toti treziti ,la viata de la pacate si pot sa-l serveasca pe Dumnezeu in mod roditor".

sursa : "Revelatii ceresti "-  Sfintei Brigitta

Dumnezeu sa ne binecuvanteze cu acele haruri care ne vor ajuta sa descoperim si sa vedem frumusetea Sfintei  Fecioare Maria !

Sfantul Francisc de Assisi : Rugaciunea si Filmul !

Dati clik pe urmatorul link si puteti viziona unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-ati vazut vreodata!

http://www.filmepentrusuflet.net/2011/04/prietenie-sfanta-francisc-si-clara-din-assisi/

 Acum filmul il gasiti si aici:

http://www.youtube.com/watch?v=GaGVbDf981I&feature=player_embedded

Rugaciunea Sfantului Francisc de Assisi

 

Doamne, fa din mine un instrument al împacarii între oameni:

Unde este ura , eu sa aduc iubire,

Unde este vina , eu sa aduc iertare,

Unde este dezbinare, eu sa aduc unire,

 Unde-i îndoiala, eu sa aduc credinta,

 Unde-i ratacire , eu sa aduc adevarul,

Unde-i disperare, eu sa aduc speranta,

Unde-i întuneric, eu sa aduc lumina,

Unde-i suferinta, eu sa aduc bucurie.

Doamne, ajuta-ma ca mai curând eu sa mangai pe altii

decît sa fiu mangaiat,

Ca eu sa-i înteleg pe altii decît eu sa fiu înteles,

Ca eu sa iubesc pe altii decît eu sa fiu iubit.

Caci cînd ma uit pe mine însumi atunci ma gasesc,

Cînd iert atunci gasesc iertare,

Cînd mor pentru mine, atunci înviu la viata de veci.

Amin.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri care va vor transforma in instrumente ale impacarii intre oameni!

Vointa lui Dumnezeu

"Am inteles ca orice tendinta spre desavarsire si toata sfintenia constau in a indeplini vointa lui Dumnezeu.

Perfecta indeplinire a vointei lui Dumnezeu este maturitatea in sfintenie, aici nu incape indoiala.Sa primim lumina lui Dumnzeu, sa stim ce vrea Dumnezeu de la noi si sa nu facem, este o mare ofensa adusa majestatii lui Dumnezeu.

Un astfel de suflet merita ca Dumnezeu sa-l paraseasca de tot; el seamana cu Lucifer, care avea o mare lumina, dar nu facea vointa lui Dumnezeu.

O neobisnuita pace mi-a patruns in suflet cand am constatat ca, in ciuda unor mari greutati, am ramas mereu fidela fata de ceea ce am cunoscut din vointa lui Dumnezeu.

O, Isuse, da-mi harul sa transform in fapte ceea ce am cunoscut din vointa Ta"

sursa : Sfanta Faustina in 

" Mic Jurnal.Milostivirea lui Dumnezeu in sufletul meu"