Cardinalul Bergoglio: caritabil şi exigent, păstor şi administrator

20.03.2013, Buenos Aires (Catholica) - Oscar Justo, de 60 de ani, cerşeşte lângă parohia Sf. Iosif din Barrio de Flores, în vecinătatea locului unde s-a născut Papa Francisc. Pe când Cardinalul Jorge Mario Bergoglio trăia în Buenos Aires, trecea adesea pe acolo, venind de la autobuz sau ieşind din staţia de metro. Dar îşi găsea mereu timp să îl salute pe Justo, să îi dea o binecuvântare şi câţiva pesos. “Îmi dădea mereu câţiva bani… uneori chiar 100 de pesos” (aproximativ 20usd), spune Justo, care şi-a pierdut ambele picioare într-un accident de tren.

Astfel de istorii abundă în Buenos Aires, unde Papa Francisc a fost Arhiepiscop timp de 15 ani, până să ajungă în Scaunul Romei, la 13 martie. Portenos, după cum sunt cunoscuţi localnicii, îl ştiu pe Papa Francisc ca un prelat extraordinar, care folosea mijloacele de transport în comun, arăta grijă faţă de săraci şi era provocator cu autorităţile. Este cel mai adesea prezentat ca un Papă al săracilor şi al oamenilor obişnuiţi. Dar o imagine mai complexă – de preot, administrator şi pasionat de fotbal – reiese din Argentina, unde vânzătorii au invadat cu poze şi postere cu el, iar peroniştii – mişcare politică fondată de fostul preşedinte Juan Peron şi a doua sa soţie, Eva Peron – au umplut Buenos Aires-ul cu postere în care îl prezintă ca unul de-al lor.

Ascensiunea sa în Biserică este atribuită de unii personalităţii sale puternice şi abilităţii lui de a-şi aminti nume şi feţe. “Are o memorie uimitoare”, afirmă pr. Andres Aguerre. “Îi spui data naşterii tale o dată şi el şi-o aminteşte întotdeauna.” În Arhidieceza de Buenos Aires, Cardinalul Bergoglio a susţinut că Biserica aparţine străzii. A construit capele şi misiuni în zonele sărace şi a trimis seminariştii să ajute acolo. A vorbit adesea împotriva nedreptăţilor, precum tratamentul aplicat lucrătorilor migranţi, veniţi din ţările vecine, împotriva traficului sexual, dar şi a unor probleme fierbinţi precum avortul sau căsătoriile homosexuale. I-a criticat şi pe fostul preşedinte Nestor Kirchner, precum şi pe actuala preşedintă Cristina Fernandez de Kirchner, care i-a succedat soţului în 2007, pentru modul lor de a face politică – preocupându-se de anumite clientele politice în loc de săraci. Aceştia au răspuns mergând la alte biserici, în loc de Catedrala catolică, la ceremoniile mai importante.

“Aici, în Buenos Aires, era cunoscut ca un om la cuţite – politic vorbind – cu guvernul, foarte iubit de săraci şi de membrii opoziţiei. Dar în esenţă este un păstor şi un om politic”, susţine Jose Maria Poirier, director al publicaţiei catolice El Criterio, care l-a intervievat de multe pe ori pe Cardinalul Bergoglio de-a lungul anilor. “Bergoglio este foarte exigent. Cere multă disciplină şi ascultare. De asemenea se consideră un interpret privilegiat al Sf. Ignaţiu de Loyola, iar aceasta a stârnit controverse”, susţine Poirier. “Jumătate (dintre iezuiţi) îl plac mult, dar jumătate nu vor să aibă de-a face cu el.” Gabriel Castelli, membru al consiliului directorial al Universităţii Catolice Pontificale din Argentina, spune că noul Papă “a avut mereu puterea de a spune ce gândeşte”.

 A făcut o prioritate din a acorda atenţie preoţilor. Avea un mobil rezervat doar pentru cei aproape 4.000 de preoţi diecezani ai săi, în fiecare dimineaţă alucându-şi o oră pentru a le răspunde la apeluri. “Era foarte dedicat preoţilor săi, ceea ce e dificil cu o Arhidieceză atât de mare”, susţine Castelli.

Mulţi din Argentina, precum Poirier de exemplu, vorbesc despre abilităţile lui administrative, demonstrate la Buenos Aires. “Nu este un intelectual – ca Papa Benedict – ci mai degrabă un om deosebit de dăruit din perspectivă politică şi administrativă”, a afirmat directorul publicaţiei El Criterio. Preoţii trebuiau să aibă parohiile în ordine. Acelaşi Poirier a explicat că Bergoglio evita înalta societate; nu lua niciodată cina la restaurante, nici nu participa la petreceri organizate de personalităţi; îşi gătea singur şi citea foarte mult. Îi plăcea mult literatura latino-americană şi romanele lui Feodor Dostoievski. Nu folosea calculator sau email, iar meciurile echipei sale favorite, San Lorenzo, le asculta la radio.

Barrio de Flores este un cartier al clasei mijlocii. Tatăl noului Papă era muncitor feroviar, iar mama lui casnică. Tânărul Bergoglio a studiat la şcoli publice, ajungând chimist. Se întorcea adesea la Barrio de Flores, la parohia Sf. Iosif, unde ar fi trebuit de altfel să celebreze Liturghia de Florii. Credincioşii parohiei îşi amintesc cu drag de el. “Îşi ducea singur bagajele”, spune Zaira Sanchez, de 72 de ani.

 După Liturghie “oamenii îl aşteptau afară din biserică, unde îi binecuvânta şi vorbea cu ei”, plecând de acolo cu metroul. Îşi găsea timp şi pentru cauze sociale, ajutând de exemplu Fundaţia Alemada, care militează împotriva exploatării muncitorilor străini. De asemenea a acţionat pentru ajutorarea femeilor expuse riscului traficului sexual.

Directoarea Fundaţiei, Olga Cruz, originară din Bolivia, îl ştie pe Bergoglio – i-a botezat ambii copii, la vârste mari, la cererea ei. “Mi-a spus că ar fi o onoare”, îşi aminteşte ea. 

Cardinalul îmbrăţişase cauza migranţilor, făcând declaraţii publice şi celebrând Liturghii pentru Fundaţie. Îşi aminteşte că la un moment dat a oferit consiliere spirituală femeilor salvate din comerţul sexual, pe care uneori le adăpostea pe la parohii. Credincioşii din parohia Sf. Iosif sunt bucuroşi şi trişti de plecarea Cardinalului Bergoglio, pentru o funcţie mai înaltă. “Dacă te ştia odată, te ştia toată viaţa”, povesteşte Gloria Koen, de 73 de ani. “Din păcate acum trebuie să îl împărţim cu toată lumea.”

  (după un material al CNS)

sursa: http://www.catholica.ro/2013/03/20/cardinalul-bergoglio-caritabil-si-exigent-pastor-si-administrator/

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu bunatatea si blandetea Sa!