Miracolele euharistice: dovezi ale Prezenţei Reale

La fiecare Liturghie, urmând porunca lui Isus, preotul ridică ostia şi spune: “Luaţi şi mâncaţi din acesta toţi: acesta este Trupul meu, care se jertfeşte pentru voi”. Apoi ridică potirul şi spune: “Luaţi şi beţi din acesta toţi: acesta este potirul Sângelui meu, al noului şi veşnicului legământ, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Faceţi aceasta în amintirea mea”.

Doctrina transubstanţierii, învăţătura conform căreia pâinea şi vinul se transformă cu adevărat în trupul şi sângele lui Isus Cristos, este una dificilă. Când Cristos le-a spus prima oară discipolilor săi despre ea, mulţi au respins-o. Dar Isus nu şi-a explicat afirmaţia, nici nu a corectat-o, ci pur şi simplu le-a repetat apostolilor porunca, la Cina cea de Taină. Unii creştini nu reuşesc nici astăzi să accepte această învăţătură. De-a lungul istoriei însă multe persoane au relatat despre miracole care i-au întors la adevăr. Biserica a recunoscut peste o sută de miracole euharistice, multe dintre ele având loc în perioade în care credinţa în transubstanţiere era în declin.

Unul dintre primele miracole a fost semnalat de Părinţii din pustiul Egiptului, care s-au numărat printre primii călugări creştini. Unul dintre aceşti călugări se îndoia de Prezenţa Reală a lui Isus în pâinea şi vinul consacrate. Doi dintre fraţii lui călugări s-au rugat pentru întărirea credinţei sale. Mergând la Liturghie au avut parte de o experienţă ce ne-a fost transmisă prin scris. Când pe altar a fost aşezată pâinea, cei trei călugări au văzut acolo şi un copilaş. Când preotul şi-a îndreptat mâna către pâine, un înger a coborât cu o sabie şi a turnat din sângele copilului în potir. Când preotul a început să frângă pâinea, îngerul a început să taie copilaşul în bucăţele. În fine, când a venit momentul Împărtăşaniei, preotul a îndreptat spre gura călugărului cu îndoieli bucăţi de carne ce sângerau. În faţa acestei imagini, călugărul s-a înfricoşat şi a strigat: “Doamne, cred că această pâine este trupul Tău, iar în acest potir sângele Tău”. În acea clipă, bucata de carne a luat chipul pâinii; călugărul s-a împărtăşit şi i-a adus mulţumire lui Dumnezeu.

Ceilalţi călugări au înţeles de asemenea mai profund miracolul care are loc la fiecare Liturghie. Ne-au lăsat în scris: “Dumnezeu cunoaşte natura umană şi faptul că oamenii nu consumă carne crudă, şi de aceea şi-a transformat trupul în pâine şi sângele în vin, pentru ca să poată să fie primite cu credinţă”.

Pânze însângerate

În 1263, un preot german cunoscut ca Petru din Praga avea de asemenea probleme cu doctrina transubstanţierii. Pe când celebra Liturghia în Bolseno, Italia, din ostie a început să curgă sânge pe corporal, chiar în momentul consacrării. Cazul a fost raportat Papei Urban al IV-lea, care a solicitat o anchetă, concluzia fiind că este vorba de un miracol. Pânza însângerată este încă expusă în Catedrala din Orvieto, Italia. Există multe miracole euharistice similare celei experimentate de Petru din Praga, în care ostia s-a transformat în trup şi sânge.

Papa Urban avusese deja legătură cu un miracol euharistic. Cu câţiva ani înainte, fericita Iuliana de Cornillon, din Belgia, a avut o viziune în care a văzut o lună plină întunecată într-un singur punct. O voce cerească i-a spus că luna îl reprezenta pe Cristos în acel moment, iar punctul întunecat indica faptul că în calendarul liturgic lipsea o sărbătoare în cinstea Trupului lui Cristos (Corpus Christi). Ea i-a relatat viziunea pe care a avut-o oficialului Bisericii locale, Arhidiaconul de Liege, cel care mai apoi a devenit Papa Urban al IV-lea. Amintindu-şi de viziunea Iulianei în timp ce investiga miracolul raportat de Petru din Praga, Urban i-a cerut Sfântului Toma de Aquino să compună Oficiul pentru Liturghie şi pentru Liturgia Orelor pentru o nouă sărbătoare dedicată devoţiunii faţă de Euharistie. Această Liturgie pentru Corpus Christi (mai deplin definită în 1312) este foarte asemănătoare u cea pe care o celebrăm astăzi.

La Liturghia din Duminica Paştelui, în 1331, în Blanot, un mic sat din centrul Franţei, una dintre ultimele persoane care au primit Împărtăşania a fost o femeie pe numele ei Jacquette. Preotul a pus ostia pe limba ei, s-a întors şi a pornit spre altar. Nu a observat că ostia i-a căzut din gură şi a ajuns pe haina care îi acoperea femeii mâinile. Când i s-a atras atenţia, s-a întors la Jacquette, care era încă în genunchi. În loc să găsească ostia pe haina ei, a văzut doar o pată sângerie. După Liturghie, preotul a luat haina în sacristie şi a pus-o într-un vas cu apă. A spălat locul de mai multe ori, dar de fiecare dată pata devenea mai închisă şi mai mare, în final ajungând de dimensiunea ostiei. A luat un cuţit şi a tăiat partea însângerată de bucata de ostie căzută pe haina femeii. A pus bucata de pânză în tabernacol, alături de ostiile consacrate rămase neconsumate după Liturghie.

Ostiile consacrate atunci nu au fost niciodată distribuite la Împărtăşanie. Au fost păstrate în tabernacol, alături de bucata de pânză. După sute de ani, ele erau perfect conservate. Din păcate ostiile s-au pierdut în timpul Revoluţiei Franceze, în timp ce bucata din haina femeii a fost salvată de un credincios din parohie, pe nume Dominique Cortet. Acum relicva este expusă solemn, an de an, în sărbătoarea Corpus Christi, în biserica Sf. Martin din Blanot.

O lumină strălucitoare

Monstranţa cu relicva
de la Santarem.

În cazul unora dintre miracolele euharistice, ostiile emit lumini strălucitoare. În 1247, de exemplu, o femeie din Santarem, Portugalia, se temea că soţul nu îi este fidel în totalitate. A mers la o vrăjitoare care i-a promis că soţul se va întoarce la ea dacă îi va aduce ei o ostie consacrată. Femeia a fost de acord. La Liturghie, femeia a reuşit să ia o ostie consacrată şi să o pună într-un batic, dar înainte să poată să ajungă la vrăjitoare, pânza s-a îmbibat cu sânge. Femeia s-a speriat. S-a dus rapid acasă şi a ascuns baticul şi ostia în dulapul din dormitor. Noaptea, din dulap ieşea o lumină puternică. Soţul ei a văzut, iar soţia i-a povestit cele întâmplate. În ziua următoare, mulţi locuitori ai oraşului au venit în casa lor, atraşi de lumină.

Oamenii i-au povestit evenimentele extraordinare preotului paroh, care a venit de asemenea la casa celor doi. A luat ostia şi a dus-o înapoi la biserică, aşezând-o într-un recipient din ceară în care ostia a continuat să sângereze timp de trei zile. Ostia a rămas în acest recipient timp de patru ani, până când, într-o zi, când preotul a deschis uşiţa tabernacolului, a văzut vasul de ceară spart în bucăţele mici, iar în locul lui un vas din cristal, cu sânge în el. Casa unde a avut loc miracolul a fost transformată în 1684 într-o capelă. Miracolul a continuat să se repete mulţi ani, în a doua duminică din luna aprilie. Relicvariul în care se află ostia miraculoasă este aşezat deasupra tabernacolului din biserica Sf. Ştefan din Santarem, putând fi văzut de pelerini pe tot timpul anului.

Un fenomen similar a avut loc în jurul anului 1300, în satul Wawel de lângă Cracovia, Polonia. Câţiva hoţi au pătruns într-o biserică şi au furat monstranţa conţinând ostii consacrate. Când s-au convins că monstranţa nu este făcută din aur, au aruncat-o într-o mlaştină. La lăsarea întunericului, din locul unde se afla monstranţa cu ostiile consacrate a început să emane o lumină atât de puternică încât putea fi văzută de la câţiva kilometri depărtare. Sătenii s-au speriat şi l-au anunţat pe Episcopul de Cracovia. Acesta a cerut trei zile de post şi de rugăciune. În a treia zi, el a condus personal o procesiune spre mlaştină. Acolo a găsit monstranţa şi ostiile consacrate, toate intacte. An de an, în sărbătoarea Corpus Christi, acest miracol este celebrat în biserica Corpus Christi din Cracovia.

Faţa Pruncului Isus

În unele miracole euharistice, pe ostie a apărut o imagine. Miracolul din Eten, Peru, de exemplu, a început la 2 iunie 1649. În acea noapte, pr. Jerome Silva se pregătea să pună la loc monstranţa când a văzut pe ostie imaginea unui copil cu bucle dese şatene care îi ajungeau pe umeri. A arătat ostia mulţimii, cu toţii fiind de acord că era chipul Pruncului Isus. A doua apariţie a avut loc luna următoare. În timpul unei alte expuneri a Euharistiei, Pruncul Isus a apărut din nou pe ostie, îmbrăcat într-o haină purpurie pe deasupra unei cămăşi, după obiceiul indienilor locului, mohicanii. Apariţia a fost interpretată ca o dovadă a iubirii lui Cristos pentru mohicani. În timpul apariţiei, care a durat circa 15 minute, mulţi au văzut pe ostie şi trei inimi mici albe, simbolizând probabil cele trei Persoane ale Preasfintei Treimi. Celebrarea Pruncului Miraculos de la Eten atrage încă mii de oameni în Peru în fiecare an.

Un miracol similar a avut loc mult mai recent, acum câţiva ani. A început la 28 aprilie 2001, în Trivandrum, India. Pr. Johnson Karoor, din Biserica Siro-Malankareză, celebra Sfânta Liturghie când a văzut trei puncte pe ostia consacrată. S-a oprit şi a privit Euharistia. I-a invitat apoi pe ceilalţi prezenţi la Liturghie să privească ostia, şi au văzut şi aceştia punctele. Le-a cerut credincioşilor să rămână în rugăciune şi a pus Sfânta Euharistie în tabernacol. La Liturghia din 5 mai, pr. Karoor a observat din nou ceva neobişnuit pe ostie, de data aceasta o faţă umană. În timpul adoraţiei figura a devenit mai clară. Pr. Karoor povestea ulterior: “Nu aveam puterea să le spun ceva credincioşilor. Am stat deoparte şi nu îmi puteam controla lacrimile. Noi obişnuim să citim din Scriptură şi să reflectăm asupra celor citite în adoraţie. Pasajul din acea zi a fost Ioan 20,24-29, în care Isus i-a apărut Sf. Toma şi i-a cerut să se uite la rănile Lui”. Pr. Karoor a chemat un fotograf, iar fotografiile realizate atunci pot fi văzute pe internet.

Minuni cu ape

Un total alt gen de miracol euharistic a fost înregistrat de Sf. Zosimus din Palestina, în secolul al VI-lea. Miracolul este legat de Sf. Maria Egipteanca, ce şi-a părăsit părinţii la doisprezece ani şi a devenit prostituată. După şaptesprezece ani a ajuns în Palestina. În sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Maria a mers spre biserică, în căutare de “clienţi”. La uşa bisericii ea a văzut o imagine a Fecioarei Maria. A fost copleşită de remuşcări pentru viaţa pe care o dusese şi i-a cerut Fecioarei călăuzire. O voce i-a spus: “Dacă vei trece râul Iordanului vei găsi pacea”. A doua zi Maria a urmat sfatul. Ajunsă peste Iordan a început să trăiască după modelul eremiţilor, singură, în deşert, timp de patruzeci şi şapte de ani. Aşa cum i-a promis Fecioara, sufletul Mariei a găsit pacea.

Într-o zi a văzut un călugăr, pe Sf. Zosimus din Palestina, care venise în pustiu pentru perioada Postului Mare. Deşi nu se mai întâlniseră niciodată, Maria i-a spus pe nume. Au vorbit o vreme, iar la final ea i-a cerut lui Zosimus să îi aducă anul viitor, când va veni, Sfânta Euharistie. Zosimus s-a conformat, dar nu avea barcă să îl treacă dincolo, pe celălalt mal al Iordanului. Credea că nu îşi va putea ţine promisiunea, dar Maria a făcut semnul crucii şi a venit pe apă până la el, pentru a se împărtăşi. L-a rugat să vină în acelaşi loc şi anul viitor, dar când Zosimus a venit a aflat că ea murise. Lângă trupul ei era un bilet în care cerea ca el să o înmormânteze. Zosimus scrie că atunci când a săpat mormântul lângă el a stat tot timpul un leu.

Un alt miracol a avut loc în Avignon, Franţa, în noiembrie 1433. Într-o mică biserică, încredinţată unei ramuri franciscane, o ostie consacrată era expusă pentru adoraţia perpetuă. După câteva zile de ploaie grea, râurile Sorgue şi Rhône ajunseseră la cote periculoase. La 30 noiembrie, Avignonul a fost inundat. Superiorul ordinului şi un alt frate au vâslit cu o barcă spre micuţa lor biserică, convinşi că aceasta fusese distrusă. La faţa locului însă au văzut o minune. Deşi apa în jurul bisericii era de peste un metru înălţime, drumul de la uşa bisericii la altar era perfect uscat iar ostia era neatinsă. Apa era despărţită de o parte şi de alta, ca la despărţirea Mării Roşii. Uimiţi de ceea ce văzuseră, fraţii au chemat alţi membri ai ordinului lor să vadă minunea. Vestea s-a răspândit repede şi mulţi locuitori au venit la biserică, aducând laudă Domnului. Şi astăzi, călugării celebrează an de an minunea la 30 noiembrie. În faţa Preasfântului Sacrament, fraţii cântă Cântarea lui Moise, compusă după despărţirea Mării Roşii.

Miracolul Liturghiei

Credinţa nu trebuie, desigur, să se bazeze doar pe miracole. Unele miracole sunt foarte vechi şi nu există dovezi clare care să le susţină. Fără îndoială, vestea despre astfel de miracole a întărit credinţa multora şi a încurajat Adoraţia Euharistică. Aceasta este şi speranţa acestui articol."
sursa:http://lumea.catholica.ro/2007/02/miracolele-euharistice-dovezi-ale-prezentei-reale/