De dragul Tau

Ce dor frumos, ce Rai ne leagă!
Eu cânt cu lacrimi, Tu le-alini
De dragul Tău mi-e lumea dragă,
că-n ea Te văd și-n flori și-n spini.

În crinii albi Ți-e sărutarea,
în maci văd sânge pe Calvar.
De dragul Tău mi-e dragă marea
și cerul fără de hotar!

În bulgări reci Te văd cum sameni
și-n spini văd pașii sângerați.
De dragul Tău iubesc pe oameni;
azi sunt străini, mâini, poate frați!

Când turme trec ducându-și dorul
și spune-un fluier: "Sunt cu voi!"
de dragul Tău mi-e drag păstorul
ce-și pune pieptul pentru oi!

În cei aleși Îți văd iubirea,
cu ei cântându-Ți psalmi în văi...
De dragul Tău le sorb privirea;
pe-obrajii lor, sărut pe-ai Tăi!

Și cât mi-e dat să nu-Ți văd fața,
dorit de stele ca un mag,
de dragul Tău mi-e dragă viața,
și moartea nu-i decât un prag... 

Costache Ioanid