Cautarea Adevarului ... si ... despre Rugaciunea launtrica

" Multi sunt aceia care cauta viata intreaga Adevarul, fara a izbuti sa-l afle.Acestia par niste smintiti care ar dori sa vada, cu toate ca-si lasa peste ochi o viziera de bronz si orbecaie cautand tulburati astfel incat tot mai tare se indeparteaza de Adevar sau il ascund mai tare aruncand asupra-i lucruri pe care in nebuneasca lor cautare le urnesc din loc si le fac sa cada. Nici nu se poate intampla altminteri cu ei, cata vreme cauta Adevarul acolo unde acesta nu poate fi gasit.

Pentru a afla Adevarul, este de trebuinta ca omul sa ingemaneze mintea cu iubirea si sa priveasca lucrurile nu doar cu ochii intelepciunii, ci si cu cei ai bunatatii.Aceasta pentru ca bunatatea pretuieste mai mult decat intelepciunea. Cel care iubeste pana la urma tot afla o urma a Adevarului de la care o poate porni la drum.

A iubi nu inseamna a te bucura de trupul cuiva sau a-ti imbucura trupul.Aceea nu este iubire, ci aplecare spre simturi.Iubirea este dragostea unui suflet pentru alt suflet, prietenia a ceea ce este mai presus intr-un om pentru ceea ce este mai presus intr-alt om, drept pentru care in tovarasa sa de viata barbatul nu trebuie sa vada o roaba, ci pe cea care-i naste fii, si nimic mai mult, adica jumatatea care alcatuieste impreuna cu barbatul intregul care este in stare a zamisli viata, o data, de mai multe ori; adica tovarasa care este mama si sora si fiica a barbatului, care este mai slaba decat un nou-nascut sau mai puternica decat un leu, dupa caz, si care, in calitate de mama , sora , fiica trebuie iubita cu o cinstire plina de incredere si ocrotire. Ceea ce este altceva decat spun Eu nu este iubire, ci patima, neducand la cele inalte, ci la cele josnice, nu la Lumina , ci la Intuneric, nu spre stele, ci spre glod.Este necesar ca barbatul sa iubeasca femeia pentru a invata sa-si iubeasca aproapele pentru a invata sa-l iubeasca pe Dumnezeu.

Iata cum se poate afla calea Adevarului.Aici se afla Adevarul, o, oameni care-l cautati. Adevarul este Dumnezeu. Cheia de patrundere a cunoasterii aici este.Invatatura cea fara gres este numai aceea a lui Dumnezeu.Cum ar putea afla omul raspuns la intrebarile sale de n-ar fi Dumnezeu acela care sa-i dea raspuns? Cine i-ar putea dezvalui tainele fapturii - nimic mai mult decat acestea - daca nu Fauritorul suprem care a creat faptura toata? Cum am putea patrunde minunea cea vie care este omul insusi, o fiinta in care se ingemaneaza desavarsirea animala cu acea desavarsire nemuritoare care este sufletul viu, adica liber de pacatul care ar injosi si un dobitoc, dar pe care totusi omul  il savarseste, ba chiar laudandu-se ca il savarseste? ...

Daca nu se sprijina pe Dumnezeu, cunoasterea devine gresala, care nu doar ca nu inalta, ci chiar injoseste.Cunoasterea nu perverteste daca este ingemanata cu credinta.Cel care cunoaste lucrurile intru Dumnezeu nu cade nicidecum, caci isi presimte demnitatea,pentru ca el crede in viitoru-i vesnic.Este insa de trebuinta ca omul sa-l caute pe adevaratul Dumnezeu, iar unii au niste fantasme care nu sunt Dumnezeu, ci simple aiureli ale oamenilor inca infasati in necunoasterea spirituala, drept pentru care in religiile lor nu este nici urma de intelepciune si in credintele lor niciun strop de adevar.

Niciodata nu e prea tarziu ca omul sa se intelepteasca.

De ajuns este bunavointa de a afla Adevarul si, mai devreme ori mai tarziu, acesta se va lasa gasit.Insa, vai de acela care, odata ce afla Adevarul , nu merge pe calea lui, urmand pilda incapatanatilor din Israel care,cu toate ca au la indemana firul calauzitor ca sa-l poata gasi pe Dumnezeu - adica toate lucrurile care se spun despre Mine in Carte -   nu vor sa se incredinteze Adevarului si-l urasc, adunand in mintea si inima lor slabiciunea urii si a formulelor, nestiind ca, din pricina prea marii greutati, pamantul are sa caste hau sub pasul lor, pe are ei il cred pas biruitor, cata vreme in fapt nu este decat pasul unui rob al formalismului , al pizmei, al egoismului, iar ei fi-vor inghititi,rostogolindu-se acolo unde se duc cei care se fac in chip constient vinovati de un paganism inca mai vinovat decat acela pe care l-au plasmuit unele popoare pentru a avea si ele o religie potrivit careia sa-si calauzeasca viata.

Nu, asa cum Eu nu-i indepartez de la Mine pe aceia care se caiesc dintre fiii lui Israel, la fel nu-i indepartez de la Mine nici pe acesti idolatri care cred in ceea ce le-a fost dat lor sa creada si ca inlauntrul lor,in ei insisi, gem: << Dati-ne Adevarul!>> "

sursa: Isus in " Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa de Maria Valtorta

*******

Cu drag, va daruiesc o extrem de frumoasa conversatie despre rugaciunea launtrica, conversatie purtata de Preasfanta Fecioara Maria si Maria Magdalena la putin timp dupa convertirea ei , in cartea "Evanghelia asa cum mi-a fost revelata" scrisa sub dictare de Maria Valtorta:

" Pentru a ajunge la cei doi apostoli au trecut prin apropierea tufisului unde s-a retras Isus ca sa se roage.

" Fiul meu afla tihna in rugaciune", spune incet Maria.

Magdalena raspunde:

" Cred ca si este pentru El neaparat trebuincios sa se retraga ca sa-si pastreze minunata stapanire pe care o are si pe care lumea o pune la grea incercare.Stii, Maica? Am facut tot ce mi-ai spus.In fiece noapte ma retrag mai mult sau mai putin indelung pentru a putea reaseza in mine linistea pe care multe lucruri o tulbura.Ma simt mult mai  puternica mai apoi".

"Acum te simti mai tare, mai apoi ai sa te simti ferice.Crede-ma,Maria, ca atat in bucurie, cat si in durere, atat intru pace, cat si intru lupta, spiritul nostru are trebuinta sa se scufunde cu totul in oceanul meditatiei, pentru a reconstrui ceea ce lumea si intamplarile vietii darama si pentru a recapata o reinnoita putere ca sa suim tot mai sus.

Noi, cei din Israel, intrebuintam, chiar peste masura, rugaciunea din buze.Nu vreau prin aceasta nicidecum a spune ca aceasta ar fi zadarnica ori neplacuta inaintea lui Dumnezeu.Vreau sa spun insa ca spiritului ii este mult mai de folos inaltarea mintii spre Dumnezeu, meditatia, in care contempland dumnezeiasca sa desavarsire si nimicnicia noastra, ori aceea a sarmanelor suflete - nu pentru a le critica, ci pentru a le privi cu ingaduinta si a le intelege si pentru a vadi recunostinta inaintea Domnului pentru ca ne-a iertat nelasandu-ne in caderea noastra - ajungem la a ne ruga cu adevarat, adica la a iubi.

Aceasta deoarece rugaciunea, pentru a fi cu adevarat rugaciune, trebuie sa fie iubire.

Altminteri este numai o bolboroseala a buzelor din care lipseste sufletul".

"Dar ne este oare ingaduit sa-i vorbim lui Dumnezeu atunci cand mai avem inca buzele murdare de atatea vorbe profane? Eu, in ceasurile mele de reculegere, pe care le traiesc asa cum m-ai invatat tu,apostolul meu bland, imi silesc inima, care ar voi sa-i spuna " Te iubesc..." lui Dumnezeu, sa taca".

"Nu! De ce faci asta?"

"Pentru ca imi pare ca as savarsi o sacrilega ofranda daruindu-i inima mea...".

"Sa nu faci una ca aceasta, fiica mea.Sa nu faci aceasta.Intai de toate, inima ta este din nou sfintita de iertarea Fiului meu,iar Tatal nu vede altceva decat aceasta iertare. Dar chiar si daca Isus nu te-ar fi iertat iar tu, intr-o nestiuta de nimeni singuratate, care ar putea fi atat trupeasca , precum si sufleteasca, ai striga inspre Dumnezeu: << Eu te iubesc, Parinte. Tu iarta-mi pacatele, pentru ca eu ma caiesc de ele din pricina durerii pe care acestea ti-o aduc>>, afla Maria, ca Dumnezeu Tatal te-ar ierta El insusi si draga i-ar fi strigarea iubirii tale.Incredinteaza-te, incredinteaza-te cu totul in mainile iubirii.Nu ii pune stavilar,ci, dimpotriva, ingaduie-i sa creasca asemenea unei pale de foc mistuitoare.Focul mistuie tot ceea ce este trupesc, dar nu distruge nici macar o farama de vazduh, pentru ca acesta este netrupesc. Mai mult, curata vazduhul de orice mica necuratie pe care o aduc aici vanturile, facandu-l mai usor. Acelasi lucru il face si iubirea cu spiritul: mistuie mai iute trupul omului, daca Dumnezeu ingaduie acest lucru,insa nu distruge spiritul.Dimpotriva, ii da mai multa viata,facandu-l curat si mai iute in suirea-i catre Dumnezeu.

Il vezi tu pe Ioan? El e numai un baietandru, dar, cu toate acestea, este precum un vultur.

El este cel mai puternic dintre toti apostolii, pentru ca a inteles care este taina tariei si a formarii spirituale:  meditatia plina de iubire".

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Spiritul Sau Sfant!