Ma incanta ultima silaba a acestui preludiu murmurat ...

 “Este de ajuns ca ultima silabă a acestui preludiu murmurat abia să atingă în mine râul conştientului, pentru ca el să genereze o avalanşă inversă. Nu spun că cerul se deschide;el nu se deschide, se avântă, se ridică brusc, fulguraţie silenţioasă, din această insignifiantă capelă în care se găsea în mod misterios inclus. Cum să-l des...criu cu aceste cuvinte dezertoare, care refuză să mă servească şi ameninţă să-mi intercepteze gândurile, ca să le depună în magazinul de himere? Pictorul care ar întrezări culori necunoscute cu ce le-ar picta? Este un cristal indestructibil, de o transparenţă infinită, de o luminozitate aproape insuportabilă (un grad în plus m-ar fi aneantizat) şi mai ales albastră, o lume, o altă lume, de o strălucire şi o densitate care, prin comparaţie, o fac pe a noastră să apară aşa cum este: a umbrelor fugare şi a viselor neterminate. Este realitatea, realitatea adevărată, o văd de pe ţărmul obscur unde sunt încă ancorat. Există o ordine în univers şi, în vârful ei, dincolo de vălul de ceaţă strălucitoare, evidenţa lui Dumnezeu, evidenţa făcută prezenţă şi evidenţa făcută persoană chiar a celui pe care eu îl negasem cu numai un minut înainte, pe care creştinii îl numesc tatăl nostru şi despre care aflu acum că este blând, de o blândeţe fără seamăn, ceea ce nu înseamnă calitatea pasivă pe care o desemnăm adeseori prin acest cuvânt, ci o blândeţe activă, copleşitoare, surclasând orice violenţă, capabilă să facă să cedeze piatra cea mai dură şi, mai dură chiar decât piatra, inima omenească.” (Andre Frossard)

"Harfa Preacuratei"

 de Ioan Andrei(PS.Ioan Ploscaru)

Tu-ai facut Stapana,din inima mea o harfa

sa-ti cante puterea

si-ai pus in surdina ecoul din ea

sa nu-ti profaneze tacerea.

Stau mutele buze ca jertfa de miei
doar lacrima-iti canta robia,

si singure muze pe coardele ei:

Iubirea, Durerea, Pustia.

Iubirea vapaie iti canta cuvant,
iubirea virtutea eterna,

si fierul se-nmoaie de focul ei sfant
in roua de pace interna.

Iubirea-viata o flacara-n zel,
n-au marile ape s-o stinga,

nici ziduri de ghiata nici porti de otel
nici moartea nu poate s-o-nvinga!

Iubirea martira sub gratii si chei
iti mladie strune din bare,
si canta din lira pe coardele ei
viata-ntr-un imn de-adorare!


Durerea pe cruce-ntre cuie si spini
potir iti da inima-nfranta,
in suflet aduce lumina si crini

si-n lanturi te binecuvanta!

Durerea ce-adapa cu fiere si otet

e-o raza de sange spre Tine,

cu spinii ei sapa in suflet incet

Efigia Fetei divine !

Durerea ce arde ca fierul topit

prin jertfa-nmieste iubirea

adora din coarde pe Cel Rastignit

si-ti lauda Neprihanirea.

Pustiul ce tace sub boltile reci

isi bantuie-n valuri neantul,
din suflet iti face podoaba de veci
cum taie-un artist diamantul.

Pustia-n robie se mistue mut
si sta-n rastignire uitata,
ca Domnul sa-i fie nespusul avut

prin Inima Imaculata!

Pustia ce plange prin viduri-abis,
pe buze mi-a pus poezia,

cu slove de sange pe suflet mi-a scris

suavul tau nume : MARIA !...

Cum candela-aprinsa se mistuie-n dar,
cum canta desertul cand tace,
si harfa mea-atinsa iti schimba pe-altar

durerea-n iubire si pace."

Maria, splendoare a frumusetii , si , frumusete a splendorii : Te Iubesc !


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu binecuvantarea Sfintei Treimi si a Sfintei Fecioare!