Intr-o dimineata, pregatindu-ma pentru programul de ispasire din prima duminica, ma rugam in fata altarului de acasa.In fata ochilor mei spirituali s-a derulat un fragment din copiaria mea,
care explica esenta ispasirii noastre.
Aveam vreo 6 ani , cand, impreuna cu mama il asteptam acasa pe tatal meu, care se intorcea de la lucru.Mama l-a chemat pe tata in camera, iar eu am intrat cu ei.Am auzit cum mama se plange de cei doi frati ai mei, care nu sunt ascultatori si fac doar ce le convine.Tata s-a infuriat si i-a spus mamei sa-i cheme pe cei doi baieti caci el ii va pedepsi.Si-a desfacut cureaua si a pregatit-o penrtru a-i imblanzi pe baieti.
Cand am vazut ca fratii mei vor da de bucluc, mi s-a facut mila de ei.Am ingenuncheat langa tatal meu, cu bratele i-am imbratisat amandoua picioarele, ca sa nu poata porni spre baieti si le-am strans cu putere.Cu o miscare a vrut sa ma dea la o parte dar nu a reusit.
Cu cat era mai nervos si mai suparat, cu atat mai mult il strageam de picioare si-i spuneam:
"Nu-i bate tare pe baieti, chiar daca au fost rai, fiindca si ei sunt copiii tai.Promit ca impreuna cu sora mea cea mare facem in locul lor ceea ce ar fi trebuit sa faca ei, numai nu-i bate."
Dintr-o data , am simtit ca picioarele tatalui meu s-au inmuiat si m-a privit.Eu l-am privit cu ochii in lacrimi, iar el mi-a spus:
"Iti este atat de mila de fratii tai incat mi se inmoaie picioarele.Nu-ti fie frica, n-am sa-i bat tare , doar ii pedepsesc putin, ca alta data sa asculte de mama ta si sa fie buni."
Noi cei care ispasim, in spirit imbratisam picioarele Tatalui Ceresc si le stragem cu iubire.Promitem ca vom fi buni, vom sluji si-n locul altora, doar ca sa se domoleasca mania plina de dreptate a Tatalui Ceresc si astfel pedeapsa pentru aceasta lume sa fie mai usoara.
Poate candva se vor converti si oamenii rai, iar Tatal Ceresc isi va gasi bucuria in ei.
Cum ii putem ajuta pe necredinciosi?
Se pune intrebarea: cum ii putem ajuta pe aceia care nu cred in evenimentele care vor urma?
Odata, Sfanta Fecioara mi-a aratat intr-o viziune, ce trebuie sa facem ca sa-i putem ajuta pe cei necredinciosi.
Eu stateam intr-un loc care parea sa nu apartina Pamantului nostru.Acolo era lumina puternica si priveam in jos spre Pamant, care era intr-un intuneric profund.Acest intuneric s-a lasat din cauza pacatelor.
Oamenii umblau impiedicandu-se si cadeau tot timpul in cate o groapa,deoarece nu vedeau in intunericul adanc.Cand ieseau dintr-o groapa, cadeau in alta, de unde incercau din nou sa iasa, in timp ce se indreptau spre o prapastie.
Am intrebat cum am putea sa le spunem
sa nu mearga spre prapastie ca vor pieri.
Sfanta Fecioara mi-a adus la cunostinta ca nu pot fi atentionati, deoarece ei nu accepta aceasta, nefiind smeriti.Ii putem ajuta doar daca facem lumina pentru ei.Atunci ei vor vedea, vor evita gropile si nu vor merge spre prapastie ci in directia corecta.
Dar cum putem noi sa facem lumina?
Oferind lui Dumnezeu vietile noastre exemplare, rugaciunile , posturile, suferintele noastre, ca ispasire pentru pacatele lor.Astfel ei primesc lumina , scapa de osandirea care i-ar astepta in prapastie.
Mi s-a facut mila cand am vazut motivul
pentru care ei nu gasesc calea cea dreapta.
Am decis ca prin rugaciunile si faptele mele bune ii voi ajuta si am sa indemn si pe altii sa-i ajute, ca nimeni sa nu fie osandit.
Lumea aceasta intunecata are nevoie de fiii luminii ca Isus sa revina cat mai curand pe Pamant.
Dupa toate acestea m-am putut ruga altfel pentru cei necredinciosi ca si ei sa ajunga in Rai.
sursa: "Secretul fericirii mele" scrisa de Eva B. M.
vizionara de pe Muntele Sfintei Treimi
Dumnezeu sa va binecuvanteze cu Lumina din Lumina Sa pentru ca sa nu fiti niciodata singuri, pentru ca sa nu fiti niciodata in intuneric!
Va iubesc !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu