Cancelarul Bacon nota odinioara ca, in fata vulgului, virtutile marunte sunt vrednice de lauda, cele mijlocii vrednice de admiratie ,dar, pentru cele superioare, vulgul nu are nici o pricepere.
Tot ceeea ce este superior il irita.
Intreaga ura de rezerva a celor de rand comploteaza impotriva a ceea ce nazuieste la noblete si superioritate.
Ca sa fii o faclie incinsa in flacara spiritului tineretii trebuieste sa biruiesti si haiticul lupilor care vrea sa te sfartice.Nu ajunge sa fii impasibil fata de simfonia deliranta a rasului lor, trebuie sa infrunti primejdiile, impotrivirile, sa demasti planurile, sa ocolesti capcanele pe care ti le intinde.Trebuieste ceva si mai mult: sa incerci sa urnesti lumea din indiferenta in care zace fata de propriul ei minunat destin.
In urma, sa te jertfesti pentru ca sa te daruiesti pana la sacrificiul final, dincolo de care -durere- nu mai e loc pentru alt sacrificiu, e numai izbanda si asumptiunea in imparatie.
Iti trebuieste sa sti murii cu staruinta si repetat.Fiecare batjocura si impotrivire sa nu fie pentru tine o incordare , ci o modesta infocare; sa-ti fie un bulgar de carbune, azvarlit pe altarul constiintei pe care arde flacara iubirii jertfitoare de sine pentru Adevar.
Trebuie sa stii ca , din variatele mijloace care atata ura si repungnanta lumii cel mai sigur este sa ai sentimente inalte(H.de Montherlant)
Sa mai stii ca
" lumea este ceea ce trebuie sa fie pentru o fiinta activa: O organizatie de obstacole"(Vauvenargues).
Cugetat-ai vreodata ce starneste "norocul" intr-un om, ce atmosfera creeaza in inima? Imi pare ca o incredere nu in Dumnezeu, nici in capacitatile proprii, ci in vag, in intamplare...Norocul nu scoate la iveala din substraturile fiintei noastre ceea ce avem mai bun.
Optimismul pe care-l aduce nu este intemeiat pe nimic ce sa poata exprima o idee frumoasa, prinsa de universul real.Buna dispozitie pe care o casuneaza e plina de indoieli si neincredere.Dar pasivitatea la care ne duce este o trandavie urgisita, sora mezina cu fatalitatea.
Alaturi de ea , cad in lesin ravnirile noastre la mai bine si se-nmoaie puterea noastra de jertfa.
Norocul este eroismul lasilor si geniul mediocrilor.
Eu cred ca este si o pedeapsa a lui Dumnezeu, mai mult decat credeau anticii caci,pe langa toate inertiile pe care le indreptateste, desteapta in suflet si o dispozitie erotica spre mucegai.Si asta e o cruda osanda.
" O lume ostila, in schimb, te sculpteaza".
Sa nu fii obsedat nici sa nu iei tragic, mai putin sa descurajezi pe caile ascensiunii, la intalnirea ta cu obstacolele.Orice palma e o lovitura de dalta care te slefuieste si mai putin o ofensa - motiv pueril pentru un duel ridicol peste poate.Vantul atata flacara, iar lovitura desteapta jaraticul somnolent sub spuza.
"Ceea ce nu ma omoara, ma intareste", scrie un filozof undeva.Dar Dumnezeu stie ca si moartea, ultimul lup hamesit, este biruita de duhul tineretii.
Prin urmare, totul din ceea ce ti se impotriveste, te intareste, moartea mai presus de toate.
"Viata in mijlocul primejdiilor este adevarata viata, este viata mare; este viata jertfei, viata care rodeste cu belsug"(Pasteur).
Cand doresti unui tanar viata tihnita, il blestemi.
Celui pe care-l ai drag si a carui tinerete vrei sa dureze, ureaza-i suferinta multa, umiliri, ocari injositoare; doreste-i sa cunoasca muscatura pizmei ce-l asupreste, arsura boicotului; doreste-i sa simta dispretul de sine, singuratatea si insuccesul nauc.
Sa nu compatimesti niciodata tineretea asediata de ostacole.
"Stii, mama,ca primejdiile mele au fost de-a pururi bucuria ta", spunea Coriolan maicii sale.Sa ai o bucurie de mama ce-si vede feciorul in mers sigur spre slava, in fata rezistentelor de tot felul cu care te intampina lumea.
Sf.Ioana d'Arc a spus:
"Sunt acolo unde-i primejdia".
E cuvant plin de 20 de ani imbibat cu tinerete.Sa-ti faci o regula de igiena din a ocoli greutatile si-a-ti amana initiativele pentru vremuri mai bune, nu este semn de sanatate si tinerete al pulsului vietii.Acela pe care il opreste de la mersul drept si-l zapaceste in faptele bune teamna de-a se compromite si grija de-a nu mahni inertia si molesala altora, nu cunoaste exigentele barbatesti ale spiritului tineretii.
Virtutea nu trebuie sa roseasca daca desteapta remuscarea altora.
Daca mersul tau umileste taraganarea trandavilor, nu ti-o lua de pe suflet.Tu tine calea dreapta, urcusul salvator.
Vei sti, odata si odata, ca in fiecare obstacol, in fiecare sarcina apasatoare, in fiecare povara covarsitoare, sta tainuit un inger gata sa cante.
Cine alearga sa puna umarul acolo unde este greul,
alearga acolo unde se canta.
Aminteste-ti cuvantul regesc:
"Aceasta muzica imi place mie"
.
Este un fapt remarcabil ca, nici suferinta, nici necazurile nu slabesc, in principiu, dragostea de viata, dimpotriva, par ca-i impartasesc o savoare mai vie...
Adevaratele imbolduri ale noastre sunt nevoia si lupta , iar ora biruintei ne nimiceste din nou"(W.James).
Tanarul Montalembert azvarli scepticilor veterani din senatul francez aceste cuvinte tineresti:
"Ca sa urmez pe Hristos nu am ales ora Taborului, ci ora in care se prabusi sub povara Crucii".
Cand stii sa simti asa, nu simti tu, ci spiritul tineretii din tine.Intreaga structura tinereasca impinge viata spre Calvar.
Tineretea este ursita acestei cai unice de marire.Purtat de iubire, vei strabate prin mijlocul lupilor ca Dante calauzit de Beatrice prin fata celor trei fiare.
sursa:P.S.S.Ioan Suciu - "Tinerete", Editura Galaxia Gutenberg
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu spiritul tineretii si sa va transforme in flacari vii ale Iubirii Sale!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu