SĂ NU NE LĂSĂM AMĂGIŢI DE NĂDEJDI ZADARNICE ŞI SĂ FUGIM DE ÎNFUMURARE

În zadar nădăjduieşte cel care se bizuie pe oameni sau pe făpturi.
Nu-i nici o ruşine să te pui în slujba altora, din dragoste pentru Isus Cristos iar în ochii lumii să treci drept neajutorat. 
Nu te bizui pe tine însuţi, ci pune-ţi întreaga nădejde în Dumnezeu. 
Fă doar tot ceea ce depinde de tine, şi mîna lui Dumnezeu nu va părăsi bunăvoinţa ta. 
Nu te încrede în ştiinţa ta de carte sau în iscusinţa judecăţii nimănui, ci doar în harul lui Dumnezeu, ajutorul de nădejde al celor smeriţi, care, însă, pe cei înfumuraţi îi umileşte.

  Nu te mîndri cu bogăţia - dacă întîmplător te bucuri de ea, nici cu prietenii, chiar dacă ar fi preaputernici; ci mîndreşte-te cu Dumnezeu singur, cel care dăruieşte tot darul şi care, mai presus de orice, doreşte să ni se dea pe sine însuşi în dar. 
Nu te fuduli că ai fi chipeş şi frumos, căci orice trup e iute destrămat şi se strică la cea mai mică atingere a bolii şi suferinţei. 
Să nu ai părere bună despre priceperea şi înzestrările tale, oricare ar fi ele, de teamă ca Dumnezeu să nu aibă, dimpotrivă, altă părere, El căruia îi datorezi tot ceea ce ai primit în dar de la fire.

  

Nu te socoti mai bun decît alţii, ca nu care cumva, în ochii lui Dumnezeu, care cunoaşte tot ceea ce ascunde inima omului, să fii socotit mai rău. 
Nu te făli cu faptele tale bune, deoarece judecăţile lui Dumnezeu se deosebesc de ale oamenilor, şi nu o dată se întîmplă ca ceea ce place oamenilor să nu fie deloc pe placul lui Dumnezeu. 
Chiar dacă ai avea părţi bune, fii încredinţat că alţii sînt totuşi mai buni decît tine, ca făcînd astfel să poţi păstra în suflet smerenia.

Nu-i nimic dacă te socoţi pe tine mai prejos decît oricine: vătămător ar fi să te socoţi mai presus chiar decît unul singur dintre semenii tăi. 
Pacea sufletului nu părăseşte niciodată pe cel smerit, în timp ce în inima celui cu ifose clocotesc într-una nemulţumirea şi pizma. 

sursa: "Imitatiunea lui Cristos" scrisa de Thomas de Kempis