Te caut din toata inima...

15 septembrie 2009

Mesajul Sfintei Fecioare MARIA de la Medjugorje


„ Dragi copii, astăzi vă invit din nou la convertire. Copilaşi, nu sunteţi destul de sfinţi şi nu iradiaţi sfinţenie celorlalţi, de aceea rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă şi lucraţi la convertirea personală, astfel ca să fiţi semnul iubirii lui Dumnezeu pentru ceilalţi. Eu sunt cu voi şi vă conduc spre eternitatea pe care trebuie s-o dorească fierbinte fiecare inimă.

Vă mulţumesc că aţi răspuns chemării mele.”


25 AUGUST 2009

COMENTARIU OFERIT DE PR DORU BARA

În mesajul din această lună,
Preasfânta Fecioară Maria revine asupra temei convertirii individuale ca rezultat şi semn al iubirii lui Dumnezeu.
Iar pentru reuşita convertirii şi a mărturiei acesteia pentru ceilalţi este nevoie de multă rugăciune.

„ ... azi vă chem din nou la convertire”,
reprezintă atât actualitatea chemării, cât şi urgenţa împlinirii acesteia.

Convertirea individuală rămâne mereu actuală, iar acest mesaj ne arată că încă mai putem să ne convertim şi prin exemplul nostru să-i ajutăm şi pe ceilalţi să împlinească în viaţa lor convertirea individuală.
Convertirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu, iar noi trebuie să-l fructificăm, căci vom răspunde de felul în care am administrat „talantul” convertirii.

Mulţi au început să parcurgă această cale a convertirii, dar nu suficient pentru a fi credibili faţă de ceilalţi.
Credibilitatea convertirii personale este confirmată de sfinţenia vieţii individuale.
Convertirea şi sfinţenia sunt lucrări individuale, ale fiecăruia dintre noi şi trebuie împlinite în totalitate şi permanent. Nu putem vorbi despre sfinţenie şi convertire luate separat, deoarece convertirea are ca şi scop sfinţenia. Nu putem vorbi sau considera suficiente rezultatele parţiale obţinute, în anumite procente, sau realizări sporadice, făcute din când în când.
Sfinţenia trebuie să devină un mod permanent de a fi şi de a ne manifesta a fiecăruia dintre noi.
Sfinţenia înseamnă practic asemănarea noastră cu Isus, în gânduri, cuvinte şi fapte, iar astfel devenim exemple vii pentru ceilalţi. Sfinţenia radiază bucuria iubirii noastre către Dumnezeu şi a lui Dumnezeu către noi.

Nu se poate parcurge zilnic drumul greu al convertirii fără ajutorul harului lui Dumnezeu. Iar comuniunea zilnică cu Dumnezeu, cea mai mai simplă şi la îndemâna tuturor este rugăciunea.
„ ... de aceea rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă şi lucraţi la convertirea personală pentru a fi semnul iubirii lui Dumnezeu pentru ceilalţi”.
Repetarea de trei ori a invitaţiei de a ne ruga arată importanţa acesteia în viaţa fiecărui creştin.
Şi în mesajele anterioare, Mama Cerească ne-a chemat la rugăciune, invitându-ne să alocăm mai mult din timpul nostru rugăciunii, căci doar prin rugăciune intrăm în comuniune cu Creatorul şi Mântuitorul nostru, primim harul convertirii şi putem fi exemple vii a manifestării iubirii lui Dumnezeu.
În inimile deschise spre Dumnezeu prin rugăciune, se realizează comuniunea cu Dumnezeu, care devine centrul vieţii şi existenţei noastre.
Harul divin, revărsat şi ca răspuns al rugăciunii, va permite cuvintelor, gândurilor, sentimentelor şi faptelor noastre să fie inspirate de Dumnezeu şi îndreptate spre El şi aproapele, căci rugăciunea având în acelaşi timp caracteristica faptei, sentimentului şi gândului, generează bucuria descoperirii sau redescoperirii iubirii lui Dumnezeu.

