Te caut din toata inima...

24 septembrie 2009

Doamne, orice ai face din mine, îţi mulţumesc!



Conştiinţa vie că-I aparţinem lui Iisus, că El este Stăpânul vieţii noastre
şi că El ţine frâiele destinului nostru, declanşează un aşa sentiment de libertate în adâncul fiinţei noastre încât situaţiile cele mai încâlcite se deschid de la sine, în mod misterios, în interiorul şi în exteriorul nostru.
Cel care practică în fiecare zi extraordinara rugăciune a lui Charles de Foucauld :
„Tată, mă abandonez Ţie, fă din mine tot ce-ţi place.
Orice ai face, eu Îţi mulţumesc.
Sunt gata pentru orice, accept orice”
şi face din aceasta o atitudine a inimii sale, se va simţi copleşit de o nemăsurată destindere.
In puterea sa de simplitate, această rugăciune este fructul nu numai al unei vieţi de sfinţenie dar şi chintesenţa oricărei mistici.
Nu există drum spiritual care să nu conveargă într-o zi sau alta spre acest punct.
Fiecare tradiţie o exprimă în felul ei şi fiecare ucenic găseşte cuvintele care îi sunt lui proprii. Astfel putem citi în binecunoscuta rugăciune a stareţilor de la Optina: 
„Doamne, pregăteşte-mă şi susţine-mă în fiecare oră a acestei zile.
Oricare ar fi veştile pe care le voi primi, învaţă-mă să le primesc cu o inimă liniştită, ferm convinsă că ele sunt expresia voinţei Tale sfinte…
Să nu uit niciodată, în nici o împrejurare, că totul îmi este trimis de Tine…”

Acest tip de rugăciune, adică atitudinea profundă de abandonare,
deschide în noi un izvor de bucurie. De asemenea, demersul invers,
exerciţiul repetat şi perseverent al bucuriei profunde în orie împrejurare,
conduce la o şi mai mare abandonare.
Vom reveni încă adesea asupra acestui caracter necondiţional al bucuriei,
chiar în inima tragicului; este o afirmaţie atât de scandaloasă, la antipodul atitudinilor noastre obişnuite, chiar la cei mai fervenţi, încât nu se poate avansa decât cu paşi mici, săpând progresiv ca o spirală care nu încetează
să se întoarcă pentru a găsi centrul taifunului.
Uraganul poate fi oribil, energia dezlănţuită de ciclon provoacă spaime terifiante înainte de a fi mortale; dar în inima ciclonului se găseşte pacea imuabilă. Cel ce se trage înapoi sau se revoltă rămâne la marginea care îl poartă în violenţa agitaţiei.
Cel care, dimpotrivă, se abandonează total şi devine una cu tragicul însuşi, se situează în centrul său: acolo nu mai există mişcare; când plonjează acolo, devine liber de orice condiţie. Dar nu putem ajunge acolo decât din treaptă în treaptă, de la o circumvoluţiune la alta. Abandonarea are numeroase etape.

Descentrarea de sine în Dumnezeu 
Rugăciunea de laudă şi de binecuvântare este instrumentul de foraj, abandonarea este rezultatul. Dar, în această activitate, trebuie uitată orice cronologie pentru că nu ea marchează progresul, ci, mai degrabă unele semne. Mai întâi va apărea relaxarea despre care am vorbit. Ea este semnul unei distanţări care se stabileşte între noi şi emotivitatea noastră. Eliberarea începe cu o breşă pe care o face în tirania propriilor emoţii: este începutul morţii egoului. Atunci devine posibil un discernământ între mişcările psihismului nostru instabil, emoţiile, şi sentimentul adevărat care ţine de duhul nostru. Astfel, omul care Îl laudă pe Dumnezeu din toată inima, în mijlocul celor mai rele necazuri, trece de la suflet (psihism) la duh, părăseşte agitaţia emoţională şi face experienţa unui sentiment al Prezenţei căreia i se poate încredinţa şi abandona. Este un pas extrem de important pe Cale, pentru că a lăuda şi a binecuvânta în dificultate, înseamnă a-L căuta pe Dumnezeu pentru El Însuşi şi a-i iubi pe ceilalţi aşa cum sunt şi nu doar pentru nişte gâdilături psihice pe care le putem avea. Cu cât va lucra această detaşare de sine, cu atât va creşte omul în ataşamentul faţă de Dumnezeu şi va descoperi o iubire non-condiţionată. Atunci va simţi, dincolo de emoţii, ce este „mângâierea” Duhului Sfânt: Rază de lumină… Izvor de haruri…Adăpostul celor prigoniţi… Dulce răcoare…. Odihnă lucrătoare

Prin rugăciunea de laudă, încetul cu încetul, omul se desface din centrarea pe sine însuşi. Trebuie timp ca să înţelegem că sfinţenia nu se cucereşte cu forţa pumnilor noştri. Este bine să ştim că, într-un fel sau altul, chiar inconştient, noi căutăm mereu să adăugăm un cot la înălţimea noastră. In tot ceea ce facem se amestecă o bună parte a egoului; chiar şi atunci când pretindem că Îl căutăm pe Dumnezeu, tot spre noi înşine ne întoarcem şi ne căutăm… Acesta este motivul pentru care omul cu adevărat duhovnicesc nu se încrede în marile asceze sau în mortificările eroice. Adesea, acolo intră mult din natura noastră şi multă iubire de sine! Omul este locuit de instinctul de posesiune: el vrea să aibă parte de Dumnezeu, dar pentru a „se” realiza pe sine. Şi aceasta, bineînţeles, sub paravanul rugăciunii, a faptelor bune… şi a unei inocenţe inconştiente.

Un discernământ continuu şi mereu mai profund, ajutorul unui Părinte duhovnicesc, oricât de indispensabili ar fi, n-ar fi îndeajuns pentru a ajunge la ţintă, dacă n-ar fi iubirea răbdătoare a lui Dumnezeu care sã ne tragã covorul de sub picioare atunci când este nevoie… Intr-o zi ne trezim, purificarea şi-a făcut treaba, şi noi începem să înţelegem, poate numai în creuzetul unui eşec usturător, că singur Dumnezeu este. Nu se află nimic la capătul eforturilor noastre şi totuşi trebuie să ne dăruim total.
Dăruirea de sine trebuie să fie absolută, dar fără să aşteptăm nici un rod.

Iată dificultatea.

Dumnezeu vrea să ne înveţe să pierdem orice suport afară de El.

Cel mai mic gând cum că am putea avea şi noi vreun merit este un obstacol care face orice întâlnire cu Dumnezeu imposibilă şi ne blochează calea."

fragment dintr-un articol apărut în revista Le Chemin, nr. 38 - 39, 1998

                     Reprodus cu aprobarea Părintelui Alphonse Goettmann


17 comentarii:

Passion4God spunea...

Sa poti sa spui astfel: "Doamne, orice ai face din mine, îţi mulţumesc!" e ceva nemaipomenit... Domnul sa ne ajute sa putem sa ne abandonam cu totul in mana Sa!

Te astept pe la mine!

mmary spunea...

Passion4God , putem sa spunem , si hai sa spunem impreuna:

"Doamne, orice ai face din mine, îţi mulţumesc!"

sa credem in aceste cuvinte, si sa ne abandonam in bratele LUI...in Inima Lui...

Iti multumesc pentru invitatie, o voi onora cu bucurie...

Pace si bine, lumina, bucurie puritate si iubire pentru tine...

mihai spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=IMjAkwvMVNw

mihai spunea...

si inca ceva :

"Doamne, orice ai face din mine, îţi mulţumesc!"

si ...

"Doamne, orice ai face din mmary, îţi mulţumesc!"

O noapte cu Domnul !

Carmen spunea...

„Tată, mă abandonez Ţie, fă din mine tot ce-ţi place.

Orice ai face, eu Îţi mulţumesc.

Sunt gata pentru orice, accept orice”

kis spunea...

Sant foarte ocupat dar nu pot sa nu apreciez postarile acestea foarte interesante ; din mine, EL a facut un fiu al LUI si nu sant in stare sa-i multumesc indeajuns ,dar stiu ca ma primeste asa cum sant !

mmary spunea...

Mihai , iti multumesc pentru melodie, e foarte frumoasa, o voi posta in curand...

iti multumesc si pentru rugaciunea rostita...:)

" Doamne, te rog cu tot sufletul meu,fa din Mihai fiinta care pe care ai creat-o sa fie: lumina, puritate si iubire, sa te iubeasca cu toata inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul, cu toata fiinta lui, sa traiesti in el si el in Tine , si sa nu va mai despartiti niciodata..."

eu, copiluta ta atat de plina de slabiciuni iti multumesc..."

O noapte frumoasa si binecuvantata Mihai !

mmary spunea...

Carmen, draga mea, Dumnezeu sa te imbratiseze cu iubirea Sa si sa faca din tine bucuria inimii Lui...

Doamne , da-ne bucuria ta si fa din noi fiintele care ne-ai creat sa fim!

Si iarta-ne Tata atunci cand iti gresim...

O noapte in care sa te odihnesti in bratele Lui iti doresc Carmen...

O noapte frumoasa...

mmary spunea...

Kis , asa e , intotdeauna ne primeste asa cum suntem , trebuie insa sa avem o singura dorinta :

aceea de a vrea sa fim cu EL...

Eu iti doresc sa te contopesti cu Isus in aceasta noapte si sa reusesti, cu ajutorul Lui, sa iti traiesti viata in asa fel incat sa nu-L mai indepartezi niciodata...

Pace si bine, lumina , bucurie, puritate si iubire pentru sufletelul tau...

elena marin-alexe spunea...

Este minunat tot ce ai scris tu aici draga mea, dar o fraza se facu una cu inima mea:
Dumnezeu vrea să ne înveţe să pierdem orice suport afară de El.
Multumesc pentru remember...
Te pup cu drag din drag!

mmary spunea...

Doamna Elena, Dumnezeu e singura persoana in care putem avem cu adevarat incredere si singura care ne poate ajuta, deoarece e singura Persoana care stie ca Binele nostru suprem este chiar El Insusi...

Va imbratisez si eu cu drag din drag...

Pace si bine!

Cristian spunea...

Superb! Oamenii nu mai au timp sa se bucure de Divinitate.Sunt tot timpul pe fuga...Aceste cuvinte inaltatoare cresc nivelul vibrational al fiecaruia dintre noi.Multumesc Marry pentru acest moment de inalta traire spirituala.PA!:)

Dumitru Negoita spunea...

Pentru dragostea ce-o porti celui ce-a zburat Sus iar acum sta de-a dreapta tatalui.
Pentru "Ori ce-ar face ... ii multumesti"
Pentru atata consecventa in dragostea divina
Pentru dragostea inspre cei mici
Pentru minunatul caracter
Pentru ... Pentru ... Pentru!
Pentru ca a-ti adunat, atatea-n "Splendoarea-iubirii", ca pamantean, cu frica si dragoste de Dumnezeu va declar: Splendoarea - nazuintelor si-a bucuriilor".

mmary spunea...

Cristian, daca tot suntem pe fuga, nu ar fi mai interesant sa schimbam traseul si sa fugim prin Divinitate...asa fuga noastra ar avea un sens si ar deveni bucurie...

Fie ca pasii vietii si gandurile inimii sa te poarte doar pe cararile iubirii divine...

Pace si bine!

mmary spunea...

Maestre , cu mult drag va spun , ca desi suna onorant , nu pot primi aceasta denumire, deoarece eu nu sunt deloc o splendoare , nici la propriu , si nici la figurat...

Daca ati sti cat de departe sunt de aceasta denumire...sincer nu mi se potriveste, mai ales ca tot ceea ce dumneavoastra v-a placut si va determinat sa ma numiti asa, nu sunt faptele mele , ci razele LUI, eu am fost si sunt ,doar fereastra, sticla prin care ele s-au reflectat...iar aceasta fereastra este atat de patata , de murdara si plina de impuritati incat daca Razele Divinitati nu ar fi atat de stralucitoare si puternice, nici macar nu ati fi putut vedea sclipirile splendorii care la nesfarsit doreste sa ni se daruiasca...

Azi va doresc o zi in care sa fiti imbratisat de razele splendorii divine, sa va bucurati de ele ,sa le lasati sa straluceasca in inima si sa devina Farul care va lumina Calea vietii si a inimii dumneavoastra...

Cristian spunea...

Ciudat este ca oamenii nu prea au preocupari sprituale.Uneori chiar fug, ocolesc acest subiect.De fapt fug de ei insisi.Ma rog ca omenirea sa faca un pas mai mare spre cunoasterea de sine.Multi dintre noi deja am pornit pe Cale..Cu cât mai multi cu atat mai bine.Hugs!:)

mmary spunea...

Cristian si eu ma rog pentru ca oamenii sa invete sa iubeasca, sa-L iubeasca...

Rugaciunea cu inima iubitoare e singura noastra salvare...


Daca tot ai pornit pe Cale iti doresc sa nu te ratacesti, sa ajungi la destinatia dorita, in bratele Lui...

Pace si bine!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...