Frauda conjugala !!! ONANIA !!!

Minusculi licurici sub bolta instelata avem putinta sa devenim uriase candelabre in Templul Dumnezeului maririi.

Nimic mai vatamator la dresa Domnului ca refuzul de a lua foc.

Refuzul mamei la copii este refuzul sufletului la iubire.

Candelabrul miraculos cu atatea brate, mama, 

se aprinde cu fiecare maternitate.

Candelabrul fara lumina, stalp inmarmurit de intuneric 

cu multe brate- candela plina cu ulei,

- femeia care refuza copilul, refuza lumina si se complace in bezna.

Candelabrul care refuza sa se aprinda este orice mama care refuza copii.

In tehnica de aparare si ofensiva , refuzul de a se aprinde, de a accepta sa prinda samanta vietii este primul gest criminal.

Este un pacat de omisiune ca si toate pacatele acestea , nu se simte, 

nu apasa greu asupra constiintei:

"N-am facut nimic, n-am ucis".

Nu vezi nimic, nu pipai nimic si te amagesti in acest fel 

ca nu savarsesti o crima sau un pacat.

Ispita prinde lesne in constiintele neguroase, ratacite 

intr-o lume contrara copilului.

Dar acest pacat poarta un nume de oroare, de mii de ani, 

si e stigmatizat in prima parte a Sfintei Scripturi (Facerea 38, 8-10).

Onan este un personaj funebru.

Isi risipea pe pamant "puterea de viata" nu cumva sa se nasca prunci.

"Ci fapta pe care o facea el , a fost urata in ochii Domnului 

si Domnul l-a ucis pe el!"

Natura faradelegii este indicata fara echivoc: 

in actul conjugal evita ceea ce ar fi putut aduce conceperea.

Ne amintim parabola evanghelica a talantilor.

Slugilor li s-au dat : 5 talanti, altuia 2, si altuia 1fiecaruia dupa puterea lui.

Isus nu a mai gasit loc , nu a voit sa inteleaga ca ar  mai putea sa fie loc in parabola inca pentru o sluga pe langa acelea

care au primit un tot mai scaritat dar.

Aceasta sluga care lipseste din para

bola , exista: este sluga care tagaduieste talantul, nu vrea sa-l primeasca, nu-l accepta: sluga aceea care-si trage palmele in laturi nu cumva sa prinda darul, caci nu vrea raspunderea talantului.

Iar darul cade si trece prin viata servitorului si o acuza si-l paraste neincetat inaintea Imparatului.

Ce nu-i in parabola este in viata, si ea-i mai mult decat o simpla , plina de invataminte parabola.

Refuzul de-a primi samanta vietii face din fiecare sotie un servitor care refuza talantul.Cum putea Isus sa cuprinda in parabola sa un astfel de servitor, fara ca sa fi chemat la judecata indignarea Heruvimilor si revolta tuturor elementelor naturii?

Stelele au fost chemate si au venit: "Iata-ne!"

Dumnezeu vrea sa prinda in chenar de carne in aula regala a sanului femeii propria Sa icoana, mai stralucita decat toti sorii firmamentului,

iar femeia raspunde:

"Refuz , Doamne,nu-mi trebuie aceasta sarcina, nu vreau sa fiu binecuvantata".

Onan, asemenea lui Iuda,cu sarutul targovet umple cu umbra lui urata 

miile de ani si se opreste langa atatea foisoare conjugale, intra in iatacul crestin adumbrit de Agonia Domnului Hristos.

Ceea ce nu cuprinde parabola cuvantul de amenintare:

"Vai celui ce zice Parintelui:

" De ce ai adus copil pe lume? " si catre femeie : "De ce ai ajuns mama??" (Isaia 45-10).

Sunt daruri pe care nici o sotie nu poate sa le refuze:

harul sfintitor in lumea supranaturala si pruncii in lumea naturala.

Vai celui ce zice:

"De ce ai primit darul? si vai celui care refuza darul, caci este "uracioasa fapta inaintea Domnului".

La Judecata se va incrimina acest refuz :

"Duceti-va de la m,ine blestematilor in focul de vezi ...caci strain am fost si nu m-ati primit , gol si nu m-ati imbracat"...

Si cu aceste cuvinte dezvaluie faradelegea multora.

Oare nu este cu mult mai mare faradelegea aceleia care refuza sa primeasca  in casa pe cel ce ramane strain de viata pamanteasca daca mama refuza sa nasca, caci e scris:

"Cel ce primeste un pruns in numele meu, pe mine ma primeste!"

Oare nu orice copilas ascuns in san  este un Emanuel-Dumnezeu cu noi?...

"Gol si nu m-ati imbracat!"propozitie ce cade 

ca un ciocan pe constiinta apasata.

"Gol am fost", adica : copilul este in gandul meu, 

zice Domnul, in intentiamea, gol , fara trup, fara fiinta pamanteasca,

gol si nu l-ati imbracat in carne si sange, gol de omenime, a ramas doar un gand al lui Dumnezeu prin refuzul mamei de -a imbraca acest gand in trup omenesc, prin lucrarea functiei ei materne.

Strain si gol arata copilul in gandul Creatorului, daca mama nu-l prinde si nu-l imbraca in sangele sau dupa dorinta lui Dumnezeu.

Refuzi sa imbraci gandul , icoana si dorinta divina in trup omenesc si-n faptura aevea venita intre noi.

Refuzi samanta barbateasca , refuzi copilul.Aceasta "uraciune" 

a savarsit-o Onan si Domnul l-a ucis.

Profesorul Alfredo Cucco numeste acest

act de refuz al sotilor de casatorie:

"contrabando de la natura", mai este numit si  " frauda conjugala"

pentru ca defraudeaza intentia Creatorului si a naturii cand 

a creat organele materne si functia lor, 

cautand sa ramana cautand sa ramana numai 

cu beneficiul naturii al lui Dumnezeu si al omenirii rezervandu-si , 

printr-o fapta criminala , plata anticipata pe opera de arta de la crearea careia s-au tras neimplinind 

contractul firii, care a dat rost precis actului conjugal , nici contractul matrimonial care nu ingaduie sa se bucure de trup decat in legatura cu nastere de prunci.

Ce ar fi pe pamant daca toate elementele menite sa se intalneasca dupa planul Creatorului ar refuza, ce ar fi in univers?

Ce s-ar alege de noi daca elementele din compozitia  apei si a aerului s-ar incapatana in singuratate sau ar refuza intalnirea spre a fi fecunde? Daca niciodata H2 nu ar intalni O1, ci numai H1O1, nu am bea in veci apa de baut.Daca oxigenul ar refuza sa  intalneasca plamanul , am pieri.Un chimist si un fizician ar putea sa ne descrie cataclismul la care am ajunge.Orice minte omeneasca neintunecata de patimi si necredinta va putea sa ne spuna in ce catastrofa omeneasca  sfarsesc sufletele sotilor , viata lor si a societatii din care fac parte, cand voit refuza sa duca la intalnire cele doua elemente generatoare de viata omeneasca.

E vorba sa se creeze ceva nou aici, o lume noua,

un univers in miniatura, pentru care universul cosmic

este doar o gradina de locuit si un prilej de rugaciune.

E vorba de intalnirea femeii si a barbatului

in puterea creatoare a lui Dumnezeu.

Este o intalnire al carei ecou rasuna in vesnicie.

Nimic nu se poate compara cu aceasta intalnire intima 

a celor doua sarcini microscopice de viata omeneasca.

Conceperea unui copil nu este un fenomen limitat, nu se inscrie numai in timp si in spatiu.Este un eveniment original, care purcede dintr-un act creativ si se intipareste in vesnicie.

Sa dejoci firea care geme dupa aceasta clipa , sa iei in ras planul Creatorului pe care-l rupi in doua ca sa alegi ceea ce-i in profitul simturilor corupte si-a inimii putrezite in egoism asasin,inseamna sa comiti un pacat care scarbeste rabdarea lui Dumnezeu Insasi.

Frauda conjugala este sa mentii in familie neintrerupt groaza de copil, sa te plangi de greul sarcinii, de durerile facerii,de incomoditatea copiilor, de larma guritelor sprintene si pretentioase,

de carpe mereu la spalat si la uscat,silind astfel sotul la fapta 

condamnata de Dumnezeu Creatorul.

Frauda conjugala este intreruperea actului 

consumarii casatoriei inainte de implinirea lui fireasca , cu intentia de a face cu neputinta conceperea.

Frauda conjugala este izolarea artificiala , prin obiecte a organelor materne sau paterne ca sa se evite intalnirea substantelor datatoare de viata noua.

Frauda conjugala este, daca inainte sau dupa actul conjugal se folosesc antiseptice menite sa nimiceasca vitalitatea "samantei de viata".

Cauti placerea , te lacomesti la spasmul trupului, dai frau liber instinctului, dar refuzi si opacesti ceea ce-l justifica.

Orice pacat de onanie conjugala este un pact cu desfraul si o acceptare a idolului placerii pacatoase deasupra oricarei oranduiri divine.

Supremul egoism al carnii, actul de sabotare a lucrarilor imanse ale naturii, onania,inseamna sa faci o zi de prohod anticipat din cea mai frumoasa zi a creatiei, cand un suflet nemuritor ar trebui sa se iveasca pe pamant:

un fiu al regelui creatiunii.

Orice femeie -sotie care accepta si practica frauda conjugala este mai prejos decat o fecioara care accepta sa fie deflorata,

deoarece onania este un pacat impotriva naturii, 

adica a rosturilor firesti a organelor si repectivelor functii 

pe care le dejoaca "contrabandistul".

Pe drept cuvant spunea o sotie :

"Simt ca ma vand propriului meu sot si ma cuprind fiorii care-mi paralizeaza orice bucurie si placere".

Talharul si furul propriilor bunuri, ar zice Sfantul Ioan Gura de Aur.

Ce este in relitate o astfel de casatorie daca nu o forma legala a prostitutiei, o asociatie a doua pofte trupesti inhamate ca sa se desfete sub onorabile aparente, intr-un fel de desfrau regulat si ingaduit de lume?"

Iubirea care trebuie sa fie  temelia familiei si a casatoriei, 

a fost coborata la treapta de patima si , 

din actul care putea sa fie atat de pur

avand in ochi un suras dulce de copil, 

- drept ce o Sfanta Elisabeta de Turingia pasea vesela , 

ca o regina a unei lumi deja zamislite , inspre patul nuptial , - 

au savarsit cea mai rusinoasa capitulare si cea mai josnica degradare.

Este spovedania ca instinctul a biruit virtutea 

si e mai tare  decat legaturile inimii si realitatile credintei.

Iar familia nu mai are mireasma de  patriarhala multumire sub binecuvantari divine, 

ci a devenit tot mai mult o forma de prostitutie ,

un abator omenesc.

Cum va putea sa stea credinta langa egoismul carnii?

Va putea oare sa se inchine Creatorului femeia care refuza procreatia

si ocazia insasi a unui act creator?

Cum va putea sa-l iubeasca pe Dumnezeu  ca Tata,

cand refuza sa devina mama?

Cum va crede in Iubire, cand isi petrece zilele si noptile in excitari trupesti?

Cum va sfinti viata conjugala cand petrec intr-o

neintrerupta profanare a harului casatoriei?

Credinta se ineaca in egoismul trupului,

cum se cufunda toate valorile de mare pret ale spiritului.

Omul a devenit negutatorul de carne vie a propriei sotii, iar sotia ,

de dupa paravanul casatoriei sfinte,

un trup ce se vinde in patul familial ca pe un obiect de taraba.

Sfantul Augustin are cuvinte scrise foarte aspre la adresa 

acestei tovarasii a egoismului carnal.

El numeste acest pacat "frauda reciproca", 

iar pe complici refuza sa-i numeasca soti, deoarece casatoria insasi 

nu mai pastreaza nimic din adevarata ei menire, ci , mai degraba,sotii tainuiesc sub nume de cinste o  nerusinare ce nu cuteaza sa se arate la lumina.

Doar cruzimea esterna destainuie ascunsa desfranare ,

caci urasc pe copii si daca cumva au vreunul , 

il trateaza cu neparinteasca vitregie .

"Pana acolo ajunge aceasta cruzime destrabalata sau 

destrabalare cruda, incat cauta doctorii pentru sterilitate, 

si daca nu reusesc, cauta sa ucida fatul fiind inca in pantece,

dorind sa-si vada pruncul mort inainte de a-l vedea viu...

Daca ambii sunt asa, atunci nu sunt soti.

Si daca de la inceput au fost asa, nu s-au legat

prin casatorie ci mai degraba, prin pangarire.

Iar daca nu amandoi sunt asa, indraznesc sa spun: 

sau sotia este oarecum prostituata sotului, sau el adulterul sotiei".

