Stai la picioarele unuia dintre cei mai mari sfătuitori creştini din toate timpurile.
Cuvânt înainte
Prin intermediul acestor scrisori pe care le-a scris credincioşilor care
i-au cerut sfatul Jeanne Guyon îţi va fi un sfătuitor. Sfaturile acestea sunt
cu adevărat creştineşti, mult mai centrate în Hristos decât sunt sfaturile
care se dau de obicei astăzi.
În scrisorile ei, Jeanne Guyon împărtăşeşte
cu tine ce e mai bun despre cum să trăieşti viaţa creştină în raportarea ta pe
verticală la Isus Hristos. În multe din scrisorile ei, împărtăşeşte nestemate
ale modului de raportare faţă de alţi credincioşi şi faţă de lume.
Introducere
Am vizitat de curând Franţa, unde am mers pe
urmele paşilor celor aproape şaptezeci de ani de viaţă ai Jeannei Guyon. Când
mă gândesc unde au fost scrise aceste scrisori, mă umplu de veneraţie. Din tot
ce se poate spune despre această femeie, aş zice că a trăit o viaţă dramatică.
Unele din scrierile ei au fost concepute în
casa ei din Paris. Altele în Elveţia. Unele au rezultat din experienţa
arestării ei într-o mănăstire; altele au fost scrise din St. Cyr în culmea
popularităţii ei. Se poate ca unele să fi fost scrise în închisoarea Vincennes;
o scrisoare din perioada unei încarecerări, a fost scrisă cu însăşi sângele ei.
(Cu toate că această scrisoare se păstrează încă în arhivele Parisului, ea este
indescifrabilă.) Este puţin probabil ca să se fi păstrat ceva din corespondenţa
scrisă în timpul întemniţării în Bastilia.
Scrisorile ei au fost scrise celor mari,
celor mai puţin mari, celor obscuri şi celor neştiuţi. Unele sunt vagi, unele
sfidează înţelegerea, altele sunt clare, şi altele te înalţă la cer. Conţinutul
câtorva dintre ele îi pot speria pe evanghelici. Înainte de toate, ea a fost o
Romano-Catolică. Astăzi ea ar fi mirată să afle că este atât de populară şi de
acceptată de cei ce nu sunt catolici.
Mulţi creştini sunt curioşi să ştie câte
cărţi a scris Guyon şi câte din ele sunt disponibile.
Şi-a scris autobiografia aproape pe toată
perioada vieţii, până în momentul întemniţării. Se consideră ca fiind una din
cele mai interesante autobiografii scrisă vreodată de un creştin. Este foarte
greu pentru cineva care nu este francez să-şi dea seama despre ce este vorba.
Nume şi locuri care pentru cei mai mulţi cititori nu înseamnă nimic, pe
francezi îi fac să rămână muţi de uimire. Guyon şi-a încrucişat calea cu unele
din cele mai sonore nume ale epocii de aur a Franţei.
Cealaltă lucrare mare a ei, „Experimentând în profunzime pe Isus Hristos”,
(Experiencing the dephts of Jesus Christ - titlul englezesc), a fost scrisă în
Grenoble, Franţa, cam în anul 1685. Până în ziua de azi, cartea aceasta a rămas
una din cele mai bune cărţi creştine din toate vremurile.
Uninunea
cu Dumnezeu (Union with God -
titlul englezesc) a fost tipărită în acelaşi timp cu Experimentând în profunzime pe Isus Hristos. Nu-mi este cunoscut
locul scrierii ei. Mai târziu, a scris Torente
spirituale (Spiritual Torrents -
titlul englezesc), probabil cartea cea mai puţin practică din cele mai
cunoscute cărţi ale ei, ea fiind o autobiografie spirituală.
Lucrarea Un
comentariu mistic al Bibliei (A
Mystical Commentary of the Bible - titlul englezesc) este neclară, poate
pentru că a fost scrisă în grabă şi sub o atmosferă de tensiune încordată. O
parte a ei este extraordinară, dar alte părţi au scadenţe. Cartea vorbeşte cel
mai mult despre cât de central era Hristos în gândurile ei.
După ce Guyon şi scrierile ei au căzut sub
mânia lui Louis al IV-lea, ea a scris o carte numită Justificări (Justifications
- titlul englezesc), în care îşi explică învăţăturile, dovedind, cel puţin spre
satisfacţia ei, că propovăduia doar ceea ce misticii catolici ai trecututlui
crezuseră, şi chiar argumenta pe baza unora din comentariile lor. Lucrarea
aceasta nu a avut o audienţă mare şi nu a fost tradusă în limba engleză.
Interesant este că odată a scris un pamflet
în care explica despre ce vorbise în Experimentând
în profunzime pe Isus Hristos. N-am
văzut niciodată această broşură, nici măcar în limba franceză, şi nici nu ştiu
unde ar putea fi găsită. Nu am dat peste ea nici măcar în arhivele Parisului.
Poemele şi scrisorile Jeannei Guyon se
întind pe toată perioada vieţii ei. Întotdeauna creştinii s-au bucurat
citindu-i poeziile, unele dintre ele ajungând să fie puse pe muzică. Şi
scrisorile ei au fost o lectură preferată timp de aproximativ un secol.
Personal, citesc cărţile lui Guyon pentru că
sunt mişcat şi provocat. Ignor excentrităţile ei, iar categorisirea
învăţăturilor ei o las în grija învăţaţilor (care nu au reuşit să ajungă la un
consens în privinţa locului ocupat de ea şi de scrierile ei pe scena istoriei
bisericii).
Cred că te vei bucura citind aceste scrieri
ale ei şi că vei fi frapat de această femeie care l-a văzut pe Isus Hristos în
toate circumstanţele vieţii sale.
Gene
Edwards
Lasă-L pe Hristos
să domnească în tine
Mă simt fericit să-L văd pe Isus Hristos
domnind în lăuntrul inimii unuia din copiii lui Dumnezeu. Îţi mulţumesc pentru
scrisoarea ta bună.
O religie extraordinară, cu legi şi
organizare, a luat locul unei experienţe lăuntrice cu Hristos. Sfinţii din
vechime - Avraam, Isaac, Iacov, Enoh şi Iov - L-au cunoscut şi L-au exprimentat
pe Dumnezeu în lăuntrul lor într-un mod personal, vital. Pentru ca Hristos să
domnească cu adevărat în tine, trebuie ca totul să-I fie supus fără nici o
rezervă. Sunt mulţi aceia care se opun unei astfel de supuneri totale domniei
Lui.
Mulţi se roagă: „Facă-se voia Ta, precum în
ceruri aşa şi pe pământ”, dar n-au nici o intenţie să renunţe la căile lor, şi
nici nu-i dau voie crucii să se ocupe de cele mai profunde dorinţe ale lor.
Dumnezeu vrea să ne treacă pe fiecare din noi, cu toate că noi ne împotrivim,
printr-o perioadă a pustiei în care să experimentăm crucea. Nu o face fără a
avea un scop, ci tocmai pentru a ne conduce în odihna ţării promise de El.
Mulţi refuză, alegând ceea ce ei numesc o
cale mai uşoară, întocându-se înapoi în Egipt. De fapt se întorc la sclavia
propriilor lor dorinţe. Vezi, cei mai mulţi oameni sunt gata să sufere orice,
numai să nu fie detronaţi de pe tronul împărăţiei inimii lor.
Ne-am obişnuit deja cu ideea că într-o zi
Isus va veni şi va domni pe pământ. Dar, ar trebui să ne întrebăm: „Cine
grăbeşte venirea Lui prin cedarea oricărui lucru din ei domniei Lui, aici şi
acum?”
Domnul nu ţi-a dat anumite ritualuri pe care
să le împlineşti. El te învaţă să „intri în cămăruţa ta”, adică să faci linişte
în tine, să-ţi deschizi inima, şi fără multe cuvinte să-L atingi pe Domnul care
este în tine.
Sabatul nu este numai o zi a odihnei
exterioare, ci odihna continuă de care ai privilegiul să te bucuri atunci când
eşti în uniune cu Dumnezeu. Cât de mult aş dori ca toţi creştinii să cunoască
această uniune profundă, plină de odihnă, cu Dumnezeu: să trăiască şi Dumnezeu
să trăiască în ei!
2
Întoarce-te dinspre eu
spre Hristos
Nu te-am uitat. Dumnezeu te-a scris pe inima
mea.
Nu fi deranjat de gândurile care îţi trec
prin minte, pe care tu nu le accepţi şi nu le vrei. Ceea ce face ca gândurile
acestea să fie şi mai rele este examinarea şi stăruinţa asupra lor. Nu te lupta
cu ele, pentru că te vor atrage într-o bătălie pe care nu ai nici o şansă să o
câştigi.
Tatăl tău îţi şterge greşelile cu uşurinţa
cu care un tată pământesc şterge praful de pe faţa copilului. Cel mai mare rău
pe care-l poţi face, este să te îndoieşti de dragostea lui Dumnezeu. El îţi
cunoaşte inima şi vede că nu ai fi vrut să feci vreun rău. Este în regulă dacă
vezi cât de slab şi neajutorat eşti, dar nu trebuie să rămâi aici.
Priveşte la Dumnezeul tău! Când vezi cât de
puternic şi cât de capabil este El, nu-ţi este greu să recunoşti că eşti atât
de slab. Nu te chinui singur pentru că nu simţi întotdeauna că te încrezi în El
sau că eşti în prezenţa Lui. Umblă prin credinţă şi nu prin vedere sau prin
aşteptările tale. Să mergem alături împreună - nu după cum am vrea noi, ci după
cum Dumnezeu alege pentru noi.
3
Dragostea lui Dumnezeu
Indiferent ce s-a spus despre experienţa mea
în Hristos, eu nu mă pot îndoi de realitatea ei. Undeva, adânc în lăuntrul meu,
sunt ferm convinsă că este adevărată. Hristos este la lucru în inima mea, şi
lucrarea aceasta este la fel de neclintită cum este El. Eu cred că aceste
discuţii teologice privitoare la validitatea experienţei lăuntrice cu Hristos
sunt ale unor oameni care nu au gustat ce bună este dragostea. Sunt tentaţi să
privească la om, în loc să privească la Dătătorul dragostei.
Într-adevăr, noi suntem plini de slăbiciuni
şi de păcate, dar atunci când Dumnezeu îşi găseşte plăcerea să ne transforme şi
să ne facă una cu El, suntem transformaţi în asemănarea cu Hristos. Cine
îndrăzneşte să spună ce poate şi ce nu poate Dumnezeu să facă? Cine poate să
spună că Dumnezeu, a cărui dragoste este nemărginită şi liberă de orice
îngrădire, nu poate turna dragostea Lui eternă asupra oricui doreşte? Nu are El
dreptul să mă iubească în felul în care mă iubeşte? Da, mă iubeşte şi dragostea
Lui nu are limite. Nu mă pot îndoi de ea! Şi El te iubeşte şi pe tine în
acelaşi fel.
Aceasta este revelarea dragostei eterne -
însăşi inima lui Dumnezeu exprimată faţă de preaiubitul Lui. Când experimentezi
dragostea lui Dumnezeu, înţelegi secretul pe care numai Iubitul şi cel iubit de
El îl pot cunoaşte. Cine poate să-l pună sub semnul întrebării?
Nu se poate compara cu nimic momentul în
care Îl ţin în braţele mele pe Preaiubitul meu Domn! Este imposibil să neg
dragostea ce o experimentez atunci. Pot doar să zâmbesc în mine însămi şi să
şoptesc: „Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt al Lui”.
4
Progres spiritual
Mă bucur de progresul tău spiritual. Prin
progres, nu înţeleg să mergi în sus, ci mai degrabă în jos! Ca o corabie ce
este încărcată, cu cât pui mai multă încărcătură în ea, cu atât coboară mai
mult în apă; cu cât este mai multă dragoste în tine, cu atât mai mult se
scufundă vechea natură.
La fel, dacă ai avea un cântar, partea mai
uşoară ar fi partea goală a vechiului eu, iar partea mult mai grea ar fi cea a
dragostei lui Dumnezeu din tine. Augustin a spus: „Dragostea este greutatea
noastră”. Lasă-te scufundat sub greutatea crucii şi fii gata să suporţi
umilinţa şi suferinţa necesare purificării tale.
Lăsându-te apăsat în jos, vei descoperi că
de fapt te ridici. Isus spune: „Cine este cel mai mic dintre voi, acela va fi
cel mai mare”.
Te iubesc cu dragostea Celui ce s-a umilit
pe Sine Însuşi pentru dragoste. O, ce greutate mare este dragostea, încât cade
atât de jos: din cer până pe pământ, de la Dumnezeu până la om! Renunţă la
toate pentru a fi cunoscut doar de El.
5
Izvoare din fântână
Dumnezeu se descoperă celor cu inima curată,
şi prin ei îi binecuvintează şi pe cei ce sunt receptivi. Aceste izvoare mici
care îi udă pe alţii curg din Izvorul care este Domnul Însuşi. Izvorul acesta
stabileşte în ce direcţie vor merge izvoraşele. Este în natura lui Dumnezeu să
vrea să se împartă pe Sine Însuşi. Dumnezeu ar înceta să mai fie Dumnezeu dacă
nu s-ar mai împărţi şi nu s-ar mai revela prin dragostea celui cu inima curată.
Aşa cum aerul umple cu viteză un gol, tot aşa Dumnezeu te umple pe tine atunci
când eşti gol de sine.
Cele şapte spirite ale lui Dumnezeu din
preajma tronului Său sunt îngerii cei mai apropiaţi de El şi cărora El le
vorbeşte cel mai mult. Probabil că apostolul Ioan a fost cel mai pregătit
dintre toţi apostolii ca să primească în el Cuvântul întrupat. Acolo, pe
pieptul lui Isus - stând aproape de inima lui Isus - a învăţat el înălţimile şi
adâncimile dragostei divine. De aceea a putut Isus, de pe cruce, să
încredinţeze în grija lui Ioan pe mama Lui. Ştia că inima lui Ioan îi va oferi
un loc unde să stea. Dumnezeu se descoperă în măsura în care eşti pregătit să-L
primeşti. În aceeaşi măsură eşti transformat după chipul Său.
Cât de adâncă este dragostea lui Dumnezeu!
El se dăruieşte acelora ce au pregătit un loc pentru El. El devine pentru ei
scopul lor, plinătatea lor, totul.
6
Bucurie în persecuţie
Mulţumesc pentru mângâierea faţă de
momentele aparent grele prin care trec. Dumnezeu mi le revelează doar ca
binecuvântări. Cred că ceea ce pare să distrugă adevărul, în final îl va clădi.
Cei ce practică şi propovăduiesc o relaţie adâncă, lăuntrică cu Hristos vor
avea de suferit multă persecuţie.
Nimic nu are vreo valoare, ci numai
dragostea lui Dumnezeu şi împlinirea voii Sale. Fără El nu este nici o
fericire. Nimeni nu-ţi poate lua bucuria pe care o ai atunci când te dăruieşti
în întregime Lui. Singura mea dorinţă este să mă încredinţez în întregime în
mâinile lui Dumnezeu, fără nici cea mai mică idee de a da înapoi sau de a mă
teme de ce s-ar putea să mi se întâmple.
Şi când sunt după voia Ta, o, Doamne, cum aş putea să nu
fiu decât mulţumită? Când dragostea lui Dumnezeu te face un cetăţean liber al
tărâmului Lui, ce putere poate să te întemniţeze? Când Dumnezeu îţi umple inima
cu El Însuşi, lumea aceasta pare foarte mică. Te iubesc Domnul meu, nu doar ca
Împărat al universului, dar pentru Tine Însuţi. Şi Te iubesc şi poporul Tău de
dragul Tău.
Ai devenit atât
de unit cu mine, încât eu sunt duh din Duhul Tău şi viaţă din Viaţa Ta. Am
devenit atât de legată de Tine, încât nu pot exista de una singură. Chiar dacă
toţi mă uită, Tu, Iubitul meu Divin, trăieşti. Şi eu trăiesc în Tine.
Aceasta este fântâna adâncă în care mă scund
în vremuri de persecuţie. Cât de minunat este să fii pierdut în Dumnezeu! Cât
de minunat este să te laşi în voia Lui!
Cât de fericit vei fi când nu vei mai trăi
prin puterea ta, ci prin a lui Dumnezeu. Cine te poate despărţi de Dumnezeu?
Absolut nimeni nu te poate smulge din mâna Tatălui. Totul este bine când eşti
aşa de unit cu El.
7
Libertate în Hristos
„Dacă Fiul vă face liberi, veţi fi liberi cu
adevărat.”
Tu experimentezi o libertate nouă, perfectă,
atunci când omul vechi al păcatului
este distrus şi omul nou ia chip în
tine. Ca o pasăre eliberată din colivie, ieşi afară, total liber, pentru a
locui în nemăsurata înălţime şi adâncime şi lărgime a lui Dumnezeu.
Vechiul sine te înfăşoară în aşa fel, încât
nici Dumnezeu nu poate trăi acolo şi eşti lipsit de ceea ce este El cu
adevărat. Când Pavel a întrebat: „Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” a
adăugat: „Mulţumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru.” Tu vei fi eliberat,
atunci când, prin harul Său Îi dai lui Isus locul corespunzător în inima ta.
Când a sosit izbăvirea, Pavel a strigat
uimit: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu. Hristos trăieşte în mine!” Nu mai era
interesat de sine însuşi, ci de Omul acesta Nou, Isus Hristos, care venise să
trăiască şi să lucreze în el. El era cârmuit de Hristos, aşa cum tu îţi
cârmuieşti trupul. Dacă altcineva preia controlul trupului tău, trupul va
asculta de acesta. Noul conducător va alimenta mişcările trupului. La fel şi Isus
Hristos este viaţa prin care trăieşte omul nou. Şi cine este mai liber şi mai
expansiv decât Isus? Natura Lui este divină, eternă şi fără margini.
Aşa că vezi cât de prizonier eşti dacă te
agheţi de vechiul sine. Dacă priveşti la libertatea şi posibilitatea de acţiune
care vin prin trăirea în Isus, atunci vrei să laşi şarpele sinelui să fie
zdrobit sub picioarele lui Isus. Atunci viaţa lui Dumnezeu te poate aduce la
viaţă (ca şi în prima creaţie).
Libertatea de a fi purtat ca pe aripile
vulturului te duce în inima lui Dumnezeu. Porumbelul care s-a odihnit pe umărul
lui Isus a fost un simbol, nu numai al inocenţei, dar şi al libertăţii. Isus
îţi dă spiritul libertăţii de a te ridica şi a locui în Dumnezeu. Fie ca
Dumnezeu să-şi găsească plăcerea în a te lăsa să experimentezi această
experienţă minunată. Renunţă la sinele tău vechi, şi vei descoperi libertatea
inefiabilă în Acela care este Totul în Toţi.
8
Slujeşte-L pe Dumnezeu
plin de bucurie
Trebuie să te avertizez să nu dai voie în
tine compătimirii de sine şi stărilor depresive. Cu toate că pare normal să-ţi
fie greu în vremuri dificile, totuşi este o ademenire subtilă. Melancolia
zdrobeşte inima. Melancolia face dificilă primirea harului pe care Dumnezeu îl
poate da. Face ca problemele să pară mai mari decât sunt, şi de aceea prea
grele pentru a putea di purtate. O sănătate şubredă şi prietenii care nu te
încurajează îngreunează situaţia. Trebuie să vezi înţelepciunea planului lui
Dumnezeu care permite aceste lucruri.
Există souă feluri de a te ocupa de copii.
Unul este să le dai tot ceea ce vor atunci când cer. Celălalt este să le dai
numai ce este bun pentru ei, şi astfel să ajungă să se maturizeze şi să nu fie
afectaţi. Înţeleptul tău Tată alege ce este mai bun pentru tine.
A avea o faţă tristă nu ajută, şi nici nu-i
va atrage pe alţii la credinţă! Trebuie să-L slujeşti pe Dumnezeu cu o bucurie
fermă care denotă, indiferent ce se întâmplă, că tu eşti bucuros de faptul că
eşti a Lui. Jugul lui Hristos nu este nici o povară, nici un inconvenient. Dacă
vrei să-I placi lui Dumnezeu, fii folositor altora şi fii mulţumit; renunţă la
starea aceasta depresivă. Este mai bine să-ţi preocupi mintea gândindu-te la
momente plăcute din trecut sau să te recreezi, decât să te preocupe la nesfârşit
problema pe care o ai.
Când eram mică, un nepot de-al tatălui meu
(un om credincios care a murit ca martir) mi-a spus: „Este mai bine să încerci
să-I placi lui Dumnezeu, decât să te temi că nu Îi eşti pe plac.” Lasă ca
dorinţa de a-I plăcea şi a-L onora pe Dumnezeu să-ţi atingă spiritul, chiar şi
printr-o bucurie a inimii şi o înfăţişare fericită a feţii.
9
Grija pe care o poartă Dumnezeu
Aş dori să-ţi dai seama cât de mult te
iubeşte Dumnezeu. Aşa cum un pictor desenează ce vrea pe un şevalet, aşa te
transformă Dumnezeu acum după chipul Lui printr-o crucificare lăuntrică. Îi
eşti drag aşa cum îi este drag unei mame singurul ei fiu.
Domnul tău vrea să accepţi repede voia Lui,
aşa cum crengile unui copac se mişcă la cea mai mică adiere a vântului. Pe
măsură ce te laşi în mâinile lui Dumnezeu, El va avea grijă de tine. Cu cât te
încredinţezi mai repede, cu atât Îi vei cunoaşte mai repede căile. Îl vei urma
oriunde te va conduce. Şi dacă vei face vreo greşeală, Dumnezeu ţi-o va arăta
cu tandreţe.
Dumnezeu are acelaşi drept să te conducă ca
şi să te posede. Când te încredinţezi Lui în întregime îţi pierzi forma, dacă
am putea spune aşa. Vei fi în măsură să iei forma pe care Dumnezeu vrea să ţi-o
dea. Apa umple forma paharului sau a oricărui alt vas în care este pusă. Să nu
fie, deci nici o rezistenţă în mintea ta, şi curând spiritul tău se va pierde
într-un ocean al dragostei. Pluteşte liber şi odihneşte-te.
1o
Nu căuta semne
Mă doare forate mult că în zilele noastre
atâţia oameni, chiar şi dintre cei buni, se lasă conduşi pe un drum greşti de
către duşman. Nu ne-a avertizat Dumnezeu de venirea „profeţilor mincinoşi ce
vor face minuni în zilele din urmă”? Toţi profeţii adevăraţi au vorbit în
numele Domnului - „Aşa vorbeşte Domnul”. - Duşmanul câştigă avantaj pentru că
oamenii iubesc lucrurile extraordinare, semnele şi minunile. Cred că dragostea
exagerată pentru semnele exterioare este în folosul duşmanului pentru a atrage
oamenii de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de la calea lăuntrică a credinţei.
Semnele care vin de la Dumnezeu te
încurajează să mori faţă de tine însuţi. Semnele care vin de la Dumnezeu te vor
umili, linişti şi edifica. Ilie a fost singur între patru sute de profeţi ai
lui Baal. Profeţii aceia erau agitaţi şi atrăgeau atenţia cu profeţiile lor
zgomotoase. Dar când un înger i-a spus lui Ilie că va vedea pe Domnul pe
muntele Horeb, el s-a dus şi s-a ascuns într-o peşteră, şi a văzut pământul
cutremurându-se. Dumnezeu nu era în acel cutremur. A venit apoi vâjâitul de
vânt. Dumnezeu nu era în el. Apoi a venit o adiere blândă, uşoară. Dumnezeu era
în susurul liniştit.
Adevărata revelaţie a lui Isus Hristos este
revelaţia lăuntrică în liniştea spiritului tău.
„Oile Mele aud glasul Meu”.
Aceasta nu-ţi ia libertatea sau funcţionarea
obişnuită a minţii. În schimb se ajunge la o armonie minunată între tine şi
Dumnezeu.
11
Vorbirea simplă
Am văzut de curând pe cineva pe care cred că
Dumnezeu vrea să-l elibereze de puterea eului. Părerea mea este că deşi ceea ce
spune este adevărat şi vine dintr-o lucrare a duhului peste inima lui,
intelectul lui este atât de puternic încât copleşeşte lucrarea blândă a
harului, fără ca să-şi dea seama. De aceea se pierde o parte a adevărului spus
de el. Oamenii sunt câştigaţi mai mult prin ungerea care curge dintr-o inimă
plină de har - prin arma dragostei -
decât prin forţa argumentelor.
Nu sunt adevărurile pe care tu le vorbeşti
analizate prea mult de către intelect şi finisate apoi de către imaginaţia ta?
Se pare că se pierde din efectul lor din cauza lipsei de simplitate şi adresare
directă. Asemenea unui cântec, cuvintele tale sună frumos; dar ele nu ating
serios inima. Nu este o ungere.
Nu cauţi tot timpul să spui un lucru
înţelept şi nou? Nu îţi arăţi tu puterea intelectului tău, în loc să te dai
deoparte şi să laşi adevărul să vorbească pentru el însuşi? Gândeşte-te la ceea
ce-am spus, şi lumina îţi va revela mai multe. Vorbesc prea simplu? Vreau să
vorbesc adevărul şi numai adevărul.
12
Părtăşie spirituală
Cât de apropiate sunt spiritele şi cât de
preţioasă este uniunea acestora atunci când sunt unite în Hristos! Isus a
spus-o atât de minunat: „Cel ce face voia Tatălui Meu, acela îmi este mamă,
frate şi soră”.
Nu există o uniune mai puternică şi mai
curată decât cea a părtăşiei spirituale în Isus Hristos. Încântător, acesta
este felul în care sfinţii din ceruri se experimentează unul pe celălalt în
Dumnezeu. Aceasta nu se amestecă în relaţia ta cu Dumnezeu, ci îţi permite să-i
cunoşti pe alţii în şi prin El.
Spune întotdeauna „Da” la tot ceea ce vrea
Dumnezeu. Atunci când eşti una cu Dumnezeu nu poate fi vreun „Nu”, ci numai
„Da, aşa să fie”. Şi lasă ca „Da”-ul să răsune tot timpul în tine. „Da”-ul
acesta te face flexibil şi în măsură să fii de acord cu voia iubitului tău
Domn. Când îngerul i s-a arătat Mariei, ea a spus: „Vorbeşte, căci robul tău
ascultă”. La fel a fost cu Domnul: „Iată, am venit să fac voia Ta”.
Sunt al tău în părtăşia spiritului.
13
Anotimpuri diferite
Faptele exterioare ale unui om se nasc din
omul lăuntric.Când trăieşti în vechiul sine, ai o voinţă puternică şi o mulţime
de dorinţe, cu suişuri şi coborâşuri de toate felurile. Atunci când voinţa ta
devine una cu voinţa lui Dumnezeu, dorinţele tale sunt aduse sub comanda lui
Dumnezeu şi tu ajungi la înţelegere cu Dumnezeu.
În timp ce progresezi în viaţa lui Dumnezeu,
sunt tot mai puţine acţiunile tale naturale, egoiste. Depinzi mai puţin de cum
te simţi emoţional, şi experimentezi mai puţine suişuri şi coborâşuri
emoţionale.
Fii mereu încredinţat că acelaşi Dumnezeu
aduce atât ospăţul cât şi foametea, atât vremea bună cât şi cea ploioasă.
Vremuri bune sau rele, liniştite sau tulburi, toate sunt bune la vremea lor.
Aceste anotimpuri te modelează şi te maturizează. De toate este nevoie, aşa cum
anul are nevoie de toate anotimpurile. Fiecare schimbare a situaţiei (fie ea
interioară sau exterioară) este un nou test al credinţei şi dragostei tale. Îţi
va fi de mare ajutor dacă o primeşti cu dragoste şi supunere.
Stai în mâinile Dragostei. Dragostea aceasta
este neschimbată, chiar dacă îţi cere să-ţi schimbi poziţia. Ai grijă dacă ai
preferinţe, sau dacă iubeşti mai mult abundenţa decât lipsa, când Dumnezeu cere
inversul. Dacă este aşa, dovedeşti că iubeşti mai mult darurile lui Dumnezeu,
decât pe Dumnezeu Însuşi.
Dumnezeu te iubeşte, dă voie acestui gând să
te ajute să vezi toate situaţiile ca fiind egale. Lasă-L să facă cu tine ce-I
place. Dacă eşti aruncat în mare şi te iau valurile la pieptul Lui sau te aruncă
înapoi pe nisip (ceea ce înseamnă că eşti lăsat în sărăcia ta), toate sunt
bune.
Cât despre mine, sunt mulţumită cu tot ceea
ce Dumnezeu hotărăşte pentru mine. Sunt gata să sufăr nu numai închisoarea dar
şi moartea. Sunt pericole peste tot - pe uscat, pe mare, între fraţii
mincinoşi. În El toate sunt bune, în El cu care sunt unită pe vecie.
14
Suferă greutăţile cu răbdare
Dacă s-ar putea aş vrea ca dragostea mea să
te aline, pentru că simt faţă de tine o compasiune gingaşă dincolo de ce se
poate spune în cuvinte. Sunt mai sigură ca oricând că Dumnezeu te vrea în
întregime pentru Sine. Pe cât posibil trăieşte în pace. Nu te amesteca cu
răceala, mânia, şi dispreţul nimănui. Nu
ar trebui ca comportamentul tău să fie determinat de al altora. Ar trebui să te preocupe doar
slăvirea lui Dumnezeu.
Suferă greutăţile prin care treci din
dragostea pentru Hristos, care a ales durerea în locul plăcerii. De asemenea,
nu trece peste conştiinţa ca să placi tuturor. Consideră situaţia actuală ca o
cale pentru a-I arăta lui Dumnezeu că Îl iubeşti, fiind decisă să te sacrifici.
Nu respinge crucea (sau mai degrabă coroana). Lasă toate acestes să se rezolve
între tine şi Dumnezeu într-un mod liniştit în cămăruţa ta, pentru ca nimeni să
nu-ţi vadă lupta lăuntrică. Sunt sigură că Dumnezeu te va susţine să-ţi porţi
crucea zilnic - şi este o crucificare adevărată. Dumnezeu este cu tine: de
aceea orice ar veni peste tine este le fel de bun. Dumnezeu te iubeşte; lasă ca
aceasta să rezolve totul.
15
Călăuzirea lui Dumnezeu
Mă întrebi cum poţi să discerni între
călăuzirea lui Dumnezeu şi propriile tale gânduri şi idei. Din nefericire, nu
este o modalitate de a şti! Dacă ar fi, transformarea ta ar fi mai uşoară,
considerând că intenţiile îţi sunt curate. Trebuie să umbli cu Dumnezeu într-o
abandonare şi nesiguranţă deplină. Trebuie să rişti să faci greşeli, care sunt
de neocolit la începutul acestei călătorii lăuntrice. Dă-mi voie să-ţi spun că
îţi vei înşela aşteptările dacă vrei să primeşti o revelaţie mare, divină
pentru lucruri pe care judecata şi bunul simţ le pot rezolva.
Credinciosul trebuie să acţioneze simplu
fără să aibă siguranţă, fiind convins că ceea ce este bun vine de la Dumnezeu
şi ce nu este bun vine din fire. Vei fi mai curat atunci când activitatea eului
se va diminua. Vor fi tot mai puţine greşeli. Îţi vei da seaa tot mai repede de
ceea ce este de la Dumnezeu. Aceasta pentru că devii tot mai mult un instrument
al Domnului care locuieşte în tine, aşa că eul va interveni tot mai puţin. Domnul
din tine, cu toată înţelepciunea Lui, poate să vorbească greutăţilor. În timp
ce tu te dăruieşti Lui tot mai mult, El pătrunde tot mai mult în lăuntrul tău.
„Când vă vor duce înaintea dregătorilor şi împăraţilor, etc., vi se va da chiar
în ceasul acela ce să spuneţi.”
Pentru că Dumnezeu te călăuzeşte în felul
acesta - puţin câte puţin tu poţi ca să fii liber, întotdeauna gata să sesizezi
cea mai mică respiraţie a Domnului. Această respiraţie este ca o adiere uşoară,
nu ca un vârtej de vânt ce clatină pământul. Nu încerca să anticipezi ce îţi va
vorbi Dumnezeu, şi nici nu încerca să-I cunoşti voia înainte de a avea nevoie
de ea. După ani de zile de experienţă în această problemă, am observat că
Dumnezeu îşi descoperă voia doar atunci când vrea să acţionezi împotriva ei.
Dacă eşti supus în întregime lui Dumnezeu,
atunci când vei vrea să faci ceva ce nu este după voia Lui, vei simţi că te
trage din lăuntru înapoi. Trebuie să te opreşti imediat. Dacă nu sesizezi nici
o avertizare, continuă acţionând prin credinţă.
O mamă îşi supraveghează copilul atunci când
acesta merge; dar atunci când acesta merge într-o direcţie greştiă, ea îl
cheamă înapoi. Această chemare blândă din spiritul tău este întocmai ca şi
schemarea copilului de către mamă în calea pericolului.
continuarea pe:
http://mmarysplendoareaiubirii.blogspot.ro/2013/10/jeanne-guyon-vorbeste-din-nou-de-jeanne_8662.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu