"Cine poate întelege raiul? Il poate întelege în parte cine poarta în el pe Duhul Sfant, pentru ca raiul este imparatia Duhului Sfant, si Duhul Sfant in cer si pe pamant Acelasi este." Sf.Siluan Athonitul
19 iulie 2009
Te simt...ma privesti...mi-e rusine...
Te simt...ma privesti...mi-e rusine...
Sfintenia-i departe de mine
Tradarea o simt mai aproape
Mi-e frig,e pustiu si e noapte...
Te simt cum imi cauti pupila
Mi-e dor,insa-mi ascund privirea
Mi-e sete, mi-e foame de cer
De Taina, de Duh ,de Mister...
Mi-e sete, mi-e foame de Tine,
Goleste-ma Doamne de mine,
Striveste-ngamfatul meu Sine
Ma tine departe de Tine...
Te simt...ma privesti...mi-e rusine...
Smerenia-i departe de mine
Orgoliul e mult mai aproape
Vanitatea ma-nchide in noapte...
Mi-e sete, ma-adap cu suspine
Mi-e foame, mi-e foame de Tine
Mi-e dor, sufletul mi se frange
Te striga,Te cheama si plange...
Te simt...ma privesti...mi-e rusine...
Te vad stralucind chiar in mine
Ma atingi,ma hranesti cu iubire
Te sorb,Tu esti apa cea vie...
Te simt...ma privesti...si mi-e bine...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Poezia asta mă îngenunchiază...inima o simt de jar...privirea se coboară...
şi tac...
Mary, citesc poeziile voastre şi, sincer, mă ruşinez de ale mele...deşi sunt ,,sertăraşele" mele cu amintiri, cu trăiri...la care ţin mult de tot...
Felicitări cu inima arzând de prea frumos!
"Te simt...ma privesti...si mi-e bine..."
Ai încheiat sublim.
Multă dragoste şi sensibilitate în fiecare vers.
Felicitări, draga mea!
Mariana,draga mea,cum poti spune ca te rusinezi de poeziile tale? sunt atat de frumoase,insa mai presus de aceasta e faptul ca exprima cuvintele sufletului ce se inalta spre Dumnezeu...
"Poezia asta mă îngenunchiază...inima o simt de jar...privirea se coboară...
şi tac..."
vezi, inca o frumoasa poezie revarsata dintr-un suflet la fel de frumos...
Fie ca in inima ta sa arda intotdeauna frumusetea,puritatea,iubirea si sa nu se mistuie niciodata...
Geanina,chiar daca nu e foarte frumoasa ,si nici valoroasa ,din punct de vedere literar, aceasta poezie e o lacrima vie si sincera a sufletului meu,o durere si totodata o mangaiere a inimii sfasiate de dor ,dragoste si vina care insa au fost scaldate de iubirea divina...
acest final:
"Te simt...ma privesti...si mi-e bine..."
exprima cu fidelitate realitatea fiintei mele,imbratisata de divinitate in acele momente...
multumesc pentru aprecieri draga mea draga...
Frumoasă poezie... Un final cu totul şi cu totul deosebit...
Multumesc Cristian...o zi frumoasa....
servus...
superba linistea de aici, din versurile astea, din splendoarea de aici...
toate cele bune
servus Flavius...
iti daruiesc toate sclipire de splendoare ,toata linistea si tot ceea ce rezoneaza cu sufletul tau si intalnesti aici...
Hallo Mary,
scuzä te rog dacä scriu prostii, da tot ce scrii Tu este greu pentru mine.
Eu am inteles Poezia asta ca Poezie de dragoste la Dumnezeu. Inältätor si emotionant.
Calitatea Poeziei o estimez eu ca foarte ridicatä.
Eu cu Handycap al meu in romineste inteleg textul ca armonic si cu foarte mare calitate.Si dupä cit stiu eu o Poezie atuncia este bunä cind are un Text de Calitate si rimeazä bine.Compliment mare de la mine.
Chiar dacä fiecare Postare a ta o citesc nu pot sä comentez pentru cä nivelul täu literar este pentru mine prea ridicat.Da te citesc 100%
Salutäri Jacob
Jacktels, m-ai coplesit cu multe cuvinte frumoase pe care sincer nu le merit...poezia nu cred ca are un nivel literar ridicat, nici eu nu am, insa cu siguranta aceste versuri exprima dorul meu dupa prezenta lui Dumnezeu si iubirea pe care o simt pentru El...
daca are o valoare aceasta poezie,aceasta e cu siguranta valoarea unui "act de iubire" indreptat catre EL.
Dumnezeu sa te binecuvanteze !
Mmary, suflet frumos...poezia este extraordinara iar sfarsitul ei inaltator!
Iti multumesc ca impartasesti cu noi simtamintele tale minunate!Fericirea se citeste pe chipul tau...fericirea aceea care te face un om frumos!
Fii binecuvantata, draga mea!
Tartoras ,iti multumesc pentru minunatele tale cuvinte care nu se puteau naste decat dintr-un suflet la fel de minunat....
ce rost ar avea bucuriile,iubirea sau fericirea noastra daca nu le-am impartasi cu cei din jur?
eu chiar nu ma pot bucura singura de absolut nimic...
sincer nu cred ca sunt un om frumos,inca nu,dar pot sa spun ca ma straduiesc sa devin...
Dumnezeu sa te binecuvanteze cu toata splendoarea iubirii Sale draga mea....
Trimiteți un comentariu