Să ne reamintim Rugăciunea pentru vrăjmași a Sfântului Nicolae Velimirovici, ca sprijin pentru încercările din Postul Mare
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! 
Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult
 spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii. Aceştia m-au 
legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. 
Vrăjmaşii 
m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor 
netrebnic faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit 
fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă
 sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii nu pot pierde 
sufletul meu.
 
Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem.
Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii.
Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire.
Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
 
Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire.
Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.
Ei m-au hulit atunci când eu m-am măgulit pe mine însumi.
Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.
Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.
Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.
Când am vrut să conduc pe oameni, ei m-au împins înapoi.
Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.
Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.
Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr, vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.
Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!
 
Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca
 fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea 
în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în 
inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara
 mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, 
care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!
 
Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu 
are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe 
vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni 
severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii 
mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi, căci nu ştie, iar Fiul îi 
binecuvântează, căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de
 viaţa lui. De aceea, El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu
 pentru aceştia.
 
Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem!
Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca! 


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu