Te caut din toata inima...

08 octombrie 2013

"Jeanne Guyon vorbeste din nou " de Jeanne Guyon ( 2 )




16
Greşelile



   Mi-am dat seama de curând cât de încântat este Dumnezeu de tine. Are planuri infinite pentru tine spre slava Lui. Cred că am văzut cu claritate poziţia în care vrea Dumnezeu să te aducă. Într-o anumită măsură, văd modul în care va folosi obstacolele din calea ta. Întrucât este multă înţelegere şi încredere între noi, sper să putem rămâne tot timpul deschişi şi liberi să spunem ceea ce este spre folosul celuilalt.
   Mă întrebi despre o „ciudăţenie” a experienţei mele. Dă-mi voie să-ţi explic. Spui că nu par a fi deranjată atunci când mi se atrage atenţia asupra unei greşeli. Răspunsul meu este simplu: îmi văd greşelile ca nişte pete pe care Tatăl mi le curăţă cu uşurinţă.
   Nu crede că nu-mi văd greşelile. Lumina adevărului Său este atât de clară şi de pătrunzătoare, încât revelează şi cele mai neînsemnate greşeli. Cei care trăiesc o viaţă naturală au greşeli, dar nu se face nimic pentru a se schimba. Cei ce sunt transformaţi de Dumnezeu au greşeli - dar ele sunt ca şi cum ai scrie pe nisip în timpul unei furtuni! Vântul le spulberă de îndată ce apar. În felul acesta lucrează Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, cu cei care sunt una cu El. Nu este un adevăr simplu? Este atât de simplu, încât lumea nu-l înţelege!





17
Îngrădirea Spiritului



   Deunăzi, în timp ce vorbeam despre călăuzirea lui Dumnezeu, am încercat să explic ceva care se pare că nu ai acceptat. Am simţit imediat că nu voi continua din cauză că tu te împotriveai. Nu trebuia să continui. Din aceasta am învăţat cât de blând şi delicat este Duhul care vrea să-i ajute pe ceilalţi; şi cum poate puterea libertăţii omului să oprească acest ajutor.
   Mi-am dat seama şi de incapacitatea mea de a-i ajuta pe alţii. De îndată ce Duhul este tăcut în mine, nu mai am ce spune. Sunt foarte recunoscătoare că Duhul a fost acela care m-a călăuzit, pentru că nu voiam să te conving de ceva care nu venea de la El.
   Acum văd cât de simplu poate fi îngrădit Duhul care este atât de pur. Putem îngrădi activitatea tăcută şi blândă a lui Dumnezeu dacă suntem pripiţi sau impulsivi.





18
Crucificarea eului



   Toate binecuvântările izvorăsc în viaţa unui creştin ca rezultat al morţii eului. Suportă cu răbdare încercările şi suferinţele care întârzie venirea acestei vieţi abundente. Suferinţa este şi mai greu de răbdat atunci când este însoţită de confuzie şi nesiguranţă.
   Trebuie să ai o răbdare nemăsurată nu numai cu tine însuţi, dar şi cu cei ale căror personalităţi şi stări sufleteşti sunt diferite de ale tale. Când trăim în carne ne vom jigni unii pe alţii. Suportă în tăcere aceste jigniri şi supune-le spiritului harului. Pentru că eşti om, tot mai eşti afectat de ce se întâmplă în jurul tău.
   Dând cinste adevăratei cruci (încercările pe care Dumnezeu le îngăduie asupra noastră), aminteşte-ţi că toate situaţiile neplăcute care apar zilnic fac parte din cruce. Nu insulta lucrarea crucii din viaţa ta plângându-te de problemele tale. Acceptă cu bucurie încercările, pentru că ele îţi arată ceea ce eşti şi te fac să renunţi la tine însuţi, tu fiind, din toate lucrurile, cel mai periculos.
   Salută-l pe fratele tău din parte mea. Mă rog ca Dumnezeu să-l întărească. Simt profund alături de el în necazurile lui. O spun mai mult din politeţe, decât din simţămintele mele. Sunt convinsă că persecuţiile, pierderea bogăţiei şi faimei, sunt cele mai bune instrumente care să ne unească cu Isus Hristos. Totul, inclusiv lucruri care par a fi rele, sunt mari binecuvântări atunci când ne unesc cu Acela care este Totul în Toţi.
   Încă sunt slăbită în privinţa sănătăţii, dar în lăuntrul spiritului meu totul este bine. Dumnezeu este acolo.





19
Corectarea altora



   Este bine să fii foarte atent şi plin de compasiune atunci când îi corectezi pe alţii. Vorbeşte cu persoana respectivă doar atunci când sunteţi singuri, şi fă-o numai atunci când sesizezi că este timpul hotărât de Dumnezeu pentru aceasta. Fiindcă şi tu greşeşti, nu te aştepta la prea multe de la alţii. Fii umil şi ca un copilaş, şi atunci pentru alţii va fi mai uşor să asculte ce ai de spus. Isus Hristos a fost plin de compasiune şi a suferit mult. I-a acceptat răbdător pe ucenicii Lui imperfecţi, chiar şi pe Iuda, fără mânie, fără amărăciune şi fără răceală.
   Cât de mult S-a coborât Isus. „N-a rupt trestia frântă”. Nu a condus prin tiranie, şi nici urmaşii Lui n-ar trebui să o facă. Poporul Lui n-ar trebui să acţioneze cu „mână tare” atunci când au de-a face cu alţii, ci ar trebui să spună alături de Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.
Domnul „S-a bucurat în Duhul”, ca niciunde altundeva în Scriptură, atunci când a spus: „Îţi mulţumesc Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi prudenţi, şi le-ai descoperit pruncilor”. Cât de fericiţi şi de relaxaţi suntem în prezenţa unui copilaş, pentru că nu avem de ce să ne temem de el. Ar trebui să-i ajutăm pe alţii cu un spirit blând, plin de compasiune şi inocent ca al unui copilaş.





2o
Lucrarea tăcută a harului



   Din scrisoare ta văd că întrebi cum se poate ca harul să treacă de la spirit la spirit fără cuvinte. Vedem un exemplu în femeia care l-a atins pe Domnul, atunci când El a spus: „Am simţit că a ieşit din Mine o putere”.
   În acelaşi fel, fără cuvinte, atunci când primeşti har de la Dumnezeu îl poţi împărtăşi altora. Bineînţeles, trebuie ca ei să fie primitori, altfel harul se va întoarce înapoi. După cum spune Scriptura: „Dacă nu sunt fii ai păcii, pacea se va întoarce la voi”.
   Din câte înţeleg eu, aceasta ilustrează comunicarea lăuntrică a harului lui Dumnezeu între credincioşi. O astfel de comunicare este experimentată în tăcere, de multe ori tăcerea fiind mult mai eficientă decât conversaţiile.
   Data trecută când am stat împreună am avut tendinţa de a sta tăcută, dar se pare că pentru tine a fost dificil, aşa că am început dicuţia. În lăuntrul meu mi se părea că ar fi mai bine să nu vorbim, pentru că nu realizasem că cuvintele mele îţi vor fi de ajutor. Dumnezeu vrea să te înveţe că El lucrează şi prin intermediul tăcerii. Harul acesta este mult mai ziditor decât cuvintele.
   Găsim armonia aceasta în natură. Soarele, luna şi stelele strălucesc în tăcere. Vocea lui Dumnezeu se aude în tăcerea spiritului. Pentru că vine de la Dumnezeu, lucrarea harului este tăcută şi ea. Nu poate să treacă de la spirit la spirit fără zgomotul cuvintelor? Cât de mult aş vrea ca toţi creştinii să ştie ce înseamnă să stai în tăcere înaintea Domnului.*





21
Riscă pierderea controlului



   Te îndemn să dai voie harului să-ţi lărgească spiritul. Dacă nu accepţi aceasta, spiritul tău se va închide şi va fi împiedicat să fie deschis faţă de alţii, mai ales faţă de aceia care se deosebesc mult de tine. Este mai uşor să câştigi încrederea oamenilor dacă eşti deschis şi direct.
   Nu crede atât de mult că nu te priveşte atitudinea altora faţă de tine. S-ar putea ca Dumnezeu să le vadă ca greşeli lucrurile pe care tu le consideri ca fiind virtuţi. Nu vei vedea lucrurile ca El decât atunci când vei avea o lumină mai clară.
   Se pare că îţi alegi un anumit cerc de prieteni şi de experienţe pe care să le ai. Îţi este teamă să părăseşti aceste cerc ca nu cumva să fii rănit sau să pierzi controlul. Dacă continui să-ţi controlezi viaţa, Domnul nu te va forţa să-ţi pierzi controlul. Ceea ce pare a fi un prgres, nu este decât o învârtire pe loc. Ştii cu ce este umplut cercul acesta? Cu sine! Te rog mult de tot, să depăşeşti aceste limite înguste pe care ţi le-ai fixat tu însuţi.
   Acceptă să fii condus de către voia şi pe calea lui Dumnezeu, şi nu de ceea ce vrei tu sau crezi că este cel mai bun. Făcând aşa, vei fi nu numai fericit, ci mai folositor. Îţi vorbesc atât de ferm pentru că te iubesc.
   Lasă-L pe Dumnezeu să fie Stăpânul inimii tale. Fii deschis pentru orice are El să te înveţe, fie că cuvântul vine direct de la El, sau prin alţii.





22
Lucrarea lui Dumnezeu în credincios



   Nu te gândi că vei fi purificat prin lucruri extreme sau mari încercări. Dumnezeu caută următorul lucru: ca tu să fii gata întotdeauna să-ţi supui voinţa Lui, întocmai ca un copilaş. De felul tău eşti mândru de capacitatea ta de a judeca, dar adesea Dumnezeu te va conduce pe o cale care este contrară filozofiei umane. De aceea, în privinţa voinţei tale, trebuie să devii asemenea unui copilaş.
   Ceea ce numim „moartea voinţei” reprezintă trecerea de la voinţa ta la voinţa Sa. Este aşa de simplu. Trebuie ca voinţa ta să se schimbe, nu numai în ce priveşte controlul acţiunilor exterioare, ci şi în modul cum se raportează la cele mai lăuntrice dorinţe. Mulţi credincioşi care-L uremează pe Hristos se opresc aici. Nu se pot supune acestei crucificări lăuntrice care distruge toată natura trupească.
   Atunci când eul este netratat în viaţa unui credincios, poţi vedea uşor cum se naşte un monstru religios. Se poate să dispreţuieşti lumea şi să fii totuşi plin de fire. S-ar putea să nu practici ceea ce oamenii consideră a fii vicii evidente; natura eului este încă vie.
   Dumnezeu îşi împlineşte voinţa în viaţa ta prin manifestarea unei autorităţi blânde şi eficiente doar dacă tu te supui Lui pe deplin. Dacă vei accepta lucrarea Lui în tine, vei experimenta susţinerea Lui blândă. Dumnezeu nu te forţează să fii de acord cu El. Mai degrabă, El face în aşa fel încât să-L urmezi fericit, chiar şi în pericole. Domnul tău este bun, şi la fel este modul în care El se ocupă de tine. Când vezi aceasta, te vei grăbi să-L urmezi oriunde merge.
   Fii hotărât să renunţi la toate pentru El. Este vital progresului tău. Şi ţine minte, chiar şi hotărârea aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în tine. Fericiţi sunt aceia care se supun disciplinei Lui.
   La început, Dumnezeu te lasă să urmezi ceea ce ţi se pare normal. Mai târziu, înveţi să umbli mai mult prin credinţă. El te conduce ca şi cum ai fi orb, pe cărări necunoscute, conducându-te la înţelepciunea lui Isus Hristos. Pe această cărare nevăzută s-ar putea să consideri că eşti separat de Dumnezeu şi să crezi că eşti lăsat să acţionezi de unul singur. Din fericire, ca un echilibru, în tine, adânc în spiritul tău, există mărturia că-i aparţii Lui.
   Înţelepciunea umană nu este de folos, doar înţelepciunea lui Isus Hristos este aceea care te conduce la maturitate deplină. Voinţa ta va fi mulţumită când o supui lui Dumnezeu, pentru că atunci ea se găseşte la locul cuvenit. Important este să te asiguri că voinţa rămâne supusă şi nu preia din nou controlul vieţii tale. S-ar putea ca uneori judecata ta să se opună supunerii din toată inima faţă de Dumnezeu. S-ar putea să te sperie şi să te tragă înapoi. Bineînţeles, după ce ai văzut suferinţele nefolositoare pe care le provoacă eul, te vei lăsa purtat de curentul dragostei Lui. După aceasta, nu mai este luptă, pentru că voinţa şi-a găsit locul potrivit înaintea lui Dumnezeu.
   Într-adevăr, acest loc de odihnă este atât de diferit de cele cu care ai fost obişnuit, încât câteodată te mai trec fiori de teamă. Dar când experimentezi ceea ce înseamnă să fii o creaţie în Dumnezeu, vezi ce simplitate, inocenţă şi perspectivă îţi stau înainte. Devii supus lui Dumnezeu şi nimic altceva nu mai are putere asupra ta.
   Fii convins că Dumnezeu nu intră în sufletul care nu-L vrea şi nici nu-l copleşeşte pe credincios. Starea neclară pe care o experimentezi este dincauza rezistenţei tale la ceea ce Dumnezeu caută să realizeze în tine. Te vei trezi contopit cu El atunci când tot ce stă în calea Lui este îndepărtat. Aceasta este moartea eului; însă termenul acesta este de fapt o contradicţie în sine, pentru că atunci spiritul tău este mai viu ca oricând. Atunci trăieşte spiritul tău adevărata viaţă, viaţa lui Dumnezeu.
   Atunci când voinţa ta se pierde în cea a lui Dumnezeu, tu continui să ai scopuri, dar aceste scopuri sunt dorinţele lui Dumnezeu şi n-au nimic de-a face cu tine. Dumnezeu domneşte din centrul spiritului tău, şi tot ceea ce nu este din El se topeşte în prezenţa Sa. Eşti schimbat şi transformat atunci când experimentezi o unitate mai deplină cu El. Aceasta înseamnă că voinţa ta dispare şi îi cedează locul voinţei lui Dumnezeu.
   Devenind tot mai mult ca şi Hristos, începi să ai calităţile Lui. Una din acestea este că vrei să ai părtăşie cu aceia care se află în aceiaşi aventură cu tine. Este ca un pârâu ce se varsă într-un râu. Din momentul acela, va curge oriunde curge râul. Râul, care este ca Dumnezeu, atrage toate râurile mai mici (tu şi cu mine) până ce ne pierdem în oceanul dragostei. Fiecare pârâu nu are propria viaţă, ci curge din şi spre originea lui.
   Acolo îţi vei găsi destinul final: unit cu Dumnezeu. Cum a spus-o şi Isus - „una în Noi”, (Ioan 17:21).
   Cât de real este acest adevăr şi cât de binecuvântat eşti dacă-l înţelegi! Mulţi merg pe malul râului, dar niciodată nu păşesc în apă. Dar sunt unii care sar imediat în apă şi curg împreună în plinătatea dragostei lui Dumnezeu.
   Ceea ce spun nu este o închipuire! Aceasta a avut Dumnezeu în minte atunci când ne-a creat. În viaţa creştină totul se îndreaptă spre acest final glorios: vom fi una cu El! Aceasta este lumina ce farmecă sufletul şi inundă spiritul. Lumina Lui este cu tine, dezvăluindu-ţi-se încet, tot mai mult, în timp ce păşeşti mai mult în ea.
   Aceasta este credinţa adevărată, credinţa experienţei, pe care Dumnezeu ţi-o dă atunci când abandonezi propria-ţi înţelepciune şi-L îmbrăţişezi pe El ca fiind Totul în Toţi. Aceasta este legea înţeleciunii. Este calea Domnului din tine.





23
Să nu ai părtăşie superficială



   Sunt câţiva oameni care m-au făcut să sufăr mult. Sunt egoişti şi plini de compromisuri, de idei ciudate şi de judecată omenească. Nu numai atât, dar vor ca alţii să îi aprobe şi să le accepte căile. Astfel de oameni vor ca iubirea lor de sine să fie răsfăţată. Nu pot face aşa ceva. Dacă aş încerca, aş fi împiedicată de către un Stăpân mult mai puternic ca mine.
   Relaţiile superficiale slăbesc spiritul. În loc să zidească, ele distrug părtăşia dintre credincioşi. În locul dulceţii edificării reciproce, este numai o încleştarea ca între roţile dinţate stricate ale unui mecanism.
   Dragostea din spiritul tău nu este una naturală. Se naşte undeva dânc în lăuntru. Domnul care locuieşte în tine respinge tot ceea ce nu este din natura Sa. Dă afară tot ce nu este compatibil cu inima lui Dumnezeu.
   Pe de altă parte, când te întâlneşti cu cineva a cărui inimă este îndreptată către Dumnezeu, între voi apare o atracţie naturală, sau ar trebui să spun supranaturală.
   Să nu ai în vedere exteriorul, ci starea lăuntrică a oamenilor. Vezi dacă doresc să fie într-o stare de uniune completă cu Dumnezeu. Singura părtăşie perfectă este cea a uniunii spiritelor în Dumnezeu. Uniunea aceasta nu există numai în cer, ci şi pe pământ, atunci când puterea învierii îl transformă pe credincios.





24
Nu descuraja



   Nu descuraja atunci când se pare că nu mai înaintezi ca de obicei. Procesul morţii faţă de sine durează mult timp pentru că iubirea de sine este mare. Eul are multe ascunzişuri. Este ascuns adânc în natura ta, şi l-ai lăsat să devină puternic în anii în care ai trăit cum ai vrut. Nu te aştepta să fii schimbat într-o clipă. Ai răbdare şi lasă ca lucrurile să se întâmple încet. Înaintarea nu se va produce prin efortul tău. Renunţă la propriul efort, stai liniştit, şi nu încerca de unul singur.
   Dacă întrarea în uniune cu Dumnezeu ar fi la fel de uşoară ca şi intrarea într-o cameră, atunci mulţi ar fi bucuroşi să intre. Calea care duce la viaţă trece mai întâi prin multe procese de moarte. Vorbesc de moartea eului. Această perioadă lungă a morţii omului vechi al păcatului din tine este cea care acuzează toate durerile vieţii lăuntrice. Sunt rari oamenii care sunt gata să moară în întregime faţă de sine; de aceea, puţini sunt aceia care ating o stare înaltă de har.
   Fii curajos. Este multă muncă pentru lansarea unei corăbii pe apă; dar cât de uşor navighează atunci când ajunge pe mare! Te vei bucura nespus atunci când natura eului a fost cucerită prin perseverenţă. Te vei găsi în apele abundente ale harului! Mă rog să-I dai voie lui Dumnezeu să lucreze în tine. Şi o va face!





25
Slăbiciunea umană



   Mă bucură mult prietenia care este între noi. Vreau să ştii cât de fericită sunt să îţi slujesc în orice fel.
   Este mai bine să fii slab atunci când Dumnezeu vrea aceasta, decât să ai o tărie care vine din sine. La un moment dat crezusem că cei mai spirituali creştini nu greşesc, dar acum nu mai cred aşa. Dumnezeu îngăduie să rămână anumite slăbiciuni umane pentru ca să fii umil în ochii tăi. Nu numai atât, dar prin greşelile tale te ascunzi de ochii capricioşi ai lumii. Cortul Întâlnirii, care adăpostea slava lui Dumnezeu, era acoperit cu piei de animale ce nu atrăgeau privirile, în timp ce templul răului Irod era poleit cu aur.
   Nu mai fi preocupat de slăbiciunile şi greşelile tale omeneşti. Aşa lucrează Dumnezeu cu tine. Fii ca un copilaş. Când un copilaş cade, nu se poate ridica, ci lasă pe alţii să-l ridice.
   Nu depinde de tine să ajungi să fii mai conştient de prezenţa lui Dumnezeu. Lasă ca dorinţa de a simţi totdeauna prezenţa lui Dumnezeu să fie crucificată, supunându-se voinţei lui Dumnezeu. Acceptă ce ţi se dă. Fii ca un copilaş care mănâncă, doarme şi creşte într-un mod natural, încrezător. Dumnezeu îţi dă cea mai bună hrană pentru creşterea ta, dar nu este întotdeauna cea mai dulce la gust.





26
Progresul spiritual



   În timp ce înaintezi în călătoria ta spirituală, nu numai că te vei pierde din vedere pe tine însuţi, dar şi orice altceva, cu excepţia lui Dumnezeu. Vei renunţa chiar la orice idei omeneşti pe care ţi le-ai format despre Domnul Isus când a fost pe pământ. Atunci când eşti atras mai adânc în Hristos, El este prea aproape de tine pentru a-L mai vedea în felul vechi în care L-ai văzut. Aceasta este din cauză că ajungi la o uniune mai completă cu El. Lasă-ţi toate ideile vechi în călăuzirea lui Dumnezeu. Dacă crezi că pierzi ceva abandonând aceste idei religioase vechi, vei fi încurajat găsind mai mult decât ai pierdut în această uniune cu Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu te atrage mai mult în Sine, vei experimenta continuu aceste lucruri şi nu va trebui să te zbaţi pentru ele.
   Atunci când trăieşti propria ta viaţă, te comporţi ca şi cum tu eşti punctul central al vieţii. Dar când eşti unit cu Dumnezeu, începi să-L vezi pe El ca fiind centrul tuturor lucrurilor. Începi să vezi ce înseamnă să fii una cu El, şi încetul cu încetul să vezi lucrurile aşa cum le vede El. La aceasta se referă David când spune: „Prin lumina Ta eu văd lumina”.
   Fie ca Dumnezeu să te facă să înţelegi ceea ce vreau să-ţi spun. Nu îţi ascund nimic, ci îţi spun tot ceea ce gândesc. A ţine ceva cât de mic pentru sine este ca şi cum ai privi într-o oglindă aburită: te împiedică să-L vezi pe Dumnezeu. Caută să fii clar şi transparent, cum vrea Dumnezeu. Făcând voia Lui, devii şi mai curat şi mai transparent. Fie ca pentru tine Dumnezeu să fie totul în toţi.





27
Sărăcie spirituală



   Nu te compara cu alţii, căci s-ar putea ca ei să nu fie călăuziţi aşa cum eşti tu. Dumnezeu decide ca să dea anumitor oameni daruri extraordinare, dar El te-a ales, lipsit de orice lucruri, în profunzimea sărăciei spirituale. Când îţi vezi completa sărăcie spirituală şi imposibilitatea de a face ceva prin propria-ţi putere, ajungi să renunţi la vechea ta natură. Nu poţi fi ucenicul Domnului Isus fără această renunţare le eu.
   Indiferent de priceperea sau revelaţia pe care o ai, nu se compară nimic cu relizarea nevoii tale de Dumnezeu. Nu este o revelaţie mai mare decât aceea că nu poţi face nimic de la sine. Când un credincios ajunge aici, Dumnezeu îi ia tot ce are pentru a rămâne doar cu Cel iubit. Este de asemenea un loc unde eşti protejat de atacurile duşmanului, pentru că el poate să atingă doar ceea ce rămâne din sine şi nu ceea ce a fost scuns în Dumnezeu.
   Dumnezeu te-a ales doar pentru El. Eşti asemenea celui mai interior sanctuar, sfânta sfintelor, care conţinea chivotul mărturiei. Chivotul este simbolul voinţei lui Dumnezeu. Sanctuarul acesta este un loc sacru din tine pe care norii slavei lui Dumnezeu îl înconjoară pe deplin.
   Ce minunată este această sărăcie spirituală, pentru că ea te pregăteşte pentru cele mai bune daruri pe care ţi le poate da Dumnezeu. Nu te judeca după cât ai mers până aici, ci mai degrabă după cât mai ai de mers de aici înainte. Este un drum lung de parcurs: drumul este Dumnezeu, Calea. Cu cât pătrunzi mai mult în intenţia lui Dumnezeu pentru tine, cu atât te iubesc mai mult.





28
Ajutor spiritual



  Noaptea trecută nu am putut dormi din pricină că m-am rugat pentru tine. Am o convingere lăuntrică că într-un anumit fel Dumnezeu te ajută prin discuţiile pe care le purtăm. Aşa că în timp ce pe de o parte te ridică, pe de altă parte te apasă în jos, dându-ţi harul prin altcineva. Acest mod de revelaţie este ceva pe care Dumnezeu îl foloseşte pentru slava Sa.
   Când eşti la începutul umblării spirituale, se poate ca Dumnezeu să-i folosească mai frecvent pe alţii pentru a-ţi da harul Său. După ce te mai maturizezi, va fi mai uşor să primeşti lucrurile direct de la El. Metoda aceasta de comunicare dintre tine şi El este ca o fântână mai mare care se revarsă peste una mică sau ca două râuri ce-şi unesc cursurile de apă în curgerea lor către mare. Primeşte deci această inimă săracă în plinătatea dragostei lui Hristos.






29
Experimentând Cuvântul



   Mă întrebi de ce nu folosesc terminologia teologică în explicarea Scripturilor. O fac pentru că Domnul meu mă învaţă că nu există nimic mai profund şi mai simplu decât evangheliile. În plus, dacă eşti simplu te exprimi ca atare. Dacă vorbeşti de ceva ce nu ai experimentat, îţi va fi greu să explici. De asemenea, va trebui să faci referire la ce au spus alţii şi vei descrie cu greutate.
   Scripturile sunt scrise într-un mod simplu şi natural, însă exprimă adevăruri adânci. Adevărurile acestea se adaptează nivelului tău spiritual. Cuvântul lui Dumnezeu pătrunde până în centrul fiinţei tale. Are calitatea de a penetra, şi îndeplineşte în mod eficient tot ceea ce e trimis să facă. Cuvintele oamenilor nu pot produce acest efect, decât dacă vin din partea unor oameni ce sunt canale pure ale Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu Îşi găseşte plăcerea să se exprime şi să se reproducă pe Sine Însuşi în cel care a renunţat la sine.
   Când Dumnezeu l-a creat pe om, l-a făcut din ţărâna pământului - cea mai joasă formă de materie - pentru ca omul să nu poată lua slava lui Dumnezeu. Apoi Dumnezeu a suflat în onm Spiritul - suflarea Cuvântului - şi praful acesta a devenit o locuinţă a suflării vii a lui Dumnezeu.
   Atunci când Isus te transformă, nu numai să îţi dă o înţelegere mai clară a Cuvântului, dar El Însuşi este Cuvântul care învie în tine. Împlinesc Cuvântul, sau Cuvântul este împlinit în ei, numai aceia în care trăieşte Hristos. Numai ei sunt în măsură să interpreteze Cuvântul. Nu învăţarea mintală este calea cea mai bună pentru înţelegerea şi explicarea adevărurilor lui Dumnezeu. Trebuie să experimentezi tu însuţi aceste adevăruri. Trebuie ca ele să se nască în tine şi atunci vei fi mai în măsură să le explici.


3o
Uită-te pe tine însuţi



   Nu încep scrisoarea aceasta cu un compliment, dar am încredere că aştepţi de la mine doar adevărul simplu pe care îl vorbesc în calitate de creştin. Încerc să spun doar ceea ce mă călăuzeşte Domnul să spun. Ai nevoie de mai multă simplitate. Simţământul fals de umilinţă şi auto-dezaprobare arată că în prezent nu eşti deloc umil, ci ai o dragoste de sine rafinată. Uită-te doar la Dumnezeu. Fixează-ţi ochii asupra Lui şi nu-i îndrepta niciodată asupra ta. Mulţumeşte-te să vorbeşti lucrurile umile, simple la fel ca pe cele profunde.
   Toată conştienţa noastră de sine şi neliniştea se nasc din dragostea de sine. Această dragoste de sine se poate ascunde după o mască foarte religioasă. Lipsa de simplitate produce multe răni. Nu contează încotro mergi, dacă eşti în vechiul eu atunci porţi cu tine păcatele şi eşecurile tale. Dacă vrei să trăieşti în pace trebuie să pierzi din vedere eul. Odihneşte-te în Dumnezeul infinit şi neschimbător.
   Cu cât priveşti mai mult la tine, cu atât eşti mai obişnuit să priveşti la tine. Te întorci spre sine mai uşor decât spre Creatorul tău. Întoarce-te de la eu spre Dumnezeu. Nu-i lua lui Dumnezeu singurul lucru pe care Îl vrea de la tine - stăpânirea a tot ceea ce eşti tu.
   Timpul este scurt; de cel îl petreci în compania eului? Cei oneşti privesc numai la Dumnezeu. Pari ca cineva care a fost chemat înaintea unui rege, şi în loc să ia în considerare importanţa regelui şi să se gândească cum ar putea să-l slujească, se gândeşte la felul cum arată. Dumenezeu vrea să te schimbe şi să distrugă natura eului. Încerci să scapi ceea ce El vrea să distrugă. Să-ţi fie teamă de eul tău decât de cel rău. Satan a încercat să se înalţe deasupra lui Dumnezeu, şi aceeaşi atitudine este în tine dacă continui să te tot gâdneşti la greşelile tale. Această preocupare cu relaizările sau eşecurile tale nu lasă nici un loc pentru a fi cu totul îndrăgostit de Dumnezeu.





31
Căile lui Dumnezeu



   Modul în care Dumnezeu se ocupă de fiecare în parte este aproape unic şi misterios, cum este Însăşi Dumnezeu. Pe lângă unele lucruri care sunt comune la toţi, vei avea o pregătire specifică pe care Dumnezeu o hotărăşte doar pentru tine. S-ar putea ca ceea ce Dumnezeu foloseşte în viaţa ta, să nu dea rezultatele cu altul.
   Nu vei avea parte de încercări mari care să te facă puternic, ci de situaţii care te vor duce la o stare neajutorată ca a unui copilaş. Fii ca un copilaş şi supune-te întotdeauna planului Tatălui.
   Uită faptul că toţi privesc la tine ca la un turn al tăriei. Aleargă la Dumnezeu ca un copil care caută protecţia şi îngrijirea tatălui. Mândria, un simţământ al importanţei şi încrederii în sine, trebuie să facă loc caracterului copilăros şi simplităţii. Isus spune: „Dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca acest copilaş, nu puteţi intra în Împărăţia cerurilor”. Când vei învăţa că Dumnezeu vrea ca în tine să existe un sens al micimii tale, şi nu al grandorii?
   Fii sigur că Dumnezeu te vede şi te iubeşte. Supune-te te rog, acelor lucruri pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a te apropia de El.





32
Mângâiere în încercări



   Vreau să ştii că sunt alături de tine din toată inima în încercările tale. Te aduc înaintea Domnului din toată inima mea. Mă rog ca aşa cum ai parte de suferinţele lui Hristos, să ai parte şi de răbdarea şi supunerea Lui.
   Întotdeauna Domnul este lângă tine atunci când cauţi cu simplitate şi sinceritate voia Sa. El te va susţine şi mângâia în vremuri de necaz. Încrede-te în El, calm şi ferm.
   Isus a spus orbului căruia îi unsese ochii cu tină: „Du-te şi te spală în apele Siloamului” - ape care erau liniştite şi nemişcate. Vreau ca să experimentezi pacea statornică pe care Hristos o dă. Mă rog să devii ca un copilaş. Copilaşul este acela care vine la Isus Hristos. Pe copilaşi îi ia El în braţe şi îi ţine la piept. Cât de frumos şi plăcut este să fii ca un copilaş! Fie ca suferinţele pe care le experimentezi acum să te facă asemenea unui copilaş şi supus voii Tatălui tău.




33
În Hristos



   Dumnezeu mi-a unit spiritul de al tău în unitatea naturii Sale. În timp ce progresezi în călătoria ta spirituală, îţi vei da seama cât de uniţi suntem în El. Dumnezeu te face una cu El dându-ţi Însăşi natura Lui. Aceasta face din tine copilul Lui. Doar din această cauză poţi să oferi caracterul Lui sau să mângâi pe alţii.
   Nu ştim şi nu înţelegem cum este transmis acest ajutor. La unii este mai evident ca la alţii, dar întotdeauna el se adaptează perfect celui ce urmează să-l primească. Darurile şi harurile Duhului pot fi văzute cu uşurinţă. Ele pot fi mai spirituale şi mai lăuntrice, în funcţie de posibilitatea cuiva de a le primi.
   Se pare că atunci când sunt cu tine spiritele noastre au doar o părtăşie simplă. Nu experimentezi efecte majore pentru că nu eşti întotdeauna gata să le primeşti. Probabil că dacă am petrece mai mult timp împreună, fără să avem alte preocupări, tu ai vedea rezultate mai mari. Este dorinţa lui Dumnezeu ca între spiritele noastre să fie o revărsare de părtăşie reciprocă.
   Este un mare adevăr faptul că cei ce sunt în Hristos pot să transmită ceva din El, chiar dacă acel ceva este respins. Acest flux şi reflux de părtăşie este ca valurile oceanului. În eternitate, părtăşia dintre Tatăl şi Fiul cu sfinţii Săi, şi dintre aceştia, va fi sursa unor binecuvântări incredibile. Dumnezeu l-a făcut pe om ca să poată avea părtăşie cu El. Nu a putut crea ceva mai măreţ decât o imagine ca în oglindă a Lui Însuşi. Toată slava îngerilor şi a sfinţilor nu este altceva decât o reflectare a slavei lui Dumnezeu.
   Dumnezeu nu se putea vedea reflectat perfect în sfinţii Săi, decât dacă aceştia aveau două calităţi: capacitatea de a avea părtăşie, şi rodnicia. Nimeni nu poate fi cu adevărat perfect dacă nu este perfect ca Tatăl din ceruri. Ei trebuie să aibă natura Lui locuind în ei.
   Oamenii care aparţin lui Isus, generaţia aleasă de El, devin eterni în natura lor asemenea Lui din cauză că El locuieşte în ei. Afirmaţia „să ne dea trupul Lui să-L mâncăm” face referire la hrănirea de care au parte cei ce au părtăşie cu El. Cuvântul veşnic este esenţial, viaţa nemuritoare prin care trăim.



* Nota editorului: În scrisoarea aceasta, autorul nu vorbeşte de viziuni, profeţii sau semne, ci de simpla părtăşie a spiritelor, de la credincios la credincios, şi încurajarea pe care o pot aduce credincioşii unii altora.

Niciun comentariu:

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...