Nu mai stii ce deosebire este intre o sotie adevarata, 

o concubina si o prostituata.

Fiecare, in cazul dat, se regasesc intr-o definitie comuna:

o fiinta rezervata unor manifestari zoologice,

simpla fabrica de placere trupeasca, 

unealta vremelnica a unor desfatari si mai vremelnice, 

potrivnice oranduirii firii.

In jurul tau

In jurul tau viata canta belsugul nestingherit .

Ciripesc pasarelele, canta micutii randunelei si mii de insecte 

se desfata in molatice raze solare  de parca iti zic:

Unde sunt puisorii tai, mama a oamenilor?

Langa leaganul tau azvarlit in sura, albinele si-au lucrat fagurele si o puzderie de puisori sunt ascunsi si hraniti in alveole.

Unde sunt odraslele tale, murmura zumzetul lor?

Cuiburile lor sunt pline si cuibul tau e gol, sau poate este gol 

de sufletele pe care le asteapta Dumnezeu.

Iesi pe pajiste in gradina, in iarba cea inspicata ca o frunza diademata

si fiecare floare iti va arunca in fata : 

de ce ti-e leaganul gol? 

De ce nu se odihneste viata in bratele tale?

In fundul dumbravii este o tufa.

Pe ea se tanguie ciripind o pasarica.

Cuibul ii este fara puisori.

Un sarpe s-a strecurat pana acolo si i-a inghitit.

Si pasarica boceste amar, de te cuprinde mila.

Ce fericita ar fi ea sa aiba lacrimi, si mult mai fericita daca nu

ar fi silita sa astepte pana la primavara viitoare ca sa-si umple 

din nou cuibul de puisori.

Ea plange in ciripit ca nu poate da viata ca tine,

in orice luna, in orice anotimp, pentru ca altfel este scrisa viata ei.

Se tanguie  amar , un cantec fara lacrimi , pacarica fara puisori.

Iara tu, mama strajuiesti leaganul gol.

Ce sarpe a trecut pe acolo de ti-a furat copilul?

Cine ti l-a ucis, poate , mai inainte de a ajunge in leagan? 

Tu nu plangi, tu nu canti cu lacrimi, lacrimile ti-ar fi cantul durerii, 

dar cine ti-a furat puisorul din leaganul sanului cald si curat?

Tu, tu nu plangi?

Sarpele! Sarpele! Scarboasa creatura cu solzii de frig si ochii de pacat!

Spune , femeie cu sanul fara rod, ce sarpe ti-a furat 

in leagan micile franturi de paradis cu tiparul 

unui suras de serafim in jurul icoanei lui Dumnezeu?

Cine ti-a furat pruncii, ce sarpe?

Poate tu esti sarpele propriului tau cuib, al propriului tau leagan, tu ti l-ai prapadit cum si-a prapadit Saturn pruncii sai.

Si plansul pasarelei te dojeneste, te infrunta.

Viata tremure nerabdatoare  sa rasara si din tine,

iar tu o ineci in sanul tau, cu aceleasi maini albe si fine 

pe care ti le-a dat Domnul ca sa mangai o frunte transparenta de copil, 

sa oranduiesti buclele de aur sau

suvitele ca abanosul, 

cazute pe fruntea lui.

Iara acum, in inima, ingropi vietile atator prunci ,

sicriile copiilor tai in inima ta se lucreaza.

Inima ta, inima ta , inima adanca s-a facut 

dulgherul sicrielor fiilor neamului si a nadejdilor lui Dumnezeu.

In jurul tau toate te invata care este rostul iubirii tale:

"cresteti si va inmultiti" si imnul implinirii se ridica spre cupola cerului.

Numai tu zici, incremenita in egoismul tau:

"Nu va rasari din mine viata in veci!"

Si astfel s-a facut fiinta ta de carne o cariola funebra 

care-si poarta copii spre noaptea mormantului,

mai inainte de a le fi dat viata si de-a se fi bucurat de surasul ochilor  curati veniti din lumi de nevinovatie,

si casnicia devenit-a o intreprindere de pompe funebre

pentru membri familiei.

sursa: cartea "Mama" scrisa de P.S.S..Ioan Suciu.

Dumnezeu sa va binecuvanteze cu acele haruri care nu va vor lasa sa ucideti sau sa refuzati o speranta a lui Dumnezeu!