Cuvantul Vietii - Decembrie 2011

„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”. (Lc 3,4).

Iată, în această vreme a Adventului, iată un „cuvânt” nou pe care suntem chemaţi să-l trăim.

Sfântul Evanghelist Luca îl preia de la Isaia, profetul mângâierii. Pentru primii creştini, el se referea la Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul lui Isus.

Iar Biserica în răstimpul de până la Crăciun, prezentându-l tocmai pe Înaintemergătorul, ne cheamă la bucurie, căci Ioan Botezătorul este ca un mesager care vesteşte venirea Regelui. Acesta este gata să sosească. Este aproape timpul în care Dumnezeu îşi îndeplineşte promisiunile, iartă păcatele, ne dă mântuirea.

„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.

Dacă acesta este cuvânt de bucurie, este totodată şi o chemare la o nouă orientare a întregii noastre existenţe, la o schimbare radicală a vieţii.

Sf. Ioan Botezătorul ne cheamă să pregătim calea Domnului.

Dar care este această cale?

Isus, cel vestit de Ioan Botezătorul înainte de a intra în viaţa publică pentru a-şi începe predicarea, a trecut prin deşert. Aceasta era calea Sa. Şi în deşert, pe lângă adânca intimitate cu Tatăl, a întâlnit şi ispitele devenind, astfel, solidar cu toţi oamenii.

Şi a ieşit învingător. Este aceeaşi cale pe care o întâlnim mai târziu în moartea şi învierea Sa. După ce şi-a urmat drumul până la capăt, Isus a devenit El însuşi „Cale” pentru noi care ne aflăm încă pe drum.

El însuşi este calea pe care trebuie să păşim pentru a ne putea împlini vocaţia umană până la capăt, aceea de a intra în deplina comuniune cu Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este chemat să-i pregătească calea lui Isus, căci El vrea să intre în viaţa noastră. Trebuie, în acest caz, să facem drepte cărările existenţei noastre pentru ca El să poată veni în noi.

Trebuie să-i pregătim calea, îndepărtând unul câte unul obstacolele: acelea ridicate de felul nostru limitat de a vedea, de voinţa noastră slabă.

Trebuie să avem curajul de a alege între calea noastră şi calea pe care El o doreşte pentru noi, între voinţa noastră şi voinţa Sa, între programul pregătit de noi şi cel gândit de iubirea Sa atotputernică.

O dată luată această decizie, să lucrăm pentru ca voinţa noastră îndărătnică să fie asemenea voinţei Lui.

Cum anume? Creştinii realizaţi ne învaţă o metodă bună, practică, inteligentă: acum, în această clipă.

În fiecare moment să înlăturăm de pe cărare piatră după piatră pentru ca nu voinţa noastră să mai trăiască în noi, ci a Sa.

Astfel putem spune că am trăit Cuvântul:

„Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.

Chiara Lubich 

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu toata splendoarea Iubirii Sale!