Pe acest drum greu şi plin de încercări al convertirii şi mărturiei sfinţeniei nu suntem singuri.
„Eu voi fi cu voi până la sfârşitul veacurilor”
este legământul iubirii făcut de Isus Cristos cu fiecare dintre noi.
La aceasta se adaugă şi mâna iubitoare a Mamei Cereşti, care ne îndrumă, ne ajută, rămâne în continuare cu noi, aşteptând ca şi noi să rămânem
alături de Ea.
Ţelul acestui drum este veşnicia.
Doar spre veşnicie trebuie să tindă inima fiecăruia, nu spre cele vremelnice ci spre cele veşnice.
Nu spre comorile materiale ci spre comoara din cer.
Oare inima noastră într-adevăr tinde la aceasta, sau la cele pe care le putem numi într-un cuvânt: deşertăciune.
Mama noastră cerească doreşte să ne ajute să decidem bine, să alegem sfinţenia. Total. Permanent.

În finalul mesajului, ca întotdeauna, Mama ne mulţumeşte. Este o mulţimire anticipată, pentru ceva care putem face, ne este util şi care ea aşteaptă de la noi. Este o încurajare care are scop să ne ambiţioneze să o merităm prin transpunerea în viaţă a mesajului primit.

Şi nu în ultimul rând, ceri, aştepţi şi mulţumeşti la cineva în care ai încredere totală. Preasfânta Fecioară Maria şi Dumnezeu ne cer, aşteaptă şi au încredere totală în noi.
Să facem în aşa fel încât să nu-i dezamăgim.





5 comentarii:

oraseanul spunea...

PUTEREA RUGACIUNII : (un mic exemplu recent)
A inceput anul scolar si deschiderea s-a facut printr-o celebrare a Sfintei Liturghii la Catedrala Sf. Iosif din Bucuresti. Lume multa, in majoritate ortodocsi, care nu stiau ca in biserica, in casa Domnului, nu se vorbeste. Asadar, galagie, agitatie ... Veneau pe rand, la microfon, preoti care sa linisteasca lumea si ... nimic !
In schimb, o sora care este si educatoare, a luat initiativa si a mers la microfon si s-a adresat copiilor : copii, haideti sa ne rugam! Intr-un minut s-a facut liniste si se auzeau numai rugaciunile. Apoi liturghia a inceput ... altfel ! A fost minunat sa simt cum rugaciunea ii schimba pe oameni !
Iata de ce : RUGATI-VA, RUGATI-VA, RUGATI-VA !

Mmary, toate cele excelente in lume s-au "nascut" din durere si dragoste, ca si aceasta postare ! Multumim !

O noapte plina de pace sufleteasca, bucurie, lumina si ... ingerasi !

oraseanul spunea...

M-am gandit sa iti scriu, draga mmary, acest imn al Sfantului Simeon Noul Teolog (949-1022) :

“Adanc sunt ranit
de dumnezeiasca dragoste,
suspin, ard neostoit
in cuget si-n inima.

Calatoresc si ard,
Il caut ici si colo,
insa nicaieri nu-L aflu
pe Iubitul sufletului meu.

Privesc peste tot
sa-L aflu pe cel dorit,
insa El nevazut,
tainic mi Se-ascunde.

Si cand, deznadajduit,
ma chinui si jelesc,
deodata ‘nainte-mi Se-arata
si pe neasteptate Il zaresc.

Uluit, cu mirare-I privesc
frumusetea, armonia,
necuprinsa Lui slava,
dumnezeiasca si placuta.

Straluceste in adancurile
inimii mele smerite
si lumineaza-mbelsugat
toata chilia.

M-au imbratisat, m-au umplut
negraitul Sau Har,
dragostea si dulceata,
frumusetea si desfatarea Sa.

Din lumina ma-mpartasesc,
partas sunt stralucirii
si chipu-mi e straluminat ca
al Celui pe care-L doresc.

Si ma fac mai presus
de toate cele zidite,
in slava si-n frumusete,
in bogatie si-n cinste.”

(Sf. Simeon, Imnele)

Daca e “interesant” lauda-l pe Sf. Simeon, dar dupa Domnul !
Eu am dat doar copy-paste !

Pace si Bine !
...... si sa stii ca inca ma mai rog : "Act de iubire" !

mmary spunea...

Oraseanule,tot luni, am avut si eu parte de momente cu adevarat inaltatoare participand la Liturghia de la Manastirea din localitatea mea...

O vreme superba, aproximativ vreo 400 de oameni, slujba a fost celebrata de vreo 10-12 preoti, dintre care unul era preotul meu de suflet prin care Dumnezeu m-a ajutat mult sa evoluez...Sincer a fost una dintre cele mai frumoase Liturghii la care am participat...am simtit-o , am gustat-o, L-am gustat si L-am primit...m-a imbratisat iubirea si a patruns in mine daruindu-mi Fericirea :)

Ai dreptate cand afirmi ca cele mai pretioase lucruri din lume sau nascut din durere si din dragoste...uneori din sfasieri de suflet renaste ceea ce este sublim...

M-ai rascolit adanc cu Imnul Sfantului Simeon ...ai rascolit doruri dupa care inseteaza mereu sufletul meu...de aceea iti voi oferii raspunsul Lui la aceste cautari, o sa-ti redau un fragment din cartea " Iubirea fara de hotare"(semnata-un monah al bisericii rasaritului)...un fragment care sper sa te faca sa simti imbratisarea Iubirii lui Isus(desi stiu ca tu oricum o simti :) ...)

"Tie, oricine ai fi...

Oricine ai fi, orice ai fi, spune Domnul Iubire, acum pe tine mana mea o pun.
Gestul acesta doreste sa-ti spuna ca te iubesc si te chem la mine.
Niciodata nu am incetat sa te iubesc, sa iti vorbesc, sa te chem la mine.Se intampla uneori in tacere si solitudine.Uneori acolo unde altii erau adunati in numele meu.Aceasta chemare , adesea nu ai auzit-o, fiindca nu o ascultai. Adesea tot asa de bine o sesizai, dar intr-un mod vag si confuz.Uneori mi-ai oferit acest raspuns, dar fara un efect de durata.Te daruiai fiorului de a ma auzi.Te retrageai daca trebuia sa iei o decizie.Niciodata inca nu te-ai consacrat definitiv, intr-un mod total si exclusiv, ascultarii Iubirii.
Iata! chiar si acum , vin la tine.Doresc inca sa-ti mai vorbesc.Te doresc pe de-a intregul.O spun din nou, Iubirea te vrea intr-un mod total si exclusiv.Iti voi vorbi in ascuns, in taina , launtric.Imi voi apropia foarte mult gura de urechea ta.
Asculta ceea ce buzele mele urmeaza sa-ti spuna soptit, ceea ce ele doresc sa murmure pentru tine.

Eu sunt Iubirea-Domnul tau.

Doresti oare intru viata Iubirii sa intri?
Nu este vorba de o stare de tandrete calduta.Este vorba de a intra in incandescenta Iubirii.
Aici este adevarata convertire, convertirea la Iubirea incandescenta....
Asculta ceea ce iubirea mea ar dori sa-ti spuna...

Iubirea doreste, in fiecare clipa , sa creeze printre voi mai multa iubire.

Eu sunt Iubirea pe care nimic nu poate sa o opreasca, pe care nimic nu poate sa o cuprinda, pe care nimic nu o poate retine..."

In aceasta noapte, eu iti doresc sa simti aceasta iubire in toata lumina, puritatea , incandescenta si toata tandretea ei, s-o lasi sa te patrunda , sa te copleseasca , sa te mangaie si sa te seduca cu toate gusturile si aromele ei binecuvantate...:)

Iti multumesc pentru toate gandurile bune trimise spre mine, pentru prietenia ta pe care o pretuiesc mult...si nu uita "Actul de Iubire" poate salva lumea , deci nu renunta la el....

Mariana spunea...

Mary, e minunatu acest îndemn! Să fim semnul de iubire a lui Dumnezeu!Ce lucru măreţ!

Iubirea e semnul crştinului...
Traian Dorz are multe scrieri despre iubire...Nu ştia ce să aleg pentru a-ţi dărui...Sper să îţi placă următorul text:

,,Iertare şi iubire

Gândiţi-vă, prieteni , fraţi, surori, părinţi şi prieteni şi copii, toţi:
ce minunat Mântuitor avem noi,
ce Patrie strălucită, fericită şi eternă
şi ce Slavă sărbătorească, iubitoare
şi dulce şi spuneţi dacă ştiţi, dacă cunoaşteţi, dacă puteţi: mai este ceva asemeni acestor comori veşnice, mai este ceva preţios ca Mărgăritarul nostru Ascuns şi mai este cineva atât de bogat ca noi, care le avem pe toate acestea chiar de pe acum, prin iubire?
Într-adevăr, nimeni!

Ce irizări de lumini, de ape, de raze şi de zări sunt aici unde am ajuns!
Totul miroase aici a crini înrouraţi, a trandafiri sărbătoreşti, a mir de nard curat de mare preţ.
Iubirea ne şopteşte atât de dulce din fiecare verset sfânt, ne îmbrăţişează din fiecare cântare, ne încălzeşte din fiecare rază.
Cerul este atât de străveziu, încât se văd corurile îngereşti cântând pe cele douăsprezece trepte ale Luminii... şi fericitele mii de mii de biruitori îmbrăcaţi în in strălucitor, legănându-şi finicii Cântărilor Biruinţei şi cântând psalmi din harfele lui Dumnezeu pe marea de cristal.
Suntem atât de tineri şi semănăm atât de bine, încât ei parcă ar fi noi.

Iisuse, Preadulce Domn şi Mirele nostru Ceresc, o, ce strălucire şi măreţie înconjoară tronul Tău!
Şi ce fericire odihneşte la picioarele Tale!
Lângă Tine ne-am întâlnit cu soarele,
ne-am învăluit cu luna
şi ne-am încununat cu stelele.
Lângă Tine ne-am culcat cu capul pe munţii cei înalţi ca pe nişte perne cereşti, cuprinzând sânul Lui Dumnezeu
Şi sub fiorul sărutului gurii Tale
Ne-am primit numele cel nou: Minune. Şi Har.
Slavă veşnică Ţie!

Iisuse, Nume Preafericit şi Scump...
legănat între cele şapte ceruri
şi cele şapte stele
de cele şapte candele ale celor şapte cântări ascunse,
fii biecuvântat de toate cele şapte coruri ale treptelor Luminii.
Tu, Nume înmiresmat cu rugăciunile cele mai fierbinţi,
scăldat de lacrimile cele mai curate şi mai dulci,
Te sărutăm noaptea în visele nostre fericite,
când în toată lumea este tăcere şi întuneric de prea multă lumină
şi numai sufletele noastre strălucesc, cântând şi şoptindu-Ţi – în starea cea mai dulce, cu fiorul cel mai dulce şi cu glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai de miere – Te iubim, Te iubim, Te iubim...
Şi apoi murim de dragoste pe braţele Tale...


Traian Dorz

Te îmbrăţişez cu dor!

mmary spunea...

Mariana, multumesc frumos pentru toate gandurile asternute aici ...mi-au placut in mod deosebit acestea:

"Te sărutăm noaptea în visele nostre fericite,
când în toată lumea este tăcere şi întuneric de prea multă lumină
şi numai sufletele noastre strălucesc, cântând şi şoptindu-Ţi – în starea cea mai dulce, cu fiorul cel mai dulce şi cu glasul cel mai dulce, ca în clipa cea mai de miere – Te iubim, Te iubim, Te iubim...
Şi apoi murim de dragoste pe braţele Tale..."

aceleasi cuvinte le rosteste acum si inima mea...si mai rosteste ceva:

Dumnezeu sa te binecuvanteze Mariana, cu toate Harurile Sale !

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...