Te caut din toata inima...

05 decembrie 2010

Despre adevarata supunere

Acestea sunt cuvintele pe care fratele Eckhart din ordinul dominicanilor, vicar de Thuringia si staret de Erfurt, le adresa copiilor care-i puneau multe intrebari in timp ce se aflau adunati pentru cina.

Adevarata si perfecta supunere este o virtute care le intrece pe toate celelalte si nici o lucrare, oricat de mare ar fi ea , nu poate fi inceputa si nici implinita fara aceasta virtute; si oricat de neinsemnata ar fi o lucrare, daca va fi indeplinita cu adevarata supunere - fie ca rostesti sau asculti Liturghia, fie ca te rogi sau te cufunzi in contemplare sau in ganduri, - 
ea va fi cu atat mai desavarsita.

Pe de alta parte, de orice lucrare te-ai apuca, oricat de marunta ar fi aceasta, adevarata supunere o face mai nobila si mai buna.Supunerea implineste intotdeauna mai bine orice.

Adevarata supunere nu greseste si nici nu impiedica vreodata ceva, caci ea nu lasa deoparte nici cel mai mic bine pe care-l poate face.Supunerea nu trebuie sa fie nicicand insotita de tulburare, caci ea implineste totul fara cusur.
 Cand omul iese din el insusi prin supunere si se abandoneaza , Dumnezeu este costrans sa patrunda in el, caci daca acest om nu vrea nimic pentru sine, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru acest om
in acelasi fel ca si pentru sine insusi.
Atunci cand ma lepad de vointa mea pentru a ma incredinta superiorului meu si cand nu mai doresc nimic pentru mine insumi, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine, caci daca el ma nesocoteste , se nesocoteste pe sine insusi.
Si asa este cu toate lucrurile: atunci cand eu nu vreau nimic pentru mine insumi, Dumnezeu vrea pentru mine.Fiti cu luare aminte! 

Dar ce vrea el pentru mine, daca eu nu vreau nimic pentru mine insumi?
Daca eu ma abandonez, Dumnezeu trebuie sa vrea pentru mine tot atat cat vrea si pentru sine, nici mai mult, nici mai putin si in acelasi mod in care vrea pentru  sine insusi.Si daca Dumnezeu n-ar lucra in numele Adevarului care este Dumnezeu, el n-ar mai fi drept, si n-ar mai fi Dumnezeu si nu si-ar mai putea manifesta natura si esenta sa.

In adevarata supunere nu exista :
"Eu vreau cutare si cutare lucru, asta sau cealalta" , ci o totala renuntare la ceea ce iti apartine.Iata de ce rugaciunea cea mai buna pe care o poate face omul  nu trebuie sa fie:

"Doamne, da-mi aceasta virtute sau acest fel de a fi, sau : Doamne, daruieste-mi-Te, sau da-mi viata vesnica" , ci : 

"Doamne, da-mi numai ceea ce vrei si ceea ce faci Tu, ceea ce vrei Tu si felul in care vrei Tu".

Aceasta rugaciune depaseste orice limita, intrucat numai cerul stapaneste pamantul.Cel care se roaga cum se cuvine, se roaga astfel incat iese cu totul din  sine insusi pentru a merge la Dumnezeu intr-o adevarata supunere.
Si dupa cum cel aflat intr-o adevarata supunere nu trebuie sa spuna: "Eu vreau asta",tot astfel nu trebuie niciodata sa spuna : "Eu nu vreau asta" , caci "Eu nu vreau asta" este adevarata otrava a oricarei supuneri.

Acelasi lucru vrea sa spuna si sfantul Augustin:
Sluga credincioasa nu cere sa i se spuna sau sa i se dea ceea ce i-ar placea lui sa auda sau sa vada , caci cea dintai si cea mai inalta indatorire este de a auzi ceea ce ii place mai mult lui Dumnezeu.

Despre cea mai infocata rugaciune si despre lucrarea cea mai nobila

Rugaciunea cea mai fierbinte este cu adevarat cea mai potrivita si mai puternica pentru a dobandi orice lucru, iar cea mai nobila dintre toate lucrarile este cea zamislita de un spirit abandonat.

Cu cat spiritul este mai abandonat, cu atat rugaciunea si lucrarea sunt mai puternice, nobile, folositoare, vrednice de lauda si desavarsite.
Spiritul abandonat poate totul.
Dar ce este un spirit abandonat? Un spirit abandonat este acela care nu se tulbura de nimic, care nu este legat de nimic, care nu si-a legat binele sau suprem de nimic altceva, care nu ia catusi de putin in seama ceea ce este al sau, care este complet cufundat in vointa divina si iesit din sine insusi.Nimeni nu poate indeplini vreodata o lucrare, oricat de umila ar fi aceasta daca nu primeste de acolo putere si tarie.

Omul trebuie sa se roage atat de infocat, incat sa doreasca nespus ca toate membrele sale sa-si dea osteneala in rugaciune si nu trebuie sa inceteze rugaciunea mai inainte de a simti cum se uneste cu cel care este prezent si la care se roaga: Dumnezeu.

sursa: "Benedictus Deus"- Meister Eckhart


Dumnezeu sa va binecuvanteze cu tot ceea ce doreste El !

2 comentarii:

lois spunea...

superb
aveam nevoie de asa un mesaj

mmary spunea...

Lois, ma bucur daca ti-a fost de ajutor.Iti recomand cu drag sa citesti intreaga carte :"Benedictus Deus" scrisa de Meister Eckhart.E fascinanta plina de Duh Sfant si daca urmezi indemnurile din ea ajungi direct in Frumusetea, Bunatatea si Iubirea desavarsita, in Dumnezeu!

Domnul sa te binecuvanteze cu tot ce vrea EL!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...