Marea realizare a vietii noastre : acceptarea de sine

Aceasta este marea realizare a vietii noastre:

a ne accepta pe noi insine drept dar de neinteles, descoperit abia treptat, al bunatatii eterne a lui Dumnezeu.

Tot ceea ce avem, chiar si ceea ce este amar sau de neinteles in viata noastra, reprezinta darul binevoitor al lui Dumnezeu, de care nu trebuie sa ne plangem, ci pe care trebuie sa-l acceptam, constienti de faptul ca daca o facem, Dumnezeu ni se daruieste pe sine prin darul sau,si ca astfel ne este dat tot ceea ce am putea vreodata primi: iata intelepciunea si marea realizare a unei vieti  crestine.

 Daca ne analizam viata, observam ca acest lucru nu l-am infaptuit pe deplin.

Noi toti , tineri si batrani, suntem cei ce intarzie neincetat.Si totusi, dumnezeu doreste inca sa ne daruiasca totul , cu conditia ca noi sa ne acceptam: pe noi insine si pe El , acceptand vesnicia.

Indurare inseamna chemarea la viata adresata de catre Dumnezeu omului; inseamna har, iubire , gratie divina, nespusa indurare.Este acest lucru de la sine inteles? 

Ne percepem oare pe noi, viata noastra, destinul nostru, chemarea noastra, acum si in eternitate, pur si simplu  ca indurare, astfel incat sa le putem pretui si sa-i multumim lui dumnezeu pentru  ca ni le-a daruit?

Si totusi, asa este.El ne-a chemat la viata, la viata vesnica.El ne-a chemat, in indurarea Sa, iar aceasta indurare este El  si insasi viata Sa vesnica.

Aceasta fiinta , aceasta vesnicie, dincolo de care se afla nimicul, aceasta viata cu dumnezeu si inaintea Sa, viata daruita sufletului in har si glorie, iata ce este indurarea, intrucat reprezinta fericirea divina; si toate celelalte lucruri ale vietii noastre care vor sa ne aseze existenta sub semnul indoielii reprezinta doar ceea ce este efemer , provizoriu, proba si examenul la  care suntem supusi.

Nasterea unui om reprezinta indurarea lui Dumnezeu.

Putem oare privi in acest mod viata, de altfel o taina, si sa o primim zi de zi  din nou din mainile lui dumnezeu?

Sa ne adunam toata forta si curjaul inimii noastre si sa rostim cu bucurie: 

EXISTA INDURARE!

 .....   ......    .....   .....   ......    ....   ......

Avem oare credinta , vitejia inimii , smerenia spiritului, deschiderea in fata lui Dumnezeu de a recunoaste in tot, in destinele vitrege ale vietii noastre, posibilitatea de a da rod pentru eternitate, de a ne dovedi iubirea in fata lui Dumnezeu, de a fi rabdatori si curajosi,smeriti si supusi, sau ne incapatanam in a- I sluji lui Dumnezeu doar dupa  bunul plac , in a-L gasi pe Dumnezeu doar intr-o situatie concreta, de noi aleasa?

Insa , acum El ne trimite alta , iar noua ne lipseste inteligenta generoasa, dispusa , supusa si deschisa de a vedea si in aceasta noua situatie o chemare, o misiune incredintata de Dumnezeu, de a accepta , a continua, a fi bucurosi si multumiti de ceea ce Dumnezeu dispune in legatura cu noi.

Daca ne mentinem intr-adevar inima deschisa si dispusa in fata lui Dumnezeu , nu vor exista imprejurari ale vietii pe care nu le-am putea accepta drept har si binecuvantare.Desigur , pentru aceasta este nevoie de o inima dispusa , smerita, ascultatoare si supusa.

Dar oare nu am putea sa o cerem lui Dumnezeu?

sursa: Karl Rahner "Ganduri despre credinta"

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu inimi blande si smerite !